Întreruptoare
Întreruptoare
CRAIOVA
PROIECT
pentru susţinerea examenului de certificare a competenţelor profesionale
Calificarea profesională:
Elev:
Clasa
2023
CUPRINS
2
ÎNTRERUPTOARE AUTOMATE DE ÎNALTĂ TENSIUNE
Ele pot executa atât operaţia de închidere sau întrerupere a circuitului în mod voit, la comanda
unui operator, cât şi întreruperea automată, la comanda dată de un releu care supraveghează
funcţionarea corectă a instalaţiei.
Acestea fiind funcţiile lor, întreruptoarele automate de înaltă tensiune trebuie să fie astfel
construite, încât să satisfacă următoarele condiţii:
■ în poziţia închis:
— să suporte solicitările termice ale curenţilor de serviciu, astfel încât încălzirea aparatului să
rămână între limitele admise;
— să suporte solicitările termice şi dinamice ale celor mai mari curenţi de scurtcircuit care pot
să apară în instalaţia respectivă;
— să asigure izolarea căilor conductoare de curent, atât faţă de piesele legate la pământ, cât
şi între faze,
■ în poziţia deschis să asigure o izolare suficientă:
— între părţile conducătoare de curent şi părţile metalice legate la pământ;
— între căile de curent ale diferitelor faze,-
— între contactele deschise ale aceleiaşi faze.
■ în timpul deschiderii să realizeze o întrerupere rapidă şi sigură a curenţilor, de la valorile
foarte mici, până la valorile maxime ale curenţilor de scurtcircuit, care pot să apară în instalaţie.
Întreruperea trebuie să se realizeze fără a periclita personalul sau instalaţia prin aruncarea de
flăcări, gaze fierbinţi sau lichide, ori prin producerea de supratensiuni.
Satisfacerea condiţiilor de mai sus este asigurată dacă mărimile nominale ale întreruptorului
automat sunt alese corect. Aceste mărimi sunt: curentul nominal, tensiunea nominală, puterea
3
de rupere nominală. Pe plăcuţa întreruptorului sunt indicate atât mărimile nominale cât şi
curentul limită termic şi curentul limită dinamic al acestuia.
Întreruptoarele cu ulei mult reprezintă tipul cel mai vechi şi cel mai simplu de întreruptor de
înaltă tensiune. Principiul lor de funcţionare se bazează pe proprietatea uleiurilor izolante
minerale (uleiuri de transformator) de a se descompune sub acţiunea temperaturii ridicate a
arcului electric (câteva mii de grade), degajând o cantitate importantă de hidrogen. Presiunea
creată de gazele rezultate din descompunerea uleiului, proprietatea hidrogenului de a fi un bun
conducător de căldură (contribuind astfel Ia răcirea energică a coloanei de arc), precum şi alţi
factori care vor fi analizaţi în cele ce urmează, exercită o acţiune energică de deionizare şi
răcire a coloanei arcului electric, determinând stingerea acestuia la trecerea naturală a
curentului prin zero, după 6 ... 10 semiperioade.
Din punctul de vedere al măsurilor ce se iau pentru a favoriza stingerea arcului electric,
se deosebesc două categorii! de întreruptoare cu ulei mult:
• Întreruptoare cu ulei mult şi rupere liberă;
• întreruptoare cu ulei mult şi cameră de stingere, care vor fi analizate în cele ce urmează.
Formarea gazelor are loc atât de repede, încât ele nu au timp să iasă la suprafaţă, ci împing în
sus pătura de ulei de deasupra; la rândul său, acest ulei lucrează ca un piston, evacuând prin
4
tubul 11 aerul aflat în spaţiul 10. Presiunea în interiorul cuvei 1 atinge astfel valori de 6... 10
atm. în acest timp, contactele mobile, împinse de arcurile de declanşare 19, se îndepărtează de
cele fixe, realizându-se concomitent:
— lungirea arcului electric şi creşterea efectului de răcire prin contact cu uleiul;
— creşterea cantităţii de gaze descompuse, deci creşterea presiunii în cuvă,
— spălarea continuă a contactelor mobile cu ulei proaspăt.
aprinderea uleiului.
Domenii de utilizare. întreruptoarele cu ulei mult şi rupere liberă au o putere de rupere relativ
mică; de aceea nu pot fi folosite decât la tensiuni şi puteri de rupere relativ reduse. Aceste
întreruptoare se construiesc pentru:
— tensiuni nominale cuprinse între 3 şi 25 kV;
— curenţi nominali de 200 ... 1000 A;
— puteri de rupere de 50. . .200 MVA.
În aceste domenii, însă, ele reprezintă aparate ieftine, simple, robuste şi uşor de exploatat.
