ARGUMENT

Tema proiectului meu “Măsurarea puterii și a energiei electrice în instalațiile electrice

pentru construcții” face parte din domeniul pregatiri mele profesionale. In cei doi ani
de studiu am obordat intreaga gama de module de pregatire in domeniul insa cel mai
mult m-a atras modulul care are o larga aplicabilitate in domeniul electric.In cadrul
elaborari proiectului meu a trebuit sa-mi extind aria de cunostinte studiind, fapt ce
imi permite o pregatire profesionala mai buna.

Lucrarea cuprinde mai multe capitole conform tematicii primite. Pentru realizarea ei
am studiat materialul bibliografic indicat, precum şi alte surse bibliografice, cum ar fi
site-urile internet.

Tema aleasa este structurata in capitole abordate separat ca parti distincte.Contributia

personala privind elaborarea proiectului consta in selectarea informatiilor
tehnice/practice si teoretice specifice specializari.

În acest fel am corelat cunoştinţele teoretice şi practice dobândite în timpul studiilor

cu cele întâlnite cu documentaţia tehnică de specialitate parcursă în perioada de
elaborare a lucrarii de atestat. Această lucrare reprezintă rolul muncii mele şi
totodata o provocare pentru studiul şi practica viitoare în domeniul aflat între ştiinţă şi
artă al electronicii.

1
 1. MĂSURAREA DIRECTĂ A PUTERII ACTIVE CU
WATTMETRUL ELECTRODINAMIC

În curent continuu şi în curent alternativ puterea activă se poate măsura cu ajutorul

wattmetrului electrodinamic. Instrumentul electrodinamic are dispozitivul motor
asemănător cu cel a aparatelor magnetoelectrice cu deosebirea că în locul magnetului
permanent se foloseşte pentru producerea câmpului magnetic, o bobină fixă, realizată
din două semibobine.

Pentru măsurarea puterii electrice consumate de un receptor, bobina fixă a

instrumentului (bobina de curent), cu spire puţine şi groase, se montează în serie cu
receptorul, iar bobina mobilă (bobina de tensiune) se conectează în paralel pe acesta,
printr-o rezistenţă adiţională Ra de valoare suficient de mare, pentru a limita curentul
prin bobina mobilă la valori acceptabile.

Wattmetrul electrodinamic are câte o bornă a bobinelor de curent şi tensiune marcate

cu semn distinctiv (polaritate fixată).

*
* I
A
Rw
V U Z
Ra

Montarea wattmetrului electrodinamic într-un circuit electric

Indicaţia depinde de unghiul de defazaj prin factorul cos. Rezultă că pentru

- 90 <  < 90 deviaţia este în sensul normal a scării. Deviaţia devine negativă pentru
unghiuri ce depăşesc 90 indiferent în ce sens. Pentru a se obţine deviaţia în sens
normal al scării, se inversează polaritatea la unul din circuitele wattmetrului, de
obicei la cel de tensiune, citirea respectivă trebuind să fie considerată apoi cu semnul
minus.

Determinarea puterii măsurate de wattmetru se face pe baza relaţiei:

P = Cw  

Unde:
U In cos n W
C w = Pn = n  div 
max max

2
Datorită dependenţei deviaţiei wattmetrului de factorul de putere se poate întâmpla ca
circuitele de curent şi de tensiune să fie supraîncărcate şi totuşi deviaţia să nu
depăşească valoarea sa maximă. De aceea, este recomandabil să se folosească în
acelaşi montaj cu wattmetrul, un ampermetru şi un voltmetru pentru urmărirea în
permanenţă a mărimilor din circuit (curent şi tensiune).

Constructiv circuitele de curent şi de tensiune ale wattmetrului sunt dimensionate

pentru anumite valori nominale ale curentului şi tensiunii. Extinderea intervalului de
măsurare se realizează până la 1200V prin montarea în circuitul de tensiune a unor
rezistenţe adiţionale. Pentru tensiuni mai mari se utilizează transformatoare de
tensiune. Extinderea domeniului de curent se obţine prin utilizarea transformatoarelor
de curent.

1.1 Metoda ampermetrului si voltmetrului

Deoarece se folosesc două aparate de măsurat se pune problema poziţionării lor

reciproce existând două variante: varianta aval şi varianta amonte.
UA
RA IR
+ I + I
A A
IV
RA
U V R U V UR R
RV RV

- -
a) b)
Măsurarea puterii cu montajul aval (a) şi montajul amonte (b)

Dacă se aplică relaţia aproximativă de calcul:

U
Rm 
I
unde U, I sunt indicaţiile voltmetrului respectiv ampermetrului, atunci se comite o
eroare sistematică de metodă. Notând cu RA şi cu RV rezistenţele interioare ale
ampermetrului respectiv voltmetrului, atunci relaţia exactă de calcul a rezistenţei
măsurate este:
a) pentru montajul aval
U U U 1 RV
R= = = = = Rm
IR I - IV I - U 1 1 RV - R m
-
RV R m RV

Eroarea sistematică de metodă comisă în acest caz este:

RV = - R 2m
R = R m - R = R m - R m
RV - R m RV - R m

3
Pentru ca eroarea de măsurare să fie cât mai mică, rezistenţa măsurată trebuie să fie
mult mai mică decât rezistenţa voltmetrului şi deci montajul aval este folosit pentru
măsurarea rezistenţelor mici.

b) pentru montajul amonte

UR U - U A
R= = = Rm - R A
I I

iar eroarea sistematică comisă:

R = R m - ( R m - R A ) = R A

Pentru ca eroarea de măsurare să fie cât mai mică, rezistenţa măsurată trebuie să fie
mult mai mare decât rezistenţa ampermetrului şi deci montajul amonte este folosit
pentru măsurarea rezistenţelor mari.

