Ministerul Educatie Culturii si Cercetarii al Republicii Moldova

I.P. Centrul de Excelenta in Energetica si Electronica

Catedra ‘’ Electrotehnica’’

Referat
Disciplina: Masurari Electrice si Electronice

Tema: ‘’ Extinderea domeniului de masurare la voltmetre’'

‘’Oscilascoape electrice . Generalitati . Proprietatile de baza . Utilizari.’’

A elaborat: Elev gr. EM-0121

Muntanu Dumitru

A verificat: prof. la disciplina masurari electrice si electronice :

Tofanica V :

Chisinau 2022
Voltmetrul este un aparat electric de măsură folosit pentru măsurarea mărimilor tensiune electrică sau diferența de
potențial electric dintre două puncte ale unor circuite electrice.

Voltmetrele clasice sunt compuse din dispozitive de măsură propriu-zise, alături de care pentru extinderea
domeniului de măsură sau/și divizarea în game de măsură sunt incluse în construcție rezistențe adiționale și
divizoare de tensiune.

Voltmetre electronice analogice

În prezent voltmetrele electronice analogice (cu ac indicator) nu se mai fabrică, locul lor fiind luat aproape în
totalitate de către voltmetrele digitale (numerice), cele analogice găsindu-se încă în număr mare atât în tehnica de
laborator cât și în instrumentația industrială mai veche.

Caracteristici de bază ale voltmetrelor

Voltmetrele electronice au sensibilitate mult mai mare decât voltmetrele analogice datorită rezistenței lor electrice
de intrare mult mai mari, dar sunt mai complicate și (uneori) mai vulnerabile la perturbații electromagnetice. În
literatura tehnică de prezentare (prospecte) caracteristicile voltmetrelor sunt clasificate în:

• caracteristici de intrare

• caracteristici de transfer

• caracteristici de ieșire

• caracteristici generale

Caracteristici de intrare
a) Rejecția semnalelor parazite.

Tensiunile parazite de mod comun (Vcm) se combat (rejectează) în voltmetre prin mijloace de întrerupere a buclei
de masă, sau prin utilizarea de intrări diferențiale. Tensiunile parazite de mod serie (Vms) se combat prin micșorarea
la maxim a cuplajelor parazite, - inductive, capacitive și de filtrare.

Tensiuni parazite captate prin blocuri de alimentare. Acestea se datorează diverselor comutări în schema (regimul)
rețelei electrice de forță cu consumatori de energie de putere mare (porniri de motoare, cuptoare electrice de arc,
acționări electrice prin tiristoare etc.). Tensiunile parazite captate prin blocul de alimentare se combat prin filtru de
rețea, transformator de alimentare ecranat și decuplări galvanice (transformatoare de separare).

b) Tipuri de intrări la VE alimentate la rețea.

După poziția electronică a carcasei AM (ecran exterior) precum și a altor ecrane interioare față de bornele între care
se aplică Ux există intrări cu 2,3 sau 4 borne, fiecare cu avantajele și dezavantajele lor. Intrarea cu 2 borne. Este cel
mai simplu și cel mai economic sistem de intrare, însă nu permite măsurări flotante (adică măsurări pe obiecte ce nu
au punct de masă, cum este cazul măsurării tensiunii de colector la tranzistoare). Cu toate acestea, intrarea cu 2
borne este mult mai utilizată la VE, mai ales în RF (radiofrecvență), la osciloscoape și la generatoare de forme de
semnal.
Intrarea cu 3 borne. La aceasta, bornele de legătură sunt flotante, adică ambele borne de intrare pentru tensiunea
de măsurat (Ux) sunt izolate (Riz) față de carcasa CM, care este legată la pământ. Acest tip de intrare numită și
intrare flotantă, permite măsurarea tensiunilor pe obiecte de măsură (OM) ce nu au ieșire la masă (bornă de masă),
fără a forma o buclă de masă. Intrarea flotantă se întâlnește în toate multimetrele numerice alimentate la rețea, la
indicatoarele de nul (electronice) pentru punți de măsură, la unele milivoltmetre analogice de mare sensibilitate, la
unele OC, la unele generatoare de AF și la unele înregistratoare electrice. Intrarea diferențială. Este tot o intrare cu 3
borne, la care însă rejectarea lui Vmc se face prin scădere și nu prin întreruperea buclei de masă. De aceea, acest tip
de intrare nu este potrivit pentru VE de laborator, însă este bun pentru indicatoarele de nul și mai ales pentru AM
din instrumentația industrială, unde de regulă un aparat de măsură (AM) lucrează numai pentru un singur obiect de
măsură, OM. Față de intrarea flotantă, intrarea diferențială este mai simplă și mai ieftină și de aceea este preferată
de instrumentația industrială.

