Sunteți pe pagina 1din 32

UNIVERSITATEA “POLITEHNICĂ” DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA TRANSPORTURI
CATEDRA TELECOMENZI SI ELECTRONICĂ ÎN TRANSPORTURI

Proiect MES/STAD
INSTRUMENT NUMERIC
DE MĂSURARE:
Aparat de măsură tip cronometru(faradmetru numeric)

Îndrumător: Autor:
S.l.drd.ing. Nemtoi Mihaela

2009
CUPRINS

1.Itroducere

2.Tema proiectului

3.Schema bloc a aparatului

4.Memoriu tehnic

5.Breviar de calcul

6.Calculul economic

7.Schema electrică completă a aparatului

8.Bibliografie
1 Introducere
Importanţa aparatelor de măsură numerice. Avantaje şi
dezavantaje faţă de aparatele analogice.

CI ale unui AMN lucrează cu semnale analogice, dar toate celelalte


blocuri lucrează cu semnale numerice .
Semnalele analogice pot fi măsurate direct cu aparate relativ simple,
însă sunt sensibile la imperfecţiunile căilor de transmisie şi de
prelucrare(pierd din precizie după fiecare operaţie deoarece informaţia este
grefată pe amplitudine).
Semnalele numerice sunt sub formă de impulsuri şi au informaţia
grefată pe durată şi pe poziţia impulsurilor în timp(SN oferă o mai mare
flexibilitate în utilizare(operaţiile de calcul, numărarea, multiplexarea,
transmisia se fac mult mai comod decât în analogic, iar în cursul acestor
prelucrări precizia mărimii primare se conservă).
CN(circuitele numerice) lucrează pe principiul totul sau
nimic(structuri foarte simple în circuitele de bază).
Cu CN de bază(porţi, codificatoare/decodificatoare, multiplexoare,
bistabile, numărătoare, registre, operatori logico-aritmetici, automate
programabile, circuite de conversie a datelor) se pot construi o mare
varietate de AM.
CN permit implementarea de funcţii din ce în ce mai complexe pe
acelaşi cip(micşorarea gabaritului AM şi reducerea preţului de cost.
Viteza de lucru a unui procesor modern este de aproximativ
1000MHz(frecvenţă de ceas).

Concluzii:

Avantaje:
- AMN pot atinge viteze mult mai mari decât cele analogice deoarece au
răspunsul independent de amplitudinea semnalului ce poartă mărimea de
măsurat(x).
- AMN sunt mai robuste(rezistente la şocuri şi vibraţii).
- AMN pot funcţiona în orice poziţie.
- AMN sunt uşor integrabile în sistemele de măsurare-reglare conduse de
calculator.
Dezavantaje:
-AMN nu permit sesizarea rapidă a tendinţei de evoluţie a mărimii de
măsurat(x) şi nici realizarea de scări neliniare.

Circuite logice fundamentale utilizate în AMN

-AMN au elemente şi blocuri comune(FI,N,P,BC). La baza acestora stau


circuite simple numite circuite logice (circuite numerice).
-Denumirea unui sistem de numeraţie se face după baza(B) utilizată.
-Sistemul de numeraţie cu B=2 se numeşte sistem binar şi este generalizat în
toate sistemele numerice de calcul.
-Pe întreg lanţul de măsură al AMN precum şi pentru comunicaţiile cu
echipamente periferice sau calculatoare se utilizează sistemul binar şi numai
la ieşire rezultatul trebuie afişat în sistem zecimal.
-Realizarea fizică a elementelor ce utilizează sistemul binar are soluţii
practice foarte simple.
-Algebra booleană atribuie cifrelor 0 şi 1 semnificaţia de fals respectiv
adevărat şi în 1938 Shannon o aplică la studiul circuitelor de comutaţie.

Principalii parametri ai circuitelor logice sunt:

-Tensiunea de alimentare(Ucc(TTL)=5V;Udd(CMOS)=3..15V).
-Tensiunile de intrare şi ieşire pentru nivelele 0 şi 1 logic.
-Impedanţa de intrare(Zi) şi de ieşire(Zo).
-Timpii de propagare(timpi de întârziere). Caracterizează răspunsul
circuitului la aplicarea unui semnal treaptă de intrare.
-Puterea disipată=puterea medie consumată în stările 0 şi 1 logic ale unei
singure unităţi logice din capsula respectivă.
-Imunitatea la zgomote=capabilitatea circuitelor numerice de a nu suferi
basculări false sub acţiunea tensiunilor perturbatoare prezente la intrare.
-FAN-IN=încărcarea produsă de intrările circuitului exprimată în unităţi
convenţionale.
-FAN-AUT=numărul de intrări pe care le poate comanda ieşirea circuitului.
2.TEMA PROIECTULUI

Tema proiectului este aparat de măsură de tip cronometru(faradmetru


numeric) care să măsoare capacităţi în gamele 20uF, 2uF, 20nF, 2nF cu o
precizie de 0,5%.
Posibilitatea măsurării unui interval de timp pe cale numerică este
exploatată şi la măsurarea unor parametri de circuit legaţi de timp, cum sunt
R,L,C, sau defazajul φ.
3.SCHEMA BLOC A APARATULUI

Un faradmetru se poate realiza conform schemei bloc de mai sus.


