Ciclul termodinamic de termificare.

Termificare, schema de principiu, avantaje şi

dezavantaje.
Clasificarea sistemelor de alimentare centralizată cu căldură, scheme de principiu,
avantaje şi dezavantaje.
Metodologia determinării debitele de calcul de apă pentru încălzire, ventilare şi
preparare a apei calde de consum şi debitul total în reţele termice.
1. CICLUL TERMODINAMIC DE TERMIFICARE. TERMIFICARE, SCHEMA
DE PRINCIPIU, AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE.

1. Centrale Termoelectrice cu turbine cu abur

1.1. Ciclul Rankin al instalaţiilor de turbine cu abur
După ciclul Rankin funcţionează toate centralele termoelectrice şi nucleare care utilizează aburul
ca fluid de lucru. Schema instalaţiei de turbine cu abur (ITA) este prezentată pe fig.1.1. Aburul produs în
cazanul 1 este îndreptat la turbina 2 unde energia
lui termică se transformă în energie mecanică de
rotire a arborelui. În generatorul electric 3, care se
află pe acelaşi arbore cu turbina, ultima se
transformă în energie electrică. Aburul uzat se
condensează în condensatorul 4, după care cu
pompa 5 se refulează la cazan. Pe fig.1.2 este
prezentat ciclul Rankin în diagrama TS. În turbină
se produce destinderea adiabată a aburului –
procesul 1-2. Procesul de condensare 2-3 este
izobar şi, de oarece are loc asupra aburului umed,
el este şi izotermic. Procesul adiabatic 3-4 are loc
Figura 1.1. Schema instalaţiei de turbină cu abur: în pompa de alimentare. În cazan se produce
procesul izobar de încălzire a apei 4-a, vaporizare
1 - cazan, 2 – turbină, 3 – generator electric,
4 – condensator, 5 – pompă de alimentare. a-b şi supraîncălzire a aburului b-1. Cantitatea de
căldură primită de fluidul de lucru în cazan Q1 se
exprimă cu aria figurii 4ab1cd, căldura cedată sursei reci în condensator Q2 – cu aria 23dc. În lucru A se
transformă diferenţa acestora, exprimată cu aria din interiorul ciclului – 34ab12. Eficienţa ciclului se
apreciază cu randamentul termic, care va fi:

A
t  . (1.1)
Q

De oarece A = Q1 – Q2, obţinem:

Q2
t  1  .
Q1

(1.2.) Formula (1.1) poate fi exprimată de

asemenea cu parametrii aburului în ciclu.
Ignorând lucrul consumat de pompă Figura 1.2. Ciclul Rankin în diagrama TS.
(procesul 34), avem:

h1  h2
t  , (1.3)
h1  h3
unde h 1, h 2 şi h3 sunt entalpiile fluidului în punctele respective ale ciclului.
1.2. Sporirea eficienţei ciclului Rankin - termificare

Din (1.1) şi (1.2) se vede că creşterea randamentului termic al ciclului Rankin poate fi obţinută
mărind lucrul ciclului A prin mărirea cantităţii de căldură obţinută de la sursa caldă Q1, sau micşorarea
căldurii cedate sursei reci Q2. Aceste măsuri pot fi efectuate pe următoarele căi:

- mărirea presiunii aburului la intrare în turbină;

- ridicarea temperaturii aburului la intrare în turbină;
- reducerea presiunii aburului la ieşire din turbină;
- supraîncălzirea intermediară a aburului;
- preîncălzirea apei de alimentare a cazanului;
- cogenerarea.
Cogenerarea reprezintă „producerea simultană, într-un singur proces, cu aceeaşi instalaţie şi
din aceeaşi formă de energie primară, a energiei termice şi a energiei electrice şi/sau mecanice”.
Schema de principiu a centralei de cogenerare (CCG) este prezentată în fig. 1.3.

Fig. 1.3. Schema de principiu a unei CCG:

ICG – instalaţia de cogenerare; ITV – instalaţia termică de vârf; GE – generator electric; EPICG,
EPITV – energie primară (consumabil) pentru ICG, respectiv pentru ITV; QICG, QITV – căldură
produsă de ICG şi respectiv de ITV.

Termoficarea reprezintă cogenerarea în instalaţiile de turbine cu abur, adică producerea simultană

combinată în aceiaşi instalaţie a energiei electrice şi a energiei termice. Centralele care funcţionează după
ciclul cu termoficare se numesc Centrale Electrice cu Termoficare (CET).

Dacă eficienţa unei centrale termoelectrice se apreciază cu randamentul electric:

Pe
e  , (1.4)
BQir

eficienţa CET se apreciază cu randamentul global:

Pe  Q
tgl  , (1.5)
BQir
în care Pe este puterea electrică a centralei, în MW;

Q – puterea termică a centralei, în MW;

B – consumul de combustibil, în kg/s (m3/s);

Qir - puterea calorică a combustibilului, în MJ/kg

(MJ/m3),

În funcţie de tipul turbinelor utilizate CET pot fi de

două tipuri: Figura 1.4. Schema CET
- cu turbine cu contrapresiune sau vid redus cu turbină cu contrapresiune:
(fig.1.4) şi
IAR – încălzitor de apă de reţea.
- cu turbine cu prize reglabile (fig.1.5).
Turbinele cu vid redus au la ieşire presiunea p2= 50...70 kPa ce corespunde temperaturii de 70...90
o
C. Aburul la ieşire din ele, de obicei se
foloseşte pentru încălzirea apei. Cele cu
contrapresiune au p2= 0,12...0,5 MPa.
Aburul lor se foloseşte, atât pentru încălzirea
~ apei cât şi în calitate de abur tehnologic.
PRV AT Pentru obţinerea presiunilor şi temperaturilor
mai mari ale aburului tehnologic şi apei de
AF reţea aceste turbine pot avea şi prize reglabile
IAR de abur din treptele intermediare.
Randamentul global al acestor
cicluri teoretic este egal cu 1, dar ele au un
CT

RC
dezavantaj esenţial – dependenţa deplină a
sarcinii electrice de cea termică şi, prin
Figura 1.5. Schema CET
urmare, pot funcţiona numai în sistemele
cu turbină cu prize reglabile:
electroenergetice care au alte posibilităţi de
PRV – priză reglabilă de vapori, AT – abur tehnologic, AF – apă
fierbinte, IAR – încălzitor de apă de reţea, CT – condensat
reglare a curbei electrice de sarcină.
tehnologic, RC – rezervor de condensat.
Turbinele cu prize reglabile sunt dotate cu
condensator şi pot participa la reglarea sarcinii electrice independent de sarcina termică. Randamentul
ciclului în cazul lor însă este mai mic decât a celor precedente. Presiunea în prizele reglabile este de
0,12 MPa, 0,7 MPa, 1,3 MPa şi altele. Aburul este utilizat la necesitate – pentru încălzirea apei sau în
calitate de abur tehnologic. Cantitatea lui poate fi reglată pentru fiecare tip de consum independent de
celelalte şi de sarcina electrică.

În CET căldura reprezintă parţial deşeu de la producerea energiei electrice.

 1.3. Avantajele termoficarii

Ca urmare a reducerii consumului de combustibil, la producerea energiei electrice şi a căldurii în

cogenerare, comparativ cu producerea separată, are loc reducerea emisiilor poluante.

Reducerea directă. Prin reducerea consumului efectiv de combustibil, relizată în cazul cogenerării
faţă de producerea separată, se reduc emisiile poluante datorate arderii, în mod deosebit a CO2. Astfel,
prin introducerea cogenerării se estimează: reducerea emisiilor de CO2, în medie, de la 820 la
380g/kWhel, reducerea emisiilor de SO2, în cazul utilizării combustibililor cu sulf, de la 600 la zero
mg/kWhel, şi reducerea emisiilor de NOx, în medie de la 600 la 350 mg/kWh el.

Observaţie: reducerile de mai sus ale emisiilor de noxe au fost considerate în următoarele ipoteze:

- soluţiile de cogenerare utilizează gazul metan drept combustibil;

- tehnologiile de cogenerare corespund unor randamente medii de producere a energiei electrice de
cca 35…42%, aferente ciclurilor de cogenerare cu turbine cu gaze sau motoare cu ardere internă;
- în cazul producerii separate, energia electrică este produsă cu un randament de cca 50%;
- reducerea la zero a emisiilor de SO2 se explică prin trecerea de la utilizarea unui combustibil cu sulf
(combustibil lichid), în cazul producerii separate, la gazul metan – în cazul cogenerării.

Reducerea indirectă a poluării globale a sistemului ecologic, deoarece economia de combustibil la

nivelul producerii energiei determină reducerea poluării mediului la nivelul extracţiei, transportului şi
manipulării la locurile de consum a cotei respective de combustibil economisit.

Dintre toate emisiile directe, efectul nociv cel mai ridicat îl reprezintă emisia de CO2, care determină
„efectul de seră”. Fig. 1.6 prezintă o comparaţie din acest punct de vedere, între producerea separată şi
cogenerare.

Fig. 1.6. Reducerea emisiilor poluante de CO2 în centralele de cogenerare faţă de cele
termoelectrice cu condensaţie pură: 1 – centrale clasice pe cărbune; 2 – centrale cu arderea
 cărbunelui în strat fluidizat; 3 – ciclu mixt gaze/abur pe gaze naturale; 4 – cogenerare pe
biogaz.

