COLEGIUL TEHNIC ENERGETIC CONSTANŢA

ŞCOALA DE MAIŞTRI, ANUL I – MAISTRU ELECTRICIAN EXPLOATARE ŞI ÎNTREŢINERE CNE

CURS – CENTRALE ELECTRICE

CENTRALE ELECTRICE

Energia electrică nu se găseşte în natură decât în mică măsură în trăsnete/fulgere. Ea nu poate fi

captată pentru a  fi utilizată în diverse procese, fiind produsă prin transformarea diferitelor forme de
energie primară în centrale electrice.
Centrala electrică  este un complex de instalaţii în care se produce transformarea, prin
intermediul energiei mecanice, a energiei primare a resurselor naturale în energie electrică.
            Industria energetică a luat avânt în a doua jumătate a secolului sl XIX lea, la început pe baza
valorificării energiei apelor (prima centrală electrică a fost o hidrocentrală) şi a combustibililor  minerali
fosili (în termocentrale). Ulterior au apărut şi centrale atomice, geotermale, termomarine, solare,
eoliene, pe bază de biomasă etc. La ora actuală numai trei tipuri de centrale asigură circa 99% din
întreaga producţie mondială: termocentrale, hidrocentrale şi centrale nuclearoelectrice.

Ciclul clasic de producere a energiei electrice

 
       În funcţie de sursa de energie primară utlizată pentru obţinerea ennergiei mecanice centralele pot fi:
 Centrale cu combustibili fosili sau nucleari;
 Hidrocentrale;
 Centrale neconvenţionale

I.  Centrale termoelectrice

În CTE cu abur cu combustibil clasic, fluidul de lucru – apă – abur – circulă în circuit închis.

C – cazan
S – supraîncălzitor
Si – supraîncălzitor intermediar
T1 – corpul de înaltă presiune al turbinei
T2 - corpul de joasă presiune al turbinei
Cd – condensator
R+Dg – rezervor de apă de alimentare şi degazor
Pcirc – pompă de circulaţie a apei de răcire
Pcond – pompă de condensat
Pcond,s – pompă de condensat secundar
Pal – pompa de alimentare
Ej – ejector – extrage aerul si gazele din Cd
P – preîncălzitoare de apă de alimentare
şi preîncălzire a apei de

1
COLEGIUL TEHNIC ENERGETIC CONSTANŢA
ŞCOALA DE MAIŞTRI, ANUL I – MAISTRU ELECTRICIAN EXPLOATARE ŞI ÎNTREŢINERE CNE
CURS – CENTRALE ELECTRICE
In focarul cazanului C se arde combustibilul, eliberand
energia termica (caldura) cu ajutorul careia se
incalzeste apa din cazan, transformand-o in abur la
presiune si temperatura foarte ridicata. Aburul este
condus in turbina T pe care o pune in miscare,
producand astfel energie mecanica. Arborele turbinei
angreneaza generatorul electric G, care transforma
energia mecanica primita in energie electrica.Energia
electrica obtinuta este trecuta printr-o statie de ridicare
a tensiunii – SR, apoi este transportata catre
consumatori.
Aburul, dupa ce iese din turbina, are o
temperatura ridicata. El este condus catre un schimbator de caldura, in care cedeaza cea mai mare parte
din caldura pe care o detine si se transforma in apa. Cu ajutorul pompei P, apa este retrimisa in cazanul
C, de unde ciclul se reia. Deci circuitul apei este un circuit inchis.
Echipamente principale ale CTE
1.Instalatia de alimentare cu combustibil si evacuarea zgurii si cenusii
carbune , pacura, combustibil gazos
Schema de alimentare cu carbune a unei mari centrale
termoelectrice – sistemul de transport este format din 2 fire
pentru carbunele destinat salii cazanelor. Exista puncte ramificate
de deversare de la o banda la alta, deci pot fi multe posibilitati de
alegere a cailor de alimentare.
La instalatiile moderne, intreg sistemul este comandatde la un
punst central de comanda si este prevazut cu un sistem electric de
protectie si blocaj:
o la orice rupere de banda, avarie în sistem sau
accident de munca opreste transportul;
o un sistem temporizat de blocaje opreste automat
toate instalatiile din amonte de locul defectului si
le mentine în functiune pe cele din aval, pentru a
degaja instalatia de transport de carbune
o la pornire, pentru evitarea aglomerarilor de carbune si realizarea pornirii în gol, ordinea
de pornire a instalaţiilor este inversa fluxului de combustibil 7-6-5-4-3-2-1
Evacuarea zgurii si cenusii : la centrale mari cu mijloaxe mecanizate:
1. procedeu hidraulic : zgura si cenusa sunt amestecate cu apa si transportate pe conducte cu
ajutorul pompelor. ( igienic dar necesita multa apa)
2. procedeu pneumatic: zgura si cenusa sunt împinse prin conducte cu ajutorul aerului comprimat →
evacuare uscata.
Dez: necesita un consum mare de energie , uzura raoida a conductelor
Av: evacuare uscata deci poate fi valorificata ca material de constructie