Intrarea cu 4 borne sau intrarea cu bornă de gardă. La acesta, în afară de cele două normale borne de intrare, există
și o a treia bornă, izolată - borna de gardă (G). Însă intrarea cu 4 borne crește foarte mult prețul de cost și de aceea o
asemenea intrare se utilizează numai la AM speciale ca electrometre de mare sensibilitate precum și la unele AM din
instrumentația industrială sau din radiocomunicații.

c) Tensiuni nominale (game). Ca și la multimetrele pasive, gamele de tensiuni nominale sunt în succesiunea
1,3,10,adică din 10 în 10 dB.

d) Impedanță de intrare. Spre deosebire de multimetrele pasive, la VE, impedanța de intrare este constantă și este
mult mai mare.

Caracteristici de transfer
Din rândul acestora se examinează aici sensibilitatea, rezoluția, precizia și banda de frecvențe.

a) Sensibilitatea. În ultimii ani, conținutul acestei noțiuni a fost trecut de la sensul inițial:S=d/dX la cel de treaptă de
sensibilitate (gamă), pentru ca în literatura de prospect actuală să capete sensul de cea mai mică valoare măsurabilă
pe treapta (gama) cea mai sensibilă.

b) Rezoluția. Reprezintă cea mai mică fracțiune de măsurat care poate fi afișată pe scara gradată la un aparat de
măsură, AM. Ca parametru cantitativ rezoluția se definește numai pentru AM cu afișare discretă cum sunt afișarea
numerică și cea analogică cu LED-uri.

c) Precizia. În prezent, precizia de măsurare a multimetrelor electronice se exprimă prin doi termeni de eroare: a%
de citire (ct+b%) din cap de scară (cs), adică (t=eroare totală) exprimare ce pare mai adecvată decât cea bazată pe
un indice de clasă unic. Termenul a% ct provine din erori sistematice survenite la măsurare, ca: neconcordanța
dintre treptele de sensibilitate, modificare a amplificării, toleranță la montarea scării gradate etc. Termenul b% cs
provine din erori întâmplătoare și erori maximale ca: frecarea în lagăre la instrumentul (cu ac indicator) de ieșire,
derivă termică, curenți de decalaj, zgomote intrinseci și exterioare etc.

Caracteristici de ieșire
Din rândul acestor caracteristici se examinează aici tipul de afișare și ieșirea de semnal.
a) Tipuri de afișare analogică

Afișarea analogică cu ac (deplasarea unui ac indicator în fața unei scări gradate) are avantajul că permite
operatorului să-și dea seama rapid de tendința de evoluție a mărimii de măsurat (Ux) și dacă aceasta se află în
limitele normale (sau nu) pentru procesul controlat, lucru important mai ales când este vorba de instalații de măsură
și control (din industrie, comunicații, avioane, vapoare etc.). În plus, afișarea analogică permite realizarea de AM cu
scară neliniară ca, de exemplu, scară în dB (decibeli) mult utilizată în telecomunicații și în electrocaustică. Însă,
afișarea analogică obligă pe operator să interpoleze, ceea ce duce la apariția unei erori de citire și de aceea, nu este
potrivită pentru măsurători de precizie. În plus, în cazul multimetrelor (mai multe scări pe același cadran) apare și
riscul citirii mărimii măsurate pe o altă scară decât cea corespunzătoare.

Performanțe și limite la afișarea cu ac indicator. Acest tip de afișare este foarte simplu(cel mai simplu și cel mai
vechi),are consum foarte redus (sub 1 mA) însă prezintă erori de paralaxă ,este perturbat electrostatic (acul) iar
instrumentul respectiv nu poate funcționa decât într-o singură poziție (verticală, orizontală etc.) stabilă și are
robustețe redusă la șocuri mecanice și vibrații.