1.2.Măsurarea puterii active în circuitele trifazate

Wattmetrele electrodinamice se pot utiliza şi pentru măsurarea puterii active

consumată de receptoarele trifazate.

În cazul circuitelor trifazate fără conductor neutru puterea activă se poate măsura prin
metoda celor trei wattmetre sau prin metoda celor două wattmetre. Puterea totală este
dată de suma indicaţiilor wattmetrelor: P = P1 + P2 + P3
iar în cazul metodei celor două wattmetre: P = P1 + P2

*
* P1
1 W
*
* P2
2 W
* N’
* P3
3 W

4
 1.3.Măsurarea puterii în circuitele trifazate

Pentru un receptor pur rezistiv indicaţiile celor două wattmetre sunt egale P 1 = P2.
Pentru un receptor pur reactiv P1 = -P2, deci puterea activă totală este nulă.

*
* P1
1 W

2 Z
*
* P2
3 W

Măsurarea puterii în circuitele trifazate cu două wattmetre, fără conductor neutru

În cazul circuitelor trifazate cu conductor neutru puterea activă se poate măsura prin
metoda celor patru wattmetre, dacă potenţialul lui N este oarecare sau prin metoda
celor trei wattmetre, dacă se dă lui N potenţialul uneia din faze. Cea mai folosită
metodă este metoda celor trei wattmetre, lui N dândui-se potenţialul neutrului.

Puterea totală este dată de suma indicaţiilor wattmetrelor: P = P1 + P2 + P3

În cazul unui circuit trifazat cu conductor neutru, cu tensiuni simetrice şi curenţi

echilibraţi, puterea activă se poate măsura cu ajutorul unui singur wattmetru montat
pe una dintre faze, puterea activă totală fiind de trei ori indicaţia wattmetrului.

*
* P1
1 W
* Măsurarea puterii în circuitele
* P2 trifazate cu conductor neutru
2 W prin metoda celor trei wattmetre
Z
*
* P3
3 W

5
 1.4.Măsurarea puterii active în circuitele monofazate cu wattmetrul conectat
prin intermediul transformatoarelor de măsură

Atunci când curenţii şi tensiunile din circuitele în care trebuie măsurată puterea
depăşesc valorile nominale ale wattmetrului, se utilizează transformatoare de măsură
de curent şi tensiune.
* * *
I1
* A W *
W * W
A U1
I2 Z A
I2
I1
TC I1
U1 TC
V U1 Z
TT Z
U2

V TT
U2
a) b)
V

c)

Montarea wattmetrului electrodinamic prin intermediul transformatoarelor de curent

şi de tensiune

Determinarea puterii măsurate se face neglijând erorile transformatoarelor. Deci în

diagrama fazorială a circuitului se va considera curentul secundar I2 în fază cu
curentul primar I1 şi tensiunea secundară U 2 în fază cu tensiunea primară U1 . De
asemenea rapoartele nominale de transformare sunt considerate egale cu rapoartele
reale de transformare.

Puterea consumată de receptor în toate cele trei montaje este dată de relaţia:
P1 = U1 I1 cos( U1 , I1)

În cazul montajului semiindirect cu TC, puterea indicată de wattmetru este:

P w = U1 I2 cos( U1 , I2)

Rezultă puterea consumată de receptor, funcţie de puterea indicată de wattmetru:

P1 = K I P w

Pentru montajul semiindirect cu T.T.

P w = U 2 I1 cos( U 2 , I1)
P1 = K U P w

Pentru montajul cu TC şi TT:

6
 P w = U 2 I2 cos( U 2 , I2)
P1 = K U K I P w

Măsurarea tensiunii electrice

Tensiunea electrică este definită ca diferenţa de potenţial electric dintre două puncte.
Unitatea de măsură pentru tensiunea electrică în Sistemul Internaţional este voltul.

Cele mai utilizate voltmetre analogice de c.c. sunt voltmetrele magnetoelectrice. Dacă
la bornele unui aparat magnetoelectric a cărui bobină mobilă are rezistenţa R i, se
aplică o tensiune continuă U, relaţia de funcţionare devine:
 U 0
= unde SU =
K r Ri K r Ri

Se observă că deviaţia  este proporţională cu tensiunea aplicată la borne, deci

aparatul poate fi utilizat ca voltmetru.

Se menţin proprietăţile referitoare la polaritatea fixată şi la liniaritatea scării. De

asemenea, se observă că sensibilitatea de tensiune SU este mai mică decât
sensibilitatea de curent SI. Pot fi folosite direct numai ca milivoltmetre.

Pentru extinderea domeniului de măsurare al unui voltmetru de c.c. se înseriază cu

acesta o rezistenţă adiţională.
Ri U = I ( Ri + R a )
Ra Voltmetru de curent continuu U i = I Ri
cu rezistenţă adiţională U
Ui
m= = 1+ Ra
Ui Ri
U
R a = (m - 1) Ri
Ri Voltmetrele de laborator
Ik Ra1 Ra2
...
Rak
...
Ram se construiesc cu domenii multiple de
măsurare. Rezistenţele adiţionale pot fi
Ui
realizate separat, pentru fiecare interval de
măsurare sau pot fi formate din mai multe
rezistenţe legate în serie.
Uk

a)
În cazul rezistenţelor adiţionale în serie,
Ri Ra1
factorul de multiplicare este:
Rak
k
 Raj
Ram
Ri +
k
Uk Uk R aj
 Ri
j =1
mk = = = 1+
Ui Ri j =1
b)

7
iar pentru rezistenţe în paralel:

Uk R i + R ak R ak
mK = = = 1+
Ui Ri Ri

Cunoscând valorile Ri şi Ui pentru un aparat dat şi stabilind limitele maxime U k

pentru cele K domenii, rezultă factorii de multiplicare mk. Se formează un sistem de
m ecuaţii cu m necunoscute Raj (j =1,2 ...,m) prin rezolvarea căruia rezultă valorile
rezistenţelor adiţionale.

