MET

ANMB

REZUMAT

CURS 6: Masurarea rezistentelor prin metoda ampermetrului

si a voltmetrului. Conexiunile aval si amonte.
 Masurarea rezistentelor prin metoda ampermetrului si a voltmetrului.
Conexiunile aval si amonte

Metodele folosite pentru măsurarea rezistențelor pot fi grupate în:

 metode indirecte bazate pe utilizarea unor relaţii de calcul
conţinând mărimi măsurate direct (cu ampermetre, voltmetre,
wattmetre sau a unor instalaţii funcţionând pe baza metodei de zero, de
rezonanţă sau de compensaţie);
  metode directe, care utilizează aparate construite pentru a
indica direct mărimea R, X, (L sau C) şi Z;
  metode de punte, folosind schemele de punte.

Metoda ampermetrului şi voltmetrului

Această metodă indirectă se bazează pe determinarea rezistenţei

electrice după legea lui Ohm. Cu cele două aparate măsoară căderea de
tensiune şi curentul prin rezistenţa necunoscută Rx.

Montajul se poate executa în două moduri:

a) amonte (voltmetrul se conectează la borna de intrare a ampermetrului
şi la o bornă a rezistenţei);
b) aval (voltmetrul se conectează la bornele rezistenţei).
Montajul amonte se caracterizează prin faptul că ampermetrul măsoară
valoarea reală a intensităţii curentului, iar voltmetrul măsoară o tensiune
mai mare decât tensiunea la bornele rezistenţei şi anume, cu căderea de
tensiune pe rezistenţa ampermetrului RA.

Mai jos vor fi exemplificate schemele unei instalații în aval și amonte:

23/06/20 1
 MET
ANMB

Rezistenţa Rx se calculează astfel: Rx  Uv/Iv  RA.

Rv ∗R x
Rezistența echivalentă R are valoarea: R R + R ;
v x

În curent alternativ metoda poate fi folosită până la frecvenţa de

ordinul 103 Hz.

Metoda voltmetrului

Reprezintă o metodă de comparaţie unde indicaţia voltmetrului V,

dată prin conectarea directă la tensiunea U (k este pe poziţia 1), se
compară cu indicaţia voltmetrului conectat la aceeaşi tensiune U şi
rezistenţa Rx (k pe poziţia 2).

Schema de montaj:

Rezistenţa necunoscută Rx se determină prin compararea celor două

Uv1
(
tensiuni și astfel rezultă formula: Rx= U −1 ∗Rv ;
v2
)

23/06/20 2
 MET
ANMB

Metoda voltmetrului şi rezistenţei etalon

Reprezintă o metodă de comparaţie, compararea se face între două

intensităţi ale curenţilor măsuraţi cu ampermetrul; curentul Ie ce străbate
rezistenţa etalon cunoscută Re şi curentul Ix ce străbate rezistenţa de
măsurat Rx.

Schema de montaj este următoarea:

Rezistența de măsurat se va calcula folosind relația:

Ie
R x= ( R + R ) −R A
Ix e A

În practică Re  RA precum şi Rx  RA. Astfel, formula

I
aproximativă pentru aflarea rezistenței Rx este: R x = I ∗R x.
e

Metoda ampermetru – voltmetru – wattmetru

Aceasta metodă se bazează pe măsurarea puterii consumate de

impedanţă, a tensiunii la borne şi a curentului absorbit. Montajul este aval
pentru ca tensiunea aplicată impedanţei să fie măsurată direct.

Schema metodei este:

23/06/20 3
 MET
ANMB

Formula rezistentei echivalente Re este următoarea:

R wu∗Rv
Re =
(R wu + R v )
.

Formulele aproximative de calcul sunt următoarele:

2 2 2
Pw
, X =√
U ∗I ∗P U
R x=
I2 x ,Z=I 2
w
x .
I

Metodele industriale permit măsurarea parametrilor R, X (L sau C)

şi Z în condiţiile de lucru ale obiectelor examinate (bobine,
condensatoare, rezistoare), deci se folosesc:

a) în cazurile în care nu se pot utiliza alte metode mai exacte (de

exemplu de punte) pentru că ar modifica regimul de lucru al impedanţei
de măsurat;

b) în cazurile în care elementele de circuit nu pot fi scoase din

instalaţie sau trebuie controlate în timpul funcţionării lor;

c) la încercările maşinilor şi aparatelor electrice de joasă sau înaltă

tensiune pentru determinarea reactenţelor, rezistenţelor şi impedanţelor
acestor echipamente.