2.Instalatia de producere a aburului

Cazanul de abur = agregat prevazut cu toate dispozitivele necesare pentru arderea combustibilului si
transmiterea caldurii de la gazele de ardere la fluidul de lucru.
Arderea combustibilului are loc in focar .

2
COLEGIUL TEHNIC ENERGETIC CONSTANŢA
ŞCOALA DE MAIŞTRI, ANUL I – MAISTRU ELECTRICIAN EXPLOATARE ŞI ÎNTREŢINERE CNE
CURS – CENTRALE ELECTRICE
Transmiterea caldurii se realizeaza la suprafata unui sistem de tevi ( in interior circula apa sau abur iar
in exterior gazele de ardere).
Sistemul fierbător = tevile fierbatoare - prin care circulă apa care se vaporizează
Supraîncălzitorul = tevile supraîncălzite - prin care circulă aburul care se supraîncălzeşte
Cazane cu circulatie naturala – cazane la care circulatia apei în sistemul de vaporizare se face datorita
diferentei de greutate specifica intre faza lichida si emulsia apa-abur. Diferenta se reduce cu cresterea
presiunii → se construiesc pentru presiuni nu prea inalte.
Cazane cu circulatie fortata – circulatia prin tevi este accelerata de pompe. Nu au tambur, ci un sistem
de tevi prin care se introduce apa si se obtine aburul (cazane cu trecere fortata).
Preîncălzitoarele = suprafete auxuliare de transmitere a caldurii plasate spre sfârsitul drumului gazelor
de ardere, pentru a recupera o parte din caldura lor înainte de a fi evacuate în atmosferă.
Preîncalzitoare de apa – economizoare – se face o prima încalzire a apei
Preîncalzitoare de aer – încalzesc aerul necesar arderii combustibilului în focar

3. Instalatia de tiraj
Aerul proaspat necesar arderii este adus din exterior în mod natural sau cu ajutorul ventilatoarelor.
Produsele de ardere care se formeaza in focar trec prin canalele de gaze in economizor si sunt dirijate
spre cos. Pentru învingerea rezistentelor de pe parcurs este necesar ca presiunea la intrarea aerului sa
fie suficient de mare fata de presiunea la iesirea gazelor de ardere.
Tiraj = diferenta de presiune care asigura arderea corecta a combustibilului si evacuarea gazelor de
ardere
Tirajul se poate realiza:
 Natural – cu ajutorul unui cos
 Arificial – cu ventilatoare si exhaustoare
 Mixt
- Canalele de aer rece si cald (inainte si dupa preincalzitor) cu armaturile respective de reglare a
debitului si presiunii aerului, si ventilatoarele de aer care asigura circulatia aerului.
Curatarea gazelor de ardere – dispozitive de retinere a cenusii montate în drumul gazelor de ardere
înainte de iesirea lor în atmosferă:
 Mecanice uscate
 Mecanice umede
 Electrostatice
Dezavantaje cenusa zburatoare:
- poluarea mediului inconjurator
- depunerea pe tevile cazanului : împiedica transmiterea caldurii prin scaderea sectiunii de trecere a
g.a.
- suflatoare de funingine – abur sau aer comprimat-(curata depunerile de pe suprafetele exterioare ale
tevilor din cazan);
- instalatii pentru captarea cenusii prin procedee mecanice si electrice
- instalatii de evacuare a zgurii si cenusii .

