COLEGIUL TEHNIC „COSTIN D.

NENIŢESCU” PITEŞTI

PROIECT DE SPECIALITATE

EXAMEN DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR

PROFESIONALE NIVEL IV
ÎNVĂŢĂMÂNT LICEAL
FILIERA TEHNOLOGICĂ PROFIL TEHNIC

SPECIALIZARE : TEHNICIAN OPERATOR TEHNICĂ DE CALCUL

ELEV: PROFESOR ÎNDRUMĂTOR:

FULFUC CRISTINA MARINA NEAGOE IRINA-IRENA

AN ŞCOLAR 2020-2021
 TEMA PROIECTULUI

METODE DE MĂSURARE

A REZISTENȚELOR ELECTRICE
 Cuprins
Argument

Capitolul I – Generalitati

I.1. Definiție, unitate de măsură, aparatul de măsură

I.2. Clasificarea și utilizarea rezistoarelor

Capitolul II – Măsurarea rezistențelor prin metoda ampermetrului și voltmetrului

II.1. Metoda aval

II.2. Metoda amonte

Capitolul III – Măsurarea rezistențelor prin metoda comparației

III.1. Metoda substitutiei

III.2. Metoda comparării tensiunilor

III.3. Metoda reducerii tensiunii la jumătate

III.4. Metoda punte

Capitolul IV – Metode cu citire directă

IV.1. Ohmmetrul serie

IV.2. Ohmmetrul derivație

IV.3. Megaohmmetrul

Capitolul V – Măsurarea rezistenței electrice cu aparatul de măsurărare din dotarea

laboratorului

V.1. Măsurarea cu MAVO 35

V.2. Măsurarea cu multimetru digital

 ARGUMENT

Măsurarea este procesul prin care se evalueaza cantitativ marimile fizice.

A masura o marime M inseamna a o compara cu o marime de aceeasi natura U ,
considerata conventional drept unitate de masura şi a vedea de cate ori unitatea de masura se
cuprinde in marimea de măsurat.
M=Vx U
Unde V este valoarea iar U este unitatea de masura procesul de măsurare
Proces de măsurare este ansamblul operaţiilor experimentale care se execută în scopul
obţinerii valorii unei mărimi .

Aparatul de măsurat este un sistem tehnic care permite determinarea cantitativă a

mărimilor ce se măsoară ( ampermetrul,voltmetrul, etc.).

Instalatia de măsurat este un ansamblu de aparate şi măsuri conectate intre ele după o anumita
schemă in scopul realizării unor măsurări.
 CAPITOLUL I – GENERALITATI

I.1. Definiție, unitate de măsură și aparatul de măsură:

Am ales această temă de proiect numită „Metode de măsurare a rezistențelor electrice”,

deoarece rezistența electrică se găsește în componența tuturor circuitelor electrice si
electronice și am considerat că este important să studiez aceste metode de măsurare.
Elementele pasive de circuit sunt: rezistoarele, condensatoarele și bobinele.
Aceste elemente, și mai ales rezistoarele și condensatoarele intră aproape în componenta
tuturor schemelor și montajelor electronice, de aceea cunoaşterea tipurilor constructive, a
simbolurilor utilizate și a metodelor de măsurare a acestor elemente pasive de circuit prezintă
o mare importanță.
Rezistenţa electrică este o mărime egală cu raportul între tensiunea electrică aplicată între
capetele unui conductor şi intensitatea curentului produs de această tensiune în
conductorul respectiv.
Unitatea de măsură pentru rezistenţa electrică în sistemul SI este ohmul, având ca
simbol :
1V
1 =
1A

Aparatul de măsură utilizat pentru măsurarea rezistenței electrice este ohmmetrul

Lucrarea este structurată în 5 capitole și prezintă în primul capitol simbolurile, mărimile

nominale specifice fiecărui element și tipurile constructive de rezistoare.

Capitolul al doilea, prezintă metode şi scheme utilizate pentru măsurarea rezistenţelor prin
metoda ampermetrului şi voltmetrului, iar capitolul al treilea prezintă metode de comparaţie
utilizate pentru măsurarea rezistenţelor.

În capitolul 4 sunt prezentate metodele cu citire directă utilizate pentru măsurarea

rezistențelor electrice.

