MĂSURĂRI ELECTRICE ŞI ELECTRONICE 1

3. Extinderea domeniului de măsurare a aparatelor electrice

Elementele de prelucrare a semnalelor analogice

După principalele funcţii îndeplinite, elementele de prelucrare a semnalelor

utilizate în construcţia aparatelor analogice, pot fi grupate în următoarele
categorii:
1) elemente de extindere a domeniului de măsurare: şunturi, rezistenţe adiţionale,
divizoare şi transformatoare de măsură;
2) elemente de compensare a influenţelor sau variaţiilor unor factori externi sau
interni ca: temperatura, frecvenţa, tensiunea de alimentare;
3) elemente detectoare de valori medii, de valori maxime sau de valori efective
ale tensiunii sau curentului;
4) elemente modulatoare (cu sau fără întreruperea semnalului) care transformă
tensiunile continue în tensiuni alternative;
5) elemente pasive de filtrare a unor componente continue sau alternative din
semnalul de măsurat;
6) elemente de referinţă;
7) amplificatoare de semnale electrice continue sau alternative;
8) elemente analogice active de prelucrare a semnalelor: filtre active, convertoare
de tensiune-curent sau de curent-tensiune, elemente analogice de calcul.

Extinderea domeniului de măsurare a aparatelor electrice

Aparatele electrice de măsurat se construiesc pentru anumite valori maxime

ale mărimii de măsurat. Dacă mărimile de măsurat depăşesc valorile nominale ale
aparatelor, acestea se conectează în circuitul de măsură prin intermediul unor
dispozitive auxiliare: şunturi, rezistenţe adiţionale, transformatoare de măsurare,
divizoare, amplificatoare, scheme de redresoare.
Pentru extinderea domeniului de măsurare la ampermetrele
magnetoelectrice se folosesc şunturi iar la voltmetre se leagă, în serie, rezistenţe
adiţionale. La fel se procedează pentru aparatele termice. Pentru lărgirea
domeniului de măsurare la aparatele feromagnetice utilizate în c.a. se utilizează
transformatoare de măsură: de tensiune şi curent sau rezistenţe adiţionale (pentru
voltmetre). La voltmetrele electrostatice domeniul de măsurare se poate mări de la
30kV la 500 - 600kV prin legarea în serie cu voltmetrul a unor condensatoare de
înaltă tensiune sau prin cuplarea voltmetrului în derivaţie cu unul din
condensatoarele unui divizor de tensiune capacitiv.
Divizoarele de tensiune sunt utilizate drept convertoare de intrare la
măsurarea tensiunilor continue, alternative şi de impuls. Ele stabilesc o relaţie de
dependenţă practic liniară pentru un interval dat, între mărimea de măsurat şi
mărimea de intrare în lanţul de măsurare.
62
 Un divizor de tensiune este cu atât mai bun cu cât are un timp de răspuns
mai mic sau o bandă de frecvenţă mai mare.
Cv - capacitatea volmetrului electrostatic

3.1. Şunturi simple. Şunturi multiple

1) Şuntul simplu
Şuntul este o rezistenţă etalon ce se leagă în serie cu circuitul de măsurat,
ampermetrul conectându-se în paralel cu acest şunt. Există şunturi simple, formate
din câte o singură rezistenţă şi şunturi multiple, constituite din mai multe
rezistenţe legate în serie, cu posibilitatea de scoatere din circuit a uneia sau mai
multora dintre ele.
Cea mai simplă schemă de şuntare este alcătuită dintr-un rezistor conectat în
paralel cu un instrument de măsurare a curentului (miliampermetru
magnetoelectric).
Ia
A
ra

I Is rs I

a b b’ a’

Valorile practice ale rezistenţelor sunt dependente de sensibilitatea

instrumentului, respectiv de valoarea I ce se măsoară, Şunturile sunt fabricate cu 4
borne: bornele aa’ pentru conectarea schemei în circuitul exterior denumite borne
de curent şi bornele bb’ pentru conectarea aparatului de măsurat denumite borne
de tensiune.
I – curentul de măsurat
Ia – curentul limită pe care îl poate măsura ampermetrul
ra - rezistenţa internă a aparatului de măsurat (a ampermetrului)
Is – curentul din şunt
rs – rezistenţa şuntului
Aplicăm teoremele lui Kirchhoff circuitului:
ra  I a  rs  I s  0
I  Ia  Is
se obţine:
ra I a r r
I  Ia   Ia  a s
rs rs
Relaţia arată că valoarea curentului de măsurat poate fi oricât de mare, chiar
dacă limita de măsurare a ampermetrului este relativ mică, deoarece rs poate fi,
teoretic, oricât de mic.
se obţine:

