COLEGIUL TEHNIC C.F.

,,UNIREA “ PAȘCANI

Atestat profesional

Specializare : Tehnician operator tehnică de calcul

Filiera : Tehnologică

Nivel : IV

Îndrumător: Elev : Mânjescu Marian-Ionuț

Tema proiectului: Măsurarea tensiunilor electrice

2
Prof. Siminciuc Daniela

3
CUPRINS

Argument…………………………………………………………5
1.Masurarea tensiunilor electrice…………………………..……………6
1.1 Masurarea directa in circuitul de c.c……………………….…………...……7
A. Montarea voltmetrelor in circuit……………………………….……………….8
B. Extinderea domeniului de masurare………….....................................................9
C. Voltmetre cu mai multe domenii de masurare ....................................................9
1.2 Masurarea direcata in circuitul de c.a ............................................................10
A. Transformatorul de masurat................................................................................10
B. Transformatoare de curent.................................................................................11
C. Marcarea bornelor si montarea in circuit.......................................................... 11
D. Erori , clase de precizie………………………………………………….…… 12
E. Tipuri constructive ............................................................................................14
1.3 Extinderea domeniului de masurare..............................................................15
A. Transformatoare de tensiune..............................................................................15
B. Marcarea bornelor si montarea in circuit............................................................16
C. Erori , clase de precizie......................................................................................16
D. Tipuri constructive ............................................................................................18
2. Masuri de protectie a muncii...............................................................19
Bibliografie.....................................................................................25

4
 Argument

Ştiinta este un ansamblu de cunoştinţe abstracte şi generale,fixate într-un sistem

coerent obţinut cu ajutorul unor metode adecvate şi avand menirea de a explica ,
prevedea şi controla un domeniu determinat al realitaţii obiective.
Descoperirea şi studierea legilor şi teoremelor electromagnetismului în urmă cu
un secol si jumatate,au deschis o eră nouă civilizaţiei omeneşti.
Problema mecanizarii în procesul de producţie a aparut odată cu primele mijloace
tehnice (obiecte,materiale) care adoptau eforturile fizice ale omului la cerinţele
intervenţiei asupra proceselor în sensul minimizarii acestor eforturi.În această etapă omul
este nemijlocit legat de procesul de producţie , iar intervenţiile sale fizice si intelectuale
sunt absolut necesare producerii de bunuri materiale .Conceptul de mecanizare a cunoscut
o continuă evoluţie in strânsă corelaţie cu evoluţia proceselor de producţie şi cu evoluţia
tehnologică.
Utilizarea unor manipulatoare , sisteme complexe de alimentare şi transport, scule
şi materiale in procesul de producţie , în cadrul unor fluxuri tehnologice bine definite
reprezentând etapa importantă in asigurarea producţiei de bunuri materiale si în acelaşi
timp cerinţa primară în vederea trecerii la etapa automatizării.
Prin automatizarea proceselor de producţie se urmareşte asigurarea tuturor
condiţiilor de desfaşurare a acestora fară intervenţia nemijlocită a operatorului
uman.Această etapă presupune crearea a acelor mijloace tehnice capabile să asigure
evolutia proceselor într-un sens prestabilit asigurându-se producţia de bunuri materiale la
parametrii doriţi.
Lucrarea de faţa realizată la sfarşitul perioadei de perfecţionare profesională în
cadrul liceului, consider că se incadrează in contextul celor afirmate mai sus.
Doresc să fac dovada gradului de pregatire in meseria”Tehnician in instalatii
electrice” avand cunoştinţe dobandite in cadrul disciplinelor de invătământ: Masinii
electrice , Sisteme de reglare automata si Tehnici de masurare in domeniu
Lucrarea cuprinde 2 capitole conform tematicii primite.