4. Instalatii pentru alimentarea cu apa si tratarea ei

Functiunile apei:
 agent motor al ciclului termic (apa de alimentare a cazanului + apa de adaos)
 purtator de caldura al sursei reci (apa de racire a condensatorului) in circuit inchis, deschis, mixt.
 Purtator de caldura la racirea lagarelor mecanismului, uleiului, aerului sau hidrogenului din
circuitul de racire a generatoarelor
3
COLEGIUL TEHNIC ENERGETIC CONSTANŢA
ŞCOALA DE MAIŞTRI, ANUL I – MAISTRU ELECTRICIAN EXPLOATARE ŞI ÎNTREŢINERE CNE
CURS – CENTRALE ELECTRICE
 Mijloc de transport pentru evacuarea zgurii si cenusii din focar si din gazele de ardere.

4.Instalaţii pentru apa de racire

Consumatorii de apa de racire la CTE:
 condensatoarele
 racitoarele generatoarelor si ale excitatoarelor
 racitoarele de ulei ale turbinei
 circuitele de raciri tehnologice pentru echipamentele serviciilor interne ( raciri de lagare la
mori, ventilatoare, pompe, motoare electrice mari, cuple hidraulice)
 racirea compresoarelor de aer
 debit de apa pentru evacuarea hidraulica a zgurii si cenusii

II. Hidrocentrale

Hidrocentralele  sunt instalaţii complexe în care energia hidraulică a căderilor de ape naturale

sau artificiale este transformată în energie mecanică prin intermediul turbinelor hidraulice şi apoi în
energie electrică,  în generatoarele de curent electric. Potenţialul de a produce energie electrică depinde
atât de cădere cât şi de debitul de apă.  Principiul lor de funcţionare constă în transformarea energiei
potenţiale a apei captate în lacuuri de acumulare în energie mecanică. Din lacul de acumulare, prin
conducta forţată, apa cade pe paletele unei turbine hidraulice, rotindu-i axul. Acesta antrenează
generatorul electric, care transformă energia mecanică în energie electrică. 
            După puterea produsă sunt de trei feluri:
-         hidrocentrale cu o putere instalată de peste 100kwh;
-         microhidrocentrale cu putere instalată cuprinsă între 5 şi 100kwh;
-         picocentrale construite pe pâraie, nu dispun de baraj şi au putere instalată sub 5kwh
Avantajele hidrocentralelor constau în costul energiei electrice scăzut, nu necesită combustibili,
personal redus sde întreţinere şi exploatare, nu poluează, siguranţă în funcţionare, randament ridicat.
Dezavantajele sunt legate de dependenţa de regimul fluvial, existenţa surselor de apă, valoarea
ridicată a investiţiei, efectuarea construcţiilor durează mult şi necesită forţă de muncă numeroasă. Prin
construirea unui baraj de acumulare pe cursul apei se produc derglari ale climei, florei, faunei din zona
învecinată, datorită modificării regimului precipitaţiilor dispărând specii de plante şi animale. Lacurile de
acumulare împiedică transportul de substanţe fertile care se depun mai ales în zona gurilor de vărsare a
fluviilor, în delte.
Elementele componente ale CHE sunt în principal construcţii hidrotehnice cu caracter special.
1. baraje
2. aducţiuni
3. castelul de echilibru
4. conducta forţată
5. distribuitorul
1. Baraje
- preiau apa dintr-un punct al râului
- ridică nivelul apei pentru a putea fi derivata printr-o aductiune
- regularizarea nivelului apei captate şi curgerea ei spre centrală
- ridică nivelul apei pentru a concentra caderea si a cumula apele in vederea regularizarii debitului

Tipuri de baraje
1. Funcţie de înălţime : baraje de mică şi mare înălţime
4
COLEGIUL TEHNIC ENERGETIC CONSTANŢA
ŞCOALA DE MAIŞTRI, ANUL I – MAISTRU ELECTRICIAN EXPLOATARE ŞI ÎNTREŢINERE CNE
CURS – CENTRALE ELECTRICE
2. Funcţie de modul de realizare : din pământ şi piatră, beton, beton armat
3. Funcţie de natura terenului de fundare
4. Funcţie de cum rezistă împingerii apei: de greutate sau arcuite
5. Funcţie de condiţiile tehnice şi economice
2. Aducţiuni
- asigură circulaţia apei între captare(priza de apă) şi castelul de echilibru
- poate fi realizată sub formă de:
 canale (deschise, de coastă)
 conducte (de beton sau metalice)
 tunele (necăptuşite sau căptuşite cu beton armat sau metal)
- căptuşirea tunelelor este necesară din motive de etanşeitate şi ca să preia împingerea pământului.
- Secţiunea tunelelor este circulară, diametrul lor putând ajunge la 8-12 m.
- Viteza de circulaţie a apei în aducţiuni este limitată din motive de pierdere de sarcină < 2m/s.