Condensatorul de măsurat Cx este mai întâi descărcat prin şuntarea cu
comutatorul electronic K. După deschiderea lui K, tensiunea la bornele
condensatorului Cx creşte după ecuaţia:

Uc=E*[1-exp(-t/R0*Cx)] (1)

În momentul t1, când Uc devine egală cu prima tensiune de referinţă


U1, comparatorul CT1 basculează determinând apariţia unui impuls la
ieşirea formatorului CF, care pune bistabilul TF în 1 logic, deschizând poarta
P. În momentul t2, când Uc atinge referinţa U2, comparatorul CT2 emite un
impuls (prin formatorul CF) care readuce bistabilul TF în 0 logic, ceea ce
provoacă închiderea porţii P. În intervalul Tm, cât P a fost deschisă, spre
numărător au trecut N impulsuri de perioadă T0, adică N*T0=Tm.
Pe de altă parte, din (1) pentru t1 şi t2 se obţine relaţia:

Tm=t2-t1=R0*Cx*ln(E-U1)/(E-U2) (2)
care asociată cu relaţia N=a*Cx, a=f0*R0
conduce la ecuaţia de funcţionare a faradmetrului:

N=a*Cx, a=R0/T0*ln(E-U1)/(E-U2)=const. (3)

Faradmetrul analizat este mai simplu decât o altă schemă bloc, însă
necesită trei tensiuni stabilizate(E,U1 şi U2).
4. MEMORIU TEHNIC

Comparatoare de tensiune

Aparatele de măsură numerice funcţionează pe principiul comparării a


două intervale de timp sau a două tensiuni. În ultimul caz, un rol important îl
are comparatorul de tensiune(CT). Acesta este un amplificator operaţional
specializat, ce permite compararea unei tensiuni necunoscute(Ux) cu alta
(Ur) luată drept referinţă; la ieşire, comparatorul semnalează dacă Ux este
mai mare sau mai mică decât Ur prin nivelul tensiunii de ieşire(Uo), care
poate lua doar două valori: 0 logic(tensiune de ieşire negativă) sau 1
logic(tensiune de ieşire pozitivă), întocmai ca la porţie logice.
Această particularitate plasează comparatoarele de tensiune în familia
circuitelor de interfaţă, deoarece au semnal analogic la intrare şi semnal
logic la ieşire.
În aparatele de măsură numerice, comparatoarele de tensiune se
utilizează ca detectoare de prag, la realizarea convertoarelor analog-
numerice sau a celor de tensiune-timp, la circuitele de citire a memoriilor, şi
ca receptoare de linie.
Circuite de bază
Cel mai simplu comparator de tensiune poate fi realizat cu un
amplificator operaţional rapid(709) în bucla deschisă, ca în figura 1, unde Ui
şi Ur sunt tensiunea de intrare şi respectiv cea de referinţă, Ud este tensiunea
de intrare diferenţială, iar Uo este tensiunea de ieşire. Datorită amplificării
foarte mari a amplificatorului operaţional în buclă deschisă (Ao=10^5…
10^6), caracteristica de transfer a acestuia aproximează suficient de bine
caracteristica ideală a unui comparator de tensiune.

Ui CT
+ Uo
Ud
-
Ur

Fig. 1 Comparatorul de tensiune


Deoarece diferenţa Ui-Ur, pentru care Uo urcă în 1 logic, e foarte
mică(sub 0,1…1mV), ceea ce înseamnă că Ui-Ur=0, se poate afirma că un
comparator de tensiune sesizează egalitatea a două tensiuni. Dacă Ur=0,
comparatorul detectează momentul trecerii prin zero a lui Ui, caz în care se
numeşte comparator de nul. În sfârşit, din figura 1, rezultă că un comparator
de nul poate fi utilizat şi ca detector de polaritate( când Ui>0, atunci
Uo=UoH, iar când Ui<0, atunci Uo=UoL).
Comparatorul analizat prezintă două inconveniente:
• este vulnerabil la tensiuni parazite(basculări false)
• tensiunea diferenţială pe intrare(Ud=Ui-Ur) poate atinge valori mari,
periculoase pentru amplificatorul operaţional, ceea ce impune limitarea
tensiunilor Ui şi Ur la valori sub 5…10V.
Pentru eliminarea celui de-al doilea neajuns, tensiunile de comparat
Ui şi Ur se aplică pe o singură intrare, ca în figura 2. Deoarece tensiunea
diferenţială de intrare Ud=0, ecuaţia de funcţionare a comparatorului de
tensiune devine Ui/R1+Ur/R2=0, şi ca urmare:

Ui=-R1/R2*Ur

După cum se poate constata, comparaţia se realizează între curenţii


din nodul intrării neinversoare, ceea ce permite ca Ui şi Ur să poată varia în
limite mult mai largi decât în cazul precedent, fără ca Ud să depăşească
tensiunea naturală de saturaţie(fracţiuni de mV) a amplificatorului respectiv.
Evident, tensiunile Ui şi Ur trebuie să fie de polarităţi diferite.

Ui R1 1k CT
+ Uo
R2 1k

Ur -

Fig. 2 Comparator de tensiune perfecţionat(valorile rezistenţelor sunt


arbitrare, adică nu se referă la figură)
Circuite electronice pentru formarea şi generarea semnalelor
numerice

Din rândul circuitelor formatoare de impulsuri, vom prezenta triggerul


Schmitt. Generarea unor semnale periodice(de ceas, sau sincronizare)
necesare blocurilor numerice se realizează cu circuite astabile.