5
 1 Masurarea tensiunilor electrice

1.1 Masurarea directa in circuitul de c.c

Tensiunea electrica este definite ca diferenta de potential electric dintre doua

puncte.Unitatea de masura pentru tensiuni in sistemul S1 este voltul, avand ca
sinbol V.
In general, tensiunile electrice se masoara prin metode de citire directa, cu
aparate gradate in volti, numite voltmeter. In masurarile de mare precizie se
utilizeaza metode de compensatie.
La trecerea curentului electric printr-un aparat conform legii lui Ohm, la
bornele acestuia apare o tensiune :
U=I•ra (1)
Din relatia (1) se deduce :
U
I=
ra ( 2 )
Daca in caracteristica statica de functionare se exprima I prin U/ra se
obtine:
α =f
( )U
ra
=f 1 (U )
( 3 )
Din aceasta relatie se observa ca indicatia α este o functie si de tensiunea
de la bornele aparatului, deci acesta poate functiona si ca voltmetru.
Daca prin aparat trece un curent egal cu curentul sau nominal atunci
indicatia sa va fi maxima si tensiunea la bornele sale va reprezenta tensiunea
nominala a aparatului :
Ua =Ia•rr ( 4 )
Deci, orice aparat de masurat se caracterizeaza, pe langa curentul sau
nomonal Ia si rezistenta sa proprie ra, si prin tensiunea sa nominala Ua .

6
 A. Montarea voltmetrelor in circuit

Pentru ca voltmetru sa masoare tensiunea electrica intre doua puncte ale

unui circuit, el trebuie montat in paralel pe circuit intre cele doua
puncte,astfel in cat tensiunea de masurat sa fie egala cu tensiunea de la
bornele sale.
Ca si cazul ampermetrelor, la mutarea voltmetrului in circuit este necesar
ca functionarea circuitului sa se modifice cat mai putin. In circuitul din
figura 1,a,inainte de montare voltmetrului tensiunea intre punctele a,b este :
RE 1
U= = E
R+ r i ri
1+
R
Dupa montarea voltmetrului (figurei 1.b), tensiunea intre punctele a, b
devine:
Rr v
R+ r v E
Um= E=
Rr v r i R+ r v
ri + 1+ ⋅
R+ r v R rv
R=r v
Pentru ca U = Um este necesar ca raportul r v sa fie aproximativ egal
cu 1. Acest lucru este posibil numai daca r v ⊳ R (in suma R+rv, R sa poata fi
neglijat fata de rv).
Concluzie ! Pentru ca la montarea voltmetrului in circuit functionarea
acestuia din urma sa se modifice cat mai putin, este necesar ca rezistenta
voltmetrului sa fie ct mai mare decat rezistenta in paralel pe care se
monteaza.
Important ! La montarea gresita a voltmetrului, in serie cu circuitul,
datorita rezistentei foarte mari a acestuia curentul in circuit scade foarte
mult.

7
Fig 1

B. Extinderea domeniului de masurare

De obicei, caderea de tensiune nominala la bornele aparatelor

magnetoelectrice este foarte mica, sub un volt. Cand tensiunea de masurat U
este mai mare decat tensiunea nominala a aparatului, se poate extinde
domeniul de masurare cu ajutorul unor dispozitive numite rezistente
aditionale.
Rezistenta aditionala este o rezistenta de valuare mare, care se
monteaza in serie cu aparatul magnetoelectric si pe care cade o parte din
tensiunea de masurat .
 Pentru dimensionarea rezistentelor aditionale se considera circuitul
din figura 2 . Se observa ca atat prin instrumentul de masurat, cat si prin
rezistenta aditionala, trece acelasi curent, Ia :

Fig 2
Ua Ua
I a= =
ra r a +r ad (3.16)

Din aceasta relatie se poate deduce:

8
 U r a +r ad r
= =1+ ad =n ,
Ua ra ra
(3.17)
in care n indica de cate ori tensiunea de masurate este mai mare decat
tensiunea nominala si se numeste coeficient de multiplicare.
Din relatia:
r ad
n=1+
ra
se obtine :
r ad =r a (n−1)
 Rezistenta in ohmi pe volt. Aparatel utilizate ca voltmetre sunt
caracterizate adesea prin rezistenta necesara pentru a extinde domeniul de
masurare cu un volt, cunoscuta sub denumirea de "rezistenta in Ω/ V ’’
In relatia (3.19), daca se considera U = 1V, se obtine:
1
R[ Ω/V ]=
Ia

Relatia (3.20) arata ca rezistenta in ohmi pe volt ce caracterizeaza un

aparat este inversul curentului sau nominal.
Rezistenta aditionala pentru un anumit domeniu de masurare se va obtine
inmultind rezistenta in ohm pe volt cu tensiunea corespunzatoare intervalului
respectiv :
1 U
r ad =U =
Ia Ia (3.21)
Avand in vedere ca voltmetrele trebuie sa indeplineasca conditia r v > R, cu
cat voltmetrul are rezistenta in ohm pe volt mai mare, cu atat el este mai
bun. Cele mai bune voltmetre care se construiesc in prezent folosesc
aparate magnetoelectrice avand curentul nominal de 10 μA , adica o
rezistenta de 100 000 Ω /V.

