Sunteți pe pagina 1din 3

Nume: Dorojan Liviu Gabriel

Clasa: XII E

Referat: Circuite integrate

Un circuit integrat (CI) reprezintă un ansamblu de microcomponente electronice


interconectate electric, distribuite cu densitate mare în volumul, sau pe suprafaţa unui
suport (monocristal de siliciu, bază, pastilă sau chip) comun. Rezultă că din punctul de
vedere al manipulării de orice fel (exploatării, testării, dar şi al prezentării sau nomenclaturii)
un CI se prezintă ca un obiect de sine stătător, ca un tot unitar. Din punct de vedere al
semnalelor prelucrate (procesate) circuitele integrate se pot clasifica:
 Analogice - Circuitele integrate care procesează semnale analogice
 Numerice (digitale) - Circuitele integrate care procesează semnale digitale
 Circuitele integrate cu semnal mixt - Circuite care procesează, de asemenea, atât
semnalele analogice, cât și semnalele digitale
Amplificatoarele operationale (AO) sunt cele mai utilizate circuite integrate. Amplificatorul
operaţional cu circuit integrat are doul borne de intrare (intrarea inversoare notată cu-,
denumire impusă de defazajul de 180° dintre semnalul de ieşire şi cel de intrare şi intrarea
neinversoare notată cu +) şi o borna de ieşire . Circuitul mai are două borne de alimentare la
tensiuni continue. Pentru simplificare, aceste borne nu vor fi reprezentate in simbolul
utilizat pentru AO, dar prezența lor va fi intotdeauna subînţeleasă. Ne interesează
comportarea circuitului in ansamblu şi nu a componentelor. Circuitul unui AO este for mat
din două sau mai multe etaje de amplificare diferențiale. Denumirea de operaţionale este
motivată de faptul că primele amplificatoare de acest tip au fost folosite pentru realizarea
unor operaţii matematice (adunare, integrare în raport cu timpul etc.) asupra tensiunilor
electrice în calculatoare electronice analogice.
Caracteristicile amplificatoarelor diferentiale:
 Amplificatorul diferential are doua iesiri. Daca semnalul util se aplica pe o singura
intrare,1 sau 2, observam ca semnalele culese sunt in opozitie la cele doua iesiri, 1
respectiv2, in ambele cazuri.
 Semnalele parazite (radiații provenite din rețeaua de alimentare) apar cu aceeaşi
polaritate, în fază, pe ambele in- trări şi se anulează prin compunere, la fiecare ieşire.
Dacă amplitudinea semnalului util de intrare ar fi egală cu amplitudinea semnalului
parazit, atunci amplitudinea semnalului util la ieşire este de mii de ori mai mare
decât amplitudinea semnalului parazit;
 Dacă pe cele două intrări, 1 şi 2, se aplică două semnale în opoziţie de fază
(defazate cu 180°), observăm că semnalele culese sunt compuse, dar cu aceeaşi fază
la cele două ieşiri ;
 Curenţii de intrare I+ şi I_sunt neglijabili, deoarece rezistenţa de intrare este foarte
mare;
 Amplificatorul diferenţial realizează amplificare mare a semnalelor mici şi permite
realizarea unor operaţii matematice (comparare, mediere, derivare, integrare).
Aplicând o tensiune U+, pe intrarea neiversoare şi o tensiune U_ pe cea inversoare,
tensiunea diferenţială de intrare in AO va fi:
Ud=U+-U-, iar tensiunea pe ieşire va avea expresia:
Uies=A Ud=A(U+ -U), unde A este amplificarea. Dacă U+ = U_, atunci Uies = 0.
AO în montaj de comparator detectează dacă o tensiune aplicată la intrare depăşeşte un
anumit nivel. La intrarea inversoare se conectează o sursă de tensiune constantă, de
referinţă, iar la intrarea neinversoare se conectează o sursă de tensiune sinusoidală. Atâta
timp cât tensiunea de intrare Uintr este mai mică decât tensiunea de referinţă Uref la ieșire se
obţine tensiunea minimă, negativă. La alternanţele nega- intr tive ale sinusoidei, la ieşire se
obţine nivelul maxim al tensiunii negative deoarece o mică diferenţă de tensiune între cele
două intrări aduce AO, la saturație amplificarea având valori mari . Când tensiunea de
intrare U, este mai mare intr decât tensiunea de referinţă U ref, la ieşire se obţine tensiunea
ref maximă pozitivă.
Conversia analogic-digitală este un procedeu de transpunere a unui semnal analogic
(descris printr-o funcţie liniară, a cărei variabilă ia valori într-un domeniu continuu) în
semnal digital (descris printr-o funcţie a cărei variabilă ia alternativ numai două valori).
Această conversie poate fi realizată cu mai multe comparatoare conectate în paralel şi
compară semnalul liniar de intrare cu diferite tensiuni de referinţă culese de pe un divizor
de tensiune. Când tensiunea de intrare este mai mare decât tensiunea de referinta a unui
comparator, atunci apare un semnal cu nivel mare la iesirea acelui comparator.
Schematic un AO constă din trei blocuri cu funcţii distincte:
 Bloc de intrare
 Bloc intermediar
 Bloc de ieşire