Voltmetru de curent continuu cu domenii multiple: a) cu rezistenţe adiţionale în

serie; b) cu rezistenţe adiţionale în paralel

Rezistenţele adiţionale se confecţionează din manganină sub formă de rezistenţe

bobinate montate în interiorul carcasei aparatului. Cu ajutorul rezistenţelor adiţionale,
domeniul de măsurare poate fi extins până la 1000V c.c. Această limită este impusă
în principal din considerente de izolaţie şi de pericolul pe care îl prezintă tensiunile
mai ridicate pentru operator.

Rezistenţele adiţionale determină şi un alt parametru de calitate pentru aparat şi

anume consumul propriu:
U2 U2
P= 
Ri + Ra Ra

Un consum de putere redus (ceea ce înseamnă R a mare) determină reducerea erorii

sistematice de metodă.

Adesea, un voltmetru este caracterizat prin rezistenţa necesară pentru a obţine un

domeniu de măsurare de 1 volt, cunoscută sub denumirea de „rezistenţă în Ω/V”.
Astfel, ţinând seama că domeniul de tensiune al unui voltmetru este dat de produsul
dintre curentul nominal şi rezistenţa nominală:
U0=I0R0
atunci pentru U0=1V va rezulta o rezistenţă:

1 
R0= I  
0 V 
relaţie care arată că rezistenţa în Ω/V ce caracterizează un voltmetru este egală cu
inversul curentului său nominal.

Pentru utilizarea aparatului magnetoelectric ca voltmetru de c.a., acesta se asociază -

la fel ca şi în cazul ampermetrelor - cu scheme de redresare. Astfel un voltmetru
magnetoelectric de c.a. este alcătuit dintr-un aparat magnetoelectric (A sau mA)

8
conectat într-o schemă de redresare (de regulă bialternanţă) în serie cu o rezistenţă
adiţională corespunzătoare tensiunii nominale.

Voltmetru magnetoelectric de curent alternativ

Ra
u(t)

1.5. Transformatoare de măsurare

Sunt transformatoare electrice speciale, destinate extinderii intervalului de măsurare

al instrumentelor de măsurare de curent alternativ, precum şi izolării galvanice a
acestor aparate, de circuitele de înaltă tensiune, periculoase pentru personalul de
deservire.

Principiul de funcţionare al acestor transformatoare se bazează pe fenomenul de

inducţie electromagnetică, astfel încât acestea pot fi utilizate numai în curent
alternativ.

Există două tipuri de transformatoare de măsurare:

- transformatoare de curent (TC)
- transformatoare de tensiune (TT)

Transformatorul de curent

Constructiv transformatorul de curent este constituit dintr-un miez feromagnetic

toroidal pe care se află o înfăşurare primară cuprinzând un număr redus de spire de
secţiune mare şi o înfăşurare secundară, având un număr mai mare de spire de
secţiune inferioară celei din primar. Cel mai apropiat de miez se bobinează
secundarul, cu spirele uniform distribuite pe circumferinţă.

Schema de principiu şi simbolul unui

transformator de curent
În exterior se bobinează primarul, izolat
galvanic de secundar şi cu prize pentru
realizarea diferitelor valori nominale ale
curentului primar.

9
Transformatoarele de curent sunt prevăzute cu mai multe valori nominale ale
curentului primar şi de regulă cu o singură valoare a curentului secundar, de 5A sau
1A.

Schema de principiu şi simbolul unui transformator de curent sunt prezentate în

figura anterioară. Primarul transformatorului se conectează în serie cu circuitul al
cărui curent trebuie măsurat, iar secundarul lui se închide pe un ampermetru sau pe
circuitul de curent al unui wattmetru, contor, cosfimetru, etc.
-bornele primare (K, L sau L1, L2 ;)
-bornele secundare (k, l sau l1, l2 );

Date nominale ale transformatorului de curent

-curent primar nominal (In=5...10000A );
-curent secundar nominal ( I2n=5A sau 1A ;)
-raportul de transformare nominal KIn=I1n/I2n (ex;100/5, 2000/5 );
-puterea nominală secundară ( S2n=2...20VA );
-Impedanţa nominală secundară ( Z2n=Sn/I22n );
-clasa de precizie ( c=0,1;0,2;0,5;1;3 );
-eroarea de unghi: definită ca fiind unghiul de defazaj dintre curentul primar şi
cel secundar I = (I1, I2) .

Ca urmare transformatoarele de curent funcţionează practic în scurtcircuit, impedanţa

aparatelor conectate în secundar fiind foarte mică. Regimul de funcţionare în gol
constituie un regim de avarie pentru transformator, deoarece curentul de magnetizare
I0 devine foarte mare. Ca urmare fluxul magnetic  din miezul transformatorului
creşte foarte mult, ceea ce duce la:
-inducerea în secundarul transformatorului a unei tensiuni de valoare ridicată,
periculoasă pentru operator;
-creşterea pierderilor în fier, având ca urmare o încălzire excesivă a miezului care
poate avea ca efect distrugerea izolaţiei înfăşurărilor ăi chiar aprinderea
transformatorului.