Reducerea costurilor de producţie a energiei

 Reducerea consumului de combustibil, determină direct reducerea proporţională a cheltuielilor

anuale – variabile – aferente combustibilului.
Ţinându-se seama că în cheltuielile anuale de producţie ale unei centrale de cogenerare, cele cu
combustibilul reprezintă ponderea majoritară (între 65..75% din cheltuielile anuale totale, în funcţie de tipul
tehnologiei de cogenerare utilizată, tipul combustibilului consumat şi preţul unitar al acestuia), atunci:
pentru o economie de combustibil, în cogenerare, faţă de producerea separată, de 0,3-0,6% kWh PCI/kWh
energie electrică şi termică livrată, care reprezintă cca 24% din consumul de combustibil în soluţia separată
(vezi fig. 3.7) rezultă că, datorită acestei economii, cheltuielile anuale totale de producere a celor două
forme de energie se vor reduce cu 17% ( 0,24  0,7  0,17 ).

 Reducerea emisiilor poluante conduce la reducerea taxelor de mediu, în final a ecotaxelor. Prin
internalizarea costurilor de mediu în costurile de producţie ale celor două forme de energie, se vor
diminua costurile totale anuale de producţie ale acestora.
În final, reducerea costurilor anuale totale de producţie aferente cogenerării, faţă de producerea
separată, conduce la diminuarea costurilor unitare ale celor două forme de energie, comparativ cu
producerea separată.

Reducerea pierderilor de energie electrică la transport

Soluţia de cogenerare presupune, din punct de vedere electric, apropierea sursei de producere a
energiei electrice faţă de consumatori, comparativ cu alimentarea lor din sistemul public. Reducerea
comparativă a distanţelor pentru transportul şi distribuţia energiei electrice este cu atât mai mare, cu
cât scade gradul de centralizare a alimentării cu căldură. Ca urmare, scad pierderile de energie electrică
aferente reducerii acestor distanţe şi implicit costul specific al acesteia la nivelul consumatorilor. De
exemplu, la nivelul unui consumator care devine autoproducător – în cogenerare – de energie electrică,
costul acesteia va fi determinat de costurile proprii de producere. Se „evită” astfel o serie de taxe
suplimentare pentru transportul energiei electrice – până la consumatorul respectiv, precum şi
pierderile corespunzătoare în reţelele electrice şi posturile de transformare.

Aceste reduceri sunt cu atât mai mari cu cât centrala de cogenerare este mai apropiată de consumatori
şi cu cât diferenţa între preţul de cumpărare a energiei electrice din sistemul public, faţă de cel local
rezultat prin autoproducere, este mai mare.
 Utilizarea cogenerării ca sursă de energie electrică de siguranţă este un alt avantaj al acesteia, prin
poziţia sa faţă de consumatori. Mai mult, sunt consumatori de energie electrică care prin natura
activităţilor sunt obligaţi să fie dotaţi cu surse locale de energie electrică de siguranţă, cum este cazul
spitalelor. Aceste surse se realizează sub forma unor grupuri electrogene dotate cu motoare cu ardere
internă. Ori, aceste instalaţii pot fi utilizate în mod curent drept instalaţii de cogenerare, mărindu-le
substanţial eficienţa investiţiei, care oricum trebuie făcută. În plus, ele rămân şi ca instalaţii de
siguranţă, conform scopului iniţial.

1.4. Dezavantaje şi condiţionări ale cogenerării

Dezavantajele principale ale cogenerării, faţă de producerea separată sunt:

1. dependenţa reciprocă, din punct de vedere cantitativ şi calitativ, între formele de energie
produse simultan, influenţată de:
 tipul, structura şi variaţia nesimultană a cererilor de energie produse în cogenerare/trigenerare;
 tipul şi caracteristicile tehnice ale tehnologiei de cogenerare/trigenerare folosită, din punctul
de vedere performanţelor energetice şi al interdependenţei între formele de energie produse: căldură,
energie electrică şi frig;
 modul de stabilire a capacităţii nominale a instalaţiilor propriu-zise de cogenerare (instalaţiile
de bază) faţă de cele ale instalaţiilor termice de vârf şi/sau de rezervă. Este vorba de comportarea la sarcini
parţiale şi de minimul tehnic al instalaţiilor utilizate, faţă de cererile minime de energie ale consumatorilor.
Acestea influenţează decisiv tehnologia adecvată pentru soluţia de cogenerare şi modul de
dimensionare a instalaţiilor respective.
2. Indiferent de gradul de centralizare/descentralizare a căldurii produsă de centralele de
cogenerare, ea presupune alimentarea centralizată a consumatorilor de căldură arondaţi sursei respective.
Ca urmare, pentru a face faţă condiţiilor diferite impuse de diverşii consumatori de căldură, se impun
măsuri tehnice suplimentare, prin instalaţii de automatizare, măsură şi reglaj atât la sursa de
căldură, cât şi la fiecare consumator în parte. În cazul consumatorilor urbani apare, în plus, problema
nesimultaneităţii cererii din punctul de vedere a începerii/finelui alimentării cu căldură pentru încălzire,
ceea ce pentru unii înseamnă disconfort, în timp ce pentru alţii înseamnă costuri suplimentare faţă de
disponibilităţile financiare ale fiecăruia. În plus, pentru sursa de căldură centralizată aceasta înseamnă
dificultăţi tehnice cu repercusiuni economice, care nu sunt neglijabile, privitor la menţinerea sub sarcină a
sistemului de alimentare cu căldură. Fenomenul respectiv se amplifică pe măsură ce creşte gradul de
centralizare a alimentării cu căldură.
Observaţie: aceste aspecte apar şi în cazul alimentării centralizate cu căldură din CT. Dezavantajele
relevate mai sus sunt valabile numai în cazul comparaţiei cu CT individuale.
3. Distanţele medii de transport a căldurii de la sursă la consumatori sunt mai mari decât
în cazul alimentării individuale a fiecărui consumator. Acestea cresc odată cu creşterea gradului de
centralizare a căldurii. Ca urmare, pierderile de căldură ale sistemului de transport şi distribuţie şi
consumurile de energie pentru pomparea agentului termic – în cazul alimentării cu căldură sub formă de
apă fierbinte – sau a condensatului returnat – în cazul alimentării cu abur – sunt mai mari, crescând odată
cu creşterea gradului de centralizare a alimentării cu căldură. Toate acestea măresc investiţiile şi costurile
anuale ale transportului şi distribuţiei căldurii.
 4. Valoarea mare a investiţiei iniţiale în centrala de cogenerare, faţă de investiţia într-o CT
dimensionată pentru alimentarea numai cu căldură.
Observaţie: în cazul cogenerării, dacă prin producerea combinată nu se reduce substanţial costul
producerii căldurii, atunci, mai ales odată cu creşterea gradului de centralizare – creşterea distanţei
medii de transport a căldurii –, costul căldurii la consumatori va fi mai mare decât cel aferent
producerii locale – individuale – a căldurii din CT. Deci, efectul economic favorabil al cogenerării,
pentru o situaţie dată, depinde de trei aspecte majore:
 nivelul tehnic şi eficienţa economică a producerii celor două forme de energie în centrala de
cogenerare;
 politica adoptată pentru stabilirea perechii de preţuri de vânzare la gardul centralei de cogenerare,
a celor două forme de energie livrate: căldura şi energia electrică;
 nivelul tehnic şi eficienţa economică a sistemului de transport şi distribuţie a căldurii, corelat cu
gradul optim de centralizare/descentralizare a producerii căldurii.
Restricţiile şi elementele de frânare ale dezvoltării soluţiei de cogenerare, aşa cum sunt evidenţiate
şi în Directiva nr.8/2004 a Consiliului Parlamentului European, privitor la „promovarea
cogenerării…”, sunt de 3 categorii: de natură tehnică, economică şi mai ales administrativă (legislaţie
şi reglementări în domeniul energiei).
 Elementele de natură tehnică sunt:
 situaţia existentă privind alimentarea cu căldură, concretizată prin: natura, starea tehnică,
durata de viaţă remanentă şi eficienţa economică a sistemului existent de alimentare cu căldură (surse de
căldură şi sistemul de transport şi distribuţie a căldurii);
 valoarea şi structura reală a cererii de căldură, precum şi prognoza evoluţiei sale în
timp;
 tipul tehnologiilor adoptate, performanţele tehnice şi modul de dimensionare al
instalaţiilor de cogenerare existente, sau noi, corelat cu natura combustibilului utilizat şi cu natura,
structura şi valoarea cererii de căldură avută în vedere;
 natura combustibilului disponibil în prezent şi perspectivă, simultan cu asigurarea
condiţiilor calitative minime impuse de instalaţiile de cogenerare utilizate: presiunea minimă, în cazul
gazului metan, conţinutul de sulf şi asfaltene, în cazul păcurii;
 emisiile de noxe şi mai ales cele de CO2 şi sub formă de praf (în cazul utilizării
combustibilului solid), rezultate în urma procesului de ardere.
 Elementele de natură economică sunt, în principal:
 valoarea investiţiilor pentru reabilitarea sau retehnologizarea sistemului existent de
alimentare cu căldură, respectiv cele necesitate de realizarea unor sisteme noi, atât din punct de vedere
conceptual – cum ar fi gradul de centralizare/descentralizare – cât şi al tehnologiilor utilizate. Un rol
important în adoptarea soluţiei de cogenerare îl are eşalonarea în timp a investiţiei – realizarea pas cu pas
–, cu atât mai mult cu cât în general valoarea acesteia este mare;
 sistemul tarifar adoptat simultan pentru combustibilul consumat şi energia electrică
cumpărată de consumatorii preluaţi de centrala de cogenerare şi respectiv a celei vândute de aceasta
sistemului local – public – de distribuţie. Aceasta este situaţia în care centrala de cogenerare produce mai
multă energie electrică decât valoarea necesară consumatorului local, când ea nu funcţionează strict în
regim de „autoproducător”;
  costurile de vânzare a căldurii şi energiei electrice produse în cogenerare, care sunt
rezultatul politicii economice la nivelul centralei de cogenerare, corelat cu „preţurile de referinţă” ale pieţei
de energie;
 capabilitatea consumatorilor de căldură de a suporta factura pentru căldură, simultan cu
factura energetică totală pentru: căldură + energie electrică + apă + combustibil;
 transparenţa în stabilirea preţurilor şi tarifelor pentru căldura şi energia electrică
produse în cogenerare, care să convingă consumatorii de eficienţa economică a soluţiei de cogenerare prin
reducerea facturii energetice totale la consumatori;
 valorile ecotaxelor, simultan cu corectitudinea stabilirii şi aplicării lor;
 tipul montajului financiar adoptat pentru reabilitarea/retehnologizarea sistemului existent.
În cazul realizării unor obiective noi se pune problema condiţiilor de realizare a investiţiilor şi de obţinere
a creditelor – dobânda, durata perioadei de graţie şi a perioadei de returnare;
 mărimea riscului maxim acceptat de investitor pentru recuperarea creditului şi realizarea
profitului scontat, corelat cu riscul specific tipului de investiţie şi al ansamblului economiei în care urmează
a funcţiona obiectivul în discuţie – riscul de ţară –.
 Elementele de natură administrativă sunt reprezentate de legislaţia energetică şi de
reglementările specifice cogenerării:
 obligaţia serviciilor publice de a cumpăra energia electrică excedentară consumatorilor;
 asimilarea centralelor urbane cu surse de cogenerare în categoria autoproducătorilor de
energie;
 introducerea unor proceduri echitabile de autorizare a producătorilor privaţi de energie
electrică;
 tratarea nediscriminatorie privind accesul la reţeaua electrică publică existentă;
 asigurarea de către serviciile publice a unei tarifări a energiei electrice cumpărată de la
autoproducători, după principiul „costurilor evitate”.
În general, relaţiile între autoproducători şi societăţile de stat care au monopolul sistemelor de
transport şi distribuţie a energiei electrice, reprezintă principala cauză a ritmului lent al progreselor în
realizarea pieţelor interne ale energiei electrice şi principalul obstacol în calea dezvoltării cogenerării
private.
 2. CLASIFICAREA SISTEMELOR DE ALIMENTARE CENTRALIZATĂ CU
CĂLDURĂ, SCHEME DE PRINCIPIU, AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE.
Sistemul de alimentare cu căldură – SAC, reprezintă ansamblul instalaţiilor de producere – transport –
distribuţie – consum a căldurii.