3. Castelul de echilibru – constituie trecerea intre aductiuni si conductele fortate

Rol:
 Reduce efectele loviturii de berbec (care apare datorită regimului tranzitoriu al apei în conducta de
aducţiune la închiderea vanelor turbinelor) - preiau unda de presiune in cazul loviturii de berbec
 (Limitează suprapresiunile dinamice determinate de modificarea debitului de apă care trece prin
turbină)
 Asigură o cantitate de apă în perioada tranzitorie de accelerare a masei de apă din conductă, la
pornirea turbinei
Ele au forma diferita dupa tipul de aductiune:
camere de apa – la cele cu nivel liber
castele de apa – la cele sub presiune

Dacă nu ar exista castelul de echilibru, la oprire, întraga masă de apă în mişcare îşi transformă
energia cinetică în energie potenţială → ar ridica brutal nivelul tensiunii în partea finală a traseului, în
special în conducta forţată → pune în pericol rezistenţa ei.
În momentul opririi, masa în mişcare produce un salt al nivelului de apă în castel care se anulează
prin oscilaţii amortizate.
Înălţimea castelului de echilibru este mai mare decât înălţimea barajului cu valoarea maximă a
saltului.
Forma castelului poate fi:
1. cilindru vertical
2. trunchi de con evazat – volumul de apă
evacuat din aducţiune să realizeze o înălţime
de salt cât mai redus
Construcţia castelului poate fi:
1. supraterană –din beton armat
2. subterană – puţ cilindric betonat
Efectul loviturii de berbec din conducta
forţată, unde masa de apă este mai mică dar
viteza este mai ridicată, nu poate fi preluat de castelul de apă. Reducerea efectului îl realizează vana
fluture, care reduce progresiv secţiunea de scurgere în momentul opririi. Vana oscilează în jurul unui
ax median. Ea este o piesă mecanică de dimensiuni mari, acţionată automat în cadrul sistemului de
reglaj şi protecţie al turbinei.
5
COLEGIUL TEHNIC ENERGETIC CONSTANŢA
ŞCOALA DE MAIŞTRI, ANUL I – MAISTRU ELECTRICIAN EXPLOATARE ŞI ÎNTREŢINERE CNE
CURS – CENTRALE ELECTRICE

4. Conducta forţată
Rol: face legătura pe linia cu cea mai mare pantă şi pe traseul cel mai scurt între castelul de echilibru şi
turbinele hidraulice (diferenţă de nivel importantă)
 Presiune interioară mare → cantitate mare de material a cărei valoare ar putea depăşi valoarea
pierderii de putere şi energie datorită frecărilor pe o conductă de dimensiuni mai mici dar cu viteze
mai mari.
 Tipuri:
 Tip individual - una pentru fiecare agregat → siguranţă şi schemă mai simplă
 Comune pentru 2 sau mai multe turbine → economie de investiţie (în aval există ramificaţie
către fiecare turbină)
 Materiale:
 Oţel
 Beton armat construcţie pretensionată – pentru căderi reduse
 Probleme tehnice:
 Ridicarea tronsoanelor şi sudarea lor (acces greu al traseului)
 Fixarea conductei forţate de sol – prin masive de ancorare de beton care preiau eforturile
statice şocurile din conductă
 Realizarea pieselor de distribuţie (distribuitorul)

5. Distribuitorul
Piesă de distribuţie pentru 3 turbine hidraulice alimentate de la o singură
conductă forţată.
În zona AA′, secţiunea de scurgere se abate de la forma circulară → eforturi
puternice de înconvoiere datorită presiunii interioare. Preluarea eforturilor se
face cu ajutorul unui sistem de rigidizare -3 , care măreşte local momentul de
inerţie.
Sistemul de rigidizare este cu aripi, de formă eliptică, sudate normal pe
suprafaţă.Piesa este foarte delicată şi necesită o încercare prealabilă pe model
pentru a stabili:
 repartiţia efortului şi limitarea lui (studiu de rezistenţă)
 pierderea de presiune şi reducerea ei (studiu hidrodinamic)