Metoda ohmmetrului

Măsurarea directă a rezistenţelor se face cu ajutorul ohmmetrului.

În principiu, ohmmetrele se compun dintr-o sursă de tensiune continuă şi
un dispozitiv magnetoelectric cu bobina simplă sau cu două bobine
încrucişate (tipul logometric) .

Ohmmetrul serie

Ohmmetrul serie are o sursă de tensiune electromotoare constantă

E, înseriată cu dispozitivul magnetoelectric şi rezistenţa de protecţie Rp.

Când Rx = 0 (întrerupătorul K este închis), curentul prin instrumentul

23/06/20 4
 MET
ANMB

de măsurare este maxim admisibil.

Formula de calcul a curentului maxim admisibil este:

E
I max=
Ri + R p + R 0

Deviaţia acului indicator este maximă (notată cu zero pe scala gradată

în Ω ). Când Rx  ∞ (K este deschis) acul indicator al aparatului rămâne
nedeviat (I = 0) .

Reglajul de zero este obligatoriu înainte de efectuarea măsurătorii.

Ohmmetrul serie are clasa de precizie mică (2,5-5) şi se utilizează

pentru măsurarea rezistenţelor de ordinul 102 Ω până la 104 Ω . Precizia
scade şi mai mult în cazul măsurării rezistenţelor mari.

Ohmmetrul derivaţie

Ohmmetrul derivaţie are o sursă de tensiune electromotoare constantă

E, un dispozitiv magnetoelectric de măsurat la bornele căruia se
conectează în paralel rezistenţa necunoscută Rx.Când Rx 0
(întrerupătorul K1 şi K2 fiind închise) curentul prin aparat este nul. Acul
indicator rămâne nemişcat.Când Rx  ∞ (întrerupătorul K1 fiind închis,
iar K2 fiind deschis) curentul prin aparat este maxim admisibil și se
calculează cu formula:
E
I max=
Ri + R p + R 0

La montajul derivaţie scara este neuniformă, gradată în sens normal

(zero în partea stângă). Domeniul de utilizare poate fi extins prin şuntare;
clasa de precizie depinde de constanta tensiunii - U - şi se utilizează
pentru măsurarea rezistenţelor cuprinse între 100 şi 1000 Ω .

Întrerupătorul K1 are rolul de a deconecta sursa atunci când nu se

efectuează măsurări, cu scopul de a evita descărcarea ei.

23/06/20 5
 MET
ANMB

Metode de punte

Metoda de punte este metoda de zero clasică pentru măsurarea

impedanţei. În general, puntea este o reţea electrică compusă din cel puţin
patru impedanţe şi o sursă, caracterizată prin aceea că tensiunea UAB
dintre două puncte ale ei, A şi B este nulă dacă este îndeplinită o anumită
relaţie:

fZ1,Z2,…,Zn 0- condiție de echilibru (serveşte la determinarea

uneia din impedanţele punţii);

Punţi de curent continuu

Puntea de curent continuu este unul din cele mai vechi mijloace de
măsurare cu precizie a rezistenţei (termenul punte provine de la faptul că
în puntea Wheatstone galvanometrul creează o punte pe una din
diagonalele circuitului).

Progresul electronicii a influenţat tehnica de curent continuu în mai

multe privinţe, printre care amintim:

- îmbunătăţirea şi ieftinirea rezistoarelor de precizie ale punţii;

- optimizarea schemelor şi a comutărilor;

- surse şi indicatoare de nul electronice;

- punţi electronice neechilibrate;

Punţile de curent continuu pot fi clasificate în trei grupe:

- punţi pentru măsurarea rezistenţelor de valori medii, de obicei, punţi

Wheatstone 1:104 Ω în care obiectul de măsurat este un element
dipolar;

- punţi pentru măsurarea rezistenţelor de valori mici, de obicei, punţi

Thomson, în care obiectul de măsurat este un element cuadripolar, 10-6:
10-2 Ω ;

- punţi pentru măsurarea rezistenţelor de valori mari 104:1010 Ω ,

23/06/20 6
 MET
ANMB

care sunt variante ale punţii Wheatstone, obiectul de măsurat fiind de

regulă un element tripolar.