Afișarea analogică cu LED-uri. Este de dată mai recentă și, față de cea cu ac indicator, prezintă unele avantaje
importante: nu are parte mecanică mobilă, are geometrie rectilinie, nu depinde de poziția de funcționare
(orizontalitate) și nici de șocuri mecanice și vibrații, nu este perturbată electrostatic, este lipsită de erori de paralaxă
(la citirea indicației), are viteză mare de răspuns și dimensiuni totale mult mai reduse decât la afișarea cu ac
indicator, însă este mai scumpă, are consum propriu mult mai mare, iar mecanismul de măsură este mai complicat și
adesea mai scump.

b) Ieșirea de semnal, (IS).

Ieșirea de semnal la voltmetrele electronice permite conectarea simultană a unui înregistrator sau utilizarea VE
numai ca amplificator, adică extindere a posibilităților de utilizare a unui VE. Tensiunea pe borna IS (tipică 100mV) se
specifică în prospectul de prezentare al aparatului respectiv.

Voltmetre electronice de c.c.

Scurt istoric
Voltmetrele electronice de curent continuu (VEC) construite până în anii 1970, sunt de tipul: cu punte de triode sau
cu tranzistoare cu efect de câmp. Ambele variante constructive, oferă o rezistență de intrare suficient de bună, dar
necesita reglaj de zero electric și au sensibilitate redusă; de aceea aceste tipuri de fabricare au fost părăsite complet
în favoarea celor cu amplificatoare operaționale integrate. Acestea asigură o rezistență la fel de bună și în plus au o
sensibilitate mult mai mare cum și o precizie mai bună.

Milivoltmetre electronice de c.c.

Sunt alcătuite pe baza unuia sau mai multor amplificatoare operaționale, AO, conectate între ele în așa fel, încât să
permită amplificarea lui Ux, tensiunea de măsurat, cât și realizarea unei impedanțe de intrare mari.
Osciloscopul este un aparat care permite vizualizarea pe ecranul unui tub catodic a curbelor ce reprezinta
variatia in timp a diferitelor marimi sau a curbelor ce reprezinta dependenta intre doua marimi. Imaginile ob-
finute pe ecran se numesc oscilograme.

UTILIZARI

Osciloscopul este unu dintre cele mai raspandite aparate electronice, si are o larga utilizare, fie ca aparat de-
sine-statator, fie ca parte com-ponenta a altor aparate electronice.

Ca aparat de-sine-statator, el se utilizeaza la:vizualizarea si studierea curbelor de variatie in timp a diferitelor

semnale electrice (curenti, tensiuni); compararea diferitelor semnale electrice;

masurarea unor marimi electrice (tensiuni, intensitati ale curen- tului, frecvente, defazaje, grad de
modulatie, distorsiuni etc.); masurarea valorilor instantanee a unor semnale (tensiuni, cu-

renti); masurarea intervalelor de timp; vizualizarea caracteristicilor componentelor electronice (tuburi

electronice, tranzistoare), a curbelor de histerezis ale materialelor magnetice etc.

Uneori Osciloscopul face parte din sisteme de masurare si control sau din aparate mai complexe, cum ar fi:
caracteriograful (aparat pentru vizua- lizarea caracteristicilor tranzistoarelor), vobuloscopul (aparat pentru
vizualizarea caracteristicilor de frecventa ale amplificatoarelor). selecto-graful (aparat pentru vizualizarea
curbelor de selectivitate) etc.

Impreuna cu diferite traductoare, Osciloscopul poate fi folosit si la studierea si masurarea unor marimi
neelectrice, cum ar fi in medicina, fizica nucleara, geofizica etc.

Osciloscopul se realizeaza intr-o mare varietate de tipuri construc- tive. In tara noastra se constmiesc diferite
tipuri de osciloscoape la I.E.M.I - Bucuresti.

Proprietati

Ca aparat de masurat si control, Osciloscopul prezinta unele avantaje ca: impedanta de intrare mare, de
ordinul megohmilor; consum de putere foarte mic de la circuitul de masurat: sensibilitate mare (la unele
tipuri constructive constanta fiind de fractiuni de mV/cm); banda de frecvente foarte larga, pana la sute de
megaherti si, in constructii speciale (cu esantionare), pana la zeci de gigaherti; comoditate m exploatare.