Circuite trigger Schmitt

Triggerul Schmitt(TS) poate fi considerat un bistabil particular, care


basculează numai când semnalul de intrare depăşeşte anumite praguri,
particularitate ce permite evitarea basculărilor false datorate zgomotelor. Se
utilizează la convertirea semnalelor sinusoidale, sau de altă formă, în semnal
dreptunghiular, sau în impulsuri logice. De asemenea, se utilizează şi la
refacerea semnalelor dreptunghiulare lente sau distorsionate.
Caracteristica principală a unui trigger Schmitt este prezenţa
fenomenului de histerezis – basculările au loc la valori diferite ale tensiunii
de intrare(Up1 şi Up2) în funcţie de sensul în care această tensiune variază.
Triggerul Schmitt este întâlnit la intrarea frecvenţmetrelor numerice precum
şi la intrarea multor blocuri ce lucrează cu semnale logice; se utilizează atât
ca circuit independent, cât şi ca circuit de intrare pentru o serie de porţi
logice, sau la intrarea de tact a unor numărătoare integrate, etc.
Un Trigger Schmitt cu tranzistoare, cu rol de formator de impulsuri
dreptunghiulare a fost deja întâlnit la o schemă de bază de timp pentru
osciloscoape. În cele ce urmează vom prezenta două tipuri de trigger
Schmitt: formator de tensiune dreptunghiulară alternativă, şi formator de
impulsuri (semnale) logice.

Triggerul Schmitt ca formator de semnal logic TTL/CMOS

În acest caz, ieşirea triggerului Schmitt trebuie să producă semnale


compatibile TTL/CMOS, ceea ce impune ca ambele praguri să fie pozitive;
astfel, nivelul în starea JOS trebuie să fie 0V, iar cel în starea SUS trebuie să
fie apropiat de tensiunea de alimentare. O asemenea particularitate este
oferită în mod natural de porţile logice, însă problema poate fi rezolvată şi
cu amplificatoare operaţionale.
Schemă de trigger Schmitt compatibil TTL/CMOS cu
amplificator operaţional

Pentru a face ca tensiunea de ieşire(Uo) în starea JOS să fie zero(UoL=0V),


este necesar ca amplificatorul să fie alimentat simetric (Ucc şi 0); în plus,
acesta trebuie să fie cu ieşire pe TEC-MOS, pentru ca starea JOS a ieşirii să
fie la 0V( etajele de ieşire cu tranzistoare bipolare permit obţinerea unui
nivel de 1…2V în starea JOS). În sfârşit, pentru a face ca ambele praguri să
fie pozitive, este necesar ca pe intrarea neinversoare să fie aplicată o
tensiune de referinţă(Ur). O schemă de trigger Schmitt cu alimentare
asimetrică folosind montajul inversor este prezentată în figura 3, unde Ur
este tensiunea de referinţă menţionată.

R2 1k

Ur R1 1k AO
+ Uo
Ud
-

Ui

Fig. 3 Trigger Schmitt compatibil TTL/CMOS cu AO în montaj inversor

Din schemă rezultă relaţiile:


Up1=Ur+(UoH-Ur)*K
Up2=Ur+(UoL-Ur)*K=Ur*(1-K); UoL=0
Uh=Up1-Up2=(UoH-UoL)*K=K*UoH

K=R1/(R1+R2)

Ur=Up2/(1-K)

Schemă de trigger Schmitt cu inversoare CMOS


Triggerul Schmitt realizat cu inversoare CMOS este una din cele mai
simple soluţii realizabile cu porţi logice. Schema de principiu a unui astfel
de trigger Schmitt este ilustrată în fig. 4, unde R1 şi R2 formează reţeaua de
reacţie pozitivă, existentă şi la triggerele prezentate anterior. În absenţa
tensiunii de intrare (Ui), ieşirea inversorului I1 se află în 1 logic, şi ca
urmare, ieşirea lui I2 (deci şi a triggerului) se află în 0 logic(Uo=0v). După
aplicarea lui (Ui) tensiunea de intrare a inversorului I1(Ui’) evoluează după
ecuaţia:
Ui’=Ui-(Ui-UoL)*K; K=R1/(R1+R2)

care arată că la creşterea lui Ui creşte şi Ui’; la atingerea pragului de


basculare(Ud) a inversorului I1, ieşirea triggerului urcă în 1 logic(Uo=UoH).
Valoarea tensiunii Ui la care are loc bascularea circuitului, constituie pragul
superior, calculabil cu relaţia:

Up1=UDD/2*(1-K)
Unde s-a ţinut cont că UoL=0V, Ud=UDD/2. Orice evoluţie a intrării
Ui, care face ca Ui’ să se menţină deasupra tensiunii Ud, determină ieşirea să
rămână tot în 1 logic(Uo=UoH=UDD), timp în care Ui’ satisface relaţia:
Ui’=Ui-(Ui-UoH)*K
În momentul în care tensiunea Ui’ redevine egală cu Ud, triggerul
basculează din nou, revenind în starea iniţială(Uo=0V). Valoarea lui Ui la
care se produce această rebasculare constituie pragul inferior, ce se
calculează cu relaţia:
Up2=UDD*(1-2*K)/2*(1-K)
ţinând cont că UoH=UDD şi Ud=UDD/2
În sfârşit, din scăderea celor două praguri, rezultă tensiunea de histerezis:
Uh=K*UDD/(1-K)