☺ descarcatoarele de apa = evacueaza apele mari, mentinand nivelul lacului la cota dorita. Ele se
realizeaza sub forma unor deversoare de suprafata situate pe baraje sau pe versanti, deschideri sau
orificii de fund, conducte si galerii de golire
☺ prizele de apa = sunt situate in baraj sau pe malurile raului barat si sunt destinate captarii apei si
conducerii ei in aductiune Instalatiile de prize trebuie sa asigure admisia apei in aductiune (in
cantitatea si calitatea necesara) si evacuarea aluviunilor depuse si a corpurilor retinute de gratare.
☺ casa vanelor – vanele au rolul de a reduce debitul sau de a opri curgerea.Ele se amplaseaza in partea
superioara a conductelor, intr-o cladire special amenajata, numita casa vanelor.
☺ canalele sau galeriile de apa : transporta apa care a trecut prin turbina spre punctele de restituire in
cursurile de apa
☺ statiile de pompare: cuprind cladirea si instalatiile hidraulice si electrice, utilizate pentru pomparea la
nivelul de retentie a barajului principal a debitelor captate la nivelele inferioare.

6
COLEGIUL TEHNIC ENERGETIC CONSTANŢA
ŞCOALA DE MAIŞTRI, ANUL I – MAISTRU ELECTRICIAN EXPLOATARE ŞI ÎNTREŢINERE CNE
CURS – CENTRALE ELECTRICE

Baraj
Turbina hidraulica – echipament care transforma energia căderii de apă în lucru mecanic
Alegerea tipului de turbină se face în funcţie de :
 înălţimea de cădere
 puterea necesară
 Criteriul care caracterizează domeniile de folosire este cel al rapidităţii – ns = turaţie specifică
 TH pot fi cu acţiune sau cu reacţiune, după cum prelucrează energia cinetică sau potenţială a apei.
 Organele principale ale unei turbine hidraulice sunt:
 Sistemul de aducţie al apei
 Statorul sau distribuitorul
 Rotorul
 Tubul de evacuare
 Sistemul de reglare

             
 Centrale nuclearo-electrice (CNE)

 Funcţionarea centralelor nuclearo-electrice, numite şi centrale atomoelectrice este

asemănătoare cu cea a centralelor termoelectrice cu deosebirea că energia termică pentru producerea
aburului necesar este obţinută prin reacţii de fisiune nucleară a unor izotopi ai substanţelor radioactive.
Instalaţia care asigură condiţiile de obţinere şi menţinere a reacţiei în lanţ este reactorul nuclear.   În
timpul reacţiilor se degajă o cantitate însemnată de energie tetrmică, utilizată pentru încălzirea apei şi
aducerea ei în stare de abur la o temperatură şi presiune ridicate. Aburul pune în mişcare turbina
termică şi astfel se obţine energia mecanică necesară generatorului electric.
Energia produsă în CNE este mai ieftină decât cea produsă în centrale termoelectrice, poluarea
atmosferei este mai redusă, dar construcţia unei CNE presupune investiţii mari şi tehnologii sofisticate.
În regim de funcţionare normală emisiile de substanţe radioactive sunt nesemnificative, pericolul
constă însă în eliberarea necontrolată, accidentală de substanţe radioactive.

7
COLEGIUL TEHNIC ENERGETIC CONSTANŢA
ŞCOALA DE MAIŞTRI, ANUL I – MAISTRU ELECTRICIAN EXPLOATARE ŞI ÎNTREŢINERE CNE
CURS – CENTRALE ELECTRICE
            În ţara noastră aproximativ 10% din energia electrică produsă provine din centrale nuclearo-
electrice.
            Aceste centrale sunt deosebit de periculoase în cazul unor accidente în exploatare. Reziduurile de
combustibil nuclear trebuie depozitate în condiţii de maximă siguranţă, în butoaie sigilate  ermetic iar
pereţii depozitelor amplasate la o adâncime mare în  interioorul scoarţei terestre să fie construiţi din
beton şi plăci de plumb.
   