63
 ra ra
rs  
I n 1
1
Ia
I r r
unde n   s a - factorul de multiplicare de curent şi arată de câte ori
Ia rs
curentul de măsurat poate fi mai mare decât limita de măsurare a ampermetrului
Dacă ampermetrul indică valoarea I m  I a , atunci curentul din circuit este
I  n  Im .
Rezistenţele şunt sunt confecţionate din manganină şi se pot monta fie în
interiorul aparatului – pentru curenţi până la 100 A, fie în exteriorul carcasei –
pentru curenţi până la 5000 A.
Valorile standardizate pentru căderea nominală de tensiune pe şunturi sunt: 60,
75, 100 sau 150 mV.

2) Şuntul multiplu
Pentru realizarea unui număr mare de intervale de măsură în c.c. şi
c.a. se utilizează şuntul multiplu din schema următoare în care s-a notat
cu Rs1 rezistenţa totală a şuntului. R Ra mg
mA
Ia
Rn Rk R2 R1

Ik Rsk Ik I2 I1

Rs2
Rs1

I k  I a   Rsk  I a  Rs1  Rsk  Ra  Rmg 

Rs1  Ra  Rmg
 Ik  Ia  ; k  1, 2, 3... n
Rsk
Şuntul multiplu este inclus în cadrul aparatului de măsurat şi nu poate fi
utilizat decât împreună cu instrumentul pentru care a fost proiectat.

3.2. Divizoare de tensiune în c.c. Divizoare pentru tensiuni

variabile. Divizor mixt

64
 1) Divizoare de tensiune capacitive

C1 V
V UV
UV
U U

C C2

C  Cv C2  C1  Cv 
Ce  Ce 
C  Cv C1  C2  Cv
C  C1  Cv 
qe  U  Ce  q  U v  Cv qe  2 U
C1  C2  Cv
C  Cv
U  U v  Cv q  qe  C1  Cv   U v
C  Cv
C  CV C1  C 2  CV
U  UV  U  UV 
C C2

2) Rezistenţe adiţionale
Mărirea domeniului de măsurare la aparatele cu circuite de tensiune
(voltmetre, wattmetre, etc.) se realizează prin legarea în serie cu circuitul de
tensiune al aparatului de rezistenţe adiţionale.
Prin introducerea rezistenţelor adiţionale, circuitul de tensiune al aparatului
trebuie să absoarbă un curent de valoarea aceluia pentru care aparatul a fost
construit.
Schema de legare a unui voltmetru cu rezistenţă adiţională este prezentată
în figura următoare în care:
Rad – rezistenţa adiţională
Rv – rezistenţa interioară a voltmetrului
U – tensiunea de măsurat
Ua – tensiunea limită pe care o poate măsura voltmetrul

i Rad
Receptor

Ua V Rv

Curentul maxim admis de voltmetru este:

Ua U
i 
Rv Rv  Rad

65
adică valoarea U a tensiunii de măsurat poate fi oricât de mare (chiar dacă limita
de măsurare a voltmetrului este relativ mică) deoarece Rad poate fi teoretic oricât
de mare.
Valoarea rezistenţei adiţionale este:
U 
Rad  Rv    1  Rv  n  1
Ua 
R R U
unde n  ad v  este factorul de multiplicare de tensiune şi arată de câte ori
Rv Ua
tensiunea de măsurat poate fi mai mare decât limita de măsurare a voltmetrului
Dacă voltmetrul indică valoarea U m U a , atunci tensiunea receptorului este
U  n U m .
Rezistenţele adiţionale sunt confecţionate din spire înfăşurate pe plăci
izolante, sau role de porţelan, putându-se monta în interiorul sau exteriorul
aparatului.

Radn

Un
Rad2

Rad1
U2
U1
V Rv

3) Divizoare de tensiune rezistive

Divizoarele de tensiune rezistive sunt utilizate pentru extinderea
intervalului de măsurare la voltmetrele şi compensatoarele de tensiune
continuă şi pentru măsurarea tensiunilor de joasă şi medie frecvenţă.
Schemele unor celule de divizoare în c.c. sunt redate în următoarea
figură.