Pentru evitarea funcţionării accidentale în gol a transformatorului de curent, în

secundarul acestuia nu se montează niciodată siguranţe fuzibile.

Raportul curenţilor nominali se numeşte raport de transformare nominal K In iar

raportul celorlalţi curenţi, diferiţi de cei nominali, se numeşte raport de transformare
efectiv sau real KI.
N 2 I1n I1
KIn = = - raport de transformare nominal: KI = - raport de transformare
N1 I 2n I2
efectiv sau real

10
 Transformatoare de tensiune

Sunt utilizate pentru reducerea valorilor tensiunii în circuitele cu tensiuni nominale de

peste 500V, la tensiunea secundară nominală de 100V (sau 110V).

Constructiv un transformator de tensiune este alcătuit dintr-un miez feromagnetic

toroidal, pe care se găseşte înfăşurarea primară cu N 1 spire şi înfăşurarea secundară
cu N2 spire.

A a

A X

a x
X x

Schema de principiu şi simbolul unui transformator de tensiune

La bornele înfăşurării primare se aplică tensiunea de măsurat U1, iar la bornele

secundare se conectează un voltmetru sau circuitul de tensiune al unui wattmetru,
contor, cosfimetru etc. Deoarece impedanţa aparatelor conectate în secundar este
mare, regimul nominal de funcţionare a acestor transformatoare este apropriat de
regimul de funcţionare în gol.

Raportul tensiunilor nominale se numeşte raport de transformare nominal, iar raportul

celorlalte tensiuni, diferite de cele nominale, se numeşte raport de transformare
efectiv sau real.
U1n
KU n = - raport de transformare nominal
U 2n

U1
KU = - raport de transformare efectiv sau real
U2

11
 2.CONTOARE DE ENERGIE ACTIVĂ ȘI REACTIVĂ

Prin definitie, energia electrica este intergrala puterii electrice efectuata intr-un
anumit interval de timp. Energia activa este exprimata de relatia :
t0
W P dt ,
t1

P fiind puterea activa a receptorului, iar energia reactiva prin expresia analoga :
t0
Wr  
t1
Q dt
,
Q fiind puterea reactiva.

Aparatele construite pentru masurarea energiei electrice trebuie sa aiba unul sau mai
multe sisteme active care sa produca un cuplu activ proportional cu puterea activa sau
reactiva si un dispozitiv integrator care sa efectueze integrarea acestor marimi. In
functie de marimea masurata, se deosebesc contoare de energie activa, de energie
reactiva si de cantitate de electricitate. Dupa principiul de functionare, se deosebesc
contoare electrodinamice, de inductie, magnetoeletrice si electrolitice.

In circuitele de curent continuu se utilizeaza contoarele de tip electrodinamic. In

cazul in care tensiunea este constanta sau intereseaza numai cantitatea de electricitate
consumata in circuit se folosesc contoare de cantitate de electricitate de tip
magnetoelectric sau electrolitic.

12
 2.1.MĂSURAREA ENERGIEI ELECTRICE ACTIVE ÎN CIRCUITELE DE
CURENT ALTERNATIV

Pentru masurarea energiei active in circuitele de curent alternativ se utilizeaza

exclusiv contoare de inductie.

CONTORUL MONOFAZAT DE INDUCTIE

Din punct de vedere constructiv, contorul monofazat de inductie se compune dintr-un

dispozitiv wattmetric, al carui cuplu este proportional cu puterea activa si dintr-un
mecanism integrator – sistem de roti dintate – care permite obtinerea energiei intr-un
anumit interval de timp.

Dispozitivul cu trei fluxuri:

a – constructia de tip tangential; b – constructia de tip radial;
1 – electromagnet de curent; 2 – electromagnet de tensiune; 3 – disc; 4 – disc
5 – coloane laterale (a), sunt magnetic (b); 6 – magnet permanent

Dispozitivul de inductie este alcatuit din doi electromagneti de curent alternativ

(dintre care unul de curent, avand infasurarea parcursa de curentul I absorbit de
receptor, celalalt, de tensiune, avand infasurarea alimentata cu tensiunea de la bornele
receptorului) si un disc de aluminiu.

Cei doi electromagneti, de curent si de tensiune (1 respectiv 2 in figură, a si b) pot fi

dispusi fie in acelasi plan situat perpendicular pe raza discului – constructie de tip
tangential – (fig. a), fie in plane perpendiculare, unul continand raza discului –
13
constructie de tip radial – (fig. b). Fluxul produs de curentul I U are o componenta
utila Φ u , care strabate discul inchizandu-se prin contrapolul 4 si o componenta
inactiva Φ ’u care se inchise fie prin coloanele laterale 5, la tipul tangential, fie prin
suntul magnetic 5 la tipul radial. fluxul Φ I produs de curentul I strabate discul de
doua ori, inchizandu-se partial prin aer si partial prin partea inferioara a
electromagnetului de tensiune, situat de partea cealalta a discului.

Din interactiunea campurilor alternative magnetice create in intrefierul

electromagnetilor de curent si de tensiune si discul de aluminiu, in care fluxurile Φ I
si Φ U, variabile in timp, induc curenti turbionari, apare cuplul activ care roteste
discul contorului. pentru obtinerea cupluilui rezistent sau antagonist se utilizeaza un
magnet permanent 6.

In figura următoare, se prezinta schema constructiva si modul de conectare la retea a

unuiocontor cu dispozitiv tangential și diagrama fazoriala a contorului monofazat de
inductie.