5
ÎNTRERUPTOARE AUTOMATE CU ULEI MULT Şl CAMERĂ DE STINGERE
S-a arătat că întreruptoarele cu rupere liberă în ulei nu se construiesc decât pentru tensiuni şi
puteri de rupere reduse. Pentru tensiuni şi puteri de rupere mai mari, s-a căutat să se
îmbunătăţească metoda de stingere a arcului electric, închizând spaţiul în care se formează
acesta într-o cameră de stingere de o anumită formă, din material izolant.
Rolul camerei de stingere este de a crea condiţii mai favorabile de stingere a arcului, reducând
lungimea şi durata de ardere a acestuia şi micşorând totodată solicitările la care sunt supuşi
pereţii cuvei.
În prezent sunt folosite foarte multe variante de camere de stingere. După modul de stingere a
arcului, camerele de stingere pot fi:
• simple
• cu suflaj longitudinal de ulei
• cu suflaj transversal de ulei;
• cu grătar de dezionizare.
Camerele de stingere simple sunt formate dintr-o cutie din material izolant, având în partea de
jos o deschidere îngustă prin care trece contactul mobil (fig. 3). în felul acesta, arcul electric
format la întreruperea curentului este obligat să ardă într-un spaţiu închis, de volum redus, ceea
ce determină o creştere foarte mare a presiunii în camera de stingere (60 ... 100 at).
6
Durata mai mică a arcului electric determină şi o degajare mai mică de gaze şi o solicitare mai
redusă a pereţilor cuvei (1,5... 2 at).
La camerele de stingere cu suflaj longitudinal, jetul de ulei este proiectat în lungul coloanei
arcului electric. Figura 4 arată modul de funcţionare al unei astfel de camere.
Camera de stingere este împărţită în două, separarea contactelor având loc mai întâi în
semicămera superioară 1 şi apoi în cea inferioară 3, care comunică cu cea superioară printr-o
deschidere laterală, în peretele despărţitor 2 dintre cele două încăperi, se află piesa inter-
mediară de contact 7 care, în poziţia de repaus, este împinsă în jos de un arc 5, iar atunci când
întreruptorul este închis, este împinsă în sus de contactul mobil 11, care o presează asupra
contactului fix, închizând astfel circuitul de curent.
7
împins de arcul său 5, se deplasează şi el în jos, astfel încât contactele se separă mai întâi în
camera superioară 1-, arcul electric astfel format produce gaze, care, neavând unde să
expandeze, determină în camera superioară o presiune de 40 ... 50 at.
La camerele de stingere cu suflaj transversal de ulei, jetul de ulei rece este dirijat perpendicular
pe coloana arcului electric, obţinându-se în acest fel o stingere deosebit de energică a acestuia.
Principiul de
funcţionare al unor
astfel de carnea de
stingere este
reprezentat în figura
5, iar în figura 6 este
reprezentat un
întreruptor cu ulei
Fig. 5. Principiul de funcţionare al camerei de stingere cu suflaj transversal
mult, cu o astfel de
cameră de stingere.
8
Camere de stingere cu grătar de deionizare
Camera de stingere este formată din mai multe pachete în formă de potcoavă, cu o fantă
îngustă la mijloc, fiecare pachet fiind compus la rândul său dintr-o placă din tablă de oţel, între
mai multe plăci de fibră.
9
În figura 8 se arată o construcţie de întreruptor de 33 kV, cu ulei mult şi cameră de stingere, la
care se foloseşte atât suflajul transversal cât şi cel longitudinal.
Existenţa camerei de stingere permite să se mărească mult puterea de rupere, care atinge
valori de ordinul a 750 MVA la 35 kV.
În prezent, în Europa a încetat practic fabricarea întreruptoarelor cu ulei mult, dar se mai
întâlnesc numeroase astfel de întreruptoare în exploatare.
În timpul exploatării întreruptoarelor cu ulei, este necesar să se dea atenţie deosebită uleiului,
pieselor izolante, contactelor şi mecanismelor.
Se foloseşte ulei de transformator curat şi uscat, verificându-se, la perioade scurte, nivelul lui în
cuvă. La perioade stabilite prin prescripţiile de exploatare ale instalaţiei, se verifică starea
uleiului (conţinutul de umiditate şi impurităţi). Degradarea uleiului influenţează defavorabil numai
comportarea celorlalte piese izolante, prin depunere de cărbune şi datorită umidităţii, influenţa
asupra puterii de rupere fiind puţin importantă.
