Ministerul Educatie Culturii si Cercetarii al Republicii Moldova Centrul

de Excelenta in Energetica si Electronica

Catedra Sisteme Informationale

Referat
Disciplina: Masurari Electrice si Electronice

A efectuat elevul: elevul gr.Em-0121 Pesterean Andrei

A verificat: profesor Tofanica Veceslav

2022
Chisinau

Masurarea tensiunilor electrice.

Tensiunea electrica este definite ca diferenta de potential electric dintre daua puncte. Unitatea de
masura pentru tensiuni in SI este voltul, avand ca symbol V. In general, tensiunile electrice se
masoara prin metode cu citire directa, cu aparate gradate in volti numite voltmetre.In masurarile de
mare precizizie se utilizeaza metodele de compensatie.

In capitolul 2 s-a aratat ca aparatele magnetoelectrice au caracteristica statica de functionare

dependenta de intensitatea curentului ce trece prin ele, α=K.I, si ca fiecare aparat se caracterizeaza
printr-un curent nominal Ia si o rezistenta ra.

La trecerea curentului electric printr-un aparat, conform legii lui Ohm, la bornele acestuia apare o
cadere de tensiune

U=I.ra
I=U/ra

Daca in caracteristica statica de functionare se exprima I prin U/ra, se obtine:

α=f(U/ra)=f1(U)

Din acesta relatie se observa ca indicatia α este functie si de tensiunea de la bornele aparatului, deci
acesta poate functiona si ca voltmetru. Daca prin aparat trece un curent egal cu curentul sau
nominal, atunci indicatia sa va fi maxima si tensiunea de la bornele sale va reprezenta tensiunea
nominala a aparatului:

Ua=Ia.ra

Deci, orice aparat de masurat se caracterizeaza, pe langa curentul sau nominal Ia si rezistenta sa
proprie ra, si prin tensiunea sa nominala Ua.

Montarea voltmetrelor in circuit

Pentru ca un voltmetru sa masoare tensiunea electrica intre doua puncte ale unui circuit, el trebuie
montat in paralel pe circuit intre cele doua puncte, astfel tensiunea de masurat sa fie egala cu
tensiunea de la bornele sale.

Ca si in cazul ampermetrelor, la montarea voltmetrului in circuit este necesar ca functionarea

circuitului sa se modifice cat mai putin. In circuitul din figura a, inainte de montarea voltmetrului ,
tensiunea intre punctele a si b este :

U = RE /(R + ri) = E/(1+ ri/R)

Dupa montarea voltmetrului (fig. b ) , tensiunea intre punctele a, b este :

Um = E/ (1+ ri/R)(R + rv/rv)

Pentru ca U≈ Um este necesar ca raportul (R + r v)/rv sa fie aproximativ egal cu 1. Acest lucru este
posibil numai daca

rv » R ( in suma R + r v , R sa pota fi neglijat fata de r v ). La montarea gresita a voltmetrului in serie

cu circuitul ( fig. c), datorita rezistentei foarte mari a acestuia , curentul in circuit scade foarte mult .

Fig.6. Montarea voltmetrului in circuit .

a – circuit fara voltmetru ; b – circuit cu voltmetru montat corect; c – circuit cu voltmetru montat
gresit ;
De obicei, caderea de tensiune nominala la bornele aparatelor magnetoelectrice este foarte mica,
sub un volt. Cand tensiunea de masurat U este mai mare decat tensiunea nominala a aparatului, se
poate extinde domeniul de masurare cu ajutorul unor dispozitive numite rezistente aditionale.
Rezistenta aditionala este o rezistenta de valoare mare, care se monteaza in serie cu aparetul si pe
care cade o parte din tensiunea de masurat.

Pentru dimensionarea rezistentelor aditionale se considera circuitul din figura:

Fig.7.Voltmetru cu rezistenta aditionala.

Se observa ca atat prin instrumentul de masurat , cat si prin rezistenta aditionala, trece acelasi
curent, Ia :

Ia = Ua / ra = U / (ra + rad)

Din aceasta relatie se poate deduce :

U / Ua = (ra + rad) / ra = 1 + (rad / ra) = n ,

In care n indica de cate ori tensiunea de masurat este mai mare decat tensiunea nominala si se
numeste coeficient de multiplicare.

