SR EN 932-3

Decembrie 1998
Indice de clasificare H 12

ÎNCERCĂRI PENTRU DETERMINAREA CARACTERISTICILOR

GENERALE ALE AGREGATELOR

Partea 3: Procedură şi terminologie pentru descriere petrografică simplificată

Tests for general properties of aggregates - Part 3: Procedure and

terminology for simplified petrographic description

Essais pour determiner Ies propriétés générales des granulats -Partie 3:

Procédure et terminologie pour la description pétrographique simplifiée

APROBARE Aprobat de Directorul General al IRS la 17 iunie 1998

Standardul European EN 932-3:1996 are statutul unui standard român

CORESPONDENŢĂ Prezentul standard este identic cu Standardul European EN 932-3:1996,

încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor -
Partea 3: Procedură şi terminologie pentru descriere petrografică
simplificată

This standard is identical with the European Standard EN 932-3:1996,

Tests for general properties of aggregates - Part 3:
Procedure and terminology for simplified petrographic description

La présente norme est identique à la Norme européenne EN 932-3:1996,

Essais pour déterminer Ies propriétés générales des granulats - Partie 3:
Procédure et terminologie pour la description pétrographique simplifiée

DESCRIPTORI TIT Agregat, încercare, caracteristică , petrografie, rocă, probă, nomenclator

PREAMBUL NAŢIONAL
Acest standard reprezintă traducerea versiunii franceze a EN 932-3:1996
Standardele române în vigoare care conţin prevederi privind terminologia pentru descrierea petrografică
simplificată sunt:

STAS 667-90 Agregate naturale şi piatră prelucrată pentru drumuri.

Condiţii tehnice de calitate

STAS 1667-76 Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali

SR 2246:1996 Piatră spartă pentru balastarea liniilor de cale ferată

STAS 2247-71 Agregate naturale. Pietriş ciuruit şi neciuruit pentru balastarea căilor ferate

STAS 2287-71 Agregate naturale pentru căi ferate. Criblură şi split pentru suflaj

STAS 2386-79 Agregate minerale uşoare. Condiţii tehnice generale de calitate

Următorul standard român prevede procedura de urmat pentru examinarea petrografică:

STAS 4606-80 Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu lianţi minerali.
Metode de încercare

Faţă de prevederile din standardele române în vigoare, prezentul Standard European conţine atât
procedura cât şi terminologia pentru efectuarea examenului petrografic al agregatelor.

Standardele române enumerate mai sus rămân în vigoare şi sunt aplicabile, până la preluarea tuturor
standardelor europene corespondente.

Faţă de prevederile din standardele române în vigoare, prezentul Standard European conţine atât
procedura cât şi temrinologia pentru efectuarea examenului petrografic al agregatelor.

Standardele române enumerate mai sus rămân în vigoare şi sunt aplicabile, până la preluarea tuturor
standardelor europene corespondente.
 Versiunea română

ÎNCERCĂRI PENTRU DETERMINAREA CARACTERISTICILOR

GENERALE ALE AGREGATELOR - PARTEA 3: PROCEDURĂ ŞI
TERMINOLOGIE PENTRU DESCRIERE PETROGRAFICĂ SIMPLIFICATA

Essais pour déterminer les propriétés
générales des granulats-
Partie 3: Procédure et terminologie
pour la description pétrographique
simplifiée
Prüfyerfahren für allgemeine Test for geometrical proprietes of
Eingenschaften von aggregates - Part 3: Procedure
Gesteinskörnungen- Teil 3: and terminology for simplified
Durchführung und petrographic description
Terminologie einer
vereinfachten petrographischen
Beschreibung

Prezentul standard reprezintă versiunea română a Standardului European EN 932-3:1996. Standardul

a fost tradus de IRS, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale şi a fost publicat cu permisiunea CEN.

Prezentul Standard European a fost adoptat de CEN la 1996-07-26.

Membrii CEN sunt obligaţi să respecte Regulamentul Intern CEN/CENELEC, care stipulează condiţiile
în care prezentului Standard European i se atribuie statutul de standard naţional, fără nici o
modificare.