C. Voltmetre cu mai multe domenii de masurare

Unele voltmetre portative sunt prevazute cu rezistente aditionale pentru

mai multe domenii de masurare, ce se schimba cu ajutorul unui comutator.
Rezistentele aditionale pot fi realizate separat, cate una pentru fiecare

9
interval de masurare, sau pot fi formate din mai multe rezistente legate in
serie (fig. 3, a si b). Pentru cel de-al doilea caz

r ad 1=R 1 ;
r ad 2 =R 1+ R2 ;
. .. .. . .. .. . .. .. .. . .. .. . .
r adk =R 1 +R2 +. ..+R h

Figura 3

VOLMETRU CU MAI MULTE INTERVALLE DE MASURARE

a- cu cate o rezistenta aditionala pentru fiecare interval ; b- cu rezistenta in serie

10
1.2 Masurarea Directa a tensiunilor in circuitul de c.a

A. Transformatorul de masurat

Transformatoarele de masurat sunt transformatoare electrice, speciale, larg

utilizate in tehnica masurarilor datorita urmatoarelor avantaje :
— permit extinderea intervalelor de masurare ale aparatelor
de masurat utilizate in curent alternativ (ampermetre, voltmetre,
wattmetre, varmetre, contoare etc.) ;
— asigura protectia personalului de deservire, prin izolarea aparateior de
masurat fata de circuitele de inalta tensiune;
— permit standardizarea aparatelor de masurat pentru anumite valori
adoptate la fabricarea in serie a acestora : 5 A sau 1 A pentra
ampermetre si 100 V sau 110 V pentru voltmetre.
| Dupa marimea pe care o reduc, transformatoarele de masurat se |
impart in transformatoare de curent si transformatoare de tensiune.
Uneori ele sunt numite „reducatoare" de curent sau de tensiune.
| Principiul de functionare al acestor transformatoare este asemanator
cu cel al transformatoarelor de forfa si consta in transferul de energie
electromagnetica de la o infasurare primara la o infasurare secundara, prin
fenomenul de inductie electromagnetica.
Constructia. Un transformator este un ausamblu de bobina (infasurari)
cuplate magnetic. Pentru a se realiza un cuplaj magnetic strans, cele doua
infasurari sunt asezate pe un miez magnetic comun astfel incat aproape tot
fluxul magnetic crcat_de. o infasurare sa treaca si prin cealalta.
In figura 7.1 este reprezentat scheatic un transformator. Pe miezul magnetic
sint infasurate N1 spire_reprezentand infasurarea primara si N2 spire
reprezentand infasurarea secundara.

11
 La bornele infasurarii primare se aplica o tensiune U1, iar la bornele
infasurarii secundare se ob|ine o tensiune U2. Prin infasurarea primara trece
un curent de intensitate Ilt iar prin infasurarea secundara un curent de
intensitate I2. Rolul transformatorului este de a transmite energia
electromagnetica din circuitul primar in circuital secundar, modificand
parametrii care caracterizeaza aceasta energie (tensiunea si intensitatea
curentului de la .iesire au valori diferite de cele ale tensiunii si ale intensitatii
curentului de la intrare).

Figura 7.1. Transformatorul

a-principiul ;b-reprezentare.