Tipurile SAC depind de:

a. tipul consumatorilor de căldură: urbani şi/sau terţiari, industriali, sere legumicole şi/sau
floricole;
b. gradul de centralizare/descentralizare a alimentării cu căldură:
 SAC individuale – SIAC: o sursă de căldură alimentează un singur consumator, care poate fi
reprezentat de o clădire (casă) sau de un apartament în cadrul unei clădiri comune. În general,
sistemele individuale au un caracter relativ, dependent de conturul alimentat cu căldură şi de
aspectele administrativ-juridice privind proprietatea. Ele se caracterizează prin faptul că, din
punct de vedere juridic, alimentează un singur consumator.
 SAC centralizate – SCAC: o sursă de căldură alimentează mai mulţi consumatori, caracterizaţi
ca atare din punct de vedere juridic. Gradul de centralizare diferă de la caz la caz: de la
alimentarea cu căldură a mai multor consumatori individuali situaţi în aceeaşi clădire, la
gruparea mai multor clădiri, a unor zone caracteristice (cartiere în cazul consumatorilor
urbani), până la alimentarea unei localităţi – în cazul consumatorilor urbani – sau a unei (unor)
platforme industriale.
 SAC mixte – SMAC: unii consumatori au surse individuale de căldură (SIAC), iar alţii sunt
alimentaţi în sistem centralizat (SCAC), dintr-una sau mai multe surse de căldură de zonă
(SCZ) sau dintr-una singură centralizată (SCC). Acesta este cazul majorităţii SAC urbane;
c. natura agentului termic utilizat pentru alimentarea cu căldură: SAC cu apă caldă (cu
temperatura nominală sub 100 o C), SCAC cu apă fierbinte (cu temperatura nominală între 110...160o C),
SAC cu abur (la diferiţi parametri ai aburului – presiune, temperatură), SAC sub formă de frig, pentru
climatizare sau în scopuri tehnologice (SAF), SAC cu aer cald/fierbinte ca agent termic pentru transportul
şi distribuţia căldurii;
d. tehnologia de producere a căldurii, utilizată în cadrul sursei/surselor de căldură:
 SAC cu centrale termice (CT) – SAC.CT, utilizate numai pentru alimentarea cu căldură;
 SAC cu centrale de cogenerare (CCG) – SAC.CCG, folosite pentru alimentarea simultană
cu căldură şi energie electrică;
 Sisteme de trigenerare, cu centrale de trigenerare (CTG) – STG.CTG, care asigură
alimentarea simultană cu căldură, frig şi energie electrică.
STRUCTURA SAC

Conform definiţiei, indiferent de tipul SAC, structura de principiu este următoarea – vezi figura 1.1:

 una, sau mai multe surse de căldură (SC);

 o reţea termică de legătură între SC şi consumatorii de căldură (instalaţiile de căldură) – RT;
 ansamblul instalaţiilor, care asigură interfaţa între reţeaua termică şi instalaţiile consumatoare,
numite puncte termice – PT sau module termice individuale – MT, în funcţie de poziţia acestora faţă de
consumatori. Acestea sunt necesare atunci când fie agentul termic utilizat în RT sau/şi parametrii acestuia,
diferă de cel acceptat de instalaţiile consumatoare. PT sau/şi MT „adaptează” condiţiile de regim termic şi
de presiuni din RT de legătură la cele impuse de instalaţiile consumatoare;
 în condiţiile existenţei PT şi/sau MT, reţeaua termică – RT se împarte în: reţeaua termică
primară – RTP, care face legătura între SC şi PT(MT) şi reţeaua termică secundară – RTS, de legătură
între PT(MT) şi instalaţiile consumatorilor;
 instalaţiile consumatorilor – IC, care asigură alimentarea propriu-zisă cu căldură a fiecărui
consumator individual. În funcţie de destinaţia – tipul – consumului, acestea sunt în general:
- IC pentru încălzire (încălzirea spaţială);
- IC sub formă de apă caldă de consum (a.c.c.), în scopuri menajere şi/sau sanitare;
- IC pentru ventilarea incintelor;
- IC pentru climatizarea incintelor;
- IC în scopuri tehnologice (industriale sau pentru producerea de bunuri de consum).

a) b)

Fig. 1.1. Structura de principiu a sistemelor de alimentare cu căldură – SAC: a – sisteme

individuale SIAC; b – sistem centralizat – SCAC fără PT şi/sau MT.
Legendă: SC – sursă de căldură (în număr de la 1…n); C,1…C,j…C,l…C,n –
consumatori; PT,1…PT,j…PT,n – puncte termice centralizate; MT,1…MT,i…MT,n –
module termice (de scară şi/sau de bloc); RT – reţea termică; RTP – reţea termică primară;
RTS – reţea termică secundară.
 c)

d)

Fig. 1.1 (continuare). Structura de principiu a sistemelor de alimentare cu căldură – SAC: c –

sistem centralizat – SCAC, cu PT; d – sistem centralizat – SCAC, cu MT.
Legendă: SC – sursă de căldură (în număr de la 1…n); C,1…C,j…C,l…C,n – consumatori;
PT,1…PT,j…PT,n – puncte termice centralizate; MT,1…MT,i…MT,n – module termice (de
scară şi/sau de bloc); RT – reţea termică; RTP – reţea termică primară; RTS – reţea termică
secundară.
COMPARAŢIE ÎNTRE SIAC ŞI SCAC

Tabelul 1.1 prezintă comparativ avantajele şi dezavantajele sistemelor individuale (SIAC), respectiv
ale celor centralizate (SCAC).