Listele actualizate şi referinţele bibliografice referitoare la astfel de standarde naţionale pot fi

obţinute pe bază de cerere către Secretariatul Central sau orice membru CEN.

Prezentul Standard European există în trei versiuni oficiale (engleză, franceză, germană). O versiune
în oricare altă limbă, realizată prin traducerea sub responsabilitatea unui membru CEN, în limba sa
naţională şi notificată Secretariatului Central, are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale.

Membrii CEN sunt organizaţiile naţionale de standardizare din: Austria, Belgia, Danemarca, Elveţia,
Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda,
Portugalia, Spania şi Suedia
CUPRINS Pag.

Preambul ................................................................................................................................. 3
1 Domeniu de aplicare ............................................................................................................ 4
2 Referinţe normative............................................................................................................. 4
3 Definiţii................................................................................................................................. 4
4 Aparatură .............................................................................................................................. 4
5 Probă ..................................................................................................................................... 5
6 Descrierea unei probe de rocă ............................................................................................ 5
7 Descrierea unei probe de agregat ....................................................................................... 6
8 Raport de încercare ..................................................................................................... , ...... 7
Anexa A (Informativă) Nomenclator ...................................................................................... 8
Anexa B (Informativă) Bibliografie .......................................................................................... 12
PREAMBUL

Prezentul Standard European a fost elaborat de Comitetul Tehnic CEN/TC 154 "Agregate" al cărui
secretariat este deţinut de BSI.

Acest Standard European trebuie să capete statut de standard naţional fie prin publicarea unui text identic,
fie prin ratificare, până cel târziu în februarie 1997, şi toate standardele naţionale în contradicţie trebuie
anulate până cel târziu în februarie 1997.

Prezentul standard face parte dintr-o serie de standarde de încercări ce se referă la determinarea
caracteristicilor generale ale agregatelor, enumerate mai jos.

pr EN 932-1 Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor - Partea 1; Metode
de eşantionare

pr EN 932-2 Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor - Partea 2: Metode
de reducere a eşantioanelor pentru laborator

pr EN 932-4 Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor - Partea 4: Sistem
cantitativ şi calitativ pentru descriere şi petrografie1)

pr EN 932-5 Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor - Partea 5:

Echipament comun şi calibrare

pr EN 932-6 Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor - Partea 6: Definiţiile
repetabilităţii şi reproductibilităţii

pr EN 932-7 Încercări pentru determinarea caracteristicilor generale ale agregatelor - Partea 7: Criterii de
conformitate pentru rezultatele încercărilor1)

Metodele de încercări pentru determinarea altor caracteristici ale agregatelor sunt stabilite în diferite părţi
ale următoarelor standarde europene:

EN 933 Încercări pentru determinarea caracteristicilor geometrice ale agregatelor

EN 1097 Încercări pentru determinarea caracteristicilor mecanice şi fizice ale agregatelor

EN 1367 Încercări pentru determinarea caracteristicilor termice şi alterabilităţii agregatelor

EN 1744 Încercări pentru determinarea caracteristicilor chimice ale agregatelor

În anexa B (Informativă) sunt prezentate referinţele specifice la examenul petrografic.

Conform Regulamentului Intern al CEN/CENELEC, următoarele ţări sunt obligate să pună în aplicare acest
Standard European: Austria, Belgia, Danemarca, Elveţia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda,
Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Spania şi Suedia.

1) În curs de elaborare
1 DOMENIU DE APLICARE

Prezentul Standard European stabileşte procedura de bază de urmat pentru examenul petrografic al
agregatelor în scopul de a stabili un nomenclator general. Această procedură nu este adaptată pentru
studiul petrografic detaliat al agregatelor destinat la aplicaţiile specifice.

NOTĂ - Este necesar ca examinarea să se efectueze de un geolog calificat (petrograf) ce cunoaşte bine materialele
folosite în construcţii civile.

Prezentul Standard European se referă numai agregatele de origine naturală, ca agregatele de nisip, pietriş
sau roci concasate, precum şi materialele din care ele se obţin.