În capitolul 5 am prezentat ca aplicaţie modul de măsurare a rezistenţei electrice utilizând

multimetrul analogic MAVO 35.
 I.2. CLASIFICAREA ȘI UTILIZAREA REZISTENȚELOR:

Simbolul rezistorului este:

Figura 1. Simbolul rezistorului

Clasificarea şi utilizarea rezistoarelor:
a.După materialul folosit:
-rezistoare din metale sau aliaje sub formă de sârmă sau benzi
-rezistoare peliculare obţinute prin depunerea unei pelicule metalice pe un suport izolant
b.După construcţie:
rezistoare fixe a căror rezistenţă nu poate fi modificată
rezistoare variabile, rezistenţa poate fi modificată prin deplasarea unui contact (variaţia
rezistenţei R poate fi continuă sau în trepte)
c.După valoarea curentului
-rezistoare pentru curenţi slabi
-rezistoare bobinate utilizate la aparatele de măsură electrice
-rezistoare chimice – au putere de disipaţie mare, cost scăzut, sunt robuste electric
-potenţiometre (bobinate şi chimice)
- rezistoare pentru curenţi tari
-rezistoare din tablă ştanţată utilizate frecvent deoarece au o tehnologie simplă de
execuţie şi cost redus
-rezistoare din bandă (de crom – nichel) cu funcţionare în regim permanent sau intermitent
sau de scurtă durată (pornirea motoarelor)
-rezistoare reglabile (reostate) la care se poate modifica valoarea rezistenţei cu ajutorul
unui cursor sau ploturi
-rezistoare pentru încălzire. Se folosesc fie ca surse de căldură de uz casnic (radiatoare,
plite electrice, fiare de călcat) fie ca surse de uz industrial (aeroterme, cuptoare electrice,
plonjoane pentru încălzirea matriţelor).
 CAPITOLUL II – MĂSURAREA REZISTENȚELOR PRIN METODA
AMPERMETRULUI ȘI VOLTMETRULUI

II.1. METODA AVAL

Metoda ampermetrului şi voltmetrului este o metodă indirectă.Se măsoară tensiunea la

bornele rezistenţei cu voltmetrul şi intensitatea curentului ce trece prin rezistenţă, cu
ampermetrul.Valoarea rezistenţei de măsurat se obţine aplicând legea lui Ohm :

U
R=
I

Figura 2. Montajul aval

La montajul aval voltmetrul se conectează în urma ampermetrului faţă de sursa de

alimentare.
Varianta aval trebuie să se măsoare valoarea rezistenţei Rx.

 U
Ampermetrul măsoară Ix = I + IV, unde Iv este curentul prin voltmetru  I v =  , r v
 rv 

fiind rezistenţa voltmetrului. Voltmetrul măsoară U = Ux

Cu datele obţinute, aplicând legea lui Ohm, se calculează:

U
U U Ix Rx
R= = = =
I Iv + I x I R
1+ v 1+ x
Ix rv
 Se observă că, în această variantă, se introduce eroarea sistematică de metodă:

Rx
 = R − Rx = − Rx
Rx
1+
rv

Eroarea relativă va fi:

 1
r = = −1
Rx Rx
1+
rv

Varianta aval se va folosi numai pentru măsurarea rezistenţelor mici, mult mai mici
decât rezistenţa voltmetrului.

Pentru măsurarea unei rezistențe mici se va adopta montajul aval.

La măsurarea rezistenței prin metoda indirectă cu aparatele magnetoelectrice se obține o
precizie de 1÷2%.

II.2. METODA AMONTE:

Varianta amonte trebuie să se măsoare valoarea rezistenţei Rx :

Ux
Rx =
Ix

Figura 3. Montajul amonte

La montajul amonte voltmetrul se conectează înaintea ampermetrului faţă de sursa de

alimentare.
Ampermetrul măsoară I = I v.
 Voltmetrul măsoară U = Ua + Ux unde U a = I  ra , ra fiind rezistența ampermetrului

Cu datele obţinute, aplicând legea lui Ohm, se calculează:

U Ua +Ux
R= = = ra + R x
I I

Se observă că, în această variantă, se introduce eroarea sistematică de metodă:

 = R − R x = ra

Eroarea relativă, care indică precizia măsurării, va fi:

 ra
r = =
R Rx

Varianta amonte se va folosi numai pentru măsurarea rezistenţelor mari, mult mai mari
decât rezistenţa ampermetrului.
 CAPITOLUL III – MĂSURAREA REZISTENȚELOR PRIN
METODA COMPARAȚIEI

III.1. METODA SUBSTITUŢIEI

La măsurarea rezistenţelor prin metoda substituţiei se foloseşte montajul din figura 4.