Comparaţie între SIAC şi SCAC – elemente caracteristice

Tabelul 1.1

SISTEMELE INDIVIDUALE – SIAC SISTEMELE CENTRALIZATE – SCAC

Presupun:

 realizarea unei surse de căldură (SC,i) pentru fiecare
consumator (C, i) fizic/juridic – vezi fig. 1.1.a;
 amplasarea sursei de căldură (SC,i) la consumatorul
căruia îi este destinată (C,i);
 tehnologiile de producere a căldurii trebuie să
satisfacă condiţiile de mediu şi toate celelalte restricţii
determinate de apropierea de consumatori: sursă de foc,
de zgomot etc;
 diversele categorii de consumatori de căldură pot fi
asigurate de aceeaşi sursă, sau de surse de căldură
specializate pe diversele consumuri.
Avantaje
 realizarea unei surse de căldură pentru mai mulţi
consumatori diferiţi fizic/juridic – vezi fig. 1.1.b-d;
 amplasarea sursei de căldură în zona
consumatorilor arondaţi, sau în afara acesteia, în
funcţie de gradul de centralizare adoptat pentru
alimentarea cu căldură şi de poziţia reciprocă a
consumatorilor faţă de aceea a sursei/surselor de
căldură;
 consumurile de căldură sunt asigurate simultan
de aceeaşi/aceleaşi surse de căldură, la care sunt
arondaţi consumatorii respectivi.

 asigurarea calitativă şi cantitativă a alimentării  reducerea restricţiilor privind calitatea şi stocarea

fiecărui consumator individual, după cerinţe şi
posibilităţi financiare;
 reducerea distanţei medii de transport a căldurii de
la sursă la consumator, cu consecinţele:
- reducerea pierderilor de căldură la transport;
- reducerea consumurilor energetice aferente
transportului căldurii;
- adaptarea mult mai bună (aproape perfectă), în timp
real, a calităţii şi cantităţii căldurii produse, faţă de
aceea necesară;
 sistemul automat de reglare a consumului, în
funcţie de cererea momentană, este simplu şi relativ
ieftin bazat numai pe sistemul local de reglaj, la
aparatele consumatoare;
 lipsa dependenţei condiţiilor asigurate alimentării cu
căldură a unui consumator, de eventualele servituţi
combustibilului folosit, în cazul celui lichid şi/sau
solid;
 prin suprapunerea cererilor de căldură de tipuri
diferite, ale diverşilor consumatori, se reduce valoarea
maximă totală de dimensionare a capacităţii
sursei/surselor de căldură şi se aplatisează cererea
totală anuală, cu consecinţele:
- se reduce investiţia în sursa/sursele de căldură,
raportată la totalul debitelor maxime de căldură livrate;
- creşte încărcarea medie anuală a instalaţiilor de
producere, mărindu-se randamentul mediu anual de
funcţionare al acestora, reducând astfel costurile
specifice variabile pentru căldura produsă;
 se reduc costurile specifice medii de mentenanţă;
 se reduce poluarea locală a mediului, simultan cu
reducerea investiţiilor specifice aferente adoptării
create de alţi consumatori;
 valoarea minimă a investiţiei iniţiale
asigurarea alimentării cu căldură. În final: fiecare
consumă după dorinţă şi plăteşte corespunzător,
independent de ceilalţi consumatori sau de alte
reglementări valabile la nivelul colectivităţii.
măsurilor respective, pentru asigurarea încadrării în
aceleaşi valori limită maxime admise ale noxelor.
pentru
Aceasta înseamnă în final, reducerea ecotoxelor ce
revin pe fiecare consumator.
 se reduce investiţia totală – la nivelul
consumatorului/zonei de consum – necesară asigurării
aceleiaşi capacităţi totale pentru alimentarea cu căldură;
 reducerea facturii energetice totale – la nivelul
ansamblului/zonei de consum, pentru aceeaşi cantitate
totală de căldură asigurată consumatorilor.
În final: „avantajele la nivelul colectivităţii sunt
resimţite de fiecare consumator al acesteia”.

 Dezavantaje – restricţii
 obligaţia folosirii numai a combustibililor clasici
superiori (gaz metan sau combustibil lichid uşor) ori,
eventual, a energiei electrice pentru producerea căldurii;
 probleme dificile suplimentare pentru asigurarea
stocării combustibilului lichid;
 instalaţiile de producere a căldurii şi/sau a frigului
trebuie dimensionate pentru valorile maxime
însumate ale diverselor tipuri de cereri de căldură,
inclusiv asigurarea capacităţii de rezervă, pentru
cazurile de avarie, în funcţie de condiţiile impuse de
fiecare consumator. Ca urmare, suma capacităţilor
instalate în ansamblul surselor de căldură
individuale va fi cu mult mai mare decât suma
consumurilor maxime ce revin fiecărei surse;
 încărcările medii anuale ale instalaţiilor de
producere sunt cu mult mai mici decât capacităţile
nominale instalate. Aceasta înseamnă o reducere a
gradului real de utilizare a investiţiei în sursele de
căldură;
 sursele de căldură individuale, mai ales în lipsa
instalaţiilor de acumulare a căldurii, sunt puse în
situaţia de a funcţiona în regim „DA sau NU” cu
întreruperi frecvente ale alimentării cu căldură.
Aceasta are următoarele consecinţe:
- reduce randamentul mediu anual de funcţionare, faţă
de cel maxim (nominal), diminuând efectul favorabil –
la prima vedere – al reducerii facturii anuale pentru
căldura consumată;
 măreşte distanţa medie de transport a căldurii pe
ansamblul sistemului (SCAC), cu consecinţele:
- măreşte pierderile de căldură la transport;
- măreşte consumurile de energie aferente
transportului căldurii;
- în vederea satisfacerii corespunzătoare, în timp, a
cererii de căldură a tuturor consumatorilor alimentaţi din
SCAC, atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ,
impune un sistem de reglaj automat, realizat în mai
multe trepte: centralizat – la sursă, plus unul
descentralizat, la nivelul punctului termic (dacă există),
urmat de unul individual la nivelul fiecărui consumator.
Aceasta complică şi măreşte costurile aferente
reglajului;
 în condiţiile lipsei reglajului individual,
consumatorul nu îşi poate adapta consumul de
căldură la necesităţile şi capacitatea sa de plată. De
asemenea, asigurarea sa cu căldură, în orice moment,
nu este decisă numai de condiţiile impuse de fiecare
consumator în parte, ci şi de unele reglementări
generale, valabile pentru ansamblul
SCAC. Apar deci interdependenţe – servituţi – între
diverşii consumatori ai SCAC. Acestea sunt cu atât mai
importante – ca efecte – cu cât gradul de centralizare
asigurat de SCAC este mai mare şi cu cât consumatorii
de căldură sunt mai neomogeni din punctul de vedere
al cerinţelor impuse în alimentarea cu căldură;
 - creşte uzura medie a subansamblelor sursei de
căldură, mărind costurile de mentenanţă pe durata de
viaţă, simultan cu diminuarea acesteia faţă de valoarea
dată de constructor;
- se măreşte valoare investiţiei totale de înlocuire a
sursei de căldură, ceea ce reduce sensibil din avantajul
investiţiei iniţiale mai mici;
 pe ansamblul surselor individuale de căldură,
aferente zonei (conturului) de alimentare cu căldură,
creşte valoarea medie anuală a poluării mediului;
poluarea dată de suma emisiilor poluante aferente
fiecărei surse de căldură va depăşi valorile maxime
admise pe care, de altfel, fiecare sursă le respectă;
 cresc costurile specifice medii anuale, la nivelul
ansamblului SIAC, pentru ecotoxe;
 la nivelul ansamblului zonei, pentru toate SIAC creşte
investiţia specifică raportată la cantitatea anuală de
căldură produsă;
 cresc costurile specifice medii anuale de
mentenanţă;
 cresc costurile specifice, medii, totale pentru
căldura anual produsă (consumată).
 factura pentru căldură a fiecărui consumator are
două componente:
- cota aferentă cantităţii de căldură efectiv primită de
consumator la nivelul conturului său, contorizată local;
- cota parte din costurile comune aferente SCAC,
stabilite pentru starea normală – tehnic şi funcţional – a
ansamblului sistemului. Stabilirea acestei cote este
dificilă deoarece necesită cuantificarea „stării normale”
a sistemului, pe de o parte, şi pe de altă parte pune
problema repartiţiei abaterilor de la această stare între
consumatori şi sistemul propriu-zis de transport şi
distribuţie a căldurii. Pentru rezolvarea acestor aspecte
se impun:
- transparenţa operatorului SCAC faţă de consumatori
transpusă, mai ales, în contractul de furnizare a căldurii
şi explicitarea – justificarea – facturii;
- reglementări, monitorizare şi arbitraj asigurat de o
autoritate independentă;
 investiţia iniţială, pe ansamblul SCAC este mai
mare decât în cazul SIAC, ceea ce măreşte „riscul”
investiţiei;
 costul specific al căldurii la consumatori depinde de
simultaneitatea mai multor factori specifici condiţiilor
locale ale SCAC, printre care foarte importanţi sunt:
- numărul de consumatori, structura, mărimea şi
simultaneitatea valorilor maxime ale consumurilor
asigurate de SCAC;
- densitatea medie de consum pe km2, care
influenţează distanţa medie de transport a căldurii de la
sursă la diverşii consumatori, mai ales în cazul SCAC
urbane/terţiare;
- modul de dimensionare a sursei centralizate de
alimentare cu căldură şi tehnologia utilizată în acest
scop.
3. METODOLOGIA DETERMINĂRII DEBITELOR DE CALCUL DE APĂ PENTRU
ÎNCĂLZIRE, VENTILARE ŞI PREPARARE A APEI CALDE DE CONSUM ŞI DEBITUL
TOTAL ÎN REŢELE TERMICE.

Prin „sarcina termică a SAC” se înţelege totalitatea cererilor de căldură ale consumatorilor unui
sistem de alimentare cu căldură.

2.1. STRUCTURA SARCINII TERMICE SAC

În cazul cel mai general, sarcina termică a unui SAC are structura din relaţia 2.1:

QSAC  Qi  Qv  Qcl  Qs  Qa  Qt , (2.1)

în care Qi este consumul de căldură – c.c. – pentru încălzirea incintelor; Qv – c.c. pentru ventilarea
incintelor; Qcl – c.c. pentru climatizarea spaţiilor; Qs – c.c. pentru sere legumicole şi/sau floricole; Qa –
c.c. pentru prepararea apei calde de consum (a.c.c.) în scopuri sanitare şi/sau menajere; Qt – c.c. în
scopuri tehnologice, pentru realizarea diverselor produse cu caracter – în general – industrial.

