Determinarea rezistentei la uzura prin abraziune,

utilizand aparatul Böhme

1. Considerații generale
Determinarea rezistentei la uzura prin abraziune se aplică pentru pavele, dale, borduri din
beton și șape, în special pentru materiale utilizate pentru straturile de uzură realizate cu agregate grele
sau eventual pentru alte materiale pentru șape. Această metodă se aplică, de asemenea, și pentru
epruvetele prelevate din șapa pardoselii. Această metodă nu se aplică materialelor pentru șape pe bază
de rășini sintetice.

2. Criterii de conformitate
Determinarea se va efectua în conformitate cu prevederile SR EN 13892-3:2015, SR EN
14157:2006, SR EN 1338:2004, SR EN 1339:2004, SR EN1340:2004

3. Efectuarea determinărilor
3.1. Aparatură și materiale necesare:
˗ Aparatul de abraziune Bohme (Fig.1, Fig. 3)

Fig. 1 Aparatul de abraziune cu disc Bőhme Fig.2 Dispozitiv de măsurat

grosimea
 Dimensiuni în mm

Legendă:

1 - Contragreutate
2 - Suprafață de încercare
3 - Greutate de încărcare
4 - Suport pentru epruvetă
5 - Epruvetă
6 - Disc rotativ

Figura 3 Schema aparatului de abraziune cu disc Bőhme

Aparatul de testare la uzura sau testerul la abraziune Böhme (Fig. 3) este format in principal
dintr-o roata de abraziune cu pista de abraziune, un dispozitiv de prindere proba si un
dispozitiv de incarcare:
o Roata de abraziune are un diametru de aproximativ 750mm, este plana si orizontala.
Arborele rotii de abraziune trebuie sa fie asezat vertical. In conditii de incarcare viteza
este de 30±1 rpm. Roata este echipata cu un numarator de rotatii si un dispozitiv
automat de oprire la terminarea a 22 de rotatii.
o Pista de abraziune de pe roata este o suprafata inelara de 200 mm latime la 120mm -
320mm distanta fata de centrul rotii de abraziune. Pista de abraziune este
interschimbabila și este facuta din fonta cu o duritate Brinnel intre 190 si 220 HB
2,5/187,5 conform cu DIN 50351. Fonta trebuie sa aiba o structura perlitica, continutul
de fosfor nu trebuie sa depaseasca 0,35% din greutate, continutul de carbon nu trebuie
sa fie mai mult de 3% din greutate. Pista de abraziune se va uza prin folosire, iar după
un timp trebuie sa fie schimbata, respectiv refinisata. Dupa trei operatii de refinisare a
pistei de abraziune, duritatea Brinnel trebuie sa fie determinata din nou.
o Dispozitivul de prindere a probei este format dintr-o rama de aproximativ 40 mm
inaltime, deschisa intr-o parte. Marginea inferioara a ramei este asezata la 5 mm ± 1
mm deasupra rotii de abraziune si rama este aranjată in asa fel incat centrul probei sa
fie la o distanta de 200 mm fata de centrul rotii de abraziune. Marginea dispozitivului
de prindere sustine proba la aproximativ 4 mm deasupra rotii de abraziune.
Dispozitivul de prindere trebuie sa fie fixat in asa fel incat sa se evite vibratiile.
o Dispozitivul de incarcare este format dintr-un levier cu doua brate pentru incarcare si
contragreutate. Levierul trebuie sa fie asezat pe pivot cu o frecare cat mai mica posibil
si trebuie sa stea aproape orizontal pe durata testului. Presiunea imprimata trebuie sa
transfere sarcina vertical pe centrul probei. Greutatea liberă a levierului cu brate
inegale este balansata prin contragreutate si aplicata ca greutate de incarcare. Sarcina
aplicata pe proba rezulta din forta greutatii de incarcare multiplicata prin efectul
parghiei. Greutatea de incarcare trebuie sa fie selectata in asa fel incat presiunea de
contact sa fie 30 Kp ± 0,3 Kp (corespunzator la 0,6 Kp/cm2). Se va verifica presiunea
de contact prin calcul.
˗ Dispozitiv de măsurat grosimea (Fig. 2), pentru a stabili reducerea în grosime, utilizând un
ceas comparator. În lipsa acestui dispozitiv, se poate utiliza un șubler.
˗ Șablon pentru identificarea punctelor de măsurare (Fig. 4)
 ˗ Material abraziv compus din alumină topită. Abrazivul standard care se foloseste este un
aloxit de refacere a uzurii la abraziune de la 1.10 la 1.30 mm cu granit standard si a uzurii la
abraziune de la 4.20 la 5.10 mm cu calcar standard.

Fig. 4 Șablon pentru identificarea punctelor de măsurare

Pentru a determina pierderea în grosime a epruvetei, aceasta trebuie așezată pe o masă de

măsurare. Un șablon (Fig. 4) trebuie amplasat peste epruvetă într-o directie marcată, pentru a
identifica cele nouă puncte de măsurare. Pentru a măsura pozitia verticală, cu o exactitate de 0,01
mm, în fiecare punct de măsurare (Fig. 4), se utilizează un comparator cu cadran atașat mesei de
măsurare. Comparatorul cu cadran este prevăzut cu un palpator cu o extremitate sferică cu diametrul
de 3 mm (Fig. 2).

