MĂSURĂRI ÎN CURENT CONTINUU

I. APARATE MAGNETOELECTRICE:
1.Elemente constructive:
a) Dispozitivul de producere a cuplului activ :
- partea fixă, alcătuită din magnet permanent, două piese polare şi un miez cilindric, din
fier moale.
- partea mobilă, alcătuită dintr-o bobină de cupru emailat realizată pe un suport
dreptunghiular. Bobina este prevăzută cu două semiaxe care se sprijină în două lagăre din
bronz sau safir.
b) Dispozitivul de producere a cuplului rezistent, alcătuit din unul sau două arcuri spirale,
din bronz fosforos, prin intermediul cărora se fac legăturile cu bobina mobilă.
c) Corectorul de nul ( zero ), prin intermediul căruia se aduce acul indicator în dreptul
reperului zero înaintea efectuării unei măsurări.
d) Dispozitivul de citire, alcătuit din ac indicator, oglindă şi o scară gradată uniform.
e) Dispozitivul de amortizare, de tip pneumatic sau electromagnetic. Acesta din urmă,
confecţionat din material conductor nemagnetic ( aluminiu ), constituie de fapt suportul
bobinei mobile.
f) Elemente auxiliare : carcasa, borne de legare în circuit, comutator de alegere a
domeniului de măsurare.
2. Funcţionarea :
La trecerea curentului prin bobina mobilă are loc interacţiunea cu câmpul magnetic
produs de magnetul permanent şi rezultă forţele F egale şi de sens contrar care acţionează
asupra conductoarelor bobinei. Aceste forţe determină cuplul activ :

Ma = F ∙ b = N ∙B I l ∙b = BNAI , unde :
B = inducţia câmpului magnetic ( B = ct )
I = intensitatea curentului electric prin bobină
N = nr. de spire al bobinei mobile
b = lăţimea bobinei
l = lungimea conductoarelor din laturile bobinei
A = aria bobinei
Cuplul rezistent va fi: Mr = D ∙ α
La echilibru : Ma = Mr ; BNAI = Dα ; rezultă caracteristica statică de funcţionare a

aparatului magnetoelectric : α = KI unde : K = constanta aparatului

3. Proprietăţi :
- sensibilitate foarte mare ( μA ; nA )
- clasa de precizie foarte bună ( 0,1 ; 0,05 )
- consum propriu foarte mic ( ≤ 1mw )
- scara gradată uniform
- aparatul are polaritate ( borna + si borna – )
- aparatul este sensibil la supracurenţi
- nu este influenţat de câmpurile magnetice exterioare
4. Utilizări :
- galvanometre ( aparate foarte sensibile, indicatoare de nul în punţi de c.c )
- ampermetre de curent continuu
- voltmetre de tensiune continuă
Obs : Aceste aparate asociate cu un circuit redresor se pot utiliza şi pentru măsurări în
curent alternativ.

II. MĂSURAREA INTENSITĂŢII CURENTULUI ELECTRIC. AMPERMETRUL

1. Intensitatea curentului electric :
Curentul continuu poate fi caracterizat de o singură mărime fizică numită intensitate,

ΔQ 1C
definita astfel : I = cu unitatea de măsură amper : 1A =
Δt 1S

Deoarece aparatele magnetoelectrice au o caracteristica statică : α = K I rezultă

posibilitatea măsurării directe a intensităţii curentului electric prin montarea aparatului
în serie în circuitul respectiv.
a) Circuit simplu fără ampermetru :

E R I =

b) Circuit cu ampermetru :

A2AA
A
Im
rA
E Im =
R

Se observă că : Im < I

Introducerea ampermetrului în circuit determină apariţia unei erori sistematice.
Pentru ca măsurarea să fie cât mai precisă trebuie ca rezistenţa internă a ampermetrului să
fie mult mai mică faţă de rezistenţa circuitului : r << R
Practic această condiţie este îndeplinită în cele mai multe cazuri. Cu cât ampermetrul
măsoară curenţi mai mari cu atât rezistenţa lui internă este mai mică.
Montarea ampermetrului în paralel cu rezistenţa de sarcină constituie o eroare gravă ce
conduce la deteriorarea ampermetrului prin ,,arderea bobinei ”.
 I IR

I = IR + IA
E IA r << R rezultă: IA >> IR
A rA R

2.Extindera domeniului de măsurare al ampermetrului :

Un aparat magnetoelectric simplu ( numit şi instrument magnetoelectric ) are rezistenţa
internă rA şi măsoară la capătul scării gradate un curent IA ,( curent nominal ).
Pentru a putea măsura curenţi : I > IA , se montează în paralel cu aparatul o rezistenţă
electrică de valoare mică rs numită şunt. Se formează astfel un divizor de curent.