Căldura livrată de o sursă de căldură a unui SAC, este dată de relaţia:

QSC  Q SAC  Qrt , (2.2)

unde Qrt reprezintă pierderile de căldură în reţeaua termică de transport şi distribuţie a căldurii.

Ţinându-se seama de destinaţia consumurilor de căldură ale SAC, prezentate în relaţia (2.1) şi de
principalele elemente care le caracterizează, se poate spune că:

QSAC  Q(climat.)  Q(independ. climat.) , (2.3)

în care Q (climat. ) reprezintă suma c.c. dependente de condiţiile climaterice şi Q(independ. climat. ) sunt
c.c. care nu depind de condiţiile climaterice.

Plecându-se de la relaţia (2.1), se poate deci scrie:

Q(climat.)  Qi  Qv  Qcl  Qs (2.4)

şi

Q(independ.climat.)  Qa  Qt . (2.5)

C.c. din relaţia (2.4) depind de condiţiile climaterice, având un caracter sezonier: Qi , Qv , Qs sunt
caracteristice perioadei de iarnă, iar Qcl este un consum de căldură caracteristic perioadei de vară.

C.c. din relaţia (2.5), practic, nu depind de condiţiile climaterice. Ele au caracter permanent în cursul
anului, sau sezonier, în funcţie strictă de natura consumatorului.
 Ca urmare a caracterului sezonier şi a faptului că unele consumuri pot avea un caracter intermitent
chiar în cursul sezonului respectiv (cazul lui Qv şi Qcl ), plecând de la relaţiile (2.1) şi (2.3), structura sarcinii
termice a SAC, se poate considera, în funcţie de cele două sezoane anuale caracteristice – iarnă/vară –,
dată de:

- iarna:
Q i
SAC  Qi  Qv  Q s  Q ai  Qti , (2.6)

- vara:
v
QSAC  Qcl  Qav  Qtv , (2.7)

unde Qai , Qav reprezintă c.c. pentru prepararea apei calde iarna, respectiv vara; Qti , Qtv – c.c. în scopuri
tehnologice iarna, respectiv vara.

Sarcina termică a sursei/surselor de căldură care asigură alimentarea cu căldură a SAC, conform relaţiei
generale (2.2) va fi:

- iarna:
Q i
SC
i
 Q SAC  Q rti , (2.8)

- vara:
Q v
SC
v
 Q SAC  Qrtv , (2.9)

unde Qrti şi Qrtv reprezintă pierderile de căldură ale reţelei termice de transport şi distribuţie, în perioada
de iarnă, respectiv de vară.

2.2. CALCULUL VALORILOR CARACTERISTICE ALE SARCINII TERMICE A SAC

Prin valorile caracteristice ale sarcinii termice a SAC se înţeleg:

- valorile debitelor de căldură specifice SAC, pentru diversele regimuri caracteristice: maxime,
medii, minime, nominale şi/sau de calcul, pentru perioadele sezoniere considerate, iarnă/vară;
- valorile cantităţilor de căldură consumate, sezonier (iarnă/vară) şi anual, sau pentru orice alte
perioade caracteristice considerate: zi, săptămână, lună etc.

2.2.1. Notaţii folosite

În continuare se vor utiliza următoarele notaţii caracteristice:

 cererea de căldură (c.c.):

- valorile momentane – debite de căldură – : q , în kWt;
- valorile caracteristice unei perioade – cantităţi de căldură (energii) – : Q , în kWht/perioada de
referinţă;
 indici utilizaţi:
- indicii inferiori, caracterizează tipul c.c.: „i” pentru încălzire ( q i , Qi ); „v” pentru ventilare (
q v , Qv ); „cl” pentru climatizare ( q cl , Qcl ); „s” pentru sere ( q s , Q s ); „a” pentru apa caldă de consum (
q a , Qa ); „t” pentru consumul tehnologic ( q t , Qt ); „urb.” pentru consumul cu caracter urban ( q urb , Qurb );
„ind.” pentru consumul cu caracter industrial ( q ind , Qind ), etc;
- indicii superiori, caracterizează valoarea c.c. momentan – debit – sau pentru o perioadă
considerată – cantitate de căldură (energie):
a) valorile momentane caracteristice (debitele de căldură): „M” – maxim ( q M ); „md” – mediu (
q md ); „m” – minim ( q m ); „n” – nominal ( q n ); „c” – valoare de calcul ( q c ); „i” – valori de iarnă ( q i ); „v” –
valori de vară ( q v );
b) valorile cantităţilor de căldură, pentru diversele perioade caracteristice: „i” – iarna ( Q i ); „v”
– vara ( Q v ); „an” – anuală ( Q an ); „zi” – zilnică ( Q zi ); „l” – lunară ( Q l ); „spt” – săptămânală ( Q spt ).
Exemple:

- debit maxim al c.c. pentru încălzire: q iM ;

- valoarea de calcul a debitului c.c. pentru prepararea apei calde: q ac ;
- cantitatea anuală de căldură pentru ventilare: Qvan ;
- cantitatea de căldură de iarnă, pentru consumul tehnologic: Qti .

2.2.2. Valorile maxime, nominale şi de calcul

 Valoarea maximă reprezintă cea mai mare valoare posibilă – avută în vedere – pentru c.c.
considerat. Ea este determinată, pentru fiecare tip de consum, în funcţie de elementele caracteristice de
care depinde.
 Valoarea nominală este asociată în general valorii maxime, când se pune problema stabilirii unei
anume capacităţi instalate sau disponibile.
 Valoarea de calcul este o valoare convenţională – de referinţă – a mărimii respective, determinată
de aşa-zisele „condiţii de calcul” – vezi de exemplu la q ic , q vc etc.
 Importanţa cunoaşterii valorilor corecte – reale – ale c.c. maxime, nominale, sau de calcul, este
determinată de faptul că aceste valori stau la baza dimensionării tuturor subansamblelor din amontele
instalaţiilor consumatoare: surse de căldură şi sistemul de transport şi distribuţie a căldurii. Din acest
punct de vedere utilizarea în acest scop a unor valori incorecte, vor conduce fie la supradimensionări, fie
la subdimensionări.
- supradimensionarea subansamblelor componente ale SAC va avea următoarele efecte
principale:
a) investiţii iniţiale mai mari decât cele necesare;
b) funcţionarea ulterioară a instalaţiilor subansamblelor componente va conduce la o încărcare
medie anuală parţială redusă, cu efecte negative asupra randamentelor de funcţionare şi în final vor
conduce la creşterea costurilor specifice aferente producerii, transportului şi distribuţiei căldurii;
- subdimensionarea subansamblelor componente ale SAC va conduce la imposibilitatea
asigurării consumurilor de căldură, corespunzător condiţiilor impuse de consumatori.
 Principiul stabilirii valorilor maxime, nominale sau/şi de calcul este: „de la simplu la complex”,
adică de la fiecare aparat consumator în parte către sursa de căldură, ţinând seama de:
- natura şi parametrii agenţilor termici utilizaţi pentru alimentarea cu căldură a diverşilor consumatori;
- simultaneitatea valorilor maxime ale c.c. componente.
 Pe baza acestor principii, ţinându-se seama de structura sarcinii termice a SAC, prezentată în §2.1, valorile
maxime ale c.c. vor fi date de:

- pentru perioada de iarnă:

M ,i
q SAC  q iM  q vM  q sM  q amd ,i  qtM ,i , kW t  , (2.10)

- pentru perioada de vară:

M ,v
q SAC  q clM  q amd ,v  qtM ,v , kWt  , (2.11)

- valoarea maximă de dimensionare:

M
q SAC M ,i
 Maximul între q SAC M ,v
şi q SAC , kWt  . (2.12)

Relaţiile (2.10) şi (2.11) se bazează pe următoarele:

a) c.c. pentru încălzire, ventilare şi sere, au caracter sezonier – de iarnă – depinzând în principal de
aceiaşi factori climaterici exteriori (temperatura exterioară, viteza vântului, umiditate, radiaţia solară,
etc.) şi de factori interiori de microclimă ai incintei consumatorilor respectivi (temperatură interioară,
umiditate relativă interioară etc.). De asemenea, c.c. respective variază, practic, în acelaşi fel faţă de
variaţia factorilor climaterici exteriori. Ca urmare, valorile maxime ale fiecărui c.c. în parte, ale
consumurilor respective, pot fi considerate simultane, putându-se deci însuma, conform relaţiei (2.10).
b) C.c. pentru prepararea apei calde, practic nu depinde de temperatura exterioară. Ca urmare,
valoarea maximă a acestui consum are o mare probabilitate să nu fie simultană cu valorile maxime pentru
q i , q v şi q s – iarna, respectiv q cl – vara. De aceea s-a considerat că valorile medii q amd sunt simultane cu
valorile maxime ale consumurilor sezoniere: iarna – q amd .i cu q iM , q vM şi q sM , vara – q amd .v cu qclM .
c) C.c. în scopuri tehnologice, este independent – practic – de condiţiile climaterice, putându-se
considera deci că valorile maxime aferente sunt simultane cu valorile maxime ale celorlalte c.c.
componente.
În ceea ce priveşte valorile de calcul, relaţiile (2.10) şi (2.11), devin:

- pentru perioada de iarnă:

q c ,i
SAC  qic  q vc  q sc  q amd ,i  q tc ,i , kW t  , (2.13)

- pentru perioada de vară:

q c ,v
SAC  q clc  q amd ,v  q tc ,v , kWt  , (2.14)

unde valorile de calcul q ic , q vc , q sc şi q clc se stabilesc conform standardelor respective în vigoare, iar
q tc ,i şi qtc ,v se determină pentru fiecare caz – consumator – în parte.