în care:
E - o sursă de curent continuu cu rezistenţă internă neglijabilă;
R0 - rezistenţă variabilă etalonată ;
K - comutator cu două poziţii;
A - ampermetru cu mai multe limite de măsurare.
Modul de lucru:
- se închide comutatorul K pe poziţia 1 şi se măsoară:
E
I1 =
Rx

- se trece comutatorul K pe poziţia 2 şi se măsoară:

E
I2 =
R0

- se variază R0 până când I2 = I1 :

E E
=
R1 R0

rezultă: Rx = R0

Figura 4. Măsurarea rezistenţelor prin metoda substituţiei

 Metoda substituţiei este simplă şi rapidă. Se pot măsura atât rezistenţe mari cât şi
rezistenţe mici, comparabile cu R0. Necesită însă o rezistenţă variabilă etalonată. Precizia
metodei depinde de precizia rezistenţei variabile şi de precizia ampermetrului utilizat.

III.2. METODA COMPARĂRII TENSIUNILOR:

În metoda comparării tensiunilor, rezistenţa de măsurat Rx se compară cu o rezistenţă

fixă R 0 . Metoda se foloseşte pentru a măsura rezistente mici în comparaţie cu rezistenţa
voltmetrului E - o sursă de curent continuu de rezistentă internă negli jabilă:
R0 - rezistenţă fizică de valoare cunoscută;
K1 - întreruptor ; K2 - comutator cu două poziţii ; V - voltmetru cu rezistenţă de intrare
mare; R h - rezistenţă variabilă pentru reglarea intensităţii curentului.

Figura 5. Măsurarea rezistenţelor prin metoda comparaţiei

Modul de lucru:

- se închide comutatorul K1

- se aşează comutatorul K2 pe poziţia 1 şi se măsoară

U 1 = I  Rx

- se trece comutatorul K2 şi se măsoară

U 2 = I  R0

Împărţind aceste relaţii între ele se obţine:

 U1 R
=
U 2 R0

Rezistenţele R0 şi Rx se pot considera în serie şi sunt străbătute de acelaşi curent.

III.3. METODA REDUCERII TENSIUNII LA JUMĂTATE:

Metoda reducerii tensiunii la jumătate este o metodă simplă şi rapidă, mult mai utilizată
în practică.
E – este o sursă de curent continuu de rezistenţă internă neglijabilă;
R0 – rezistenţă variabilă etalonată;
V – voltmetru cu rezistenţă de intrare mare faţă de R x;
K – întrerupător.
Modul de lucru:
- se închide întrerupătorul K şi se măsoară tensiunea U 1 la bornele rezistenţei R x. În acest
caz, U1 = E;

Figura 6. Măsurarea rezistențelor prin metoda reducerii tensiunii la jumătate

- se deschide întrerupătorul K introducându-se în circuit şi rezistenţa R0.

Se măsoară din nou tensiunea pe rezistenţa Rx. De această dată curentul prin circuit va fi:

E
I=
R x + R0
iar tensiunea U2 la bornele rezistenţei Rx va fi:
 ER
U 2 = IRx =
R x + R0

Făcând raportul între cele dona tensiuni, se obţine:

U 1 R x + R0
=
U2 R

U1
Dacă se variază R0 până când U 2 =
2

Deci, când tensiunea scade la jumătate, rezistenţa de măsurat este vitală cu

rezistenţa variabilă R 0 .

III.4. METODA PUNTE:

Puntea este un circuit tipic care conţine patru elemente (braţe) dispuse într -o
schemă sub forma unui patrulater. Circuitul se alimentează pe una dintre diagonalele
patrulaterului, iar în cealaltă diagonală se montează un aparat indicator de nul. Când
indicatorul de nul arată zero, între cele patru elemente ce formează puntea există o relaţie
bine determinată, din care, cunoscând valorile a trei elemente ale punţii, se deduce
valoarea celui de-al patrulea.
Măsurarea rezistenţelor cu metode de punte prezintă următoarele avantaje:
-Sensibilitate mare;
-Precizie mare;
-Domeniu larg de utilizare;
-Manevrare uşoară.
Există diferite tipuri de punţi de măsurare. Cea mai răspândită este puntea simplă,
cunoscută sub numele de punte Wheatstone.
 Figura 7. Puntea Wheatstone.