In cazul unui transformator ideal, la care se neglijeaza pierderile, notind cu

P1 puterea in circuitul pritnar si cu Pz puterea in circuitul secundar, se poate
scrie :
P1 =P2

Sau
I 1 U 1=I 2 U 2

de unde :
U2 I1
=
U1 I2

\Stiind ca ambele infasurari sint strabatute de acelasi flux magnetic si

considerind lungimea tuturor spirelor egala, se poate afirma ca in fiecare
spira se induce aceeasi tensiune Usp. lnfasurarea primara, care are Nl spire, va
avea la bornele sale o tensiune Ul ==;N1Usp iar infaurarea secundara, care
are N2 spire, va avea la bornele sale o tensiune U2 = N2Usp. Reluind relatia
(7.3), se poate scrie :

12
 I1 U2 N 2 U sp N2
= = =
I2 U1 N 1 U sp N1

De aici rezulta ca raportul intensitatiior curentilor este invers proportional cu

raportul tensiunilor si ca raportul tensiunilor este proportional cu raportul
numarului de spire.
La un transformator real aceste proprietati se pastreaza, cu o anuinita
aproximatie, datorita unor fenomene care vor fi aratate in continuare.
B . Transformatoare de curent

La masurarea intensitatilor unor curenti alternativi care depasesc 50A,

ajung pana la zeci de mii de amperi, se folosesc ampermetre de 5 A sau de 1
A impreuna cu transfermatoare de curent .
1. FUNCTIONARE
In secundarul transformatorului de curent .se monteaza ampermetre de 5 A
sau de 1A, sau circuite de curent ale altor aparate ; toate acestea au o
impedanta foarte mica. Din acest motiv, regimul normal de functionare al
transformatorului de curent este asemanator cu regimul de scurtcircuit al
transformatoarelor de forta.

Figura 7.2 Transformator de curent

Fluxul magnetic al transformatorului este creat de curentii care trec prin cele
doua infasurari. Fluxul magnetic creat de infasurarea primara este
proportional cu intensitatea curentului I1 si cu numarul de spire N1. Fluxul
magnetic creat de infasurarea secundara este proportional cu intensitatea
curentului I2 si cu numarul de spire N2. Din insumarea celor doua fluxuri, se
obtine unflux rezultant O.
La transformatoarele de curent, in funcfie de valorile impedantei secundare
ZS si ale intensitatii curentului primar It se disting urmatoarele . regimuri de
functionare: regim normal si rcgim de avarie.

13
Regim normal: Zs ≤ Zsn (cos α≥0,8) si I1 = (0,1.. 1.2) Zsn si I1n fiind
valorile nominale ale impedantei secundare si respectiv ale intensitatii
curentului din primar. in aceste conditii, atat fluxul creat de infasurarea
primara, cat si fluxul creat de mfasttrarea secundara, sint mari, dar fiind de
sens contrar ele se compenseaza astfel incat fluxul rezultat ф este mic. In
acest caz, transformatorul functioneaza normal.
Fluxul primar si fluxul secundar fiind aproximativ egale, se poate scrie:
N 1 I 1≃N 2 I 2
de unde:
I1 N2
≃
I2 N1

De obicei, I1 > J2 si ca urmare Nl < N2. In cazul

intensitatilor I1 foarte mari, N1 se poate reduce la o singura spira.
• Rcgim de avarie : II ≠ 0 si Zs = oo. Aceasta situate poate sa apara cind
secundarul ramane deschis. Astfel I2 = 0 si fluxul rezultant creste foarte
mult, devenind egal cu fluxul creat de infasurarea primara (avind In vedere
valoarea mare a intensitatii cureattilui I1 acest flux este foarte mare). O data
cu cresterea fluxului resultant
cresc foarte mult, pierderile in fier, ceea ce face ca miezul magnetic sa se
incalzeasca, iar tensiunea la bornele infasurarii secundare create si ea foarte
mult, putind deveni periculoasa pentru personalul de deservire. Pentru a
evita regimul de avarie, este necesar ca transformatoarele de curent sa aiba
montate in secundar impedante mici (ampermetre sau circuite de curent ale
altor aparate de masurat ca : wattmetre, varmetre, contoare), iar in cazul in
care acestea lipsesc, bornele infasurarii secundare sa fie legate in
scurtcircuit.