2 REFERINŢE NORMATIVE

Acest Standard European conţine, prin referinţă datată sau nedatată, prevederi din alte publicaţii. Aceste
referinţe normative sunt citate în locurile corespunzătoare din text şi publicaţiile sunt enumerate mai jos.
Pentru referinţele datate, modificările sau revizuirile ulterioare ale oricăreia dintre aceste publicaţii nu se
aplică acestui Standard European decât dacă ele i-au fost încorporate prin modificare sau revizuire. Pentru
referinţele nedatate se aplică ultima ediţie a publicaţiei la care se face referire.

EN 932-1 Essais pour déterminer Ies propriétés générales des granulats - Partie 1: Méthodes
d'échantillonnage

3 DEFINIŢII

Pentru utilizarea prezentului Standard European se aplică următoarele definiţii:

NOTĂ - Rocile se pot clasifica, în funcţie de originea lor, în trei mari categorii: magmatice, sedimentare şi
metamorfice.

3.1 roci magmatice

Roci formate din rocă topită (magmă) pe, sau sub crusta terestră. Acestea din urmă se pot repartiza în
două categorii: roci plutonice şi hipoabisale. Rocile plutonice sunt formate la adâncime, în mase mari şi se
caracterizează prin structura lor cristalină grosieră, ale căror cristale sunt vizibile clar cu ochiul liber. Rocile
hipoabisale formează corpuri mai mici, la adâncime redusă, sub crusta terestră şi au o structură cristalină
fină. Rocile vulcanice sau extrusive se formează din lave sau din elemente piroclastice la suprafaţa
pământului şi au o structură foarte fină sau sticloasă.

3.2 roci sedimentare

Roci formate la suprafaţa pământului prin acumularea sau precipitarea elementelor ce rezultă din alterarea
şi eroziunea rocilor deja existente. Ele se pot forma, de asemeni, prin acumularea de resturi organice.
Formaţiunile pot rămâne mobile sau sunt solidificate; ele sunt în general întrepătrunse.

3.3 roci metamorfice

Roci formate din roci preexistente sub acţiunea căldurii şi/sau presiunii din crusta terestră, responsabile de
transformările mineralogice şi structurale. Structura rocilor metamorfice este adesea anizotropă
4 APARATURĂ

4.1 Lupă

4.2 Cuţit

4.3 Microscop (cu grosisment: în general de la 10 x până la 100 x)

4.4 Microscop polarizant

4.5 Reactivi, acid clorhidric diluat

5. PROBĂ

Proba de examinat poate cuprinde materiale ce provin din carote de sondare, din agregate prelevate din
stoc sau din fronturile de lucru din cariere. Ea trebuie prelevată conform cu o procedură de eşantionare
recunoscută, în scopul de a garanta că este reprezentativă.
În cazul unei probe de rocă, masa materialului furnizat pentru examinare nu trebuie să fie mai mică de
5 kg.
În cazul agregatelor, masa minimă a probei Q livrate pentru examinare depinde de cea mai mare
dimensiune a granulei D şi trebuie să fie cea indicată în tabelul 1.

Tabelul 1 - Raportul dintre cea mai mare dimensiune a granulei D şi masa minimă a probei Q
Cea mai mare dimensiune a granulei D Masa minimă a probei Q
mm kg
31,5<D≤63 50
16 < D ≤ 3 1 , 5 25
8 < D ≤ 16 8
4< D≤8 2
≤4 0,5

în cazul agregatelor, proba utilizată pentru examinare trebuie prelevată conform cu procedurile descrise în
EN 932-1.

6 DESCRIEREA UNEI PROBE DE ROCĂ

6.1 Examinare

Proba trebuie, mai întâi, supusă unei examinări vizuale pentru a determina diferitele tipuri de roci sau de
minerale constituente. Poate fi utilă spălarea probei.

Fiecare tip de rocă trebuie examinat cu grijă, cu ajutorul unei lupe sau a unui microscop şi orice alt mijloc
corespunzător.