Puntea Wheatstone echilibrată

Schema punţii Wheatstone este o reţea de curent continuu cu şase laturi

şi patru noduri, având pe laturi rezistenţele R1,…,R4 , într-una din
diagonale sursa (o pilă electrică sau o baterie de acumulatoare de 1,5 pana
la 4V ) şi în cealaltă diagonală un galvanometru sau un detector electronic
de nul.

Principiul metodei de punte constă în echilibrarea schemei adică în

atingerea situaţiei în care curentul prin diagonala galvanometrului este
nul.

4R ∗R
2
Conditia de echilibru a puntii Wheatstone: R1= R (permite
3

determinarea uneia dintre rezistenţe, când sunt cunoscute celelalte trei).

Manipularea raţională a punţii Wheatstone se efectuează ţinând seama de

variaţia deviaţiei galvanometrului, α , în raport cu rezistenţa de
echilibrare.
R 1∗R3
Pentru valoarea R4=Re= R2
se obţineα  0 (echilibrul punţii).

Manipularea punţii:

a) arbitrara – pentru a obţine echilibrarea punţii, se fixeaza mai întâi

pentru raportul R2/R3 anumite valori;

b) rationala – daca pentru R4=0 se obtine α 0, vom sti ca pentru R4 <
Re se obţine α 0.

Sensibilitatea punții S se defineste ca limita raportului dintre variatia ∆ α a

∆ R4
deviatiei galvanometrului si variatia relativa R a rezistentei care a
4

produs-o, in jurul valorii care da echilibrul puntii ∆ R 4 tinzand catre zero.

Puntea permite o manipulare rapida, însa precizia este redusa datorita

adaugarii la erorile provocate de imprecizia constructiva a rezistentelor si

23/06/20 7
 MET
ANMB

la sensibilitatea redusa a puntii, a unor erori subiective de citire a

raportului, precum si a unor erori sistematice cauzate de uzarea
progresiva a reostatului.

Aceste punti se utilizeaza la masurari curente în sectii de montaj sau de

reparatii de masini si aparate electrice, unde precizia ceruta nu este mai
mare de 1 %.

Punti pentru masurarea rezistenţelor mici. Puntea dubla Thomson

Pentru măsurarea rezistenţelor sub 1Ω , până la 10-6 Ω se utilizează puntea

dublă Thomson în care rezistenţele de contact şi de legătură ale
rezistenţei de măsurat sunt plasate într-un circuit auxiliar, prin conexiunea
cuadripolară evitându-se influenţa lor asupra circuitului de măsurare. Se
observă că ea se poate transfigura într-o punte obişnuită.

La echilibru se obține relatia: (Rx+rx)/R3=(RN+rN)/R4

R1 R3
De obicei, punţile duble se construiesc cu raportul R = R variabil.
2 4

Punţi pentru rezistenţe mari (puntea megaohm)

Extinderea măsurării rezistenţei cu punţi Wheatstone către valori

mari (peste 100M ) întâmpină următoarele dificultăţi: necesitatea unor
indicatoare de nul de rezistenţă mare, creşterea excesivă a valorilor
rezistenţelor din braţele punţii şi influenţa mărită a rezistenţelor de
izolaţie. Pot fi depăşite unele din aceste dificultăţi prin utilizarea unor
detectoare de nul cu rezistenţe de intrare foarte mari.

Megohmetrul logometric.

Se construiesc asemănător cu ohmmetrele serie însă au ca sursă

interioară un mic generator (inductor) acţionat manual care furnizează o
tensiune ridicată de 500, 1000 sau 2500 V, corespunzător cu cerinţele
circuitului în care se măsoară rezistenţe.