Is rs
I = IA + Is

n = factor de şuntare
I
n > 1 rezultă:
IA rA
rs = rA sau
R
rs =

a ; b = bornele aparatului

Pentru obţinerea unui ampermetru cu mai multe domenii de măsurare se utilizează două
variante constructive :
a) Ampermetru cu mai multe şunturi, câte unul pentru fiecare domeniu de măsurare :

rs1

1 2 rs2
K
a b
mA
b) Ampermetru cu şunt universal :

mA

R1 R2 R3 R4

K
a b

III. MĂSURAREA TENSIUNII ELECTRICE. VOLTMETRUL

1. Tensiunea electrica :
Dacă considerăm un rezistor de valoare R, parcurs de un curent de intensitate I, atunci
tensiunea la bornele rezistorului, U este definita de legea lui Ohm astfel :

U = R∙ I cu unitatea de măsura volt : 1V = 1Ω ∙ 1A

I R

La bornele unui aparat magnetoelectric, cu rezistenţă internă r , şi curentul nominal IA,

apare o cădere de tensiune  Ua , numită şi tensiune nominală a aparatului :

Ua
UA = IA rA
IA
rA

Această tensiune are valori foarte mici ( sub 1V ). În practică apare necesitatea măsurării
unor tensiuni de valori mai mari : U › Ua, adică extinderea domeniului de măsurare.
Pentru acest motiv în serie cu aparatul se conectează o rezistentă adiţională de valori
mari.
Se formează astfel un divizor de tensiune :
 IA rA rad U = UA + Uad

= n > 1 rezultă

U rad = rA ( n – 1 )
n = coeficient de multiplicare

Rezistenţa internă a voltmetrului va fi : rV = rA + rad

Ω
Un voltmetru este caracterizat de rezistentă internă exprimată în definită astfel :
V
1 Ω
R =
IA
[ V
]

Astfel cele mai bune voltmetre sunt realizate pe baza unui aparat magnetoelectric având
curentul nominal : IA = 10 μA ceea ce corespunde cu o rezistentă internă de :

1 kΩ
R = −6 = 100
10∙ 10 V

Montarea voltmetrului în circuit se face în paralel între punctele între care se măsoară
tensiunea.
a) Circuit fără voltmetru :

E;ri U R U = RI = R =E

b) Circuit cu voltmetru montat corect :

I
IR
Iv
E;ri Um = E=
V R
Um
rv

R +r v
Pentru că : Um ≈ U trebuie ca fracţia : ≈ 1. Rezultă astfel condiţia : rv >> R
rv
Altfel spus, cu cât rezistenţa internă este mai mare cu atât măsurarea este mai precisă.

c) Circuit cu voltmetru montat greşit ( în serie ) :

Această situaţie constituie o eroare de montaj care nu afectează aparatul. Curentul în
circuit scade foarte mult, deoarece rezistenţa internă rv a voltmetrului este foarte mare.
Aparatul indică o tensiune : Um ≈ E

E Um R
ri

2.Voltmetre cu mai multe domenii de măsurare :

Pentru obţinerea unui voltmetru cu mai multe domenii de măsurare se utilizează două
variante constructive :
a) Voltmetru cu câte o rezistenţa adiţională pentru fiecare domeniu de măsurare :

K
a

b) Volmetru cu mai multe rezistenţe conectate în serie :

K
b

IV. MĂSURAREA REZISTENŢEI ELECTRICE. OHMMETRUL

1. Rezistenţa electrică :
Rezistenţa electrică : R [ Ω ] este o mărime fizică ce caracterizează proprietatea unui
element de circuit de ,, a se opune” trecerii curentului electric.
După acest criteriu elementele de circuit se clasifică astfel :
a) conductoare, la care rezistenţa electrică are valori mici ( fracţiuni de Ω --- Ω ).
l
Astfel rezistenţa electrică a unui conductor metalic este : R = ρ unde :
s
 2
mm
ρ[Ω ] = rezistivitatea materialului ; l [ m ] = lungimea conductorului
m
s [ mm2 ] = secţiunea conductorului

b) rezistoare, la care rezistenţa electrică are valori mari ( Ω --- sute de kΩ ).

c) dielectrici, la care rezistenţa electrică are valori foarte mari ( MΩ --- GΩ ).