R2 1k

I1 SN7404 I2 SN7404
Ui R1 1k Uo
1 2 1 2
1 1
Ui'

Fig. 4 Trigger Schmitt cu inversoare CMOS

Circuite basculante bistabile asincrone

În cazul CBB asincrone, numite şi bistabile elementare, trecerea ieşirii


Q dintr-o stare în alta, se face numai prin aplicarea unui semnal de date la
intrare. Tipurile cele mai des întâlnite sunt RS şi JK; acestea pot fi realizate
cu tranzistoare sau, cel mai adesea, cu porţi logice. Ne vom referi pe scurt
numai la ultimele. Se mai numesc şi bistabile de tip Latch.

Bistabilul RS

Schema de principiu derivă din varianta cu tranzistoare prin înlocuirea


tranzistoarelor T1 şi T2(precum şi rezistenţele din bazele acestora) cu două
porţi SAU-NU(notate P1 şi P2); se obţine bistabilul RS din figura 5. Intrările
S şi R se numesc intrări de date, iar Q şi Q-non ieşiri. Bistabilul RS
funcţionează după tabelul de adevăr de mai jos, unde Qn reprezintă starea
anterioară a ieşirii Q, înaintea aplicării comenzii de intrare, iar Qn+1 – starea
aceleiaşi ieşiri, după aplicarea comenzii pe una din intrările S sau R.

P 1
R
2 Q
1
3

P 2 Bistabil RS Noname
R Q
2 Q - n o n
S 1 S
3

Fig. 5 Circuit basculant bistabil RS cu porţi SAU-NU

S R Qn+1
0 0 Qn
0 1 0
1 0 1
1 1 ?

Tabel de adevăr

Interpretarea datelor din tabelul de funcţionare este următoarea:


1. În lipsa comenzilor pe intrările S şi R(S=0 şi R=0), starea bistabilului
nu se schimbă, deci păstrează starea anterioară, adică Qn+1=Qn;
2. Fie Q=0 starea anterioară (ceea ce implică Qnon=1); la aplicarea lui 1
logic pe intrarea S(când R este în 0 logic), Qnon coboară în 0 logic, ceea ce
provoacă urcarea lui Q în 1 logic, adică are loc înscrierea informaţiei;
3. Când S revine în 0 logic, Q rămâne în 1 logic, adică are loc
memorarea informaţiei înscrise. În plus, dacă se repetă comanda pe S,
bistabilul rămâne în aceeaşi stare (Q=1) până la aplicarea unei comenzi pe
R;
4. La aplicarea unui 1 logic pe R( S fiind în 0 logic), ieşirea Q coboară în
0 logic, adică are loc ştergerea informaţiei înscrise;
5. În sfârşit, dacă se aplică simultan 1 logic pe R şi S, evoluţia porţii este
incertă; se spune că această stare este nedeterminată, sau interzisă.

Generator Etalon

Generator
Etalon

x1
x10
x100
x1K
x10K
x100K
x1M

Bloc de generator etalon

Etaloane de frecvenţă cu cuarţ

Au la bază un oscilator cu cuarţ termostatat, ating precizii 10^-7 -


10^-9 şi sunt utilizate numai ca etaloane de lucru.

Oscilatorul cu cuarţ este, de regulă, un oscilator Pierce la care


stabilitatea oscilaţiilor este asigurtă de către un rezonator electromecanic cu
cuarţ.
Rezonatorul cu cuarţ, denumire prescurtată cuarţ, este realizat sub
forma unei plăcuţe din cuarţ(P), rotundă sau pătrată şi prevăzută cu electrozi
de argint(EA) pe ambele feţe. Frecvenţa de rezonanţă(fr) a plăcuţei este
dependentă de grosimea(g):
fr=1,6+2.8/g(mm) MHz
precum şi de unghiul de tăiere al acesteia în raport cu axul optic al cristalului
primar.
Schema electrică a unui rezonator de cuarţ este arătată în fig. 6. În
scopul stabilizării capacităţii paralele(Cp) şi a atenuării perturbaţiilor
mecanice şi electrice, plăcuţa de cuarţ se introduce într-o montură metalică
sau într-un tub cu vid.

L s

R s
C p

C s

2
Fig. 6 Rezonator de cuarţ

Oscilatorul
Oscilator cu cuarţ pentru frecvenţa etalon f0=1MHz. Rezistenţa R1
serveşte la polarizarea automată a grilei TEC-lui, C1 împiedică apariţia unor
oscilaţii parazite, iar R2 produce o reacţie negativă necesară îmbunătăţirii
formei de undă(sinusoidală) a tensiunii de ieşire. Consumul de curent în
drenă este foarte redus: 30uA. Stabilitatea frecvenţei acestui oscilator este în
jur de 10^-4, insuficientă pentru un etalon de frecvenţă; dar poate fi crescută
la 10^-8 prin termostatare.
+ 9 V