Ca aparat indicator se utilizează un logometru magnetoelectric

caracterizat prin sistemul mobil realizat din două bobine decalate cu un
anumit unghi (de regulă 90°) şi fixate pe acelaşi ax, precum şi prin lipsa

23/06/20 8
 MET
ANMB

cuplului antagonist mecanic (resoarte spirale) ceea ce face ca în absenţa

curenţilor prin bobine, acul indicator să rămână într-o poziţie oarecare a
scării. Câmpul magnetic transversal este uniform.

CURS 7: Măsurarea puterii electrice în circuite de curent

continuu și în curent alternativ monofazat. Wattmetre
electrodinamice si ferodinamice.
Măsurarea puterii electrice în circuite de curent continuu

Măsurarea puterii se poate face fie direct cu ajutorul wattmetrului, fie

indirect, utilizând un ampermetru şi un voltmetru.
Măsurarea puterii în curent continuu direct cu wattmetru nu are o largă
răspândire în practică, cauza fiind influenţa câmpului magnetic terestru.

În practică, pentru măsurarea puterii în curent continuu se preferă metoda

indirectă a ampermetrului şi voltmetrului.
a) Metoda ampermetrului şi voltmetrului – în circuite de curent
continuu interesează măsurarea puterii consumate de receptoare sau
debitate de către surse, astfel:
PR=UR*IR; PG=UG*IG;

Expresiile exacte ale puterii consumate, respectiv debitate, sunt date

de următoarele relaţii:

23/06/20 9
 MET
ANMB

În general, aceste consumuri sunt mici, de ordinul a 0,5-5W putând fi

neglijate, puterea calculându-se atunci cu formula aproximativă Pm 
U*I.

Măsurarea puterii electrice în circuite de curent alternativ monofazat

A. Măsurarea puterii active

Într-un circuit monofazat funcţionând în curent alternativ, puterea
electrică activă P consumată de un receptor sau debitată de un generator
care are la borne tensiunea U şi este parcurs de curentul i, absorbit
respectiv debitat, se defineşte ca valoarea medie a puterii instantanee p =
u*i pe un număr întreg de perioade ale tensiunii alternative u:
nT
1
P=~ u∗~i= ∗∫ ui∗dt
p=~
nT 0
În cazul când tensiunea şi curentul sunt mărimi sinusoidale, având
valorile instantanee: u  U √ 2 sin ωt; i  I √ 2 sinωt  φ , curentul
fiind defazat cu unghiul φ în urma tensiunii, rezultă pentru puterea activă
expresia:

23/06/20 10
 MET
ANMB

P  UIcosφ , unde UI=S este puterea aparentă; cosφ - factorul de

putere.
Pentru măsurarea puterii active se utilizează metoda directă a
wattmetrului sau metoda indirectă a celor trei aparate.

Metoda directă de măsurare a puterii active. Wattmetrul

electrodinamic

Wattmetrul electrodinamic are la bază un dispozitiv electrodinamic

cu câmp radial, la care secţiunile bobinei fixe sunt înseriate şi astfel
dimensionate încât să permită trecerea curentului I, iar bobina mobilă este
montată în serie cu o rezistenţă adiţională, la bornele ansamblului
aplicându-se tensiunea U.
Având în vedere diagrama fazorială în care curentul i este defazat
cu unghiul φ faţă de tensiunea U iar curentul iv este în fază cu tensiunea,
deoarece rezistenţa adiţională R este mult mai mare decât reactanţa
inductivă a bobinei de tensiune, se pot scrie relaţiile:

unde I, Iv şi U sunt valorile efective ale mărimilor sinusoidale. Rv

este rezistenţa proprie a bobinei de tensiune.

Valoarea momentană a cuplului activ este: Mamed= UIcosφ =K1*P=

α∗D , unde
Ka
K1= R + R , α =K∗P.
a v

Deci, valoarea medie a cuplului activ este proporţională cu puterea activă.

În consecinţă wattmetrul măsoară puterea activă în circuit.