Din relatia :

n = rad / ra se obtine :

rad = ra ( n – 1)

deci pentru a extinde de n ori intervalul de masurare al unui voltmetru , este necesara o rezistenta
aditionala de n – 1 ori mai mare decat rezistenta aparatului magnetoelectri

Generatoare de masura a semnalelor

Generalitati
Generatoarele de semnal sînt aparate auxiliare folosite în tehnica măsurarilor.
Aceste aparate produc semale electrice de forme și frecvențe diferite, care imită
semnalele cu care, lucrează în mod normal circuitele electrice și electronice. Ele se
folosese la verificarea, reglarea ,depanarea și măsurarea diferitelor aparate și
înstalații.
De exemnlu, pentru verificarea unui radioreceptor trebuie sa se aplice la intrarea
acestuia un semnal sinusoidal modulat in amplitudine sau in frecventa asemanator
cu semnalul captat de antena radioreceptoare în funcționarea lui normala; la
masurari asupra unui calculator trebuie sa i se aplice acestuia semnale sub forma
unor impulsuri, asemanatoare cu cele furnizate de echipamentele periferice de
intrare ale calculatoarelor etc.
Clasificarea
Generatoarele de semnal se pot clasifica, după mai multe criterii :
După forma de semnal generat, generatoarele pot fi :
• generatoare de semnale sinusoidale, care la rîndul lor pot fi nemodulate sau
modulate în amplitudine (MA) sau în frecvență (MF);
• generatoare de impulsuri drepiunghiulare ;
• generatoare de tensiuni liniar-variabile ( TLV), tensiuni care pot avea forma
unor triunghiuri isoscele sau forma dinţilor de ferăstrău ;
• generatoare de impulsuri scurte (durata impulsurilor este mult mai mică
decît perioada lor de repetiţie) ;
• generatoarele de funcții, care pot genera semnale de mai multe forme
(sinusoidale, dreptunghiulare, tensiuni liniar-variabile, impulsuri scurte şi
altele).
După frecvenţa semnalului generat, generatoarele pot fi:
• generatoare de joasă frecvență, care generează semnale cu frecvențe
cuprinse între fracţiuni de herţi şi megaherți ;
• generatoare de audiofrecvență (20 Hz—20 kHz);
• generatoare de videofrecvență (10 Hz—10,kHz) ;
• generatoare de înaltă frecvență sau de radiofrecvență, care generează
semnale cu frecvențe cuprinse între zeci de kiloherţi şi zeci de gigaherţi.

• Generatoare de semnale sinusoidale

Generatoarele de semnale sinusoidale sînt cele mai răspîndite. Ele se caracterizează
prin faptul că semnalul generat trebuie să conţină o singură componentă
sinusoidală :
u = U max sin 2Πft
Generatoarele sinusoidale au de obicei o schemă bloc ca cea reprezentată în figura
16.1 şi conţin: un oscilator, un etaj separator, un amplificator şi un atenuator.
• Generatoare de semnale dreptunghiulare
Pe lîngă semnalele sinusoidale, în tehnica măsurărilor electrice şi electronice se
folosesc frecvent și semnale dreptunghiulare. Aceste semnale, se caracterizează
prin paliere, în timpul cărora tensiunea rămîne constantă, şi prin fronturi în timpul
cărora tensiunea variază rapid între două valori.Cu cît durata fronturilor este mai
mică, cu atit forma semnalului este mai apropiată de forma dreptunghiulară.
Semnalele dreptunghiulare se pot obţine din semnale sinusoidale, prin amplificări
şi limitări succesive, sau direct, folosind circuite basculante.