L
0 . 5 m H

Q 1

R 1
C 1 R 2
1 0 p F 1 k
2 . 2 M

Fig. 7 Oscilator cu cuarţ

Bloc de numărare şi afişare

Registru de Afişaj
Numărător Decodor
memorare numeric
(N) (D)
(M) (AN)

Schema bloc de numărare şi afişare

Numărătorul binar –zecimal:

Din motive legate de operatorul uman, numaratoarele utilizate in


aparatele de masura numerice trebuie sa afiseze numere zecimale, intern
codificate binary-zecimal(BCD), adica trebuie sa fie decadice. Un asemenea
numarator este format din mai multe numaratoare de 4 biti, conectate in
serie, pe care le vom numi decade de numarare.
a)Decada de numarare

O decada de numarare este similara cu numaratorul binar de 4 biti , cu


deosebirea ca ciclul de numarare se opreste la 10 si nu la 16,adica este un
numerator modulo 10. Schema unei decade de numarare este prezentata in
fig. 8. Limitarea la 10 a numararii se face cu ajutorul unei reactii
convenabile (prin P) in felul urmator:
•dupa primele 9 impulsuri aplicate la intrare,iesirile Q1,Q2 si Q0 ajung
in starea 1001(cifra 9 in cod binary);
• la aparitia celui de-al zecelea impuls, starea devine 1010(cifra 10 in
cod binar);
• poarta P, avand 1 logic pe intrari, produce la iesirea Z negat un 0
logic, ceea ce provoaca stergerea celor 4 bistabile, pregatind decada pentru
un nou ciclu de numarare de la 0 la 9(practic starea 1010 dureaza extrem de
putin , dar suficient pentri stergere);
• simultan cu aducerea la zero a celor 4 stabile(la sfarsitul numararii
celor 10 impulsuri), tranzitia de la 1 la 0 de la iesirea portii P constituie si
semnalul de intrare pentru decada urmatoare(transport catre rangurile
urmatoare).

Observatii:
-modul de implementare al numaratorului este doar principial;
el are cateva neajunsuri care fac schema inutilizabila:

-datorita comutarii asincrone a bistabilelor ,e posibil ca iesirea portii P sa


produca un impuls negative foarte scurt(Z negat=0), care sa reseteze cel
putin un bistabil;

-durata impulsului Z negat,de readucere a numaratorului in starea 0, este


mica si necontrolabila(ea provine din jocul intarzierilor), fiind posibil ca
toate bistabilele sa poate fi resetate.

-descrierea schemei poate sugera o regula simpla de alcatuire a


numaratoarelor modulo p(prin metoda aducerii la zero):

-din relatia p<=2^n se deduce numarul de bistabile necesare(n);


-bistabilele se conecteaza in schema unui numarator binar direct, si apoi se
lasa numaratorul sa evolueze pana la starea p-1;
-se decodifica starea p,si in momentul in care aceasta este atinsa ,se aplica un
impuls de stergere (Z negat) tuturor bistabilelor numaratorului.

2
3
1

Z n o n
1
3 Q 0 Q 1 Q 2 Q 3
2

C L E A R

U 1 A U 2 A U 3 A U 4 A

3 5 3 5 3 5 3 5
2 J Q 6 2 J Q 6 2 J Q 6 2 J Q 6
K Q K Q K Q K Q
1 1 1 1
C L K C L K C L K C L K
C
1 5 1 5 1 5 1 5
4 C L R 4 C L R 4 C L R 4 C L R
P R E P R E P R E P R E

Fig. 8 Numărătorul binar-zecimal(decadă de numărare)

b)Numaratorul binar-zecimal

Se obtine prin inscrierea mai multor decade(unitati ,zeci,sute) de tipul


celei din fig. 8, asa cum se arata in fig. 9. Se observa ca semnalul produs de
bistabilul 3(bitul cel mai semnificativ) pe iesirea Q3 a decadei unitatilor,
constituie semnalul de intrare C pentru decada zecilor.
N

Decada Decada Decada Decada


mii Sute Zeci Unitati

Q1 Q2 Q3 Q4 Q1 Q2 Q3 Q4
Q1 Q2 Q3 Q4 Q1 Q2 Q3 Q4

Fig. 9 Numărătorul binar-zecimal cu patru decade

Concluzii

Numaratoarele binare asincrone sunt simple , dar au doua neajunsuri:

• nu pot functiona la frecventa ridicata ;

• prezinta pericolul aparitiei unor impulsuri parazite la decodare, care


pot provoca basculari false. Impulsurile parazite apar datorita faptului ca
bistabilele numaratorului comuta pe rand(de la rangul cel mai putin
semnificativ spre cel mai semnificativ) si, ca urmare , pe durata tranzitiei
starilor, evolutia bistabilelor este incerta. De aceea numaratoarele asincrone
nu se mai utilizeaza la numarare, ci la divizarea frecventei.