Schema de principiu a punţilor Wheatstone este prezentată în figura 5 în care:

R1 – este rezistenţa de măsurat;
R3 - o rezistenţă variabilă în decade;
R 1 , R 2 - sunt rezistenţe ,,de raport”, cunoscute;
E - sursă de curent continuu;
K1, K2 - sunt întrerupătoare;
G - un galvanometru (aparat magnetoelectric de mare sensibilitate, cu zero la
mijloc).
Funcționare:
Rezistenţa de măsurat Rx, se montează la bornele de măsurare ale punţii şi se închid
întrerupătoarele K1 şi K2. Se variază rezistenţa R 3 până când galvanometrul indică zero. În
acest caz punctele A şi B vor fi la acelaşi potenţial.
Aplicând legea lui Ohm pe cele patru braţe şi observând că prin R 1 şi R x, trece
acelaşi curent I 1 (prin diagonala în care este montat galvanometrul nu se ramifică
curent), iar prin R 2 şi R3 trece acelaşi curent I 2 se poate scrie:
I1 R 1 = I2 R 2 ; I1 R x = I 2 R 3

Împărţind cele două relaţii între ele se obţine:

R1 R2
=
Rx R3

Aceste relaţii, care leagă între ele cele patru elemente ale unei punţi, când prin diagonala
în care se află galvanometrul curentul este zero, reprezintă condiţia de echilibru a punţii.
Aceasta se poate exprima astfel: La o punte în echilibru produsele braţelor opuse sunt egale
sau: La o punte în echilibru rapoartele braţelor alăturate sunt egale.

Protecţia galvanometrului:
Deoarece la începutul măsurării puntea poate să fie mult dezechilibrată, trebuie să se
micşoreze sensibilitatea galvanometrului pentru a nu fi deteriorat la trecerea unui curent prea
marc prin el. În acest scop, galvanometrul se protejează cu o rezistenţă care se poate
introduce în serie prin intermediul comutatorului K2.
La începutul măsurării, comutatorul K2 , este pe poziţia 1 şi introduce în serie cu
galvanometrul rezistenţa de protecţie R a ceea ce duce la scăderea sensibilităţii. Când
echilibrul punţii a fost aproximativ atins, se trece comutatorul K 2 pe poziţia 2 şi se con-
tinuă echilibrarea cu o sensibilitate sporită.
 CAPITOLUL IV – METODE CU CITIRE DIRECTĂ:
IV.1. OHMMETRE SERIE:

Metoda directă, în care se citește valoarea rezistenței pe scara gradată sau pe panoul de
afișare al ohmmetrului sau megaohmmetrului, care pot fii analogice sau digitale, fiind folosite
în funcție de ordinul de mărime al rezistenței. Metoda directă este utilizată în măsurarea de
precizie medie, cu aparatele analogice obținându-se precizii de 4-5%, iar cu aparatele digitale
precizia crescând la 0,05-0,5%.
Ohmmetrele sunt aparate cu citire directă folosite la măsurarea rezistenţelor electrice.
Funcţionarea lor se bazează pe legea lui Ohm. Există o mare varietate de scheme
constructive, dar în general ele se pot reduce la două variante:
- ohmmetre serie;
- ohmmetre derivaţie.
Ohmmetrul serie se caracterizează prin faptul că toate elementele sale sunt conectate în
serie. Schema unui astfel de aparat este reprezentată în figura 8 în care:
E – este o baterie de curent continuu (1,5... 18) V, c u rezistenţa r;
R - rezistenţă fixă, pentru limitarea curentului;
R1 - rezistenţă variabilă ;
m A - miliampermetru magnetoelectric, cu rezistenţa ra ;
A, B- sunt bornele la care se montează rezistenţa de măsurat R x .

Figura 8. Ohmmetru serie

Funcţionarea :
La montarea unei rezistenţe Rx între bornele A B, intensitatea curentului în circuitul
ohmmetrului va fi:
 E
I=
ri + ra + R1 + R + R x

Reglarea ohmmetrelor serie:

O problemă deosebită pe care o prezintă ohmmetrele este determinată de alimentarea lor de
la baterii chimice. Acestea cu timpul îmbătrânesc (îşi măresc rezistenţa internă ceea ce duce
la indicaţii eronate. Pentru a evita înrăutăţirea preciziei măsurării, înainte de utilizare este
necesar să se regleze indicaţia corespunzătoare pentru Rx = 0, făcând scurtcircuit între
bornele A B. Dacă acul indicator nu indică 0, se va regla rezistenţa până când se
obţine indicaţia corectă (variaţia rezistenţei r i ).