Fiecare dintre ele poate fi constituit din unul sau mai multe etaje amplificatoare realizate cu
tranzistoare integrate. Blocul de intrare este un amplificator diferenţial, numit astfel
deoarece amplifică diferenţa dintre cele două tensiuni de intrare, v id = v+ - v- . Blocul
intermediar preia tensiunea furnizată de blocul de intrare şi o prelucrează pentru a
corespunde cerinţelor blocului de ieşire. Ultimul bloc asigură curentul de ieşire necesar
(uzual de ordinul a 10 mA). Primele AO au fost realizate în întregime cu tranzistoare bipolare
(tipurile 709 și 741). Ulterior s-au folosit tranzistoare cu efect de câmp cu grilă joncţiune
(TECJ) în etajul de intrare, pentru mărirea rezistenţei de intrare, ajungându-se până la
construirea unor AO realizate exclusiv cu tranzistoare cu efect de câmp metal – oxid –
semiconductor (TECMOS), cu canal n.
În figura de mai sus este prezentat simbolul geometric prin care se reprezintă un AO în
schemele electronice, în care:
 Bornele notate V+ şi V- sunt cele două terminale de alimentare (cu tensiune
continuă) ale AO. În cele mai multe aplicaţii, AO se alimentează simetric (V_=- V+ ) ,
un caz tipic fiind V+=15V;V _=15V . Întrucât se presupune cunoscut faptul că orice
circuit electric nu poate funcţiona în absenţa alimentării, în schemele practice
(pentru o mai uşoară “citire” a lor) nu se mai reprezintă cele două borne de
alimentare, precizându-se doar valorile tensiunilor V+ şi V- .
 Borna de intrare notată cu semnul „minus” se numeşte intrare inversoare.
1. v- este potenţialul intrării inversoare;
2. i – este curentul absorbit de intrarea inversoare;
 Borna de intrare notată cu semnul „plus” se numeşte intrare neinversoare.
1. v+ este potenţialul intrării neinversoare
2. i+ curentul absorbit de intrarea neinversoare.

Tehnologii de realizare a circuitelor integrate


Tehnologiile de realizare a circuitelor integrate urmăresc dezvoltarea într-o structură
tridimensională de suprafeţe conductoare şi izolatoare a unui număr de straturi suprapuse,
cu anumite proprietăţi, prin diverse procedee: fotolitografie, implantare de ioni, difuzie.
Realizarea componentelor electronice şi conexiunilor în cazul unei tehnologii, se face prin
repetarea de mai multe ori a următoarelor etape:
 realizarea unor plachete de siliciu subţiri (0,5-1mm);
 realizarea componentelor electronice pe plachetele de siliciu (plachetele se acoperă
cu un strat fotosensibil pe care se desenează componentele, sunt expuse la lumină
ultravioletă, apoi se spală cu o soluţie care îndepărtează materialul fotosensibil care
nu a fost expus luminii);
 realizarea conexiunilor electrice între componente;
 separarea cipurilor de pe fiecare plachetă;
 conectarea cipului cu fire de aluminiu sau de aur cu diametre de circa 0,025 mm la
pinii (vârfurile metalice) capsulei şi încapsularea;
 testarea dispozitivelor electronice.
Un AO poate avea două amplificatoare diferenţiale conectate între ele . Primul amplificator
diferenţial primeşte semnalul care va fi amplificat la ieşire. leşirile primului amplificator
diferenţial sunt cuplate cu intrările celuilalt amplificator diferenţial. Circuitele integrate sunt
utilizate în diverse aplicaţii: scheme care amplifică semnale audio sau generează oscilaţii cu
diferite forme şi frecvente (care depind de timpul în care se încarcă şi se descarcă conden-
satorul C prin rezistorul R).

Bibliografie:
1. Manual clasa XII Editura Corint, Octavian Rusu, Livia Dinca, Constantin Traistariu
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Circuit_integrat
3. Cursul Circuite Integrate AFAHC

S-ar putea să vă placă și