Pentru determinarea expresiei cuplului activ se considera urmatoarele ipoteze

simplificatoare:
a) se adopta un dispozitiv de inductie la care fluxurile electromagnetilor de curent
si de tensiune intersecteaza discul o singura data;
b) se neglijeaza pierderile prin histerezis si prin curenti turbionari in miezurile
electromagnetilor si in disc;
c) se detaseaza din discul de aluminiu doua inele fictive, S 1 si S2 (considerate
legate rigid in punctul O de axul discului), avand raza egala cu distanta dintre
cei doi electromagneti si latimea egala cu a electromagnetilor.

Se considera fluxurile utile in intrefierul electromagnetilor de curent si de tensiune

defazate in timp cu un unghi ψ .

14
 Contorul monofazat de inductie:
a – detalii constructive; b – diagrama fazoriala;
1 – electromagnet de curent; 2 – eletromagnet de tensiune; 3 – disc; 4 – spire in
scurtcircuit; 5 – surub de reglajal rezistentei spirelor in scurtcircuit; 6 – magnet
permanent; 7 – surub de reglare a pozitiei magnetului permanent; 8 – surub reglabil;
9,10 - lamele

In diafragma fazoriala prezentata in figura următoare, deoarece s-au neglijat

pierderile in fier, se poate reprezenta fluxul Φ 1 in faza cu I (curentul care parcurge
infasurarea electromagnetului de curent), iar fluxul Φ U in faza cu IU (curentul care
parcurge infasurarea electromagnetului de tensiune). Curentul IU este defazat cu un
unghi β in urma fata de tensiunea U , datorita reactantei inductive a circuitului
electromagnetului de tensiune. Unghiul β poarta denumirea de defazaj intern al
contorului. Fluxurile alternative, decalate in spatiu si defazate in timp, vor produce
tensiuni electromotoare de inductie.

a. b.

15
 c.
Schema constructiva simplificata a dispozitivului de inductie (contorului) cu
doua fluxuri (a); diagrama fazoriala idealizata (b); sensurile marimilor din diagrama
fazoriala (c)

- fluxul Φ I (t) produce in inelul S1 o t.e.m. de inductie:

dΦ1 ( t ) π
e1     ωΦ1 2 cos ωt  ωΦ1 2 sin(ωt  )
dt 2

- fluxul Φ U (t) produce in inelul S2 o t.e.m. de inductie:

dΦ U ( t ) π
e2     ωΦ U 2 sin(ωt  Ψ)  ωΦ U 2 sin[ωt  (Ψ  )]
dt 2

Tensiunile electromotoare de inductie e1 si e2 vor produce in inelele S1 si S2

curenti i1 si i2 :

e 1 ωΦ 1 π π
i1   2 sin(ωt  )  I1 2 sin(ωt  ),
r1 r1 2 2

in care cu r1 s-a notat rezistenta ohmica a inelului S1 ;

e 2 ωΦ U π π
i2   2 sin[ωt  (Ψ  )]  I 2 2 sin[ωt  (Ψ  )] ,
r2 r2 2 2

in care cu r2 s-a notat rezistenta ohmica a inelului S2 .

16
Daca pentru fluxurile Φ I si Φ U se adopta sensurile pozitive indicate in figura 3 c,
curentii turbionari indusi in discul de aluminiu vor avea sensurile date de regula
burghiului drept. In inelul S1 , parcurs de curentul i1 , cand se gaseste in dreptul
polului electromagnetului de tensiune E2 este supus unei forte instantanee f2 , a carei
directie este indicata in figura. Inelul S2 , parcurs de curentul i2 , cand se gaseste in
dreptul polului electromagnetului E1 este supus unei forte instantanee f1 .

Daca b1 este valoarea instantanee a inductiei in interfierul electromagnetului de

curent E1 si l1 - lungimea S1 care intra sub polul electromagnetului E 1 , valoarea
fortei va fi:

f1=i2l1bI=K1i2 Φ I(t),

iar valoarea medie a fortei pe o perioada rezulta:

~ 1 T K π
F1 
T 0
K 1i 2 Φ1 ( t )dt  1 TΦ1 I 2 cos(Φ1 I 2 )  K 1Φ I I 2 cos(  Ψ)   K 1` Φ1Φ 2 sin Ψ
T 2

deoarece curentul turbionar I2 este proportional cu fluxul care l-a produs (I2=K’ Φ U).
Semnul (-) din relatia de mai sus arata ca in realitate forta F 1 are sens contrat celui
indicat pe figura pentru f1 . Similar, se poate determina forta f2 :

f2=i2l2bU=K2i1 Φ U(t)

Observatii:
1. Ansamblul inelelor fictive se roteste deci sub actiunea cuplului dat de
relatia Ma=F*OB=K’4 Φ I Φ Usin Ψ , fiecare inel iesind treptat de sub polul
electromagnetului sub care se afla in momentul considerat in demonstratia anterioara;
dupa ce inelele ies complet de sub actiunea polilor, ansamblul inelelor ar trebui sa se
opreasca.

2. In realitate, discul este compus dintr-o infinitate de inele, fiind strabatut de o

panza de curenti turbionari indusi; astfel, in fiecare moment sunt create conditiile
existentei unui cuplu activ.

3. La constructiile existente in practica, dispozitivul de inductie prezinta trei fluxuri

(fluxul electromagnetului de curent Φ I este proportional cu curentul I care circula
prin receptor, iar fluxul Φ U este proportional cu tensiunea U la bornele receptorului,
se obtine pentru cuplul activ expresia:

Ma=K’5UIsin Ψ =K’5UIsin( β  φ ).