Figura 9. Scara gradată a unui ohmmetru serie

IV.2. OHMMETRUL DERIVAȚIE:

Ohmmetrul derivaţie se caracterizează prin faptul că miliampermetrul este montat în

derivaţie cu porţiunea de circuit A B supusă măsurării.
Schema unui astfel de aparat este prezentat în figura 10. în care:
-E - o baterie de curent continuu (1,5………..18) V cu rezistenţa ri;
-R - rezistenţă fixă pentru limitarea intensităţii curentului ;
-R1- rezistenţă variabilă;
-m A - miliampermetru magnetoelectric cu rezistenţa r a ;
- A B sunt bornele la care se montează rezistenţa de măsurat R x
-K este întrerupător pentru întreruperea circuitului când ohmmetrul nu funcţionează.
 Figura 10. Ohmmetru derivaţie

Funcţionarea:

După închiderea întreruptorului K, la montarea unei rezistenţe, la bornele A, B,

curentul debitat de sursa E se distribuie prin miliampermetru şi prin R a, cu valori invers
proporţionale cu rezistenţele r a şi R x:

I a Rx
=
I x ra

Reglarea ohmmetrului derivaţie:

Şi la ohmmetrele derivaţie intervine aceeaşi problemă a îmbătrânirii bateriilor chimice.
Atenţie! După efectuarea măsurărilor este necesar să se deschidă întreruptorul K. În
caz contrar, circuitul rămâne alimentat şi bateria se consumă inutil.
IV.3. MEGAOHMMETRUL:

Megohmmetrele sunt aparate cu citire directă destinate să măsoare rezistenţe foarte mari,
de ordinul megohmmilor. Ele funcţionează pe acelaşi principiu ca ohmmetrele, cu deosebirea
că sunt alimentate de tensiuni mult mai mari, de ordinul sutelor sau miilor de volţi.
Sursele de alimentare cele mai frecvent folosite sunt magnetoul şi alimentatorul cu
convertizor tranzistorizat.
Magnetoul este un mic generator de curent continuu, alcătuit dintr-un magnet
permanent şi o bobină care se roteşte între polii acestuia, acţionată de o manivelă.
Alimentatorul cu convertor tranzistorizat este un dispozitiv alimentat la o tensiune
continuă de câţiva volţi, obţinută de la baterii chimice şi care dă la ieşirea sa o tensiune
continuă de sute sau mii de volţi necesară alimentării megohmmetrului. El funcţionează
astfel: tensiunea mică de la bateriile chimice alimentează un oscilator tranzistorizat care
transformă tensiunea continuă în tensiune alternativă. Valoarea acesteia se poate mări cu
ajutorul unui transformator până la valoarea dorită, după care se redresează obţinân du-
se tensiune continuă de valoare mare.
Ca instrument indicator la megohmmetre se folosesc aparate magnetoelectrice sau
logometre magnetoelectrice.
CAPITOLUL V -MĂSURAREA REZISTENŢELOR ELECTRICE CU
APARATUL DE MĂSURĂ DIN DOTAREA LABORATORULUI :
V.1. MĂSURAREA CU MAVO 35:

Multimetrele analogice sunt aparate portabile, utilizate in laboratoare sau in practica

industriala, pentru a efectua măsurarea mai multor mărimi electrice : curenţi, tensiuni
electrice in curent continuu si alternativ, rezistente electrice, capacitaţi etc .
Multimetrele analogice au in componenta lor dispozitive analogice de tip
magnetoelectric, feromagnetic si electrodinamic .
Multimetru de tip MAVO- 35 este un aparat de măsurat mărimi electrice.
Multimetrul are in componenta sa un dispozitiv magnetoelectric 50µA/70mV. Prin
intermediul unor rezistente adiţionale si ale unor şunturi (montate in serie, respectiv
paralel) , aparatul poate măsura tensiuni si curenţi.
Pentru a putea folosi dispozitivul in curent alternativ, se foloseşte o punte redresoare.
Pe cadranul aparatului sunt inscripţionate :
- poziţia de funcţionare a aparatului (orizontala);
- funcţionarea in curent continuu si alternativ ;
- felul dispozitivului analogic (magnetoelectric);
- clasa de exactitate (1; 1,5)
Scara aparatului în fața căreia se deplasează un ac indicator este liniară pentru tensiuni
și curenţi și neuniformă pentru indicarea valorilor rezistențelor electrice .
Selectarea domeniului de măsurare se face cu ajutorul unui comutator de funcţii.
Rezistenţa internă depinde de domeniul de măsurare :
- 20000 Ω/V (75mV -1000Vcc)
- 2000 Ω (50 -1000Vca)
- 400 Ω ( 2,5 – 10Vca)
- 45 Ω (1000Hz – 5000Hz)
- 0 dB = 1mW 600 Ω
Multimetrul poate măsura rezistente cuprinse în gama : 0,1Ω – 2 MΩ.
Pentru măsurarea rezistenţelor mici între 0,1 și 10 Ω, se utilizează domeniul ,,DΩ’’
(bornă pentru ohmmetru derivaţie).
 Sursa de curent continuu necesară măsurării rezistențelor electrice in curent continuu
este constituită din doua baterii R20 si 1,5 V.