NOTA 1 - Dacă este necesară, atunci când aceasta este justificată, se pot examina secţiuni subţiri cu ajutorul unui
microscop polarizant (dacă granula rocii este grosieră sau eterogenă pot apare ca necesară mai mult de o secţiune).
NOTA 2 - De asemenea, poate fi utilă determinarea anumitor caracteristici fizice, ca masa volumică sau viteza
impulsurilor ultrasonice.
Descrierea trebuie să cuprindă, de asemenea, comentariile referitoare la:

a) grosimea granulei principalilor constituenţi, textura, anizotropia, porozitatea, aspectul vezicular (la rocile
vulcanice), culoarea;

b) compoziţia mineralogică (cuarţ, feldspat, calcit, dolomită etc.) şi estimarea aproximativă a respectivelor
lor proporţii;

c) gradul de alterare.

NOTA 3 - Descrierea poate, de asemeni, să conţină comentarii referitoare la anumiţi constituenţi dintre cei prezenţi,
chiar în cantităţi reduse, a căror cunoaştere poate fi importantă în anumite circumstanţe, cum ar fi: opalul, mica şi
alţi filosilicaţi, sulfaţi, sulfuri de fier şi materiale organice .

6.2 Nomenclator

Plecând de la rezultatele examinării prevăzute la 6.1, se atribuie, dacă este posibil, un nume corespunzător
rocii, de preferat din cele prevăzute în lista prezentată în anexa A.

7 DESCRIEREA UNEI PROBE DE AGREGAT

7.1 Generalităţi

Agregatele provenite din zăcăminte naturale constau, cel mai adesea, din:
a) particule minerale;
b) fragmente de roci.
Metoda de descriere şi nomenclatorul prezentate la 7.2 şi 7.3 nu trebuie utilizate decât pentru granule cu
dimensiunile cuprinse între 0,1 mm şi 63 mm. Poate fi utilă spălarea probei.

NOTĂ - Compoziţia agregatelor variază des de o clasă granulară la alta. Deci, înainte de a proceda la examinare,
poate apare ca necesară împărţirea agregatelor în clase granulare riguroase, ce pot fi examinate fiecare separat.
Proporţiile constituenţilor pot fi apoi estimate, socotind granulele din fiecare clasă.

7.2 Examinare

Descrierea probei (sau clasei granulelor) trebuie să conţină:

a) informaţii concise referitoare la formă, starea suprafeţei (rugozitate etc.) şi rotunjirea granulelor.
b) o identificare petrografică bazată pe luarea în socoteală a unui număr de granule suficient de
reprezentativ.

Granulele cu dimensiuni mai mari de 4 mm se pot examina cu ochiul liber sau, pe preferat, cu ajutorul unei
lupe sau unei lupe binoculare; aceasta din urmă trebuie utilizată pentru granule mai fine (în anumite
cazuri, poate fi necesară utilizarea altor metode aşa ca examinarea de secţiuni subţiri la microscopul
poralizant sau o încercare cu acid pentru a determina prezenţa calcitului etc).

Gradul de alterare a granulelor, precum şi prezenţa unei cruste la suprafaţa granulelor trebuie menţionate.
7.3 Descriere

7.3.1 Fiecare particulă a unui agregat trebuie descrisă în următorii termeni:

7.3.1.1 rocă

A se vedea în anexa A nomenclatorul, preferabil de utilizat. În anumite cazuri, pentru un prim nivel de
descriere, şi clasificarea se poate simplifica, limitând-o de exemplu la: sedimentară (rocă
silicioasă/carbonică), plutonică, hipoabisală, vulcanică sau metamorfică.

7.3.1.2 minerale

Cuarţ, feldspat, mică, calcit etc.

7.3.1.3 fragment de cochilii

7.3.2 Agregatele în ansamblul lor trebuie descrise după cum urmează:

7.3.2.1 Atunci când o rocă sau un mineral este predominant (mai mult de 50%) prezenţa sa trebuie indicată
în numele materialului. De exemplu:

a) nisip cuarţos (nisip constituit din mai mult de 50% granule de cuarţ)
b) pietriş bazaltic (pietriş constituit din mai mult de 50% fragmente de bazalt).