C . Marcarea bornelor si montarea in circuit

Pentru conectarea corecta a transformatorului de curent in circuitul de

masurare, bornele sale sint marcate de regula cu litere .P1 P2 (sau K, L]
pentru infasurarea primara si S1 $2 (sau k, I) pentru infasurarea secundara (v.
fig. 7.2). La montare, borna P1 (sau K) se leaga spre sursa, iar Sl (sau k) —
la bornele polarizate ale aparatelor de masurat (in cazul \ya,ttmetrelor,
contoarelor etc.).
In figurile 7.3, a si 7.3, b este reprezentata conectarea transformatoarelor de
curent in circuit.

14
 Fig . 7.3
D . Erori, Clase de precizie

La utilizarea transformatoarelor de curent in masurari, intervin unele erori

specifice, cunoscute sub numele de eroare de curent si eroare de unghi.
• Eroarea de curent intervine ca urmare a diferentelor ce apar intre
valoarea intensitatii curentului I1 masurata prin intermediul
transformatorului si valoarea reala a intensitatii aceluiasi curent.

Figura 7.3 Montarea transformatoarelor de masurat

a,b-transformatoare de curent ; c-transformator de tensiune

Pentru determinarea valoari intensitati curentului masurat prin intermediul

unui transformator de curent, se utilizeaza raportul nominalde transformare
intre valorile nominale ale intensitatilor curentilor I n1 si I 2n
I 1n
K 1 n=
I 2n
Raportul nominal este determinat 'prin constructie si este inscris pe
carcasa transformatorului.
Valoarea intensitati curentului masurat se va calcula cu relatia :

I1m=I2 * K1n

15
unde I2 este intensitatea curentului citita la ampermetrul montat in
secundarul transformatorului. j
Trebuie definit insa si raportul real de transformare, adica raportul
valorilor efective ale intensitatilor curentilor I1 si I2 din primaru si respectiv
secundarul transformatorului de curent. El se noteaza cu K1

I1
K 1=
I2

Acest raport nu este constant, el putind fi influentat de valoarea intensitatii

curentului I1 si de conditiile de functionare a transformatorului.
Eroarea de curent este rezultatul inegalitatii raportului de transformare
nominal cu raportul de transformare real. Ea reprezmta eroarea relativa cu
care se masoara intensitatea curentului din pri-marul transformatorului:

I 1 m−I 1 K 1m I 2 −K 1 I 2 K 1n −K 1
ε= = =
I1 K1 I2 K1

• Eroarea de unghi δ se defineste ca fiind egala cu unghiul de defazaj

mtre\ curentul II si\ curentul I2, luat cu semn schimbat (fig. 7.4, a) Prezenta
erorii de unghi arata ca in cazurile reale defazajul intre curentii I1 si I2 nu
este de 180°, ca in cazul ideal.
Eroarea de unghi nu afecteaza indicatiile ampermetrelor,dar introduce erori
in indicatiile wattmetrelor, contoarelor si ale altor aparate, la care indicatia
depinde de defazajul curentilor din cir-cuitele lor.
• Clase de preeizie. ln,functie de erorile de curent si de unghi se
definesc de precizie ale tansformatoarelor de curent, conform

Figura 7.4 Erori de unghi

a-Transformatoare de curent ;b-la transformatoare de tensiune

16
 E . Tipuri constructive

Exista un numar foarte mare de tipuri si forme constructive de

transformatoare de curent. Ele se construiesc fie ca transformatoare
industriale, fie ca transformatoare de laborator,
In tara noastra, la uzina Blectroputere din Craiova, se construiesc
transformatoare de curent pentru tensiuni de la 0,5 la 400 kV si pentru
intensitati ale curentilor primari nominali de la 5 la 5 000 A.

• Transformatoarele industriale se realizeaza ca transformatoare

portative de tip cleste (fig. 7.5, c) sau ca transformatoare fixe tip suport (fig.
7.5, a) cind se monteaza pe console, si de tip bara (numite si
transformatoare de trecere — fig. 7.5, b) cind infasurarea primara este
realizata chiar de bara prin care trece curentul de masurat. Transformatoarele
destinate functionarii la tensiuni de peste 10 kV au de regula doua sau trei
infasurari secundare, una de masurare, iar celelalte pentru protectie.