4. Pentru a se obtine proportionalitatea dintre cuplul activ si puterea activa este

necesara realizarea unui defazaj intern β =90º. Rezulta deci:

17
 Ma=K’5UIsin(90º- φ )=K’5UIcos φ =K’5P.

In realitate diagrama fazoriala a contorului se prezinta ca in figura 3 c, in care

fluxurile Φ I si Φ U pot fi considerate proportionale cu curentii I si I U care le-au
produs, dar defazate fata de acestia cu unghiurile α 1 si α 2 , datorita pierderilor prin
histerezis si prin curenti turbionari in miezurile electromagnetilor si in disc. Relatia
care exprima cuplul activ devine: Ma=K’5UIsin( β - ω  α1 ). Cu ajutorul fluxului
magnetic de tensiune derivat prin coloanele laterale ale electromagnetului de
tensiune, care mareste defazajul α U (deci β ) si al spirelor in scurtcircuit 4 (fig.2 a)
dispuse pe circuitul magnetic al electromagnetului de curent, prin care circula un
curent ce poate fi reglat prin modificarea pozitiei surubului 5 variind rezistenta
circuitului spiralelor, se poate obtine ca defazajul β sa atinga valoarea β =90º+ α I ;
astfel, cuplul activ devine proportional cu puterea activa.

5. Sub actiunea cuplului activ discul va avea o miscare de rotatie, careia i se opune
cuplul de franare produs de magnetul permanent 6 (al carui flux magnetic este Φ M ),
proportional cu viteza unghiulara:

-Mf=K’6 Φ 2M(d α /dt)=K’7N,

N fiind numarul de rotatii pe secunda al discului.

La echilibrul acestor cupluri (deci cand suma momentelor este suma M a + Mi=0),
rezulta:
K’5P=K’7(d α /dt)=K’7N,

relatie care arata ca viteza de regim permanent este proportionala cu puterea activa P
consumata de receptor. integrand egalitatea in timpul t se obtine in partea stanga
energia consumata, iar in partea dreapta numarul de rotatii n , efectuat de disc in
intervalul t :
K '7 t

t
W= 0 P dt = K ' 0
N dt = Ken.
5

In acest caz aparatul este un contor de energie activa, inregistrand energia consumata
independent de valoarea puterii active P , care poate varia in timp (la sarcina
nominala intermitenta, cu pauze si durate de cate 1 s, eroarea de inregistrare este sub
3o/oo).

6. Fata de functionarea (studiata simplificat) in realitate exista influiente suplimentare

care pot produce erori importante, daca nu sunt compensate in mod corespunzator.

a. Nerealizarea exacta a defazajului intern β = 90º . Pentru β  90 º, rezulta cuplul

activ al contorului:
18
Ma=K’4 Φ /i Φ Usin( Φ Φ )=K’4 Φ I Φ UI sin( β  φ )=K’5UI sin( β  φ )=K’5UI sin
1 U β
cos φ -K’5UIcos β sin φ  K’5Psin β - K’5Q cos β

Deci, cuplul activ rezulta proportional cu o combinatie de putere activa P si reactiva

Q, ceea ce reprezinta o cauza insemnata de erori. Este deci necesar sa se prevada
contorul cu un dispozitiv de reglaj al defazajului intern β = 90º.

b. Frânarea suplimentară datorita fluxurilor Φ I si Φ U . Discul contorului se misca

nu numai in campul magnetului permanent, ci si in campurile magnetice ale
electromagnetilor de curent si de tensiune; deci cuplul de franare total la care este
supus discul contorului este dat de suma:

-Mf=(K’6 Φ 2M+KU Φ 2U+KI Φ 2I)*d α /dt,

in care pe langa cuplul de franare in campul magnetului permanent mai intervin doua
cupluri suplimentare:
- cuplul de franare in campul electromagnetului de tensiune:

dα
Φ 
-MfU=KU 2I dt K’UU2;

- cuplul de franare in campul electromagnetului de curent:

dα
Φ 
-MfI=KI 2I dt K’II2.

Din cauza acestor cupluri suplimentare de franare, discul contorului se roteste mai
incet, deci contorul indica in minus. Cuplul de franare in campul propiu zis al
electromagnetului de tensiune fiind constant (pentru U = const.), se compenseaza in
fabrica la tensiunea de referinta a contorului, regland pozitia magnetului permanent
(surubul 7 din figura 2 a), astfel incat sa se obtina viteza nominala de rotatie a
discului.
Cuplul datorat lui Φ I creste cu patratul fluxului, devenind deosebit de mare la
suprasarcini. Pentru reducerea erorilor cauzate de acest cuplu se monteaza pe

19
electromagnetul de curent un sunt magnetic care, la sarcini mici este nesaturat,
neinfluientand variatia practic proportionala a fluxului Φ I cu I; la sarcini mari suntul
se satureaza facand ca Φ I sa creasca si mai mult decat proportional cu curentul I,
surplusul de cuplu activ compensand efectyk de franare. In acest mod se obtine
imbunatatirea caracteristicii erorii de curent la contoarele moderne cu suprasarcini
mari.
Circuitul electromagnetului de curent (a) si curba de sarcina (b)

c. Influenta frecarilor. La sarcini reduse cuplul activ scade foarte mult si incep sa
conteze frecarile in lagare si mecanismul inregistrator. Pentru micsorarea cuplului de
frecari se utilizeaza lagare speciale, cu bila de otel situata intre doua pietre de lagar,
suspensia magnetica etc. Reducereainfluientei cuplului remanent de frecari se
realizeaza prin utilizarea de dispozitive de compensare care functioneaza pe baza
producerii unei oarecare nesimetrii a fluxului de tensiune Φ U , creand astfel un cuplu
activ supliomentar Mc dirijat de la fluxul defazat inainte ( Φ U1) spre cel defazat in
urma ( Φ U2). Nesimetria fluxului de tensiune se poate obtine fie cu ajutorul unor spire
in scurtcircuit, fie prin introducerea partiala sub pol a unei placute din material
neferomagnetic, fie prin asezarea langa pol a unei piese din material feromagnetic .