7.3.2.2 atunci când materialul nu are nici un element predominant, este declarat eterogen şi poate purta
numele constituentului (constituenţilor) principal (principali). De exemplu:

a) nisip cuarţo-feldspatic eterogen;

b) pietriş silicios eterogen etc.

8 RAPORT DE ÎNCERCARE

Raportul de încercare trebuie să includă:

8.1 Datele esenţiale de identificare a probei;

8.2 Descrierea petrografică a diferitelor tipuri de rocă (a se vedea 6.1) sau a diferitelor clase granulare
(a se vedea 7.2) inclusiv rezultatele numărării granulelor;

8.3 Informaţiile geologice referitoare la originea probei:

8.3.1 Tipul de formare, în cazul unui zăcământ de nisip şi pietriş. Acest zăcământ trebuie calificat:
aluvionar, de plajă, grohotiş, de pantă morenică, fluvio-glaciar etc.
În ceea ce priveşte aluviunile vulcanice sau sedimentare, este necesar a se indica era geologică, utilizând
unul din următorii termeni:
- precambriană;
- cambriană, ordoviciană, siluriană, devoniană, carboniferă, permiană;
- triasică, jurasică, cretacică;
- terţiară;
- cuaternară.
 ANEXA A
(Informativă)

NOMENCLATOR

Nomenclatorul următor are ca scop să de o listă de termeni petrografi simpli, aplicabili ia cele mai multe
tipuri de rocă utilizate la agregate. Definiţiile nu sunt prezentate decât pentru informare.

A.1 ROCI MAGMATICE

A.1.1 Roci magmatice plutonice

A.1.1.1 granit

Rocă de culoare deschisă ce conţine feldspaţi şi cuarţ, precum şi mică (biotit şi/sau muscovit).

A.1.1.2 slenit

Rocă de culoare deschisă cu compoziţie chimică intermediară între cele ale granitului şi gabroului,
conţinând feldspaţi alcalini (în general mai mult de 60%) precum şi minerale feromagnezice (hornblendă,
biotit etc); poate conţine, de asemeni, o cantitate redusă de nefelin sau cuarţ, dar nu amândouă.

A.1.1.3 granodiorit

Rocă a cărei compoziţie este intermediară între granit şi diorit.

A.1.1.4 diorit

Rocă a cărei compoziţie chimică este intermediară între cele ale granitului şi gabroului, conţinând
plagioclaz, hornblendă şi uneori biotit şi piroxen; în general nu conţine cuarţ.

A.1.1.5 gabrou

Rocă de culoare închisă ce conţine feldspat calcic şi piroxen şi câteodată olivină, biotit şi hornblendă.

A.1.2 Roci magmatice hipoabisale

Rocile hipoabisale au o granulă mai fină ca a rocilor plutonice şi sunt, în general, notate cu prefixul "micro"
adăugat la numele rocii plutonice echivalente, dintre care termenii "microgranit", "microdiorit" etc. În
calitate de agregate, următorii doi termeni sunt de importanţă excepţională.

A.1.2.1 dolerit

Rocă cu granulă fină, densă şi de culoare închisă, echivalent cu gabroul, compusă, în general, din feldspat
caicic, piroxen şi uneori oxid de fier.

A.1.2.2 diabaz2)

Dolerit modificat, ale cărui minerale de origine au fost înlocuite cu carbonaţi, albit, dorit, serpentină etc.
2) În unele ţări acest termen este, de asemenea, sinonim cu dolerit, dar nu se recomandă a se utiliza în acest caz
A.1.3 roci plutonice extrusive (vulcanice)
Roci vulcanice care nu sunt în mod necesar complet cristalizate şi pot conţine o anumită cantitate de sticlă.
Se indică roca plutonică echivalentă chimic la fiecare tip de rocă vulcanică.
A.1.3.1 riolit
Rocă echivalentă cu granitul şi cu microgranitul, constituită, în general, din cuarţ, cristale de feldspat alcalin
într-o pastă sticloasă sau criptocristalină.
A.1.3.2 trahit
Rocă, în general, de culoare deschisă, echivalentă cu sienitul.
A.1.3.3 andezit
Rocă echivalentă cu dioritul având, în general, cristale vizibile de plagioclaz şi de piroxen.
A.1.3.4 dacit
Rocă echivalentă cu granodioritul
A.1.3.5 bazalt
Rocă de culoare foarte închisă, echivalentă cu gabroul şi cu doleritul, în care pot apare cristale de piroxen şi
olovină. Termenul “basaltlava” se foloseşte în germană pentru a nota bazaltul vezicular.