Figura. 11. Scara gradată a multimetrului MAVO 35

1 – scară gradată V, A c.c., c.a.;

2 –scară ohmmetru;
3 – ac indicator;
4 – caracteristicile ohmmetrului;
5 – corector de zero;
6 – domenii de măsurare;
7 – comutator de domeniu de măsurare;
8 – borna pozitivă;
9 – borna comună;
10 – potenţiometru pentru reglajul de zero;
11 – borna ohmmetrului derivaţie.
Figura 12. MAVO – 35
Figura 13. Exemplu de măsurare a rezistenţei cu MAVO 35
 V.2. MĂSURAREA CU MULTIMETRU DIGITAL:

Multimetrul este unul dintre aparatele cele mai des utilizate în electronică, având funcții de
determinare și măsurare a mai multor mărimi electrice. Odată cu dezvoltarea circuitelor
integrate a apărut și multimetrul digital a cărui principală deosebire față de cel analogic este
modul de afișare a rezultatului – pe afișaj cu cristale lichide (LCD).

Figura 14. Multimetru digital

Mărimi măsurabile cu multimetrul:
1.rezistenţa electrică – unitate de măsură Ohm (Ω);
2.tensiune electrică – volt (V)
- tensiune alternativă (~);
- tensiune continuă (=);
3.intensitatea curentului electric – amper (A);
- curent continuu (=);
- curent alternativ (~)
Pe lângă aceste mărimi electrice, multimetrele mai oferă posibilitatea verificării funcționale
ale unor componente, cum ar fi (pot apărea diferențe între diferite tipuri de multimetre):
1. rezistenţe (prin măsurarea directă pe scală ohmică);
2. diode semiconductoare;
3. capacități electrice;
 4. tranzistoare bipolare.
Butonul ON – permite pornirea/oprirea aparatului;
Butonul HOLD – permite menținerea valorii afișate pe ecran, până la relaxarea butonului
(măsurătoarea nu se poate efectua decât cu butonul neapăsat);

Figura 15. Prezentarea tipurilor de măsurari cu un multimetru

 NORME DE TEHNICĂ A SĂNĂTĂȚII MUNCII:

1. Prezența tensiunii se va constata numai prin instrumente corespunzătoare stabilite

prin normative (voltmetru, creion de tensiune, lămpi de control).
2. Toate prizele de electro alimentare și cordoanele prelungitoare alimentate cu tensiuni
mai mari de 60 V trebuie echipate cu prize de conectare Schuko.
3. Cordoanele de electro alimentare trebuie să aibă instalația în bună stare.
4. La înlocuirea siguranțele arsenal se vor folosi numai siguranțe calibrate.
5. Înainte de executarea oricărei lucrări se va verifica prezența tensiunii de alimentare
cu ajutorul instrumentului de măsură în punctele de alimentare cu energie electrică și se
vor descărca condensatoarele de filtraj.
6. Este interzis să fie lăsate conductoare suspendate și instalațiile improvizate.
7. Este interzis să se scoată derivații dintr-un echipament cu scopul de a alimenta alte
aparate.
8. Este interzis să se depoziteze în sălile cu echipamente de telecomunicații materiale
inflamabile.
9. Fiecare încăpere cu aparatură de telecomunicații se va dota obligatoriu cu
stingătoare.
10. Instalațiile de alimentare a echipamentelor de telecomunicații se va verifica
periodic.
11. Nu se admite să se lucreze cu mâinile umede.
 BIBLIOGRAFIE:

1. Eugenia Isac, „Măsurări electrice şi electronice, Editura Didactică şi Pedagogică, 1994”;

2. Ed. Nicolau, „Manualul inginerului electronist - Măsurări electronice”, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1979;
3. E. Damacchi, A. Tunsoiu, L. Doboş, N. Tomescu, „Măsurări electronice”, Editura
Didactică şi Pedagogică.