Realizarea unui cuplu suplimentar de compensare a frecarilor

Ultimul procedeu este utilizat in constructia din figură, in care surubul reglabil 8
serveste la compensarea frecarilor prin plasarea sa asimetrica fata de mijlocul
miezului. Pentru oprirea mersului in gol care poare surveni datorita cresterii tensiunii
(care produce cuplul Mc ) sau scaderii cuplului de frecari, sunt prevazute doua lamele
din material feromagnetic (9 si 10): lamela montata pe miezul electromagnetului de
tensiune este magnetizata de fluxul de scapari al acestuia si atrage lamela fixata de
axul contorului cand axul ajunge in dreptul ei, retinad-o si oprind mersul in gol.

d. Influientele exterioare sunt datorate temperaturii si campurilor magnetice. variatiile

temperaturii produc variatii ale rezistentei discului, ale fluxului magnetului
permanent si ale rezistentei bobinei de tensiune. Primul efect este practic fara
importanta deoarece produce variatia in aceeasi masura a cuplurilor activ si de
franare. Scaderea fluxului magnetului permanent cu cresterea temperaturii produce
20
erori pozitive care, la unele contoare, se compenseaza prin utilizarea unor sunturi
termomagnetice dispuse pe magnetul permanent. Variatiile rezistentei bobinei de
tensiune a contorului face sa se modifice unghiul β deci sa apara erori care pot avea
valori diferite in functie de unghiul de defazaj al curentului de sarcina. Influienta
campurilor magnetice exterioare este redusa, controlul fiind abia inchis de obicei in
carcasa din tabla de otel. Influientele altor factori ca frecventa, tensiunea si incalzirea
proprie se reduc prin dimensionarea convenabila a miezurilor si infasurarilor celor
doi electromagneti ai contorului, trebuind ca in anumite limite de variatie sa nu
depaseasca anumite valori prescrise de standarde (STAS 4198-68).

e. Influenta regimului deformant. Regim energetic alternativ permanent, la care

variatia in timp a cel putin uneia dintre marimile de stare caracteristice – curent sau
tensiune – este descrisa de o functie periodica sinusoidala, deosebit de frecvent,
deoarece o retea moderna contine numeroase elemente deformante de prima categorie
(transformatoare, mutatoare) ca si de a doua categorie (cabluri subterane, capacitati),
regimul deformant influienteaza asupra indicatiei contoarelor de inductie . Cauzele de
erori ale contorului de inductie in regimul deformant sunt: dependenta de frecventa a
inductiilor utile; prezenta – datorita neliniaritatii caracteristicii de magnetizare – a
armonicilor in fluxurile utile din intrefierul electromagnetilor; amortizarile
suplimentare ale discului date de armonici.

Erorile in regim deformant, in anumite conditii, depasesc cu mult limitele impuse de

clasa de precizie a aparatului (atingand valori de 10-20%), cu repercusiuni majore in
facturarea energiei. In consecinta, in conditiile existentei unor curbe pronuntat
distorsionate, este preferabila pentru determinarea energiei, utilizarea metodelor
grafo-analitice asistate de calculator, sau folosirea unor aparate a caror functionare sa
nu fie afectata de regimul deformant (contoare digitale).

Toate influentele anterior mentionare, asupra indicatiilor contorului, au ca rezultat

final erori de inregistrare a energiei care trebuie reduse la minimum posibil. Eroarea
unui contor se defineste prin relatia:

ε % = Wm  W 100,
W

in care Wm este energia inregistrata de contor, iar W este energia real consumata de
receptor.

7. Datele caracteristice ale unui contor sunt: tensiunea de referinta, frecventa

nominala, curentul de baza si de suprasarcina, constanta, clasa de precizie,
consumurile proprii ale circuitelor sale si sensibilitatea (curentul de demaraj). Clasele
de precizie ale contoarelor utilizate la tarifarea energiei electrice sunt 2,5 sau 2. Se
construiesc contoare de clasa 1 sau mai mica, pentru verificari executate in fabricile
constructoare de contoare si in laboratoarele metrologice. Consumul propriu al

21
circuitelor contorului este 0.5 – 3 W (2 – 12 VA) fiind mai mic pentru bobinele de
curent decat pentru cele de tensiune. Curentul de pornire (curentul la care discul
incepe sa se roteasca) este de 0,3 – 0,5% din curentul de baza.

8. In figură, se reprezinta schema de montare directa a contorului intr-un circuit

monofazat (contoarele se pot realiza pana la tensiuni de orginul 650V si curenti de
100A). Pentru valori mai mari ale tensiunii sau curentului, contoarele se monteaza
indirect, prin intermediul transformatoarelor de masura, conform figurii 6 b, in care
caz valorile nominale ale contorului sunt 100V , respectiv 5A, iar rapoartele de
transmisie ale mecanismului integrator sunt altfel reglate incat indicatia sa reprezinte
energia consumata in circuitul primar al transformatoarelor. Rapoartele de
transformare respective sunt indicate in aceste cazuri pe placuta contorului.

a b

Schema de montare a contorului intr-un circuit monofazat:

a – directa ; b – indirecta .