NOTA 1 - Tuful este format din fragmente vulcanice cu granule fine, în general, bine cimentate.

NOTA 2 - Prin termenul de scorie, se notează blocurile cu lavă sau fragmentele vulcanice veziculare si ruguroase.
Exemplu: scorie bazaltică

NOTA 3 - Piatra ponce este o lavă vitroasă extrem de vacuolară, în general, de compoziţie riolitică. Ea este adesea
suficient de uşoară pentru a pluti.

NOTA 4 - Brecia vulcanică este o rocă coerentă, formată prin dislocarea lavei mai puţin consolidate.

A.2 ROCI SEDIMENTARE

Rocile sedimentare consolidate3 se pot împărţi, după originea lor, în două grupe:

- roci detritice, compuse în principal din fragmente fine şi grosiere ce rezultă din eroziunea rocilor existente
- roci nedetritice, roci de origine biologică sau chimică, formate din schelete de organisme sau prin trecere
în soluţie chimică, apoi precipitare.
A.2.1 Roci detritice

A.2.1.1 gresie
Roci constituite în principal din fragmente fine de cuarţ cu mărimeea cuprinsă între 63 μm şi2 mm,
cimentate prin minerale cum este calcitul, oxizii de fier, silicea şi unele minerale argiloase. În Marea
Britanie şi în Irlanda, se notează cu „gritstone” un tip de gresie grosieră cu granule de cuarţ cu o grosime
mai mare de 0,5 mm.
A.2.1.2 conglomerat
Roca compusă din fragmente fine rotunjite (fragmente de roci, cuarţ...) a căror grosime este, în majoritate,
mai mare de 2 mm şi care sunt cimentate cu silice, calcit etc.
A.2.1.3 brecie
Conglomerat constând din fragmente grosiere, angulare de roci.
A.2.1.4 arcoză
3) rocile mobile ca nisipurile pietrişurile..., sunt excluse

Tip de gresie ce conţine mai mult de 25% feldspat.

A.2.1.5 grauwacke
Tip definit greşit de gresie consolidată, în general de culoare închisă. Este constituit din fragmente grosiere,
angulare de roca din clasa nisipurilor, de feldspat de cuarţ, înglobate într-o matrice argiloasă.
A.2.1.6 cuarţit
Gresie constituită din cel puţin 90% granule de cuarţ cimentate solid cu silice. De asemenea, se clasifică
deseori în ortocuarţit (în opoziţie la metacuarţit, echivalent metamorfic),
A.2.1.7 şist argilos, siltstone
Rocă cu grăunţe fine de filit.

A.2.2 Roci de origine chimică şi biologică

A.2.2.1 calcar
Rocă constituită în principal din carbonat de calciu (CaC03).
A.2.2.2 cretă
Calcar foarte fin din Cretacit, în general alb,
A.2.2.3 dolomită
Rocă compusă în principal din dolomită minerală: CaMg(CaC03)2.
A.2.2.4 chert
Silice cristocristalină sau microcristalină formată, în general, în strate sau în noduli în calcar. Silexul este un
cher format în cretă din Cretacic.