66
 U1 R2  Rv U1 R R
i   U2  i    2 v
R2  Rv R2  Rv R  R2  Rv R2  Rv
R1 
R2  Rv 1
R2  Rv
În absenţa rezistenţei Rv tensiunea U20 în gol va fi:
R2 R2
U 20  U1   U1  ( Rv  ) nu este conectată
 R  R 2  R1
R 2  R1   1  2 
 Rv 
iar în prezenţa rezistenţei Rv:

R2
U 2  U1  ; (Rv are o anume valoare)
 R2 
R2  R1  1  
 Rv 
Prin urmare prin conectarea rezistenţei Rv apare o eroare sistematică de
metodă ce se calculează cu relaţia:
U 2  U 20 1
Eu2 %   100   ;
U 20 R1  R2
1  Rv
R1  R2
Dacă Rv >> R2 eroarea sistematică devine neglijabilă. Pentru schema din
figura b se defineşte raportul de multiplicare al tensiunilor n, Rad devenind
rezistenţă adiţională.
U1 Rad  Rv R
n   1  ad Rad  Rv  (n  1);
Uv Rv Rv

3.3. Amplificatoare de măsurare. Transformatoare de măsurare

1) Transformatoare de măsurare
Sunt aparate care servesc la mărirea intervalelor de măsurare a
instrumentelor micşorînd tensiunea respectiv curenţii în rapoarte bine cunoscute.
Transformatoarele de măsurare pot fi realizate pe baza fenomenului de inducţie
electromagnetică, rezultând aparate electromagnetice sau pot avea la bază alte
fenomene, cum ar fi fenomene magnetooptice sau electrooptice ce pot sta la baza
măsurării unor curenţi intenşi respectiv tensiuni electrice mari.
Extinderea domeniului de măsurare la ampermetre (şi în general la toate
aparatele care au bobine serie de curent alternativ peste valorile de 50 – 100 A) se
realizează cu transformatoare de curent.
Extinderea domeniului de măsurare la voltmetre (şi în general la toate
aparatele care au circuite derivaţie) se realizează cu transformatoare de tensiune.
Transformatorul de curent transformă curenţii de măsurat la valori de 5 A
sau 1 A. El funcţionează în regim de scurtcircuit. Înfăşurarea primară a
transformatorului de curent se leagă în serie cu circuitul curentului care se
măsoară, iar înfăşurarea secundară, în serie cu ampermetrul sau cu bobinele de
curent ale diferitelor aparate (wattmetre, contoare, etc.).

67
 Transformatoarele de tensiune transformă tensiunile înalte de măsurat la
valori mai mici, care pot fi măsurate cu voltmetrul. Înfăşurarea primară a
transformatoarelor de tensiune se leagă la bornele circuitului a cărui tensiune se
măsoară, iar înfăşurarea secundară, la bornele voltmetrului sau la bornele
bobinelor de tensiune ale diferitelor aparate (wattmetre, contoare, etc.).
În figura următoare este prezentată schema de conectare a transformatorului
de curent electromagnetic TC, respectiv a transformatorului de tensiune
electromagnetic TT.
Transformatoarele de curent se conectează cu circuitul primar în serie cu
impendanţa consumatorului. În circuitul secundar se conectează în serie aparatul
electric cu impendanţă mică şi f.mică (ampermetre).
Transformatorul de tensiune se conectează cu circuitul său primar în paralel
cu impendanţa consumatorului, la tensiunea U1 prin intermediul unor elemente de
protecţie. În circuitul său secundar aparatele se conectează toate în paralel fiind
acţionate de aceiaşi tensiune U2.

n1 U1
U1  K u  U 2 ; K u   KU - raportul de transformare a TT
n2 U 2

n2 I1
I1  K i  I 2 ; Ki   KI - raportul de transformare a TC
n1 I 2
U1n
Kun  ; - raportul de transformare nominal al TT
U 2n
U1n, U2n – tensiunile nominale din primar şi secundar la TT
I1n
K in  ; - raportul de transformare nominal al TC
I 2n
I1n, I2n – curenţii nominali din primar şi secundar la TC
 U1'  K u n  U 2
 I1'  K i  I 2
n

Atât la TT cât şi la TC se definesc erori de raport (eroare de tensiune la TT

respectiv eroare de curent la TC) şi erori de unghi.
U1'  U1 K u  U 2  U1 Ku  Ku
u   100  n  100  n  100 %
U1 U1 Ku
I1'  I1 K i  I 2  I1 Ki  Ki
i   100  n  100  n  100 %
I1 I1 Ki
68
 Eroarea de unghi la TC este unghiul de defazaj dintre curentul din primar I1
şi curentul din secundar I2 rotit cu 1800.
Eroarea de unghi la TT este unghiul de defazaj dintre tensiunea din primar
U1 şi tensiunea din secundar U2 rotită cu 1800.
Clasele de precizie ale TC sunt: 0,1; 0,2; 0,5; 1; 3; 5 iar clasele de precizie
ale TT sunt: 0,1; 0,5; 1; 3.