La montarea indirecta a contorului, circuitele bobinelor sale de curent si de

tensiune se separa (se desface clema de legatura intre bornele de curent si de
tensiune) si se alimenteaza de la circuitele secundare de curent, respectiv de tensiune
ale transformatoarelor.

22
 2. INSTRUCȚIUNI DE PROTECȚIE A MUNCII ȘI P.S.I. SPECIFICE

Înaintea începerii efectuării montajului, precum şi înaintea oricărei modificări a

acestuia, se verifică dacă îtrerupătoarele care fac legătura cu reţeaua sunt deschise,
respectiv cordonul de alimentare scos din priză.

Se examinează aparatele de măsură şi dispozitivele de reglaj pentru a se depista

eventualele defecţiuni evidente şi pentru a fi înlocuite.

Montajul se efectuează cu conductoare bine izolate, de lungime adecvată, iar bornele

trebuie bine strânse. Circuitele parcurse de curenţi mari vor fi realizate cu
conductoare de secţiune corespunzătoare , evitându-se încălzirea acestora curentul de
lucru.

Papucii sau terminalele conductoarelor nu trebuie să facă scurtcircuite sau contact

electric la masa metalică a aparatelor.

După executarea conexiunilor se vor îndepărta din vecinătatea montajului

conductoarele şi aparatele nefolosite, precum şi alte obiecte metalice (şurubelniţă,
patent, etc.).

Nu se vor manevra părţi metalice aflate sau nu sub tensiune (borne, carcase,
caloriferul, centura de punere la pământ, etc.) dacă în prealabil au fost manevrate
întrerupătoare, reostate, etc.

La punerea sub tensiune a instalației toți colegii din grupa de lucrări vor fi avertizați
și conectarea instalației se va face după ce muncitorii nu vin în contact cu părţile
instalaţiei.

Nu se va modifica aranjarea aparatelor din montaj cât timp acesta se află sub tensiune
pentru a se evita atingerea părţilor metalice sau desfacerea conexiunilor.

Este interzisă modificarea schemei aflate sub tensiune.

Nu se lasă montajul în funcţiune nesupravegheat.

La apariţia oricărui defect de natură electrică sau mecanică se deconectează imediat
tensiunea de alimentare şi se anunţă conducătorul lucrărilor.

În timpul încercărilor experimentele, instalaţiile nu trebuie suprasolicitate la tensiune

sau curent pentru a nu le defecta şi a nu provoca accidente.

La terminarea lucrării, în primul rând se deconectează montajul de la sursa de

alimentare prin acţionarea întrerupătorului; apoi se desfac legăturile de la sursa de
alimentare (tablou, priză, sursă de c.c ) pentru a se evita situaţia în care s-ar putea
23
efectua o nouă manevră de conectare a sursei. Aceasta ar însemna punerea sub
tensiune a montajului pe neaşteptate, ceea ce ar putea provoca accidente sau
deteriorări de aparate.

Se va reţine că în timpul lucrului, în montajele alimentate prin autotransformator,

există pericol de electrocutare când primarul este conectat la tensiunea de 220 V,
chiar dacă tensiunea de ieşire de la AT este de valoare mică, sau nulă, întrucât AT nu
separă circuitul de ieşire de cel de intrare. În consecinţă, pentru a preveni o eventuală
electrocutare a operatorului, nu este suficientă aducerea in poziţia zero a cursorului
AT, ci este obligatorie deconectarea primarului de la tensiunea de 220 V. Din
aceleaşi motive , tensiunea de la reţea se va aplica la bornele marcate corespunzător
ale primarului AT, anume: faza(RST) la 220 V şi nulul la 0, cursorul fiind adus în
prealabil în poziţia 0.

Instrucţiuni privind prevenirea şi stingerea incendiilor (P.S.I.)

În scopul prevenirii şi stingerii incendiilor, trebuie respectate următoarele norme:

- să cunoască şi să respecte măsurile de PSI specifice laboratorului.
- să sesizeze eventualele defecţiuni ale aparatelor şi dispozitivelor care ar putea
conduce la accidente.
- să nu suprasolicite instalaţiile şi aparatele la tensiuni sau curenţi mai mari decât
valorile nominale.
- să întrerupă toate sursele de energie şi să deconecteze aparatele după efectuarea
lucrării.
- să nu intre în laborator cu ţigări sau chibrituri aprinse.
- să nu arunce resturi de ţigări sau chibrituri în coşurile pentru hârtii.
- să nu intre în laborator cu materiale inflamabile.
- să cunoască planul de evacuare al laboratorului care este afişat la loc vizibil.
- să acţioneze eficace la stingerea eventualelor incendii.
Când cauzele incendiului sunt de natură electrică, mai întâi se întrerupe
alimentarea cu energie electrică de le tabloul general din laborator. Apoi se
acţionează stingătoarele.

24
 BIBLIOGRAFIE

1. BOGOEVICI, N. Electrotehnică și măsurări electrice, Editura

didactică și pedagogică, București, 1979

2. CRIȘAN S, STOICA V. Măsurări electrice, Institutul politehnic

Timișoara, 1972

3. POP E, CHIVU M. Măsuri electrce și magnetice, Institutul

politehnic Timișoara, 1969

4. PREDA M, HORTOPAN V Electrotehnică și măsurări electrice,

București, Editura didactică și pedagogică, 1967

25