LUCRAREA 5

Încercarea la tracţiune a materialelor plastice

1. Generalităţi

Rezistenţa la tracţiune reprezintă sarcina de tracţiune pe unitatea de suprafaţă a secţiunii

drepte iniţiale a sectorului calibrat al epruvetei şi se exprimă în de N/cm2.
Alungirea reprezintă creşterea distanţei între două repere practicate în sectorul calibrat al
epruvetei, produsă de sarcina de tracţiune şi se exprimă în procente din distanţa iniţială între repere.
Limita de curgere reprezintă primul punct al curbei "sarcină alungire" (diagrama 1) pentru
care se produce o creştere a alungirii fără creşterea sarcinii de tracţiune şi se exprimă în da N/cm2.
Obs. Numai materialele a căror curbă de tracţiune prezintă o singură pantă nulă (diagrama
3a) pot fi considerate că au o limită de curgere. Unele materiale dau curbe de tracţiune care prezintă
două pante nule (diagrama 3b). Pentru aceasta, primul punct atins reprezintă limita superioară de
curgere, iar al doilea punct limita inferioară de curgere.
Unele materiale dau curbe de tracţiune care prezintă punctul de inflexiune în domeniul
elastic ( figura 1, diagrama 2). Acest punct nu reprezintă limita de curgere propriu zisă.
Modulul de elasticitate € reprezintă raportul dintre rezistenţa la tracţiune şi alungirea
corespunzătoare, în limita unei solicitări maxime pe care o suportă materialul fără a se abate de la
proporţionalitatea sarcină – alungire. Modulul de elasticitate se exprimă în daN/cm2.
Principiul metodei de determinare a caracteristicilor de tracţiune constă în aplicarea unei
sarcini progresive de tracţiune, pe direcţia axei longitudinale a epruvetei.

Figura 5.1: Curbe de tracţiune pentru diferite materiale

2. Aparatură

Determinarea caracteristicilor de tracţiune se efectuează cu o maşină de încercat INSTRON

prevăzută cu cleme de fixare şi care poate lucra la vitezele indicate în tabel. Pentru determinarea
modulului de elasticitate încercarea se execută de preferinţă la viteza A.

Viteza Valoarea Abateri limită

în mm/min %
A 1 ± 50
B 5 ± 20
C 50 ± 10
D 100 ± 10
E 500 ± 10

1
 Maşina universală de încercat la tracţiune, compresiune şi flambaj INSTRON 4303 este un
instrument universal de testare compus din două sisteme principale: o traversă mobilă şi sistemul de
control, care aplică sarcinile de întindere sau compresiune materialului.
Maşina dispune de o capacitate maximă de încărcare de 25 kN, controlată prin intermediul
interfeţei IEEE-488 şi programul specializat Material Testing System series IX. Acest instrument
universal de testare permite controlul vitezei de deplasare a traversei mobile cu o precizie de 0,5%
şi înregistrarea forţei cu o precizie corespunzătoare clasei ASME 4-E sau DIN 51221 Class 1.
Sistemul de control al capului mobil permite programarea vitezei traversei mobile şi asigură
controlul poziţiei capului mobil.
Datele care se obţin sunt cele specifice tipurilor de încercări pentru care a fost realizată
maşina, deci sarcini, deplasări, tensiuni, deformaţii specifice, energii. Pe durata unei încercări,
rezultatele apar ca valori instantanee ale sarcinii şi deplasării sau tensiunii şi deformaţiei specifice,
iar la terminarea încercării, ca valori înregistrate de vârf sau în puncte cerute de utilizator.
Aşa cum se ştie, materialele plastice au comportări diferite la viteze de deformare diferite.
Pentru determinarea acestei influenţe se utilizează două metode. Prima metodă presupune
încercarea mai multor epruvete identice la viteze de deformare diferite, iar în cazul celei de-a doua
metode viteza de deformare, în cadrul aceleaşi încercări, este variată între două valori limită.
Aceasta a doua metodă evită variaţiile datorate diferenţelor dintre epruvetele pe care se face
determinarea, dar nu poate fi utilizată la viteze foarte mari de deformare. Toate aceste cerinţe sunt
îndeplinite de maşina universală de încercat la tracţiune INSTRON 4303.

Figura 5.2: Maşina de încercare la tracţiune INSTRON 4303

3. Epruvete

Pentru determinarea caracteristicilor de tracţiune a materialelor plastice se utilizează în

funcţie de proprietăţile acestora următoarele epruvete (figura 5.3)
Tip I fig. 1- indicate pentru materialele termoplastice care prezintă o alungire mică la rupere
(PVC dur, poliamide).
Tip II fig. 2 - indicate pentru materialele care prezintă o alungire mare la rupere (PVC
plastifiat, polietilene).
Tip III fig. 3 - indicate pentru materialele termorigide (răşini fenol - formaldehidice).
Epruvetele de tip I se pot confecţiona prin injecţie în matriţă şi au grosimea de 3 - 4 mm; sau
prin prelucrări mecanice din produsul sub formă de placă presată.
Epruvetele de tip II se obţin prin decupare cu cuţitul de ştanţat, din plăci cu grosimea de cel
puţin 1 mm.