Figura 7.5 Tipuri constructive de transformatoare de curent

a-tip support ;b-tip bara ;c-tip cleste ;d-de laborator

17
Transformatoarele de laborator au de obicei mai multe intervale de
masurare, obtinute prin modificarea numarului de spire (fig. 7.5)

1.3 Extinderea domeniului de masurare

A. Transformatoare de tensiune

Pentru masurarea tensiunilor alternative ce depasesc 100 V, ajungand la 400

kV, se folosesc voltmetre de 100 V sau 110 V im-preuna cu transformatoare
de tensiune.
'
FUNCTIONARE ,
In cazul transformatoarelor de tensiune (fig. 7.6) Ul > U2 si,
conform relatiei (7.4), Nl > N2. De aceasta data, infasurarea
primara are un numar mare de spire.

Figura 7.6 Transformatorul de tensiune

In secundarul transformatorului de tensiune se conecteaza voltmetre de 100

V sau de 110 V, sau circuite de tensiune ale altor aparate (wattmetre,
contoare etc.). Toate acestea prezinta o impe-danta foarte mare, deci regimul
de functionare al transformatoa-relor de tensiune este asemanator cu regimul
de mers in gol al transformatoarelor de forta.
In cazul cand circuitul secundar este deschis (in gol), intensitatea curentului
absorbit de primar este I10, necesara producerii fluxului magnetic Ф2. Daca in
circuitul secundar se conecteaza o impedanta mare, cum sunt impedantele
circuitelor de tensiune ale aparatelor de masurat, curentul secundar I 2, desi

18
mic ca valoare, produce un flux de semn contrar fluxului creat de primar si
fluxul total tinde sa scada. In acest caz, intensitatea curentului din primar va
creste pina la valoarea I1 care restabileste echilibrul, astfel incat fluxul in
miezul magnetic ramane aproape constant (Ф ¿ Ф0)
In cazul transformatorului de tensiune, intensitatile curentilor fiind mici si
producand caderi de tensiune neglijabile in infasurari, se mentine cu o buna
aproxirmatie relatia de proportionalitate intre tensiuni si numerele
corespunzatoare de spire:

B. Marcarea bornelor si montarea in circuit

Pentru conectarea corecta a transformatoarelor de tensiune in circuitele de

masurare, bornele sunt marcate de regula cu Pl P2 (sau A, X) pentru
infatisuarea primara si) pentru infasurarea secundara. In cazul trans-
formatoarelor trifazate, bornele primare se noteaza cu A, B, C pentru
inceputurile infasurarilor si cu X, Y, Z pentru sfirsiturile in-fasurarilor, iar
pentru bornele secundare se noteaza cu a, b, c in-ceputurile infasurarilor si
cu x, y, z sfirsiturile infasurarilor; punctul neutru se noteaza cu N in prirriar
si cu n in secundar.
La conectarea transformatoarelor de tensiune in circuit, bornele P1. (sau A,
B, C) se leaga spre sursa, iar bornele S1 (sau a,, b, c) se leaga la bornele
polarizate ale aparatelbr de niasurat iri cazul wattmetrelor, contoarelor etc.),
asa cum arata si figura 7.3, c..

C . Erori , clase de precizie

Ca si la utilizarea transformatoarelor de curent, si la utilizarea

transformatoarelor de tensiune intervin erori specifice, cunoscute sub numele
de croare de tensiune si eroare de unghi.
• Eroarea dc tensiune intervine datorita faptului] ca valoarea tensiunii
masurate prin intermediul transformatorului, Um, poate fi diierita de valoarea
reala U1 a tensiunii.
Pentru determinarea valorii tensiunii masurate prin intermediul
transformatorului se utilizeaza raportul nominal de transformare, intre
valorile nominale ale tensiunilor U1N si U2n

U 1n
K Un =
U 2n

19
Raportul nominal de transformare este determinat prin constructie si este
inscris pe transformator.
Valoarea tensiunii masurate se calculeaza cu relatia :
Ulm = UzKUn,
unde U2 este tensiunea citita la voltmetrul montat in secundarul
transformatorului.
Raportul valorilor efective ale tensiunilor Ul si U2, din primarul si respectiv
secundarul transformatorului de tensiune, se numeste raport real de
transformare si se noteaza cu Kv :