2) Amplificatoare de măsurare
Amplificatoarele de măsură intră în componenţa aparatelor electronice de
măsurat având ca funcţii principale: mărirea nivelului mărimii aplicate la intrare,
realizarea unor impendanţe mari de intrare respectiv de ieşire, amplificarea unor
tensiuni electrice mici în prezenţa unor tensiuni perturbatoare comparabile sau
mult mai mari.

Pentru a ilustra posibilitatea măsurării unor tensiuni mici în raport cu

tensiuni perturbatoare, aspect important al tehnicilor de măsurare în c.c. şi c.a., se
consideră circuitul din figură care reprezintă o punte cu rezistenţe utilizată pentru
măsurarea unor mărimi neelectrice: temperatura, deformaţiile, etc.
Tensiunea de ieşire a punţii Ucd reprezintă tensiunea de intrare Ui în
amplificatorul de măsurare :
U0
I1 ( R0  R0 )  U 0 ; I1 
2 R0
U0 U0
I 2 ( R0  R0  R0 )  U 0 ; I 2  ; I2 
2 R0  R0  R 
R0   2  0 
 R0 
U i  I1  R0  I 2  R0
U U0
U i  0  R0   R0
2 R0  R0 
R0   2  
 R0 
R R0
2U 0  U 0 0  2U 0
R0 U R0
Ui   0
 R  2 2  R0
2   2  0 
 R0  R0

69
 R0
Când abaterile relative ale braţului ac, sunt suficient de mici tensiunea
R0
U 0 R0
Ui va fi U i   .
4 R0
Amplificatorul din figură având cele două borne de intrare 1 şi 2 la
potenţiale ridicate faţă de masă, este denumit amplificator cu intrare diferenţială.
Cele două borne 1 şi 2 avînd potenţiale diferite faţă de potenţialul de referinţă al
masei se numesc borne flotante. Amplificatorul poate avea o singură ieşire
(asimetrică) sau ieşire simetrică (flotantă).
Mai specificăm faptul că amplificatorul diferenţial poate prelua semnalul
util la capătul unei linii de transmisie simetrice de lungime relativ mare în
prezenţa unor tensiuni perturbatoare importante, avînd capacitatea de a le rejecta
puternic.
În schema prezentată anterior se poate considera că tensiunea utilă U cd  U i
este furnizată de o sursă de tensiune cu t.e.m. Ui şi în general cu două rezistenţe
de intrare Ri1 respectiv Ri2.

Etajul de intrare al unui amplificator diferenţial este redat în următoarea

figură şi este format din două tranzistoare T1,T2 şi rezistenţele de colector R1, R2
respectiv generatorul de curent constant G.

Se pot scrie relaţiile:

U e1  A1  U1  U e10
U e 2  A2  U 2  U e 20
în care A1, A2 sunt amplificările etajelor formate cu T1 şi T2 iar Ue10 şi Ue20
tensiunile de ieşire când etajele sunt legate la masă.
70
 Pentru un etaj echilibrat în care R1  R2 şi tranzistoare identice U e10  U e 20
rezultă U e  U e1  U e 2  A1  U1  A2  U 2
Admitem că la cele două etaje formate cu T1,T2 doar amplificările A1 şi A2
nu sunt riguros egale.
Ca urmare =>
A1 A A A
U e  A1U1  A2U 2  A1U1  A2U 2  U1  1 U1  2 U1  2 U1
2 2 2 2
A1 A A A
 U2  1 U2  2 U2  2 U2
2 2 2 2