La reviziile periodice şi după scurtcircuite grave, toate piesele izolante se curăţă de depuneri, se
spală cu ulei proaspăt şi li se verifică rezistenţa de izolaţie. Tot cu această ocazie, se verifică
starea contactelor curăţindu-Ie eventual cu o pilă sau înlocuind contactele prea uzate. Cu un
dinamometru se verifică valoarea forţei de apăsare între contacte.
10
ÎNTRERUPTOARE AUTOMATE CU ULEI PUŢIN
— camera de stingere, contactele mobile şi întregul ansamblu al pieselor aflate sub tensiune
sunt suspendate în consolă, cu ajutorul a două izolatoare suport fixate pe cadrul vertical al
aparatului (fig. 9);
— camera de stingere, de tip labirint cu deschidere laterală (fig. 10), are pereţii exteriori, care
preiau efortul de presiune, din tablă sudată. Cuva camerei de stingere este deci metalică şi sub
tensiune, ceea ce aduce avantajul unei camere de stingere robuste, dar impune adaptarea unor
11
distanţe mai mari între faze;
— pereţii interiori ai camerei de stingere sunt formaţi din discuri stanţate din preşpan (carton
electrotehnic) sau din placaj;
— contactele mobile, din cupru, sunt acţionate de sus prin intermediul unor izolatoare de
porţelan. Deplasarea lor în sus, la deschidere, prezintă avantajul că simplifică problemele de
etanşare a cuvei împotriva pierderilor de ulei, dar reduce în oarecare măsură puterea de rupere,
deoarece contactul mobil se deplasează în acelaşi sens cu gazele ionizate.
Acţionarea întreruptorului poate fi: manuală, pneumatică sau prin arc întins cu ajutorul unui
servomotor.
Este una din cele mai sigure construcţii pentru climatul tropical (TH şi TA).
Deosebirea fundamentală între acest întreruptor şi cel din figura 9 constă în faptul că acesta din
urmă are camera de stingere închisă într-un tub izolant, ceea ce a permis:
— distanţe mai mici între faze,
— alegerea unui alt mod de suspendare a fazelor de cadru.
12
În figura 12 este reprezentată o secţiune prin acest întreruptor.
El este realizat pentru tensiuni nominale de 6—20 kV, curent
nominal e 400 A şi putere de rupere de 250 MVA.
13
contactul mobil se cufundă în pături de ulei reci, în timp ce bulele de gaze ionizate se de-
plasează către partea superioară a camerei de stingere;
— camera de stingere este confecţionată din materiale izolante stratificate (hârtie bachelizată
sau, la solicitări mai grele, pânză de sticlă în răşini de turnare);
Mărimi nominale. Acest întreruptor, din ce în ce mai des întâlnit, este construit pentru tensiuni
nominale de 10, 20 şi 30 kV şi curenţi nominali de 630 şi 1 250 A, realizând puteri de rupere de
750 MVA la 15 kV.
14
INTRERUPTOARE CU ULEI PUŢIN, DE FOARTE ÎNALTĂ TENSIUNE (110-765 kV)
Pentru a se trece la realizarea unor întreruptoare cu ulei puţin capabile să reziste la solicitările
care apar în reţelele de tensiune mai înaltă, a trebuit să fie rezolvate două probleme de bază:
— îmbunătăţirea camerei de stingere, astfel încât să poată întrerupe puteri mari la tensiuni
foarte înalte;
— realizarea unei izolaţii faţă de masă a camerei de stingere, pe măsura tensiunilor iolosite.
în ceea ce priveşte camera de stingere, încercările au arătat că, prin lungirea şi mărirea
rezistenţei mecanice a camerelor de stingere folosite la întreruptoarele de medie tensiune, se
pot realiza întreruptoare cu o singură cameră de stingere până la tensiunea de 220 kV.
Au fost folosite în acest scop, îndeosebi:
— camera rigidă;
— camera cu deschideri laterale;
— camera elastică.
S-au obţinut performanţe din ce în ce mai bune prin utilizarea materialelor izolante moderne
(plăci şi tuburi din ţesătură de sticlă impregnată cu răşini epoxidice), care au mărit mult
rezistenţa mecanică a camerelor de stingere.
În ceea ce priveşte izolarea faţă de masă a camerei de stingere, s-a arătat în capitolul
precedent că întreruptoarele cu ulei puţin s-au dezvoltat din întreruptoarele cu ulei mult cu
cameră de stingere, la care:
— s-a menţinut camera de stingere umplută cu ulei cu rolul de a stinge arcul electric care se
formează la întreruperea curentului;
— s-a renunţat la izolarea prin ulei a căilor de curent,
— folosindu-se în schimb soluţia suspendării camerei de stingere pe un suport izolant.