A.3 ROCI METAMORFICE

A.3.1 amfibolit
Rocă în general de culoare de la gri la verde închis, compusă în principal din hornblendă, dar de asemeni,
cu puţin feldspat, precum şi alte minerale de mai mică importanţă.
A.3.2 gnais
Tip de rocă foarte răspândită, ce prezintă o structură caracteristică, dungată sau oculară (lenticulară).
Această rocă este constituită în principal din cuarţ, feldspat şi mică, precum şi din amfibol sau piroxen.
A.3.3 granulite
Rocă cu granule fine de cuarţ, feldspat, piroxen (hipersten) şi de granat.
A.3.4 corneană
Rocă, în mod obişnuit, foarte dură produsă sub acţiunea căldurii unei magme în topire. Granulele sunt de o
grosime omogenă şi nu urmează o orientare preferenţială,
A.3.5 marmură calcică sau domolitică
Calcar sau domolită metamorfozată în care mineralele au fost complet recristalizate.
A.3.6 cuarţit
Rocă aproape î n întregime compusă din granule de cuarţ recristalizate (de exemplu metacuarţit).
A.3.7 serpentinit
Rocă, în general, de culoare verde închis compusă esenţial din serpentin mineral. Duritatea sa de suprafaţă
este scăzută.
A.3.8 şist
Rocă foarte răspândită cu granule medii sau fine, în care mineralele plate sau alungite (mica şi hornblenda,
de exemplu) sunt dispuse în strate ondulate subparalele, care dă acestei roci o clivare specială.
A.3.9 ardezie
Rocă omogenă cu granule fine, filitică care clivează perfect.
A.3.10 milonit
Rocă metamorfică formată prin forfecare şi măcinare într-o zonă intens tectonizată.
 ANEXAB
(Informativă)
BIBLIOGRAFIE
B.l STANDARDE NAŢIONALE
ASTM C 295 Standard guide for petrographical examination of aggregate for concrete (1990
Edition) [Standard ghid pentru examinarea petrografică a agregatelor pentru beton
(Ediţia 1990)]

ASTM C 294 Standard descriptive nomenclature for constituents of natural mineral aggregates
(1986 Edition) [Standard - nomenclator descriptiv pentru constituienţii agregatelor
minerale naturale (Ediţia 1986)]

BS 812 - Part 104:1994 Testing aggregates - Part 104: Method of qualitative and quantitative petrographic
examination o aggregates [Determinări pe agregate - Partea 104: Metoda de
examinare petrografică calitativă şi cantitativă a agregatelor]

DIN 52100 - Part 2 Natural stone and mineral aggregates; petrographical methods; general and
summary (1990 Edition) [Piatră naturală şi agregate minerale; metode petrografice;
prezentare generală şi detaliată (Ediţia 1990)]

DS 405.1:1978 Testing of sand, gravel and stone meterials - Classification of natural aggregates
[Determinări pe nisip, pietriş şi piatră - Clasificarea agregatelor naturale]

NFP 18 - 5 5 7 Granulats - Eléments pour Tidentification des granulats (1990 Edition) [Agregate -
Elemente pentru identificarea agregatelor (Ediţia 1990)]

SN 670 710 d Sand, gravel, chippings and crushed stone for surfaces. Requirements ans quality
(1988 Edition) [Nisip, pietriş şi agregate concasate. Condiţii de calitate (Ediţia 1988)]

UNI 8520 - Part 4 Aggregates for use in concretes - Petrographical examination (1984 Edition)
[Agregate utilizate în betoane. Examinare petrografică (Ediţia 1984)]

B.2 ALTE REFERINŢE

TP Min-StB Teil 1.2.1 Specifications for test methods - Aggregates - Road construction

Part 1.2.1: Petrographical nomenclature and quarries. Research Society for Roads and Transports, 1986
[Specificaţii pentru metode de încercări - Agregate - Construcţii de drumuri - Partea 1.2.1: Nomenclator
petrografic şi cariere. Societate de cercetare pentru drumuri şi transporturi, 1996]

FOUCAULT A., RAOULT J.F (1988): Dictionnaire de Géologie - Masson - 3ème edition 352 p. [Dicţionar de
Geologie - Masson - Ediţia a 3-a, 352 p]

LE MAITRE (1989): A classification of igneous rocks and glossary of terms. Recommendations of the IUGS
Subcommission ori the systematics of igneous rocks. Blackwell Scientific Publication, Oxford, London [O
clasificare a rocilor eruptive şi glosarul termenilor. Recomandări ale subcomisiei IUGS în sistematizarea
rocilor eruptive]