A1  A2 A  A2 A  A2
Ue   (U1  U 2 )  ( A1  1 )  U1  ( A2  1 ) U2
2 2 2
AA
Notând amplificarea medie a etajelor 1 2  A
2
U e  A  (U1  U 2 )  ( A1  A)  U1  ( A2  A)  U 2
A1  A2 A  A1
U e  A  (U1  U 2 )  ( )  U1  ( 2 ) U 2
2 2
A A
U e  A  (U1  U 2 )  1  (U1  U 2 )  2  (U1  U 2 )
2 2
=> U  U2
U e  A  (U1  U 2 )  ( A1  A2 )  1
2
 A  A2 U1  U 2 
U e  A  U1  U 2  1 
 A 2 
U  U2
U1  U 2  U i , 1  U CM  tens. de mod comun medie
2
A
iar - raport de rejecţie al tensiunilor de mod comun
A1  A2
A
 CMR1
A1  A2
1
U e  A  (U i   U CM )
CMR1

Schema echivalentă a amplificatorului diferenţial din figura cu tranzistoare

este cea din figura precedentă, rezistenţele Re1,Re2 – rezistenţele sesizate între
bornele 1,2 având denumirea de rezistenţe de mod comun. Ri este rezistenţa
propriu zisă de intrare, în amplificator, între bornele 1,2 , Ri este în diagonala unei
71
punţi formată din rezistenţele Ri1, Ri2 respectiv Re1, Re2 alimentată în cealaltă
diagonală cu tensiunea de mod comun UCM (dacă U i  0 )
Tensiunea de mod comun UCM va genera la intrarea amplificatorului, la
bornele rezistenţei Ri, tensiunea reziduală Up din cauza dezechilibrului punţii.
Ri1  Re 2  Ri 2  Re1
R i2  R e1  R i1  R e2
U p  U CM
(R i1  R e1 )  (R i2  R e2 )
CMR2 – al doilea factor de rejecţie al amplificatorului diferenţial întocmind
două imperfecţiuni ale amplificatorului amplificările A1, A2 nefiind riguros egale,
respectiv rezistenţele de mod comun Re1, Re2 nefiind egale. Ri poate avea valori de
1 – 10 M în c.c. sau mult mai mari, zeci de mii M, iar în c.a. se manifestă şi o
capacitate de intrare de ordinul a zeci de pF.
Amplificatoarele de semnale electrice continue sau alternative şi elementele
analogice active de prelucrare a semnalelor: filtre active, convertoare de tensiune-
curent sau de curent-tensiune, elemente analogice de calcul intervin în special în
construcţia aparatelor electronice şi prezintă un interes deosebit.

3.4. Circuitul sumator. Circuitul substractor. Circuitul integrator.

Circuitul derivator. Circuitul de logaritmare. Circuite convertoare.
Filtre active

În continuare se prezintă unele din schemele tipice, care realizează operaţii de

calcul sau funcţii caracteristice de mare importanţă în construcţia aparatelor
electrice şi electronice de măsurat.

a) Circuitul sumator– realizează operaţia de calcul a sumei mai multor tensiuni,

pe baza proprietăţii punctului M de “masă virtuală” de a însuma curenţii (teorema
1 Kirchhoff).
n
u1k u 0 n
u1k

k 1 Rk

R
 0  u 0   R  
k 1 Rk

Pentru a obţine o însumare cu pondere egală pentru toţi termenii este

necesar ca: R1  R2  ....  Rn , iar pentru micşorarea erorii date de curentul de
polarizare, este necesar ca R '  R || R1 || R2 ||...|| Rn .
R
În acest caz, sumatorul (în montaj inversor) produce o amplificare K 
R1
pentru fiecare tensiune de intrare în parte.

72
 R1
u11
R2 R
u12
Rn
u1n -
M uo
+

R’= R || R1 || R2 || . . . || Rn

b) Circuitul substractor - în cazul a două tensiuni este chiar amplificatorul

operaţional diferenţial cu reacţie. Pentru obţinerea unor rezistenţe foarte mari de
intrare (proprietate aparţinând intrării neinversoare), se utilizează schema cu două
amplificatoare, reprezentată în figura următoare:
R2 R2

U’
R1
R1
-
-
+
+ uo

R2 R2

u1 u2

 R 
u0  1  2   u2  u1 
 R1 

c) Circuitul integrator – produce la ieşire o tensiune u0 egală cu tensiunea la

bornele condensatorului care, iniţial descărcat, se încarcă cu sarcina adusă de
u1
curentul i, curentul i este egal şi de semn opus curentului i1  dat de tensiunea
R
de intrare u1.