În cadrul întreruptoarelor de 110 kV şi mai mult, pentru izolarea faţă de masă a camerei de
stingere s-a folosit un izolator-suport vertical, umplut cu ulei, deasupra căruia se montează
camera de stingere, introdusă de asemenea într-un izolator de porţelan umplut cu ulei.
În felul acesta, întreruptoarele cu ulei puţin de foarte înaltă tensiune au luat forma unor coloane
verticale, formate din câte două izolatoare suprapuse, totul fiind susţinut pe un soclu metalic în
care sunt elementele dispozitivului de acţionare (fig. 15).
15
Fig. 15 Întreruptor cu ulei de 110
kV, tip coloană
Fiecare pol al unui astfel de întreruptor este format din trei elemente distincte (fig. 16):
— elementul de întrerupere (camera de stingere şi căile de curent), conţinut în izolatorul
superior, care este umplut cu ulei până la un anumit nivel;
— izolatorul-suport, plin cu ulei, prin care trece tija de acţionare a contactului mobil;
— soclul, cu mecanismul de acţionare.
Trebuie reţinut, faptul că între camera superioară şi cea inferioară nu există comunicaţie decât
printr-un orificiu foarte mic, care asigură numai schimbul de ulei datorit dilatărilor.
Practic, cele două camere sunt separate între ele, deoarece ele conţin ulei de calităţi diferite:
— in izolatorul superior, uleiul este în permanenţă în contact cu atmosfera, iar în timpul
operaţiilor de întrerupere se produce carbonizarea lui puternică. Pentru aceste motive, uleiul din
camera superioară îşi pierde repede proprietăţile izolante, care de altfel nici nu sunt necesare,
deoarece, în camera superioară uleiul este folosit în primul rând ca mediu de stingere şi, în
măsură mult mai redusă, ca izolant;
— izolatorul inferior are, din punct de vedere electric, numai funcţia de a asigura izolarea faţă
de masă a căilor de curent. De aceea, este necesar ca uleiul din camera inferioară să-şj
păstreze proprietăţile izolante.
Pe principiile analizate mai înainte, adică prin lungirea camerei de stingere şi îmbunătăţirea
rezistenţei mecanice a acesteia, au fost realizate foarte multe întreruptoare cu ulei puţin, de 110
kV şi unele construcţii de 220 kV, care folosesc o singură cameră de stingere pe fiecare fază.
Aceste întreruptoare sunt numite „întreruptoare cu ulei puţin şi rupere unică".
La realizarea întreruptoarelor cu ulei puţin şi rupere unică de 220 kV s-au întâmpinat însă
importante dificultăţi, legate de lungimea prea mare a camerei şi de problema realizării unei
viteze suficient de mari a contactelor mobile (întreruperea trebuind să se realizeze în 2—3
semiperioade, oricare ar fi valoarea tensiunii nominale, apare necesitatea de a mări viteza de
separare a contactelor odată cu creşterea tensiunii nominale a aparatului).
Aceleaşi motive au făcut imposibilă realizarea întreruptoarelor cu ulei puţin şi rupere unică
pentru tensiuni peste 220 kV.
17
Pentru înlăturarea acestor dificultăţi, constructorii de întreruptoare cu ulei puţin au creat
întreruptorul cu ulei puţin şi rupere multiplă, caracterizat prin faptul că pe aceeaşi fază sunt
montate în serie mai multe camere de stingere, ale căror contacte mobile se închid şi deschid
simultan.
18
depozitare sau nefuncţionare îndelungată;
- pentru conservarea în timpul depozitării, se ung piesele metalice şi mecanismele cu un strat
subţire de vaselină neutră, iar întreruptorul se acoperă cu o manta de protecţie împotriva
prafului. Întreruptoarele se depozitează în poziţie deschis, pentru a nu solicita în mod inutil
arcurile şi pentru a evita unele accidente care ar putea să se producă prin declanşare la
manipulare neatentă;
- la montare se curăţă toate piesele de unsoare, de praf şi depuneri, se îndepărtează uleiul de
umplere din timpul depozitării, spălndu-se camera de stingere cu ulei curat şi se umple
aceasta cu ulei de transformator proaspăt şi uscat, după ce au fost terminate toate operaţiile
de montare şi au fost făcute toate legăturile electrice (verificându-se buna stare a
contactelor). Umplerea se efectuează încet şi numai până la nivelul indicat;
- funcţionarea corectă a mecanismelor de închidere şi deschidere se verifică numai cu
camera de stingere şi amirtizorul umplute cu ulei. În caz contrar se pot produce grave
deteriorări mecanice ale întreruptorului.
BIBLIOGFRAFIE
19