• Generatoare de tensiuni linar-variabile(TLV)

Generatoarele TLV se întîlnesc într-o mare varietate constructivă. În general,
obţinerea tensiunilor liniar-variabile se bazează pe încărcarea și descărcarea unui
condensator sub curent constant, aşa cum s-a văzut şi la generatoarele bază de timp
ale osciloscoapelor.
Tensiunile liniar-variabile se pot obţine și din tensiuni dreptunghiulare, folosind
circuite de formare cunoscute sub numele de circuile de integrare. Un circuit de
integrare este un circuit RC cu ieșire pe condensator (fig. 16.3, a) la care constanta
de timp r = RC este mult mai mare decît perioada de repetiție a semnalelor ce se
aplică la intrare. După cum se observă, tensiunea la ieşirea unui astfel de circuit
este tensiunea de la bornele condensatorului. Aplicînd la intrare un semnal
dreptunghiular, în timpul alternanţelor pozitive condensatorul se încarcă şi, datorită
constantei mari de timp, tensiunea la bornele sale creşte liniar. Din acelaşi motiv, în
timpul alternanțelor negative, cînd condensatorul se descarcă, tensiunea la bornele
sale descreşte liniar. În acest mod semnalele dreptunghiulare se transformă în
semnale triunghiulare la
care tensiunea variază liniar în timp.Dacă semnalele dreptunghiulare aplicate la
intrare au alternanţele egale, semnalul de la ieșire va fi de forma unor triunghiuri
isoscele
(fg. 16.13, 5). Dacă semnalul aplicat la intrare are alternanţele neegale, tensiunea
de la ieşire va prezenta pante de creştere şi descreştere
diferite (fig. 16.13, c).

• Generatoare de impulsuri scurte

În foarte multe aplicații practice se folosese semnale sub forma unor impulsuri
scurte, adică la care durata impulsurilor este mult mai mică decit perioada lor de
repetiție. Impulsurile scurte se obțin de obicei din semnale dreptunghiulare,
folosind circuite de formare cunoscute sub numele de circuite de derivare.

Un circuit de derivare (fig. 16.14, a) este un circuit RC cu ieşire pe rezistenţă, la

care constanta de timp 7 = RC este mult mai mică decît perioada de repetiţi, a
semnalelor ce se aplica la intrare, Tensiunea la ieşire este proporţionala, cu curentul
de încărcare, sau de descărcare al condensatorului. Dacă constanta de timp este
foarte mică, condensatorul se încarcă și se descarcă rapid, iar la ieşire se culege
semnal numai pe durata încărcării și, respectiv, a descărcării condensatorului. În
figura 16.14, b s-au reprezentat graficele semnalelor de la intrarea și de la ieşirea
unui circuit de derivare.

• Aplicații principale ale generatorului de semnal

Generatoarele de semnal au sute de utilizări diferite, dar în contextul măsurărilor
electronice, acestea pot fi împărțite în trei categorii principale:
Verificarea ;
Masurarea caracteristicilor ;
Testarea limitativa.
Mai jos sunt câteva exemple de astfel de aplicatii:
Verificarea
-Testarea emițătoarelor digitale modulare și receptoarelor
Proiectantii noilor emitătoare si receptoare fără fir trebuie să simuleze semnale IQ
în bandă de bază - perfecte si distorsionate - pentru a verifica dacă respectă
standardele wireless noi sau specializate. Unele generatoare de forme de undă
arbitrare pot genera semnale de distorsiune scăzută si de înaltă rezolutie solicitate
la viteze de până la 1 Gbps pe două canale independente - unul pentru semnalul „I”
si unul pentru semnalul « Q » . Uneori este necesar un semnal RF real pentru a
testa un receptor. În acest caz, generatoare de forme de undă arbitrare cu rate de
esantionare de până la 200 Gbps pot fi utilizate pentru a sintetiza direct un astfel de
semnal.

Măsurarea caracteristicilor
-Testarea DAC și ADC
Convertoarele digital-analog (DAC) si analog-digital (ADC) nou dezvoltate trebuie
supuse unor teste extinse pentru a determina limitele de liniaritate, monotonie si
distorsiune. AWG-urile moderne pot crea semnale analogice si digitale în mod
comun pentru aceste dispozitive la viteze de până la 1 Gbps.
Testarea limitativă
-Testarea receptoarelor de comunicații
Inginerii care lucrează cu fluxuri digitale seriale (utilizate pe scară largă în
autobuzele de comunicatii digitale si amplificatoarele de discuri) trebuie să
alimenteze astfel de dispozitive cu semnale distorsionate, în special cu semnale cu
gitter si cu sincronizare întreruptă. Generatorii de semnal buni pot economisi
inginerii ore de calcul oferind instrumente puternice de creare si editare a
gitterului. Aceste dispozitive pot compensa marginile semnalului de până la 200 fs
(0,2 ps)