1 1 u 1
  i  dt     1  dt  
RC 
u0   u1  dt
C C R

73
d) Circuitul derivator – are comparativ cu circuitul integrator, condensatorul C
şi rezistenţa R situate în poziţii schimbate faţă de amplificator. Curentul prin
du1 u
condensator i1  C  împreună cu curentul i  o dau curentul de intrare în
dt R
amplificator, neglijabil datorită tensiunii foarte mici uM şi rezistenţei de intrare Ri
a amplificatorului.
du1 u0 du
C   0  u0   R  C  1
dt R dt
- la acest circuit problema mărimilor de decalare nu se pune, deoarece acestea
sunt foarte lent variabile şi dau contribuţii neglijabile. Cauzele de erori sunt
tensiunile de zgomot, importante la frecvenţe înalte, pentru limitarea cărora se
introduc elemente auxiliare (o rezistenţă R’ în serie cu C şi o capacitate C’ în
Td
paralel cu R, alese astfel încât R  C '  R '  C  unde Td  R  C – timpul de
10
derivare al circuitului iniţial.
R

C
u1 -
M u0
+

e) Circuitul de logaritmare – cel mai simplu amplificator logaritmic se bazează

pe caracteristica exponenţială a diodelor exprimată prin relaţia:
 muUD  uD
m U T
iD = Is[exp uD/(m UT) - 1 ] ≈ Is exp uD/(m UT) iD  I s  e T
 1  I s  e
 
unde iD, uD – curentul şi tensiunea de polarizare directă a diodei
Is – curentul invers
T
UT  k  este tensiunea termică
2
m = 1,5 … 2,3 – coeficient caracteristic tipului de diodă folosit
i1
R iD uD
u1
-

u0
+

Neglijând curentul şi tensiunea de la intrarea amplificatorului operaţional

u1
rezultă: iD  i1; i1  ; u D  u0 
R
74
 i   u 
 u0  u D   m  U T  ln D    m  U T  ln 1 
 Is   R  Is 
Această expresie ne arată că u0 este proporţional cu ln u1 dar depinde şi de
temperatura T şi de un termen de decalaj  m  U T  lnR  I s  (de asemenea funcţie de
temperatură) pentru compensarea cărora se recurge la scheme cu două
amplificatoare, generator de curent constant şi termistor.
Circuitele logaritmice pot fi utilizate la realizarea transformărilor analogice
de tip radical, exponent, produs sau împărţire, deoarece toate aceste operaţii pot fi
transformate, prin logaritmare în adunări sau scăderi de antilogaritmare.

f) Circuite convertoare

Convertor tensiune – curent Convertor curent – tensiune

R2 R
I
R
I
-
M uo -
+ M uo
u2 +
R || R2

I = u2/R R
u0 = R I

În prima figură, convertorul tensiune – curent, are calitatea de a prezenta o

rezistenţă mare de intrare (deci consum mic de la sursa de tensiune u2). În acest
u2
caz punctul M va avea practic potenţialul u2 => I  . Acelaşi convertor poate
R
deveni un generator de curent constant, dacă u2 este o tensiune de referinţă
menţinută la valoarea constantă.
Convertorul curent – tensiune este realizat prin conectarea sursei de curent I
(care trebuie convertit în tensiune) la borna inversoare a amplificatorului
operaţional cu reacţia formată de rezistenţa R. Punctul M fiind practic la masă,
acelaşi curent trece prin rezistenţa R, rezultând la ieşire tensiunea: u0  R  I .

g) Filtre active – faţă de filtrele pasive, realizate din reţele LC sau RC, filtrele
active prezintă numai reţele RC, montate convenabil la intrările sau în circuitul de
reacţie al unui amplificator operaţional (element activ). Acesta conferă circuitului
un factor de calitate (Q) mai ridicat, la valori uzuale de capacităţi şi rezistenţe
chiar la frecvenţe scăzute (până la 10-3Hz), deci o selectivitate superioară,
amplificarea având o valoare practic constantă în anumite limite ale frecvenţei.
Filtru activ trece jos

75
 C

1
ft 
2RC

Filtru activ trece sus

C
u

1
ft 
2RC

Filtru activ trece bandă

1
f t1 
2 RA1RB1C A1CB1

76
 1
ft 2 
2 RA2 RB 2C A2CB 2
f0  f t1 f t 2
f t1 - frecvenţa de tăiere a filtrului trece-sus
f t 2 - frecvenţa de tăiere a filtrului trece-jos
f 0 - frecvenţa centrală a benzii de trecere

77