Observatie: pentru evitarea aprinderilor false ale segmentelor de afisare


,cauzate de tranzitiile parazite, se utilizeaza decodoare prevazute cu circuit
de validare. Acesta ingusteaza timpul de deschidere al portii ce comanda
segmentul respectiv, si totodata deplaseaza(intarzie) acest interval de timp in
afara zonei trazitiilor parazite.
Registru de memorare:

Deoarece un bistabil constituie o memorie de 1 bit, rezulta ca n


bistabile pot memora un cuvant de n biti. O astfel de structura se numeste
registru (prin analogie cu caietul de scris de tip contabil).Cu alte cuvinte, un
registru permite stocarea si regasirea unei informatii binare reprezentata pe n
biti. Exista mai multe criterii de clasificare a
registrelor(destinatie,structura,etc). Astfel :
• dupa scopul utilizarii(destinatie) se disting registru de
memorare si registru de deplasare(decalare).
• dupa structura interna, exista registre paralele , registre
serial/paralele(deserializare), registre parallel/seriale(serializare) si
registre universale

Registrele de memorare(RM) se utilizeaza, de regula, ca interfata intr


doua subansambluri .Un astfel de registru permite stocarea temporara a
informatiei elaborate in subansmablul A, pentru a fi ulterior folosita in
subansamblul B, primul devenind apoi liber sa-si reia activitatea. Evident,
pentru ca ansamblul A-RM-B sa functioneze correct, e necesar ca aceste trei
blocuri sa lucreze sincron, conditie asigurata de catre un bloc de comanda,
care furnizeaza semnale de coordonare adecvate(intre care semnalul de
incarcare a registrului –LOAD).
Datorita faptului ca RM este plasat intre doua blocuri , se mai
utilizeaza si denumirea de registru tampon.
Registrul de memorare se poate realiza atat cu bistabile D-latch, sau
comandate pe front, cat si cu bistabile JK-MASTER-SLAVE. In cazul
utilizarii bistabilelor D-latch , registrul se mai numeste si transparent ,
deoarece pe palierul activ al semnalului de incarcare, datele de la intrare trec
imediat la iesire, ca urmare, comanda registrului se va face printr-un impuls
cat mai scurt.
In cazul utilizarii bistabilelor comandate pe front, registrul izoleaza
practic subansamblurile intre care este conectat, oferindu-le o relativa
autonomie. Structura unui registru de memorare este paralela: atat intrarile
de tact, cat si cele de fortare asincrona,s e conecteaza in paralel , pe o
lungime a cuvantului de n biti( de regula ,4 sau 8).
In acest caz , registrul se mai numeste si registru paralel.
Prezenta registrului de memorare permite ameliorarea performantelor
sistemului A-B; de exemplu , la un aparat de masura numeric, intercalarea
unui registru de memorare intre numerator , si blocul de afisare adduce
urmatoarele imbunatatiri:

• stabilizarea cifrelor afisate:

Numarul Nx,care reprezinta rezultatul masurarii este afisat o singura data


intr-un ciclu de masurare , si deci , afisajul nu va palpai in rimul
numaratoarelor(fara RM ultimele cifre palpaie, dand senzatia de instabilitate
care deranjeaza, iar secventierea ciclurilor de afisare este vizibila si deci
obositoare);
• cresterea vitezei de lucru

In timp e blocul final afiseaza informatia Nx continuta in registru, blocul de


prelucrare (numaratorul) poate efectua o noua secventa de masurare ;
principiul este cunoscut sub numele de suprapunere a operatiilor si este mult
folosit in echipamentele numerice pentru scurtarea timpilor de asteptare.

Bloc Bloc
RM
A B

Fig. 10 Utilizarea registrelor de memorare

1 Registre cu comanda pe palier(prin impulsuri)

Unregistru cu comanda memorarii pe palier este alcatuit cu bistabile D-


latch(fig. 11), motiv pentru care se mai numeste si tampon latch. Exista doua
moduri de functionare:

• Memorare, cand intrarea de comanda STB este in 0 logic. In acest caz


registrul conserva starea sa anterioara si este insensibil la datele prezente pe
intrarile D
• Transferare, cand STB=1. In acest caz iesirile registrului Qi capata
valorile datelor prezente la intrarile D. Daca in timp cat STB=1, datele de la
intrarile (Di) se modifica , datele de iesire (Qi) se vor modifica si ele in
acelasi mod (adica iesirea copiaza intrarea , cunoscuta proprietate a
bistabilelor D-latch).In aceasta situatie se spune ca registrul este transparent.
Proiectantii de sisteme logice utilizeaza frecvent aceasta proprietate pentru a
exploata rapid o informatie(in timp ce STB=1) , care apoi va fi memorata
cand STB revine la 0.

3
D 0
2 1 2 1 Q 0
D Q
3
C L K

3
D 1
2 1 2 1 Q 1
D Q
3
C L K 3

D 2
2 1 2 1 Q 2
D Q
3
C L K
3

D 3
2 1 2 1 Q 3
D Q
3
C L K

S T B
O E n o n

Fig. 11 Registru paralel de tip transparent latch cu trei ieşiri-3 state

2 Registre cu comanda pe front


Schema de principiu corespunzatoare unui registru de memorare cu
comanda pe frontul pozitiv al impulsului de ceas sunt in figura12.
Informatia de la intrarile D0-7 este incarcata numai in timpul tranzitiei
pozitive a impulsului de ceas, si ramane neschimbata(memorata) atat pe
nivelul JOS, cat si pe nivelul SUS, al impulsului de ceas ; deci acest registru
nu prezinta transparenta.
Evident, bistabilele componente trebuie sa fie declansate pe front;
acestea sunt mai ales bistabile D,sau JK Master-Slave, registrele realizate cu
bistabile D fiind cele mai raspandite .Pentru a fi cat mai usor integrate in
diverse scheme (mai ales in cele cu microprocesor), multe registre sunt
prevazute si cu tampoane cu trei stari ,asa cum s-a putut vedea in schemele
analizate.