 
 
 
 
 
 
 
 

 
Principiul de obţinerea energiei electrice în centrala nuclearo-electrică
 
Reactorul nuclear = instalaţie destinată producerii şi menţinerii pe termen lung a reacţiei de fisiune în
lanţ, controlată; în care energia eliberată este transformată în căldură.
Constructiv = rezervor cilindric orizontal, de dimensiuni mari, străbătut de 380 tuburi orizontale, numite
canale de combustibil ( CANDU). Canalele de combustibil conţin combustibil şi apă grea sub presiune, la
temperaturi ridicate. Prin canale este pompat agentul de răcire.

Elementele componente ale RN:

A. Zona activă : combustibilul nuclear, moderatorul, agentul de răcire
B. Reflectorul
C. Protecţia biologică

1. element combustibil
2. moderator
3. agent de racire
4. zona activă
5. reflector
6. bara de control
7. vasul RN
8. protecţia biologică
9. pompă sau suflană
10. SC sau turbină (TA sau TG)
Agentul de răcire este apa care circulă prin canale special construite în zona activă, printre
materialul moderator şi barele de combustibil. Reglajul se face cu ajutorul barelor de control (bare de
reglaj). Agentul de răcire, după ce a preluat căldura din zona activă, o transferă prin schimbătorul de
căldură SC, unui alt fluid (apa), dintr-un al doilea circuit, care se transformă în abur. Aburul se destinde
într-o turbină, producând putere utilă.
8
COLEGIUL TEHNIC ENERGETIC CONSTANŢA
ŞCOALA DE MAIŞTRI, ANUL I – MAISTRU ELECTRICIAN EXPLOATARE ŞI ÎNTREŢINERE CNE
CURS – CENTRALE ELECTRICE
Mijloace de limitare a consecinţelor accidentelor nucleare:
A. Măsuri intrinseci – reactor cu coeficient de reactivitate negativ (care se opreşte de la sine în cazul
lipsei de control, inventar de radioactivitate cât mai redus)
B. Căi naturale: difuzia atmosferică şi depunerea aerosolilor activi, existenţa unor distanţe de
siguranţă faţă de centrele populate
C. Măsuri de siguranţă inginereşti :
a. prevenirea pericolului de topire a zonei active a reactorului , prin răcirea specială a RN în
caz de avarie
b. eliminarea controlată a produselor de fisiune radioactive, prin filtrare şi spălare
c. reducerea presiunii din reactor şi din spaţiul înconjurător, cu scopul de a reduce viteza de
infiltrare a produselor radioactive în mediul exterior
d. bariere în jurul circuitului primar

III. Centrale eoliene

           Centralele eoliene folosesc energia maselor de aer în mişcare. Sunt amplasate în zone în care
există vânt puternic şi constant şi au în componenţă pale acţionate  de vânt care asigură energia
mecanică necesară generatorului electric. Înclinarea palelor mobile ale turbinelor eoliene se face
automat în funcţie de viteza vântului.

Lanţul de transformări energetice în centrala eoliană

 

Schema unei turbine eoliene (clic pe

imagine)
 
9
COLEGIUL TEHNIC ENERGETIC CONSTANŢA
ŞCOALA DE MAIŞTRI, ANUL I – MAISTRU ELECTRICIAN EXPLOATARE ŞI ÎNTREŢINERE CNE
CURS – CENTRALE ELECTRICE

Generator eolian Câmp eolian

IV. Centralele solare

România dispune de un important potential energetic solar determinat de un amplasament