U1
KU=
U2

Acest raport nu este constant, el putind fi influentatde conditiile de

functionare a transformatorului .
Neegalitatea raportului de transformare nominal cu raportul de transformare
real conduce la aparitia de erori. Eroarea relativa cu care se masoare
tensiunea din primarul transformatorului se numeste eroare de tensiune si
este data de relatia :
U 1m K Un U 2−K U U 2 K Un −K U
εU= = =
U1 K Un U 2 KU

• Eroarea de unghi este egala cu unghiul de defazaj intre tensiunea U1 si

tensiunefi U2 luata cu semn schimbat (fig. 7.4, b). Eroarea de unghi indica
faptul ca in cazurile reale defazajul dintre terisiunile Ut si U2 nu este de 180°,
ca in cazul ideal. Eroarea de unghi nu afecteaza indicatiile wltmetrelor, dar
introduce erori in indicatiile wattmetrelor, contoarelor, fazmstrelor etc.
• Clase de precizic. In functie de erorile de tensiune si de unghi se definesc
clasele de precizie ale transformatoarelor de tensiune, conform STAS
4323-70. Se construiesc transformatoare de tensiune industriale, avind
clasele 0,2; 0,5; 1 si 3, si transformatoare de laborator avmd clasele 0,1;
0,05; 0,02 si 0,01.

20
 D . Tipuri constructive

Transformatoarele de tensiune se reallzeaza ca fransformatoare industriale

sau de laborator.
In tara noastra, la uzina Electroputere- din Craiova, se construiesc
transformatoare de tensiune cu tensiuni nominale pina la 400 kV.
• Tipurile industriale dc transformatoare de tensiune pot fi de
interior sau de exterior, monof azate sau trifazate, cu izolatie de ulei,
porelan, rasini sau aer (fig. 7.7). Se construiesc de obicei cu doua sau trei
infasurari .secundare, una de masurare si celelalte de protectie.
Transformatoarele de laborator au mai multe intervalle de masurare, care
se comuta prin modificarea conexiunilor unor prize din primar si secundar.\

Figura 7.7 Transformatoare de tensiune

21
 a-schema unui transformator de laboartor ;b-trnsformator izolat in
rasini ;c-transformator izolat in portelan

2 Măsuri de protecţia muncii la utilizarea instalaţiilor şi

echipamentelor
Pentru evitarea accidentelor prin electrocutare este necesară eliminarea posibilitaţii de
trecere a unui curent periculos prin corpul uman.
Principalele măsuri de prevenire a electrocutării la locurile de muncă sunt:
1. Asigurarea inaccesibilitaţii elementelor care fac parte din circuitele electrice şi care se
realizează prin amplasarea conductelor electrice , chiar izolate precum şi a unor
echipamente electrice la o înalţime inaccesibila pentru om.
Normele prevăd ce minimă la care se pozează orice fel de conductor electric să fie de
4km , la traversarea părtilor carosabile de 6m iar acolo unde se manipulează materiale \
piese cu un gabarit mai mare , această înaltime să depaşească cu 2 pană la 2,5m gabaritele
respective.
2. Folosirea tensiunilor reduse(de 12,24 si 36V) pentru lămpile şi sculele electrice
portative.
3. Folosirea mijloacelor individuale de protecţie şi mijloace de avertizare
4. Deconectarea automată în cadrul apariţiei unei tensiuni de atingere periculoase sau a
unor scrugeri de curent periculoase.