Din acest motiv pentru măsurarea rezistenţei electrice există mai multe metode de măsurare :
- metode directe
- metode indirecte
- metode de comparaţie
Rezistenţa electrica este o mărime fizică specifică elementului de circuit şi practic nu depinde de
tensiunea sau intensitatea curentului.
Între aceste mărimi există o relaţie de legătură : legea lui Ohm.
R
I
U = R∙ I 1V = 1Ω ∙ 1A
U

2. Măsurarea rezistenţei electrice prin metode de comparaţie :

a) Metoda substituţiei :
Este o metodă simplă, rapidă şi precisă. Precizia măsurării depinde de rezistenţa variabilă, R
Practic se pot măsura rezistenţe de orice valoare.

Rx = rezistenţa necunoscută
E Ro = rezistenţa reglabilă etalonată
Ro Rx K = comutator
A = ampermetru de c.c.
E = sursă de tensiune continuă
2 1
I K
AA

Modul de lucru :
E
- se poziţionează K pe poziţia 1, şi se măsoară curentul : I1 =
Rx
E
- se comută K pe poziţia 2, şi se măsoară curentul: I2 =
Ro
- se reglează R0, până când : I2 = I1
E E
În acest caz rezultă: = sau: R X = R0
R0 RX
b) Metoda reducerii tensiunii la jumătate:
Este o metoda simplă, rapidă şi precisă. Se utilizează un montaj ce include :E = sursă de tensiune
continuă
Ro = rezistenţă variabilă etalonată
Rx = rezistenţă necunoscută
V = voltmetru electronic cu impedanţă de intrare mare : RV >> RX
K = întrerupător

V
Rx

E
U1
Ro

K
Modul de lucru :
- se închide K şi se măsoară tensiunea  U1, la bornele rezistenţei Rx. Practic : U1 = E
U
- se deschide întrerupătorul K, şi se reglează Ro, până când, tensiunea : U2 = 1
2
În acest moment : Rx = Ro
c) Metode de punte :
Cea mai utilizată este puntea Wheatstone. Aceasta se caracterizează prin:
- sensibilitate foarte mare
- precizie foarte mare
- domeniu larg de utilizare
- modul de lucru este relativ simplu
Puntea Wheatstone este o instalaţie de măsurat având la bază un circuit cu patru laturi ( braţe ).
R1 ; R2 = rezistenţe de raport ( cunoscute )
R3 = rezistenţa variabilă în decade etalonată ( cunoscută )
Rx = rezistenţa de măsurat ( necunoscută )
G = galvanometru ( aparat magnetoelectric foarte sensibil având scara gradată cu zero la mijloc)
Ra = rezistenţa adiţională de protecţie a galvanometrului
K1 = întrerupător a
K2 = comutator cu două poziţii
E = sursă de tensiune continuă
R1 Rx
G

Ra

K2
R2 R3

K1
E
Modul de lucru:
- se pune K2 pe poziţia 1 ( reglaj brut ), şi se reglează R3 până când : Ig = 0
- se comută K2 pe poziţia 2 ( reglaj fin ), şi se reglează R3 astfel încât : Ig = 0
În acest moment puntea este în echilibru şi : Ig = 0
R1
Tensiunea : Uab = 0. Rezultă : R1 R3 = R2 RX sau RX = R3
R2
R1
Practic : = 1 ; 10 ; 100 ; 1000. ( raportul rezistenţelor R1 ; R2 )
R2
R1
Dacă alegem: = 1 se obţine sensibilitatea maximă, şi în acest caz rezultă: RX = R3
R2
3. Măsurarea rezistenţei electrice prin metode indirecte :
Metoda ampermetrului şi voltmetrului :
U
Principiul metodei are la bază legea lui Ohm : R =
I
Se măsoară tensiunea U [ V ] la bornele rezistenţei cu voltmetrul V ;
Se măsoară intensitatea curentului I [ A ] cu ampermetrul A ;
Se calculează rezistenţa electrică cu legea lui Ohm.
Metoda are două variante în funcţie de poziţia reciprocă a celor două aparate în circuit.:

a) Varianta amonte:
rA I
I = Ix
A U = UA + Ux
IX
UA
Rx = = →
E V U UX RX
Rx = - rA