geografic si conditii climatice favorabile. Zonele de interes deosebit pentru aplicatiile electroenergetice
ale energiei solare fiind: - Campia Româna, Campia de Vest, Banat si o parte din Podisurile Transilvaniei si
Moldovei. O cantitate imensă de energie solară ajunge la suprafaţa pământului în fiecare zi.
             Din punct de vedere tehnic sunt experimentate două sisteme de conversie a energiei solare:
- sistemul termodinamic transformă energia solară în căldură, fiind mai apoi utilizată într-o centrală
electrică clasică. Centralele electrice termo-solare produc electricitate folosind o turbină alimentată cu
aburii produşi prin clocotirea unui lichid cu ajutorul radiaţiilor soarelui Centrala solară se amplasează în
zone geografice cu radiaţie solară puternică pe  durată mare a zilei. O astfel de centrală solară se
compune din: captatori solari, câmpuri de oglinzi, conducte, instalaţii de încălzire şi supraîncălzire.
- sistemul fotovoltaic transformă energia solară în curent continuu. Energia radiantă a soarelui este
astfel transformată în energie electrică.Efectul fotovoltaic generează curent direct fără a se utiliza piese
metalice mobile sau a face zgomot.
  Efectul fotovoltaic este un fenomen fizic care are loc numai în materiale numite semiconductori.
Când particule de lumină numite fotoni lovesc suprafeţele semiconductorilor, îşi transferă energia către
electronii acestor materiale, deplasându-I de pe orbită. Dacă semiconductorul este dopat cu impurităţi
potrivite care fac ca electronii să fie atraşi spre o suprafaţă, se stabileşte o sarcină electrică, care stă la
baza unui curent electric.
 Sistemele fotovoltaice sunt uşor de mânuit, au nevoie rar de întreţinere şi nu poluează mediul
înconjurator. 

                
Conversia energiei solare în energie electrică                        Panouri fotovoltaice
 
 
V. Centrale mareomotrice

10
 COLEGIUL TEHNIC ENERGETIC CONSTANŢA
ŞCOALA DE MAIŞTRI, ANUL I – MAISTRU ELECTRICIAN EXPLOATARE ŞI ÎNTREŢINERE CNE
CURS – CENTRALE ELECTRICE

            Apele Oceanului Planetar deţin un imens potenţial energetic care poate fi valorificat pentru
producerea de energie electrică. Principalele surse de energie luate în considerare, cel puţin la nivelul
tehnicii actuale, se referă la: maree, curenţi, valuri, diferenţele de temperatură ale structurilor de apă
marină.
            Energia mareomotrică este valorificată prin centralele mareomotrice. Acestea se pot amplasa
acolo unde amplitudinea  mareelor este de cel puţin 8m şi există un bazin natural, care să comunice cu
oceanul printr-o deschidere îngustă.
            O centrală mareomotrică recuperează energia mareelor. În zonele cu maree, acestea se petrec de
două ori pe zi, producând ridicarea, respectiv scăderea nivelului apei. Există două moduri de exploatare a
energiei mareelor:
 Centrale fără baraj, care utilizează numai energia cinetică a apei, similar cum morile de vânt
utilizează energia eoliană.
 Centrale cu baraj, care exploatează energia potenţială a apei, obţinută prin ridicarea nivelului ca
urmare a mareei.
Deoarece mareea în Marea Neagră este de doar câţiva centimetri, România nu are potenţial
pentru astfel de centrale. Valurile reprezintă o formă de stocare a
energiei transmise de vânt, energie calculabilă şi demnă de luat în
consideraţie.
Sunt în studiu şi unele proiecte ce urmăresc valorificarea
energiei mării prin utilizarea diferenţei de temperatură dintre
diferitele straturi ale apei Oceanului Planetar. În mod frecvent, în
apele mărilor calde sunt diferenţe mari de temperatură între
straturile de la suprafaţă si cele de adâncime, diferenţe care ar
permite funcţionarea unor instalaţii energetice pe baza folosirii a două
surse de căldură cu temperaturi diferite.

VI. Centrale geotermoelectrice

Energia geotermală este acea energie care provine din adâncurile Pământului. Energia
geotermala reprezenta in 2008 aproximativ 1% din totalul de energie produsa si captata. Printre
avantajele energiei geotermale se numara indepedenta de vreme si ciclul zi/noapte, este curata si nu
influenteaza negativ mediul inconjurator.
Centralele care capteaza energia geotermala pot afecta solul din jur (cand apa fierbinte este
injectată in roca pentru obtinerea aburului) si emit cantitati mici (5% fata de o centrala cu combustibil
fosil) de CO2 si sulfuri.
Centralele geotermale au ca scop unic captarea energiei
geotermale emisa de Pământ. Principiul de functionare este
simplu: se injecteaza prin crapaturi apa sub presiune la câtiva
kilometri adâncime, in zonele calde ale scoartei terestre, apa
iese pe alta parte incalzita sub forma de abur, care apoi este
transformat in electricitate.
 

11