3
D 0
2 1 2 1 Q 0
D Q
3
C L K
3

D 1
2 1 2 1 Q 1
D Q
3
C L K
3

D 2
2 1 2 1 Q 2
D Q
3
C L K
3

D 3
2 1 2 1 Q 3
D Q
3
C L K

C L K
O E n o n
Fig. 12 Registru paralel cu comandă pe frontul pozitiv cu ieşiri-3 state

Decodoare:
Decodoarele sunt CLC care permit transformarea unei anumite
combinatii de cod intr-un semnal de comanda corespunzator, ce poate fi
utilizat in operatii de selectie, sau conversia numerelor dintr-un sistem de
numeratie in altul. In principiu , un decodificator prezinta n intrari si m
iesiri, si se caracterizeaza prin proprietatea de a obtine un semnal activ
numai la o singura iesire, pentru fiecare combinatie a variabilelor de intrare.
Corespunzator tipului de cod aplicat la intrare, se realizeaza
decodificatoare binare, pentru care m=2 ^n, sau decodificatoare BCD, pentru
care n este,de regula,4,iar m este 10.Un caz special ,il reprezinta decodoarele
special concepute pentru afisaj(de exemplu ,cele cu LED-uri,sau cristale
lichide,cu 7 segmente); aceste decodoare primesc la intrare un cod binar, sau
BCD, si produc semnalele de comanda pentru segmentele afisajului.

a)Decodorul binar

Decodorul binar este destinat operatiilor de generare a semnalelor de


selectie, sau de implementare a functiilor logice mai complicate. Acest tip de
decoder are n intrari de cod, un numar de intrari de validare si 2 ^ n iesiri;
intrarile de validare permit activarea/dezactivarea functionarii decodorului
prin trecerea iesirilor in starea inactiva
Un exemplu de decoder binar este SN74138(decoder binary 1 din 8,in
tehnologie TTL);in seria CMOS standard nu exista decodor binar(ci numai
BCD).

b)Decodorul BCD-zecimal

Acest decodor are 4 intrari si 10 iesiri ,corespunzatoare numerelor


zecimale 0…9;codurile 10….15 sunt invalide, si nu produc activarea nici
unui semnal de iesire. Decodorul BCD-zecimal este folosit mult la comanda
afisajelor cu tuburi indicatoare(unde fiecare cifra are comanda separate), sau
la comanda unor afisaje de tip bargraf. In multe situatii , decodoarele
mentionate pot fi utilizate si ca decodoare 1 din 8, folosind doar 8 iesiri,
corespunzatoare codurilor 0…7.
Exemple de decodoare BCD-zecimal :SN7432,SN74141

c)Decodorul BCD-7 segmente


Acest decodor,are ca si precedentul, 4 intrari,dar iesirile sunt destinate
comenzii directe a afisajelor cu 7 segmente(fie cu becuri,fie cu LED-uri,fie
cu cristale lichide).Combinatiile de intrare reprezinta cifrele 0….9,dar unele
decodoare sunt capabile sa intrepreteze si codurile 10…15,pentru care
afiseaza cifrele hexazecimale A,B,…F.

Cateva exemple de decodoare BCD-7 segmente sunt


SN7446/7(decodor cu iesire directa de atac a afisajelor cu LED-uri ,in
tehnologie TTL)sau 4055/6.

Fig. 13 Utilizarea decodorului la comanda afişajului cu 7 segmente/LED

Dispozitive de afişare numerică:

Afisaje cu tuburi nixie si tuburi fluorescente:

Dupa tuburile cu filament incandescent, tubul Nixie este cel mai vechi
afisaj utilizat in aparatura numerica de masurare. Este ergonomic si are
schema de comanda relative simpla ,insa necesita tensiuni de lucru relative
mari si de aceea nu se mai utilizeaza in present(decat foarte rar).Totusi el va
fi prezentat pe scurt ,deoarece multe din aparatele numerice de laborator
mai vechi utilizeaza acest tip de afisaj.
Tubul Nixie este alcatuit dintr-un tub de sticla umplut cu gaz inert(tipic
neon) la joasa presiune, in interiorul caruia se afla 10 catozi in forma de cifre
(0,1…9), dispusi in planuri paralele in fata unui anod comun; variantele
moderne utilizeaza 7 catozi dispusi in acelasi plan ,din combinarea se pot
reprezenta cifrele .