Valorile q amd se stabilesc ca valori medii zilnice săptămânale ale c.c. pentru prepararea apei calde de
consum, plecându-se de la consumurile de calcul stabilite conform standardului.

În general, se pot considera următoarele legături între valorile de iarnă şi cele de vară:

q amd ,i Gamd ,i t ac  t armd ,i

  (2.15)
q amd ,v G amd ,v t ac  t armd ,v
 şi

q tM ,i  q tM ,v (2.16)

respectiv

q tc ,i  qtc ,v (2.17)

unde G amd ,i şi G amd ,v reprezintă valoarea medie, de iarnă şi respectiv de vară, a debitului de apă caldă
consumată, în kg/s; t ac – temperatura de calcul considerată pentru apa caldă de consum, în C ;
t armd ,i şi t armd ,v – temperatura medie iarna, respectiv vara, considerată pentru apa rece consumată ca apă
caldă. În condiţiile standardului valabil, t ac  60 C , iar pentru t armd în mod convenţional se consideră:
t armd ,i  5C şi t armd ,v  15C .

Valorile maxime (sau de calcul) ale c.c. în scopuri tehnologice se stabilesc pentru fiecare consumator
 
(instalaţie consumatoare – „j” – în parte qtM, j ). Pentru mai mulţi consumatori tehnologici alimentaţi din
acelaşi SAC, consumul maxim total q  se
t
M
calculează ţinându-se seama de consumurile maxime
 
componente qtM, j şi de simultaneitatea acestora:

n

qtM   qtM, j   tM, j  [kWt ] , (2.18)
j 1

sau
n
qtM   tM   q tM, j   [kWt ] , (2.19)
j 1

ţinându-se seama că:

n
qtM   q tM, j   [kWt ] , (2.20)
j 1

bazat pe faptul că:

 tM, j  1 sau  tM  1 (2.21)

 
în care  tc, j este coeficientul de simultaneitate al consumului maxim qtM, j cu consumul total maxim – de
 
calcul – q tM  ;  tM – coeficientul global de simultaneitate al consumurilor maxime componente qtM, j , cu
consumul total maxim q tM  . În cazul în care consumurile tehnologice ale celor „j” consumatori sunt
n
 
simultane:  tM, j  1   tM şi ca urmare qtM   qtM, j . Coeficienţii de simultaneitate,  tM, j şi respectiv  tM
j 1

, se determină astfel – vezi fig. 2.1 –:

 Fig. 2.1: Determinarea coeficienţilor
de simultaneitate  t ai consumurilor
maxime, pentru trei consumatori
tehnologici:

1,2,3 – curbele de variaţie simultană a

consumurilor celor 3 consumatori; 4 –
curba sumă de variaţie a consumului
total:
3
-
qt   q t , j ; q tM,1 , q tM, 2 , q tM, 3
1

consumurile maxime ale celor 3

consumatori: qtM - consumul total
maxim; q1M,t , q2M,t , q3M,t - participaţia
simultană a celor 3 consumuri, la
consumul total maxim q tM .

Pentru cei trei consumatori, cu regimuri diferite (nesimultane) de consum, cererea maximă totală
este dată de:

3 3
qtM   qtM, j   tM, j  tM  qtM, j [kWt ] . (2.22)
j 1 j 1

Ţinându-se seama de curbele şi notaţiile din fig. 2.1, relaţia (2.22) se mai poate scrie:
 3 3
qtM   qtM, j   tM, j q1M,t  q 2M,t  q3M,t   q Mj ,t , [kWt ] , (2.23)
j 1 j 1

Atunci, din partea a doua a relaţiei (2.22) rezultă  tM , dat de:

3
 tM  qtM q M
t, j (2.24)
j 1

iar din relaţia (2.23) :

 tM, j  qtM qtM, j . (2.25)

 
Deci,  tM, j reprezintă “participaţia simultană” a fiecărui consumator q Mj ,t la consumul maxim total

q .
t
M

Cunoaşterea valorilor cât mai corecte ale  tM, j şi/sau  tM , aşa cum s-a arătat mai sus, este deosebit

de importantă, pentru faza de dimensionare a unui SAC. Ea este importantă şi în faza unui SAC în
funcţiune, unde fie de la an la an, fie din alte cauze, consumurile maxime ale consumatorilor s-au
modificat, sau curbele de variaţie simultană au alte aluri.

Valorile lui  tM, j şi/sau  tM se pot determina în mai multe feluri, în funcţie de elementele iniţiale

cunoscute:

a) pentru un SAC existent,  tM, j şi/sau  tM se pot calcula pe baza cunoaşterii valorii maxime totale

q  şi a structurii sale q , pentru 

t
M M
j ,t
M
t, j  
, sau a valorilor q Mj ,t , pentru determinarea lui  tM .

În general, este mai uşoară determinarea lui  tM care presupune numai cunoaşterea valorilor

înregistrate ale q tM  şi respectiv q Mj ,t .

Determinarea valorilor  tM, j presupune, în mod suplimentar, cunoaşterea structurii simultaneităţii

 
lui q tM  , adică valorile q Mj ,t , ceea ce presupune determinarea prealabilă a simultaneităţii curbelor de

variaţie a consumurilor componente, sau cel puţin structura valorică a lui q tM  .

b) pentru dimensionarea (proiectarea) unui SAC nou, este mult mai uşoară cunoaşterea valorii lui
 tM :
 - fie pe baza datelor de proiect, care în mod normal trebuie să pună la dispoziţie valorile
respective;
- fie pe baza datelor cunoscute pentru consumatori – cazuri – similare, în funcţiune;
similitudinea referindu-se la simultaneitatea consumurilor.
Valorile orientative ale lui  tM sunt: pentru consumatori cu regim zilnic continuu de funcţionare,

 tM  0,75  0,80 , iar pentru cei cu consum intermitent zilnic,  tM  0,6  0,7 .

2.2.3. Valorile medii

 Principiul stabilirii valorilor medii ale consumurilor de căldură componente constă în:
1. stabilirea „duratei de referinţă –  ” pentru care se calculează valoarea medie respectivă. În
cazul mai multor consumuri nesimultane sau/şi cu perioade anuale diferite de consum (cazul consumurilor
sezoniere), calculul valorilor medii ale consumurilor se face separat pentru cele două/trei sezoane
caracteristice: iarna (perioada de încălzire, ventilare etc.), vara (restul perioadei anului faţă de perioada
de încălzire) şi eventual de intersezon (perioadele de timp dintre încălzire şi climatizare). În orice caz,
pentru consumurile aferente aceleiaşi perioade (sezoniere sau anuale), „durata de referinţă” pentru
calculul valorii medii totale a consumurilor componente se va considera durata de consum cea mai mare
dintre duratele consumurilor respective.

Exemplul 1: este cazul a 3 consumuri pe durata unui an, cu duratele anuale efective ale
consumurilor:  1 ,  2 ,  3 , în care  2   3   1 . Durata de referinţă pentru calculul consumului mediu anual
va fi:  13   2 .

Exemplul 2: este cazul a 3 consumatori, dintre care doi au caracter sezonier: unul numai iarna, cu
durata  1i , al doilea numai vara, cu durata  2v . Al treilea consumator are durata  3 pe tot anul (iarnă şi
vară). Duratele de referinţă se vor stabili separat pentru cele două perioade anuale distincte:

- perioada de iarnă:  i   1i ;
- perioada de vară:  v   2v ;
cu condiţia ca:  i   v   3 .

Dacă  i   v   3 , atunci se consideră ca referinţe:  i   1i şi  v   3   i .

2. stabilirea simultaneităţii anuale şi/sau sezoniere a consumurilor componente. Dacă toţi
consumatorii sunt simultani ca durate de consum pe perioada anului, atunci valoarea medie a consumului
total se va determina avându-se în vedere întregul an, cu durata de referinţă cea mai mare dintre cele ale
consumurilor componente – vezi exemplul 1 de mai sus. În cazul în care unii din consumatori au un
caracter sezonier, calculul valorii medii a consumului total se va face separat pentru cele 2 perioade
sezoniere ale consumurilor componente – vezi exemplul 2 de mai sus.