2
 Epruvetele de tip III se confecţionează prin presare în matriţă pentru răşini fenol-
formaldehidice şi prin turnare în matriţă pentru poliesteri. Epruveta tip III se utilizează numai
pentru determinarea rezistenţei la tracţiune - nu se poate utiliza pentru determinarea modulului de
elasticitate sau alungirii maxime.
Reperele pentru epruvetele tip I şi II se trasează numai cu cerneală sau creion.

Figura 5.3: Tipuri de epruvete din material plastic utilizate la încercarea la tracţiune

3
 4. Condiţii de lucru

Pentru fiecare determinare se utilizează minim 5 epruvete.

Dacă materialul sub formă de placă are o structură anizotropă, se prelevează câte 5 epruvete
pentru fiecare direcţie (longitudinală şi transversală), în acelaşi plan al plăcii.
Epruvetele a căror rupere se produce în afara sectorului calibrat se îndepărtează şi se
înlocuiesc cu altele.
Dacă standardul de produs nu face precizări privind condiţionarea, încercarea se va efectua
la temperatura de 20 ± 20C şi 65 ± 5 % umiditate.

5. Modul de lucru

Se măsoară grosimea şi lăţimea epruvetelor tip I şi III, în zona calibrată cu precizie de ± 1

%. La epruveta de tip II se măsoară grosimea.
Se prinde epruveta în clemele maşinii, având grijă ca axul principal al epruvetei să coincidă
cu direcţia forţei.
Pentru epruvetele de tip I şi II se înregistrează următoarele caracteristici:
a. sarcina la limita de curgere;
b. distanţa între repere, la limita de curgere;
c. sarcina de rupere sau sarcina maximă;
d. distanţa între rupere, la rupere;
e. orientarea axului principal al epruvetei în raport cu sensul de prelucrare al plăcii.
Indicaţiile de mai sus pot fi obţinute din rezultatele înregistrate automat sau prin observaţii
directe.
Pentru epruvetele de tip III se notează doar sarcina de rupere.

6. Calculul şi experimentarea rezultatelor

6.1. Alungirea la limita de curgere

(%) (5.1)
în care: LC - distanţa între repere în momentul atingerii limitei de curgere, în mm;
L0 - distanţa iniţială între repere, în mm.
Rezultatul se exprimă prin două cifre semnificative

6.2. Alungirea la rupere

(%) (5.2)
în care: Lr - distanţa între repere în momentul atingerii limitei de curgere, în mm.
L0 - distanţa iniţială între repere, în mm se exprimă prin două cifre semnificative.

6.3. Rezistenţa la tracţiune la limita de curgere

(daN/cm2) (5.3)
în care: FC - sarcina de tracţiune la limita de curgere, în daN
S0 - aria secţiunii drepte iniţiale, în cm2.
Rezultatul se exprima prin trei cifre.
Rezistenţa la tracţiune la limita de curgere convenţională exprimată în daN/cm2 se
calculează pornind de la curba de tracţiune, în felul următor: (a se vedea figura 5.4)

4
 - Se trasează tangenta OA la originea curbei de tracţiune sau se prelungeşte partea rectilinie
iniţială a curbei;
- Pe axa alungirii (%) se ia OM egal cu decalajul stabilit convenţional (%);
- Se trasează dreapta MN, paralelă cu curba OA şi se însemnează punctul de intersecţie al
dreptei MN cu curba de tracţiune:
- Rezistenţa la tracţiune, în punctul de intersecţie r, este rezistenţa la tracţiune la limita de
curgere convenţională.

Figura 5.4: Diagrama curbei de tracţiune

6.4. Rezistenţa la tracţiune la sarcină maximă

(daN / cm2) (5.4)

în care: Fm - sarcina maximă la tracţiune, în daN;
S0 - aria secţiunii drepte iniţiale, în cm2
Rezultatul se exprimă prin trei cifre semnificative.

6.5. Rezistenţa la tracţiune la rupere

(daN / cm2) (5.5)

în care: Fr - sarcina de tracţiune la rupere, în daN
S0 - aria secţiunii drepte iniţiale, în mm2
Rezultatul se exprimă prin trei cifre semnificative.

6.6. Modulul de elasticitate

(daN / cm2) (5.6)

în care: σ - efortul unitar la o alungire dată Ae, în daN/cm2

Ae - alungirea corespunzătoare unui punct de pe porţiunea liniară a curbei, în mm
Fe - sarcina corespunzătoare distanţei Le între repere, în daN

5
 S0 - aria secţiunii drepte iniţiale, în cm2
Le - distanţa între repere pentru un punct de pe porţiunea liniară a curbei, în mm
Lo - distanţa iniţială între repere, în mm.
Obs. La determinarea modulului de elasticitate viteza de încercare va fi de 1 mm/minut.
Ca valoare medie pentru modulul de elasticitate se adoptă media aritmetică a valorilor
obţinute pentru fiecare grup de 5 epruvete.

7. Programul lucrării

- Se studiază maşina de încercat la tracţiune identificând sistemul de prindere al

epruvetelor, aparatele de înregistrare, analizând dacă se pot realiza regimurile de
viteză pentru determinarea tuturor caracteristicilor.
- Se identifică tipurile de epruvete disponibile pentru efectuarea încercărilor.
- Se efectuează determinarea alungirii la limita de curgere şi a rezistenţei la tracţiune
la rupere.
- Se fac aprecieri asupra rezultatelor şi a caracteristicilor materialelor.