22
5. Separarea de protecţie se realizează cu ajutorul unui transformator de separaţie.Prin
aceasta se urmareşte crearea unui circuit izolat faţa de pămant pentru alimentarea
echipamentelor electrice la care trebuie înlaturate pericolul de electrocutare.
In cazul unei defecţiuni intensitatea curentului electric care se inchide prin om este foarte
mică deoarece trebuie să treaca prin izolaţia care are o rezistentă foarte mare.
6. Izolarea suplimentară de protecţie .Se poate realiza prin:aplicarea unei izolări
suplimentare între izolaţia obişnuită de lucru şi elemente bune conducatoare de
electricitate ale utilajului; aplicarea unei izolaţii exterioare pe carcasa utilajului electric;
izolarea amplasamentului muncitorului fată de pămant.
7. Protecţia prin legatura la pământ.Este folosită pentru asigurarea personalului contra
electrocutării prin atingerea echipamentului si instalaţiilor care nu fac pare din circuite de
lucru dar care pot intra accidental sub tensiune din cauza unui defect de izolaţie.
Sistemul de priză(legat la pămant) separat pentru fiecare utilaj prezintă următoarele
dezavantaje: este costisitor (cantităti mari de materiale si manoperă), unele utilaje
(transformatoare de sudură , benzi , etc.) se mută frecvent dintr-un loc în altul; legătura
este de multe ori incorectă, executată datorită caracterului de provizorat al instalaţiei.
8. Protecţia prin legarea la nul.Se realizează reţele generatoare de protecţie care insoţesc
în permanentă reţeaua de alimentare cu energie electrică a utilajului.
9. Protecţia prin egalizarea potenţialelor.Este un mijloc secundar de protecţie şi constă în
toate părţile metalice ale diverselor instalaţiilor şi construcţiilor care în mod accidental ar
putea intra sub tensiune şi ar putea fi atinse de către un muncitor ce lucrează sau de către
o persoană care trece prin acel loc.

Accidente electrice
Se produc prin acţiunea violentă şi vătămată a curentului electric asupra omului.Ele se
pot imparti in 2 mari categorii:
1. Electrocutări(şocul electric) sunt accidente provocate de trecerea prin corpul omenesc
al unui curent electric de intensitate periculoasă care conduce in general la vătămarea
organelor interne sau la moarte.
2. Electrotraumatisme-produc de obicei vătămari externe.

23
In cazul electrocutarii curentului electric străbătând corpul omenesc acţionând asupra
centrilor nervoşi şi a muşchilor inimii putând provoca în cazuri grave stop respirator ,
stop cardiac şi moartea.
Electrocutarea se poate produce atunci când omul atinge simultan 2 puncte care au între
ele o diferenţa de potenţial de 40V.
Gravitatea accidentului este dependentă de intensitatea curentului care străbate
organismul influenţat la randul ei de rezistenţa electrică a corpului.Aceasta depinde de
starea stratului superficial al pielii (grosimea stratului superficial al pielii , curătenia
epidermei).
Dacă pielea este uscată şi nu prezintă vreo rană, existentă ei electrica este 40.000 de Ω
până la 100km dacă nu scade sub 1000 Ω .
3. Gravitatea electrocutării este determinată de:
-intensitatea curentului care trece prin corpul accidentatului intre 0,01-0,05A in cazul
current alternativ si 0,05-0,09 în caz curent continuu.
Nu se produce moartea însă accidentatul nu se poate elibera singur de sub acţiunea
curentului , dacă nu se intervine rezistivitatea electrică a corpului scade ceea ce atrage
creşterea curentului depăşind 0,09A în curent continuu sau 0,05A în current alternativ. Se
produce fibrilaţia inimii şi moartea victimei .
-traseul urmat de curent prin corpul accidentatului când curentul străbate organele vitale
(inimă , plamani, centri nervoşi), electrocutarea este deosebit de periculoasă.
-durata acţiunii curentului.În cazul în care curentul trece prin inimă iar accidental rămâne
sub acţiunea acesteia mai mult de 0,1; 0,2 secunde accidental este mortal.
Electrocutările sunt provocate prin atingere directă sau prin atingere indirectă
Atingerea indirectă constă în atingerea elementelor metalice neizolate sau cu izolaţia
defectă.
Atingerea indirectă constă în atingerea unor elemente metalice ale instalaţiilor ,
elementelor care nu fac parte din circuitul electric şi care nu trebuie să fie sub tensiune
dar care datorită deteriorarii izolaţiei au intrat accidental sub tensiune.

24
 Bibliografie

1. Masurari electronice – Anca Georghiu

Ion Spanulescu
Editura Victor, Bucuresti 2002

2. Masurari electrice si electronice – Ing. Eugenia Isac

Editura Didactica si Pedagogica, R.A. Bucuresti 1993

3. Manualul inginerului electronist – dr. doc. ing. Edmond Nicolau

dr. ing. Vasile Catuneanu
ing. M. Dragulinescu
Editura Tehnica, 1987, vol. I

25
4. Manualul montatorului de aparatura electronica – ing. E.
Abrankion
ing. A. Coliu
ing. M.
Dumitrescu
Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1971

26