 Valoarea medie a consumului, la nivelul unui SAC, este dată de:

n
md
q SAC   q md
j , kWt  , (2.26)
j 1

în care q md
j
md
şi q SAC sunt calculate pentru aceeaşi durată de referinţă – „  ”, stabilită în condiţiile de mai sus.
 2.2.4. Valorile minime

 Importanţa cunoaşterii valorilor corecte – reale – ale c.c. minime este determinată de faptul că
aceste valori indică încărcarea minimă a instalaţiilor tuturor subansamblelor componente ale SAC, de la
consumatori la sursa/sursele de căldură.
În funcţie de starea SAC, valorile minime ale consumului la nivelul SAC condiţionează următoarele:
m
a) în situaţia unui SAC existent, valoarea minimă a consumului ( q SAC ) arată care este încărcarea
minimă a instalaţiilor subansamblelor componente, faţă de valoarea „minimului tehnic – q gol – ” a
acestora, sub care ele nu mai pot funcţiona;
m
b) în cazul proiectării unui SAC nou, valoarea minimă a consumului ( q SAC ), determină capacitatea
nominală şi numărul echipamentelor instalate, de acelaşi tip, astfel încât încărcarea acestora să fie peste
minimul lor tehnic;
c) în cazul reţelelor pentru vehicularea agenţilor termici, apar nişte condiţionări tehnice
suplimentare, determinate de viteza minimă admisă a fluidului şi de o serie de alte fenomene cum ar fi
apariţia condensării vaporilor, în cazul vehiculării aburului, sau a condensării vaporilor de apă din aer, în
cazul vehiculării aerului. În plus, odată cu reducerea debitului de căldură transportată, cresc valorile
relative ale pierderilor de căldură, înrăutăţind eficienţa tehnică şi economică a reţelei termice.
 Principiul stabilirii valorilor minime ale consumurilor, la nivelul SAC, este acelaşi cu cel aplicat în
cazul determinării valorilor maxime. Ca urmare valorile minime ale c.c. sunt date de:
- pentru perioada de iarnă:
m ,i
q SAC  q im  q vm  q sm  q am ,i  q tm ,i , kW t  , (2.27)

- pentru perioada de vară:

m ,v
q SAC  q clm  q am ,v  qtm ,v , kW t  , (2.28)

- valoarea minimă-minimă:
m
qSAC m,i
 minimul între qSAC m,v
şi qSAC , kWt  , (2.29)

Relaţiile (2.27) şi (2.28) au la bază ipotezele de simultaneitate ale consumurilor minime

componente, prezentate şi în cazul consumurilor maxime.

În ceea ce priveşte efectele simultaneităţii consumurilor minime componente q mj , asupra  

consumului total minim la nivelul SAC q m
SAC  , acestea sunt similare – ca tratare – celor avute în vedere la
stabilirea valorii maxime q M
SAC :
n n
m
qSAC   qmj ,SAC   mj   m   qmj, kWt  , (2.30)
j 1 j 1

în care: q mj reprezintă valorile minime nesimultane ale celor „j” c.c. (în kWt); q mj,SAC – „participaţia
simultană“ a celor „j” consumuri la consumul total minim q SAC
m
 ;  mj , m – coeficienţii de simultaneitate
ai fiecărui consum minim la consumul total minim, respectiv coeficientul global minim de simultaneitate,
daţi de:
m
m q SAC
 
j n
,
m (2.31)
q
j 1
j , SAC
şi
m
q SAC
m  , (2.32)
q mj , SAC

în care  mj  1 şi  m  1.

Determinarea practică a valorilor concrete ale lui  jm şi / sau  m se face după aceeaşi metodologie
de principiu ca şi în cazul valorilor lui  Mj şi / sau  M .

2.2.5. Valorile anuale

Valorile c.c., pentru o perioadă de timp „  " de referinţă (zilnică, săptămânală, lunară, sezonieră sau
anuală), se determină însumând valorile c.c. componente pentru perioada respectivă, ţinându-se seama
de structura la nivel SAC (conform relaţiei generale (2.1.) ):

QSAC  Qi  Qv  Qcl  Qs  Qa  Qt , kWh t /   . (2.33)

Cantitatea de căldură livrată de o sursă de căldură (SC) este:


QSC 
 QSAC  Qrt , kWh t /   , (2.34)

unde Qi , Qv , Qcl , Qs , Qa , Qt , Q rt reprezintă cantităţile de căldură respective, pentru perioada  de
referinţă, avută în vedere la calcule.

Determinarea unei c.c. Q j pentru o perioadă „  ” de referinţă se face cu relaţia următoare, în

funcţie de elementele de calcul cunoscute:

Q j   q j  d  q md
j *  j  q Mj *  utM, j , kWh t /   , (2.35)
j
0

în care q j este valoarea curentă a debitului de căldură al consumatorului „j” în kWt ; q md

j – valoarea
j

medie pe durata  j a consumului „j” cu kWt;  j – durata consumului „j” în h/durata „j” ;  utM, j – durata
de utilizare a valorii maxime a c.c. „j” în h/durata „j”.

Valoarea q Mj este una din mărimile de bază cunoscute, indiferent de situaţia de calcul avută în
vedere: proiectarea (dimensionarea) SAC, sau existenţa sa. Valoarea medie a consumului, pe intervalul de
timp de referinţă  j , q md
j , este cunoscută de asemenea indiferent de situaţia avută în vedere pentru SAC

considerat. În cazul în care valoarea q md

j nu este cunoscută în mod direct, ea se poate determina în raport
cu q Mj , pentru o situaţie similară a unui SAC dat. Aceasta presupune cunoscut gradul de neuniformitate
j j
 j , sau de aplatisare  j , al unui consum, sau SAC, similar celui analizat, unde:

j qMj j
j   (2.36)
qmd
j 
 uM, j
j

şi
 q md
j  uM, j
j j 1
j   j
 . (2.37)
q md
j j j

Valorile  j şi  u,M j se pot cunoaşte din datele concrete pentru consumatorul „j”, sau se aleg pe baze
statistice pentru consumatori asemănători ca tip şi regimuri de funcţionare.

2.3. VARIAŢIA SARCINII TERMICE A SAC

Variaţia în timp a sarcinii termice a SAC – q SAC  f   – reprezintă suma variaţiilor consumurilor de
căldură componente – conform relaţiei generale a structurii SAC (relaţia 2.1) – în condiţiile simultaneităţii
acestora. Ţinând seama de structura generală a q SAC , rezultă că alura variaţiei consumului de căldură,
q SAC  f   , depinde de simultaneitatea celor două categorii principale:

a) consumul tehnologic şi cel pentru prepararea apei calde de consum, care sunt independente
practic de condiţiile climaterice exterioare şi depind numai de condiţiile concrete de consum ale
consumatorilor respectivi;
b) consumurile sezoniere (de iarnă şi respectiv vară) care depind, în principal, de temperatura
exterioară şi de simultaneitatea cu aceasta a celorlalţi factori climatici specifici fiecărui consum în parte,
expuşi în detaliu în [B.1-4]
Pentru stabilirea variaţiei sarcinii termice a SAC – q SAC  f   – este necesară, deci, cunoaşterea
următoarelor elemente:

1) structura sarcinii termice q SAC ;

2) curbele de variaţie simultană, specifice fiecărei categorii de consum component al q SAC , pe

perioadele specifice necesare;
3) mărimea consumurilor de căldură componente.

În final, se vor obţine curbele simultane ale variaţiei consumurilor de căldură componente şi curba
sumă q SAC  f   , pentru perioadele caracteristice necesare (zile, săptămâni, luni, sezoane, anual).

Utilitatea cunoaşterii curbelor caracteristice de variaţie a q SAC este: pe baza acestor curbe urmează
a se stabili regimurile caracteristice de consum, cu efectele asupra funcţionării tuturor subansamblelor
SAC, fie în condiţiile proiectării, fie în cele ale existenţei acestuia.

2.4. CURBELE CLASATE ALE SARCINII TERMICE A SAC

2.4.1. Importanţa cunoaşterii curbei clasate

Importanţa cunoaşterii curbei clasate a q SAC constă nu atât prin curba în sine, ca în cazul curbei de
variaţie, ci prin elementele indirecte rezultate pe seama sa, care însă, de la caz la caz, se pot obţine şi pe
baza altor mărimi cunoscute prin calcule. Curba clasată este utilă mai mult sub aspect grafic, pentru că
permite interpretarea alurii sale din diverse puncte de vedere.
 Ca urmare, curba clasată a sarcinii termice q SAC , având în vedere pentru clasare, durata  (zilnică,
săptămânală, lunară, sezonieră, anuală sau orice altă perioadă caracteristică specifică fiecărui caz
concret), permite:
M
a) cunoaşterea directă a duratei consumului (  ) avută în vedere şi valoarea maximă q SAC a
acestuia;
b) determinarea indirectă – prin calcule – a:
med
- valorii medii q SAC , pe durata de referinţă  SAC avută în vedere la stabilirea curbei clasate:
QSAC
md
q SAC  SAC  , kWt  , (2.38)
 SAC

unde: QSAC este valoarea cantităţii de căldură consumată la nivelul SAC (în kWht/perioada  SAC ), în
perioada de timp de referinţă  SAC , unde:
 SAC
QSAC  q SAC  d , [kWht/perioada  SAC ] ; (2.39)
0

- durata de utilizare  uM a consumului maxim q SAC

M
:
Q
 uM  MSAC , [h/durata considerată] , (2.40)
q SAC

unde QSAC este cantitatea de căldură consumată de SAC în perioada τ avută în vedere, în kWht/perioada
considerată.

Mărimea acestei durate, care are un caracter convenţional, arată în cât timp, în cursul perioadei
M
considerate s-ar asigura întregul consum anual QSAC , dacă ar rămâne constant la valoarea maximă, q SAC .
Astfel se obţin informaţii asupra gradului de neuniformitate, sau de aplatisare, al consumului respectiv.

2.4.2. Metode de obţinere a curbei clasate

Metodele de obţinere a curbelor clasate ale sarcinii termice a SAC depind de tipul datelor iniţiale
avute la dispoziţie.