3.2. Forma şi pregătirea epruvetelor

Ca epruvete se utilizează cuburi cu latura de 71,0 ± 1,5 mm iar pentru piatra de provenienta,
epruvetele pot să fie paralepipede cu baza pătrată cu latura de 71,0 ± 1,5 mm.
Suprafata de contact și faţa opusă a epruvetei trebuie să fie paralele şi plane. Pentru
determinarea reducerii grosimii, faţa opusă trebuie să fie prelucrată pentru a asigura paralelismul cu
fața de contact.

3.3. Efectuarea determinării

Rezistenta la uzură Bohme se determină ca pierdere în volum, calculată pe baza modificărilor
în masă. În cazul epruvetelor multistrat, rezistența la uzură se determină ca reducere în grosime.
Pentru a determina pierderea în volum, înainte de încercare, trebuie determinată densitatea
epruvetei prin măsurarea dimensiunilor cu exactitatea de 0,1 mm și prin cântărire, cu o exactitate de
0,1 g. Înainte de încercarea la uzură şi după fiecare patru cicluri, se cântăreşte epruveta cu o exactitate
de 0,1 g.
Se presară în mod uniform 20 gr. material abraziv standardizat pe zona de încercare a discului
rotativ și se aplică o încărcare de (294+ 3) N în centrul epruvetei fixată în dispozitivul de prindere cu
fața de turnare în contact cu discul rotativ.
Se porneşte discul având grijă ca materialul abraziv de pe pistă să rămână distribuit uniform
pe suprafaţa definită de lăţimea epruvetei. Se încearcă epruveta timp de 16 cicluri, fiecare constând
din 22 rotaţii. După fiecare ciclu, se curăţă şi discul şi faţa de contact, se roteşte progresiv epruveta
la 90º şi se pune un nou material abraziv pe pista de încercare.
În caz de încercare a epruvetelor umede sau saturate cu apă, înainte de fiecare ciclu se şterge
pista cu un burette uşor umezit şi apoi se umezeşte înainte de a pune abrazivul. De la începutul
încercării, apa trebuie potrivită încât să picure cu un debit de 13 ml apă pe minut (corespunzător la
un număr de 180 până la 200 de picături) pe pistă, dintr-un recipient cu o gură de furtun pivotantă
ajustabilă. Picăturile trebuie să cadă de la o distanţă de 100 mm de mijlocul pistei la un punct situat
la 30 mm în faţa epruvetei. Când se realizează încercarea conform cu această metodă, trebuie avut
grijă ca materialul abraziv să rămână continuu pe suprafaţa utilă a pistei.
Înainte de încercare, trebuie măsurată masa sau grosimea fiecărei epruvete, după caz. Pentru
determinarea masei, se cantărește fiecare epruvetă cu o exactitate de 0,1 g. Pentru determinarea
reducerii în grosime fiecare epruveta trebuie așezatătă în contact cu fața de încercare pe masa de
măsurare și citirile se fac pe ceasul comparator cu cadran în toate cele nouă puncte de măsurare (Fig.
4), rezultatele fiind prezentate cu o exactitate de 0,01 mm.
Fiecare epruvetă se supune încercarii la 16 cicluri, fiecare ciclu avand 22 rotatii.
Suprafata de contact trebuie inspectată vizual după fiecare ciclu și se noteaza orice modificare
semnificativă. La sfărșitul încercării și după curățarea atentă, fiecare epruvetă trebuie măsurată din
nou, dacă este cazul.
Măsurările realizate după fiecare 4 cicluri pot furniza informatii utile referitoare la aprecierea
gradului de uzură.

4. Înregistrarea rezultatelor
Uzura la abraziune este definita ca media pierderii in grosime Δl a probei determinata dupa 16 cicluri
de test prin intermediul ecuatiei (1) sau ca piedere in volum ΔV a probei conform ecuatiei (2).
Pierderea in volum ΔV serveste la calculul medie pierderii in grosime Δl prin folosirea ecuatiei (3):

Δl = l0m - l16m (1)

∆m
∆V = (2)
ρR

∆m ∆V
∆l = =
ρR · A A (3)

unde:
∆V - pierderea în volum după 16 cicluri [cm3/50 cm2];
∆m - pierderea de masă după 16 cicluri (m1-m2) [g];
ρR - densitatea epruvetei sau densitatea stratului de uzură (la epruvete multistrat) [g/cm3]
Δl - reducerea medie a grosimii epruvetei după 16 cicluri [mm].
l0m - grosimea medie a epruvetei, determinată prin măsurări realizate în toate
cele nouă puncte de măsurare, înaintea încercării [mm]
l16m - grosimea medie a epruvetei, determinată prin măsurări realizate în toate
cele nouă puncte de măsurare, la sfârșitul încercării [mm]
A - aria = 50 cm2

Rezultatele determinării se trec în tabelul următor

m1 m2 ∆𝑚 l0 l16m Δl=l0- l16m A Amed

Proba
[g] [g] [g] [mm] [mm] [mm] [cm3/50cm2] [cm3/50cm2]
1
2
3

5. Interpretarea rezultatelor
Clasa de uzură este ..............................
6. Bibliografie
SR EN 13892-3:2015 - Metode de încercare a materialelor pentru șape. Partea 3: Determinarea
rezistenței la uzură –Bőhme (EN - Determination of wear resistance - Bőhme).
SR EN 14157:2006 - Metode de încercare a pietrei naturale. Determinare a rezistenţei la abraziune.
SR EN 1338:2004 - Anexa G - Pavele de beton. Condiţii şi metode de încercări
SR EN 1339:2004 - Anexa G - Dale de beton. Condiţii şi metode de încercări
SR EN1340:2004 - Anexa G - Elemente de borduri din beton. Condiţii şi metode de încercări