Se pot observa următoarele aspecte:

1) Deviaţia α este proporţională cu puterea activă dată de tensiunea
aplicată circuitului de tensiune şi de curentul ce parcurge bobina de
curent a wattmetrului .
2) Pentru ca indicaţia wattmetrului să fie obţinută în sensul normal al
scării sale când P > 0, curenţii trebuie să aibă sensuri bine
determinate prin bobinele aparatului. În acest scop câte una din
bornele circuitelor de curent şi tensiune sunt marcate cu un semn

23/06/20 11
 MET
ANMB

distinct indicând prin acesta că sunt bornele de intrare a curenţilor

în bobinele respective.
3) Indicaţia wattmetrului depinzând de unghiul de defazaj prin
factorul de putere ( cos φ ) rezultă că pentru valori ale unghiului φ
cuprinse între -90° şi +90° deviaţia este în sensul normal al scării.
4) Extinderea domeniului de măsurare se realizează, până la 1200V,
prin montarea în circuitul de tensiune a unor rezistenţe adiţionale.
Pentru tensiuni mai mari decât 1200V se utilizează transformatoare
de tensiune. În acest caz tensiunea nominală a circuitul de tensiune
a wattmetrului este în mod uzual 100V. La circuitele de curent se
realizează extinderea domeniului prin conectarea secţiunilor
bobinei fixe în serie sau paralel, ceea ce permite modificarea
curentului nominal în raportul 1:2 sau în raporturile 1:2:4.
Extinderi mai mari se obţin prin utilizarea transformatoarelor de
curent, în care caz curentul nominal al bobinei de curent a
wattmetrului este de 1 A sau 5 A.

Determinarea puterii măsurate de wattmetru și determinarea

constantei se face pe baza valorilor nominale ale curentului,
tensiunii şi factorului de putere se face cu următoarele relații:

Este recomandabil să se folosească în acelaşi montaj cu wattmetrul

un ampermetru şi un voltmetru pentru urmărirea în permanenţă a
mărimilor din circuit (curent şi tensiune) care nu trebuie să
depăşească domeniile de măsurare ale circuitului wattmetrului.

23/06/20 12
 MET
ANMB

Deoarece în practică consumatorii necesită alimentarea sub tensiune

constantă, se utilizează de obicei montajul aval în cazul măsurării puterii
consumate de receptor şi montajul amonte în cazul măsurării puterii
debitate de generator.

Metoda indirectă de măsurare a puterii active SE CONTINUĂ PE PDF-

URI (CURSURI). ESTE ORA: 3:55:57 AM.

++++++
Ohmmetre
Principiul de functionare al ohmmetrelor derivă din metodele volt-
ampermetrice de măsurare a rezistentelor, metode care au la bază legea
lui Ohm. Ideea de bază la constructia ohmmetrelor constă în faptul că
pentru unele elemente galvanice, cum sunt bateriile de tip Leclanché,
tensiunea electromotoare ră mâ ne aproximativ constantă , consumul
şi respectiv, îmbă trâ nirea bateriei conducâ nd, în special, la creşterea
rezistentei interioare.
După modul de conectare al sursei de tensiune, al ampermetrului şi al
rezistentei necunoscute, ohmmetrele pot fi: de tip serie sau paralel.
Ohmmetrul serie care are rezistenta variabilă Rv are rolul de a compensa

23/06/20 13
 MET
ANMB

eventualele modificări ale rezistentei interne a sursei de alimentare ri sau

rezistenta cablurilor de legătură. Pe baza schemei se poate scrie:

Se observă că pentru Rx = 0 Ω curentul din circuit are valoarea maximă şi
trebuie să fie egală cu valoarea nominală a curentului dispozitivului
(relatie care foloseşte şi la calibrarea ohmmetrului), iar pentru Rx = ∞ Ω
curentul prin dispozitiv devine nul; o valoare importantă, care indică
domeniul de măsurare, o reprezintă valoarea rezistentei măsurate la
mijlocul scării gradate şi care este egală cu rezistenta văzută dinspre
exterior la bornele ohmmetrului.
Ohmmetrul paralel este mai putin folosit în practică deoarece consumă
energie de la sursa de alimentare şi în cazul în care nu este folosit la
măsurări.
Pentru măsurarea numerică a rezistentelor, se foloseşte un convertor
rezistentă- tensiune. Dacă se consideră amplificatorul operational ideal,
rezultă că în rezistenta necunoscută Rx se injectează un curent cunoscut
cu acuratete, generat de sursa de tensiune etalon E0 prin rezistenta R0.
Întrucît AO functionează ca repetor, rezultă că la ieşire se obtine o
tensiune proportională cu Rx:

++ Tubul catodic grila Wehnelt

Tunul electronic este format dintr-un filament F, care produce încălzirea

unui catod K la o temperatură de ordinul a 1000 - 1500°C. Ca urmare a
încălzirii catodului, prin efect termoemisiv, sunt emişi electroni care
formează în jurul catodului un nor de electroni. Pentru a se obtine un
randament emisiv ridicat la temperaturi nu prea înalte, catodul este
acoperit cu anumiti oxizi cu proprietăti temoemisive foarte bune. Peste
catod se găseşte un cilindru prevăzut cu un orificiu axial, numit grila
Wehnelt, GW; acest electrod are rolul de a lăsa să treacă numai un
fascicul îngust de electroni în directie axială. Întrucât grila Wehnelt este
legată la un potential mai negativ decât catodul, prin modificarea
polarizării acesteia, este posibil să se controleze numărul de electroni
emişi şi prin aceasta, intensitatea spotului care apare pe ecranul tubului
catodic.

Electronii emişi de tunul electronic sunt accelerati de câmpul electric

format de anozii de accelerare şi focalizare A1 şi A2, legati la potentiale

23/06/20 14
 MET
ANMB

diferite, de ordinul sutelor de volti; anozii au forma unor cilindri goi în
interior. Cei doi anozi formează o lentilă electrostatică. Reglând diferenta
de potential dintre cei doi anozi, se modifică distributia câmpului electric,
făcând astfel posibilă focalizarea spotului pe ecranul tubului catodic.
În continuare, fasciculul de electroni trece printre plăcile de deflexie pe
verticală Py şi plăcile de deflexie pe orizontală Px; dacă între aceste plăci
se aplică o diferenta de potential, câmpul electric creat produce devierea
fasciculului de electroni, în directie verticală şi respectiv, orizontală. Ca
urmare a deviatiei fasciculului de electroni se produce şi deviatia spotului
pe ecranul tubului catodic. Pentru o pereche de plăci, această deviatie este
direct proportională cu tensiunea aplicată plă cilor, lungimea acestora
şi distanta dintre plă ci şi ecran şi invers proportională cu distanta
dintre ele şi viteza cu care intră electronii între plă cile de deflexie.
Pentru ca electronii să aibă o energie cât mai mare, pe partea conică
interioară a tubului catodic este depus un anod de postaccelerare Apa, în
formă de spirală, cu rezistenta electrică de circa 10 MΩ, alimentat la
tensiuni de ordinul kV sau zeci de kV fată de masă. Pe partea frontală a
tubului catodic, în interior, se află o depunere de luminofor, o substantă
cu proprietăti fotoemisive (sulfură de zinc cu cupru, aluminiu etc.).
Pentru ca circuitul electric format cu fasciculul de electroni să se închidă,
peste stratul de luminofor se depune o folie de aluminiu care este legată
electric la anodul de postaccelerare.
De obicei, tuburile catodice cu deflexie electrostatică pot functiona până
la frecvente de circa 10 MHz din cauza timpului finit de trecere (timpul
de tranzit) a electronilor printre plăci; pentru frecvente mai înalte (peste
50 MHz) se construiesc tuburi speciale, cu plăcile de deflexie sectionate
şi linii de întârziere.
În urma bombardării luminoforului cu electroni au loc două fenomene:
fluorescenta - care presupune emisia luminii numai pe perioada
impactului cu luminoforul şi fosforescenta - adică emisia luminii după
încetarea fenomenului. Timpul de persistentă (intervalul de timp în care
există intensitatea luminoasă după încetarea bombardării ecranului cu
electroni), depinde de luminoforul utilizat (care stabileşte şi culoarea
spotului); persistenta poate fi cuprinsă între câteva milisecunde şi zeci de
secunde. Există constructii speciale de tuburi catodice “cu memorie”, la
care imaginea înregistrată pe ecran poate fi reprodusă chiar după câteva
zile.

23/06/20 15