Metoda introduce o eroare sistematică care trebuie corectată: ε = rA

Dacă: Rx >> rA , rezultă: Ux >> U sau : U ≈ Ux .
U
În acest caz se poate calcula direct rezistenţa necunoscută ( fără corecţie ) : Rx =
I
Concluzie :Varianta amonte se utilizează pentru măsurarea rezistenţelor mari şi foarte mari.

b) Varianta aval :
I IX
A U = Ux
I = Ix + Iv
IV
U
UX
RX Rx = = I−U
IX
rV
 rv V

Dacă: RX << rv , rezultă: Iv << Ix sau: I ≈ Ix

U
În acest caz rezistenţa necunoscută se poate calcula direct, ( fără corecţie ): Rx =
I

Concluzie: Varianta aval se utilizează pentru măsurarea rezistentelor mici.

Obs: Dacă se utilizează un voltmetru electronic cu impedanţa internă mai mare de 10 MΩ, se pot
măsura si rezistenţe de valori mai mari, cu condiţia: ZV >> Rx

4. Măsurarea rezistenţei electrice prin metode directe:

Se face cu ajutorul unor aparate numite ohmmetre. În practică se utilizează mai mult, trei
variante constructive:

a) Ohmmetrul serie:
RmA I
a

E R Rh mA
ri
Rx

b
R = rezistenţă fixă
Rh = rezistenţă variabilă
Rx = rezistenţa de măsurat ( necunoscută )
mA = miliampermetru magnetoelectric
E = sursă de tensiune continuă: E = 1,5 --- 9V
a ; b = bornele exterioare ale aparatului la care se conectează rezistenţa necunoscută
Distingem următoarele situaţii:
• Rx = 0 , ( bornele a, b, în scurtcircuit ):
E
Curentul în circuit are valoarea maximă: Imax =
r i + R+ RmA + R h

Acul indicator se află la capătul din dreapta al scării gradate, în dreptul reperului: Rx = 0.
Dacă nu se află exact în dreptul reperului zero, se ajustează cu ajutorul rezistenţei variabile, Rh
• Rx = ∞ , ( bornele a, b, în gol ): Curentul în circuit este nul: I = 0.
Acul indicator se află la capătul din stânga al scării gradate în dreptul reperului: Rx = ∞.
E
• Rx diferit de zero sau infinit: Curentul în circuit are valoarea: I =
r i + R+ RmA + R h+ R x
Acul indicator se află în dreptul reperului corespunzător: R = Rx .
Ohmmetrul serie are o scară gradată foarte neuniformă, de tip invers, cu zero la capătul din
dreapta şi infinit la capătul din stânga.
Ohmmetrul serie se utilizează la măsurarea rezistenţelor de valori mari si foarte mari.

b) Ohmmetrul derivaţie:

R Rh
IRx

ImA
E Rx
ri
RmA

Distingem următoarele situaţii:

• Rx = 0, ( bornele a, b, în scurtcircuit ). Curentul în mA este nul: I = 0. Acul indicator se află
în partea stângă a scării gradate, în dreptul reperului: Rx = 0.
E
• Rx = ∞, ( bornele a, b, în gol ). Curentul în mA are valoarea maximă: Imax =
r i + R+ RmA + R h

Acul indicator se află în partea dreaptă a scării gradate în dreptul reperului: Rx = ∞

.
I mA Rx
•Rx diferit de zero sau infinit: În acest caz există relaţia: =
I Rx R mA

Acul indicator se află în dreptul reperului corespunzător: R = Rx

Ohmmetrul derivaţie are o scară gradată normală, neuniformă, cu zero la stânga şi infinit la
dreapta. Aparatul se utilizează la măsurarea rezistenţelor de valori mici.
c) Megohmmetrul:
Este un aparat cu citire directă, destinat măsurării rezistenţelor de izolaţie, rezistenţe care au
valori de ordinul: MΩ --- sute de MΩ.
Practic are o schemă de principiu asemănătoare ohmmetrului serie cu deosebirea că este
alimentat cu o tensiune de ordinul: KV --- sute de KV , de la o sursă tranzistorizată.