Principiul de Functionare:

Elementui principal al unui osciloscop este tubul catodic. Pentru a putea afisa pe ecranul tubului catodic curba
ce reprezinta dependenta intre doua marimi, A=f si verticala (y), pentru a descrie pe ecran curba dorita ceea
ce este posibil avind in vedere:

• proprietatea unui fascicul de electroni de a produce in punctul de impact (de ciocnire)

iluminarea unui ecran tratat cu substante lumino fore;

• proprietatea unui fascicul de electroni de a fi deviat sub actiunea unui cimp electric sau
magnetic.

Fasciculul de electroni este produs, focalizat si accelerat in tubul catodic si loveste ecranul acestuia producind
un punct luminos (spot). Deplasarea spotului pe ecran se realizeaza prim devierea fasciculului de electroni cu
ajutorul unor campuri electrice create de doua perechi de placi de deflexie din interiorul tubului catodic, la
aplicarea unor tensiuni Uy la placile de deflexie pe directia y si Ux la placile de deflexie pe directia x.

Pentru ca pe ecran sa apara curba A=f (B), celor duoa perechi de deflexie li se aplica marimile A si B. Ca
urmare spotul se va deplasa dupa directiile y si x in acelasi ritm ca si marimile A si B.

Daca marimile A si B sunt periodice, pentru ca pe ecran sa apara o imagine stabila este necesar ca intre
frecventele celor doua marimi sa existe relatia: fA=n x fE unde n este un numar intreg.

CONSTRUCTIE SI FUNCTIONARE

Elemente componente. Schema Bloc

Osciloscoapele moderne sunt alcatute din mai multe elemente com-ponente conectate intre ele dupa o
schema bloc ca cea reprezenta in figura 1, care contine: tubul catodic, amplificatoarele Ay si Ax,
atenuatoarele Aty si Atx generatorul bazei de timp, circuitul de sincronizare (de declansare), circuitul pentru
controlul itensitatii spotului, circuitul de intarziere si blocul de alimentare.

• Tubul catodic este elementul principal al osciloscopului. In interiorul lui se genereaza

fasciculul de electroni care - deviat sub actiunea campurilor produse de semnalele de studiat,
ciocnesc ecranul, descriind pe acesta curbele dorite.

Amplificatoarele Ay si Ax amplifica semnalele de studiat prea mici, inainte de a fi aplicate placilor de

deflexie.

Atenuatoarele Aty si Atx; micsoreaza semnalele prea mari inainte de a fi aplicate amplificatoarelor Ay si Ax.
La osciloscoapele moderne, atenuatoarele sunt calibrate in V/cm sau mV/cm reprezentind tensiunea necesara
la intrarea atenuatorului pentru a produce o deplasare a spotului pe ecran de 1 cm. Aceasta calibrare este
valabila numai daca reglajul amplificarii amplificatorului respectiv este la maxim.

Generatorul bazei de timp. In cazul vizualizarii curbelor ce reprezinta variatia in timp a unor marimi [A =
f(t)], la placile de deflexie X trebuie sa se aplice o tensiune proportionala cu timpul:

Ux=Kxt
Tensiunea Ux trebuie deci sa fie o tensiune liniar-variabila in timp, adica de forma dintilor de ferastrau.
Aceasta tensiune este generata in osciloscop de generatorul bazei de timp.

• Circuitui de sincronizare (de declansare). Pentru ca imaginea de pe ecran sa fie stabila,

conform relatiei de mai sus este necesar ca frecventa semnalului de vizualizat sa fie un
multiplu intreg al frecventei bazei de timp: fA=n x fBT.

Pentru realizarea acestei conditii, generatorul bazei de timp are frec- venta variabila si, in plus, exista
posibilitatea sincronizarii ei prin circuitul de sincronizare, fie cu semnal de vizualizat, fie cu un alt semnal
exterior.

Pentru a se putea vizualiza si semnale neperiodice, la osciloscoapele moderne generatorul bazei de timp
poate functiona, la alegere, fie continuu (relaxat), generind un semnal periodic chiar si in absenta semnaului
de vizualizat, fie declansat.

Spre deosebire de functionarea periodica, functionarea declansata este comandata, chiar de semnalul de
vizualizat. In lipsa semnalului, baza de timp nu functioneaza. La aparitia unui semnal la intrare, baza de timp
se declanseaza, genereaza un singur dinte de ferastrau si apoi se blocheaza din nou in asteptarea unui alt
semnal. In cazul in care la intrare se aplica un semnal periodic baza de timp urmarind semnalul de la intrare
devine periodica.