2.4.2.1. În cazul unui SAC existent, curba clasată a sarcinii termice ( q SAC ) pentru o perioadă de
referinţă dorită – cel mai adesea aceea a unui an – se poate obţine prin:

a) prelucrarea statistică a valorilor, înregistrate la intervale regulate, ale mărimii urmărite, în

intervalul de timp dorit. Aceasta înseamnă, de fapt, ordonarea valorilor respective în ordine
descrescătoare, în intervalul de timp avut în vedere. Aceasta presupune cunoaşterea valorilor mărimii
respective, ca valori medii pentru intervalele de timp regulate avute la dispoziţie – orare, pe intervale
orare de 2-4 ore, zilnice, etc.

Cu cât intervalele de timp ale valorilor medii, avute la dispoziţie pentru construirea curbei clasate,
sunt mai mici, cu atât acurateţea alurii finale a curbei clasate creşte. Alegerea intervalului de timp este o
problemă de optim între: numărul de date necesare şi precizia dorită în obţinerea curbei clasate, în funcţie
de scopul utilizării sale ulterioare;

b) metoda grafo-analitică de transformare a curbei de variaţie a valorilor mărimii urmărite, în

intervalul de timp ales, în curba clasată pe intervalul respectiv. Aceasta presupune cunoaşterea grafică a
variaţiei mărimii analizate, pentru intervalul de timp ales. Datorită volumului mare de date iniţiale
necesare – curbe de variaţie – care de cele mai multe ori rezultă de fapt din prelucrarea unor valori
statistice pentru intervale de timp regulate – metoda respectivă este puţin aplicată în practică. Ea se
foloseşte totuşi, pentru curbele clasate pe intervale scurte – zilnice, lunare – pentru care se au la dispoziţie
– direct – alurile de variaţie ale mărimii urmărite, rezultate de exemplu direct de la aparatele
înregistratoare.

2.4.2.2. În cazul proiectării unui SAC nou, curba clasată a sarcinii termice ( q SAC ) se poate stabili
prin:

a) metoda analitică, bazată pe expresia analitică a curbei respective, pentru intervalul de timp dorit,
q SAC  f   . Aceasta pleacă de la relaţia generală a lui Rossander de forma:


   
q    q  1  1  q m
M


  



 , kWt 

, (2.41)
  f  

în care τ este durata curentă, în ore;  f – perioada de timp avută în vedere pentru curba clasată, în
ore/perioada considerată; β este dat de:

q md  q m
 , (2.42)
1  q md

unde:

qm
qm  (2.43)
qM

şi

q md
q md  (2.44)
qM

reprezintă valorile relative ale c.c. minim şi respectiv mediu, raportate la valoarea maximă.

Expresia generală (2.41) este valabilă pentru orice tip de c.c. din cele care compun q SAC , inclusiv
aceasta. În cazul particular al cererii de căldură pentru încălzire, dependentă în principal de temperatura
exterioară, expresiile analitice ale curbelor clasate au forma:

- pentru curba clasată a temperaturii exterioare t e  pe perioada de încălzire  i  :

 te
  
c
e 
t e    t  t  t  
x
e
c
e 
zi
 , în [oC] , (2.45)
 24   i 

în care:

t ex  t emd
 te  (2.46)
t emd  t ec

unde:
 N zi
t emd  t ic  yi
, în [oC] , (2.47)
 i

pentru: t ec – temperatura exterioară de calcul pentru încălzire, specifică zonei climaterice respective, în
oC;
t ex – temperatura exterioară convenţională la care începe/se termină procesul de încălzire, conform
normativelor specifice în vigoare, în oC; t emd – temperatura exterioară medie pentru perioada de încălzire,
dată de relaţia (2.46), în oC; t ic – temperatura interioară de calcul pentru incinta considerată, în oC;  izi –
durata perioadei de încălzire, în zile/an; Nzi – numărul de grade zile de încălzire, specifice zonei climaterice
avută în vedere;

- pentru curba clasată a consumului de căldură pentru încălzire:

 t x  t c    te 
qi    qi  1  ec ec  
M
  , în kWt  . (2.48)
 t i  t e  24   i  
zi

b) metoda similitudinii, bazată pe stabilirea curbei clasate relative după o curbă clasată relativă a
unui c.c. similar, cu aceleaşi caracteristici calitative şi aceeaşi durată anuală de referinţă.

Între cele două metode, este recomandabil a fi aplicată aceea analitică, care ţine seama de
caracteristicile specifice consumului de căldură avut în vedere; ea conduce la erori foarte mici în stabilirea
alurii curbei clasate. Metoda similitudinii este cea mai aproximativă; ea se recomandă a fi aplicată numai
pentru calcule care nu impun o precizie prea mare în stabilirea curbei clasate.

2.4.3. Alura curbei clasate – indicatori caracteristici


Alura curbei clasate a sarcinii termice a SAC arată gradul de neuniformitate (  SAC ), sau de aplatisare

(  SAC) a sarcinii termice respective q SAC   , în perioada avută în vedere   , după cum rezultă din fig.
2.2 :

3 Fig. 2.2. Curba clasată a q SAC

100 A E pe perioada  SAC :
1
1 - curba clasată;
2
2,3 - suprafeţele echivalente
C D cu suprafaţa curbei clasate.

F B
0 0
 - pentru curba 1
- cantitatea de caldură consumată de SAC în perioada  SAC :
 SAC
AriaOABO  QSAC  SAC  q SAC  d kwht / perioada  SAC,în ore  ,
0

conform relaţiei generale (2.38);

- pentru curba 2
md
QSAC  SAC  AriaOCDBO  q SAC  SAC   SAC kwht / perioada  SAC ,în ore  ,

- pentru curba 3
M
QSAC  SAC  AriaOAEFO  q SAC  uM,SAC kwht / perioada  SAC ,în ore ,

conform relaţiei generale (2.35).

Din egalităţile de mai sus, privind calculul lui QSAC  SAC , rezultă:

- gradul de neuniformitate al curbei clasate q SAC – conform relaţiei generale (2.36):

M
q SAC  SAC
   1 , (2.49)
SAC  SAC md
 uM, SAC
q SAC  SAC

şi

- gradul de aplatisare al curbei clasate q SAC – conform relaţiei generale (2.37):

md
q SAC  SAC  uM,SAC
   1 . (2.50)
SAC  SAC M
q SAC  SAC

Asociind expresiile (2.49) şi (2.50), cu figura 2.2, se poate spune că: dacă  SAC creşte (  SAC – scade),
curba clasată q SAC  SAC  este cu atât mai neuniformă (mai neaplatisată) şi invers.

Pentru o sarcină termică dată – q SAC  SAC  – gradul de neuniformitate,  SAC , sau de aplatisare,  SAC
, depinde de structura sa, conform relaţiilor generale (2.1) şi (2.3) şi de ponderea diverselor consumuri de
căldură componente, după cum rezultă din fig. 2.3.

Analiza alurii curbelor clasate anuale (pe perioada de iarnă, respectiv vară) în diverse structuri şi
ponderi ale sarcinii termice totale q SAC   , conform fig. 2.3, conduce la următoarele constatări:

 în cazul sarcini termice urbane, formată din încălzire şi a.c.c., creşterea ponderii consumului de
a.c.c. faţă de încălzire (fig. 2.3.b faţă de 2.3.a) conduce la aplatisarea curbelor clasate pe cele două
perioade, deci a curbei clasate anuale totale;
 în cazul sarcinii termice urbane, apariţia consumului de căldură pentru climatizarea incintelor
(fig. 2.3.d, faţă de 2.3.c), determină aplatisarea curbei clasate totale pe perioada de vară, respectiv a
curbei clasate anuale totale;
 curba clasată anuală totală a sarcinii termice mixte (urbană plus tehnologică – industrială –) se
aplatisează pe măsură ce creşte ponderea consumului tehnologic faţă de cel urban (fig. 2.3.e faţă de
2.3.f).
 Iarnă Vară Iarnă Vară
100 (a) 100 (b)
80 80 1
1
60 60 2
Qi
40 2 40
20 20 q acc
qacc Qa
0 0 0 0

Iarnă Vară Iarnă Vară

100 (c) 100 (d)
80 80
1 1 3
60 60
Qi
40 2 40 Qi q cl 2
Qcl
20 20
qacc Qa q acc Qa
0 0 0 0

Iarnă Vară Iarnă Vară

100 (e) 100 (f)
5
80 4 80
5
4
60 qu 60
40 40 qu
20 qt 20
qt
0 0 0 0

Fig. 2.3. Alurile curbelor clasate anuale ale sarcinii termice SAC, pentru diverse structuri ale sale şi
diferite ponderi ale consumurilor de căldură componente: a, b – curbele clasate urbane pentru
încălzire şi apă caldă de consum, în două variante de pondere a consumului pentru a.c.c.:
md
în fig. a – q acc / qiM  0.25 ; md
în fig. b – q acc / qiM  0.66 ;

c, d – curbele clasate urbane pentru încălzire şi a.c.c. (fig. c), respectiv, încălzire, a.c.c. şi climatizare
urbană (fig. d); e, f – curbele clasate anuale pentru o sarcină termică urbană, q u şi tehnologică, qt, în două
variante de pondere a consumului tehnologic: în fig. e – qtM / q SAC M
 0,6 , iar în fig. f – q tM / q SAC
M
 0,2 ;

1 – curba clasată pe perioada de iarnă, pentru încălzire şi a.c.c.;

2 – curba clasată pe perioada de vară pentru a.c.c.;
3 – curba clasată pe perioada de vară pentru a.c.c. şi climatizare;
4 – curba clasată anuală a consumului de căldură tehnologic;
5 – curba clasată anuală a consumului de căldură tehnologic şi cu caracter urban (încălzire, a.c.c)