Fig. 14 Principiul de afişare cu tuburi Nixie


Catozii sunt acoperiti cu o pelicula de oxizi ce poate emite electroni.
Aplicand o tensiune de 150…170 de V intre anod si unul din catozi apare o
descarcare de gaz , care face ca cifra respective sa devina luminoasa(rosu-
portocaliu).Consumul este in jur de 2mA,dar poate fi diminuat prin
multiplexare in timp a comenzii de selectie a anozilor.Comanda catozilor se
face cu ajutorul unor tranzistoare plasate la iesirile unui decodor binar-
zecimal ,care primeste informatia de la blocul de prelucrare numerica a
sistemului de masura respectiv(in mod normal ,un numerator);tranziztoarele
trebuie sa fie capabile sa lucreze la tensiuni de colector ridicate, puterea
disipata fiind in jurul a 350mW/cifra afisata.Datorita acestui dezavantaj,
afisajul cu tuburi Nixie a fost practic inlocuit cu alte tipuri de afisaje.
Un alt tip de afisaj,destul de raspandit in trecut,utilizeaza tuburile
fluorescente vidate, caracterizate de o eficienta luminoasa ,avand emisia in
verde ,sau verde-albastru ; tubul este format dintr-un filament de wolfram
acoperit cu oxizi ,o grila si un grup de anozi-segmente (care pot sintetiza
caracterul de afisat).Catodul incalzit(la circa 700 grade C) emite electroni
care sunt accelerati de grila si sunt dirijati spre segmentele selectate ale
anodului; cum acestea sunt acoperite cu un material fosforescent,ca urmare a
bombardarii cu electroni , are loc emisia de radiatie luminoasa.

Afisaje cu diode electroluminiscente:

Particularitati:
Intr-un sens larg ,afisajul cu diode electroluminiscente presupune atat
circuitele de afisare propiu-zise ,cat si circuitele de comanda ,necesare
formarii caracterelor.Acest tip de afisaj prezinta o serie de avantaje in
comparative cu cele realizate cu tuburi Nixie sau fluorecente : are gabarit
mai mic,permite obtinerea unor culori diferite (rosu,verde ,galben,etc) pot fi
comandate de circuite lucrand la tensiuni joase si sunt mai fiabile.
Afisajele cu LED-uri foloseste, in exclusivitate, generarea
caracterelor prin sinteza din segmente sau puncte luminoase constituite din
LED-uri individuale(si nu prin selectie,ca in cazul primelor tuburi Nixie).In
functie de tipul caracterelor de afisat , aceste dispozitive pot fi:afisaje
alfanumerice(servesc la sinteza cifrelor si literelor alfabetului),sau afisaje
numerice(servesc numai la sinteza cifrelor).In aparatura numerica de masura
s-a impus afisajul numeric cu 7 segmente ,datorita simplitatii sale.
In momentul de fata, exista o mare diversitate de afisaje cu LED-uri ,
afisajul cu puncte prezinta cel mai mare numar de posibilitati ,dar necesita o
logica de decodificare si comanda mai sofisticata. Varianta cu segmente
poate reprezenta un compromis intre numarul de caractere diferite afisabile
si complexitatea circuitelor de comanda. In aparatura numerica de masura s-
au impus afisajele cu segmente, mai simple de comandat.
Din punct de vedere electric,afisajele cu LED-uri se contruiesc cu
anod comun,sau cu catod comun;dupa cum vom vedea,acest lucru determina
natura interfatarii lor cu partea de comanda a echipamnetului numeric.

Dioda electroluminiscenta

Se stie ca orice jonctiune p-n ,polarizata direct ,emite o radiatie


luminoasa datorita energiei de recombinare gol-electron.Lungimea de unda a
acestei radiatii (deci si culoarea) depinde de materialul jonctiunii ,asa cum
rezulta din tabel

Materialul jonctiunii Lungimea de Culoare


unda
Germaniu(Ge) 1,88 μm Infrarosu
Galiu-Aluminiu-Arseniu(Ga- 0,68 μm Rosu
Al-As)
Galiu-Fosfor(Ga-P) 0,54 μm Verde

In privinta culorilor se constata ca pentru cifre mici culoarea cea mai


folosita este rosul ,ce se observa bine pe fondul intunecat al afisajului
numeric(cu toate ca lungimea de unda a rosului ,0.68um,este relative
indepartata de sensibilitatea maxima a ochiului,0.55 um).
Pentru cifre mari(peste 10..15 mm) ,si mai ales pentru masurari de
lunga durata(control in productie, aparate de tablou),o culoare mai
confortabila este cea verde(cu lungimea de unda λ=0,525 μm.
In ultimul timp au aparut LED-uri cu nitrura de galiu(GaN),care au
particularitatea ca la Ud=2,4V au culoarea portocalie,iar la 4V au culoarea
violeta.Ca forma,LED-urile pot fi cilindrice,patrate ,drepunghiulare(pentru
afisari de puncte luminoase,virgule),sau barete(segmente luminoase)

Alimentarea in curent continuu. LED-ul are o caracteristica Ip(Up)


de forma celei din figura (pentru dioda electroluminiscenta CQX51),ceea ce
impune inscrierea unei rezistente (R ) de limitare a curentului la valoarea
nominala(Id=10…15mA).De exemplu ,pentru Id=10mA ,corespunde
Ud=2,1V,de unde considerandU=+5V,se obtine R=290Ω.Exista si LED-uri
care au rezistenta R incorporate in aceeasi montura cu jonctiunea
luminiscenta ,cum sunt,de exemplu,5082-4468.
Alimentarea in curent continuu este simpla ,insa prezinta neajunsul
unui consum suplimentar de putere pe rezistenta R:de exemplu,pentru
R=300Ω si Id=10mA rezulta un consum de 210mW/7 LED-uri.Acest
dezavantaj poate fi evitat daca alimentarea se face prin impulsuri.

Comanda afisoarelor cu 7 segmente


Modulele de afisare cu 7 segmente sunt formate din cate 7 LED-uri
rectilinii si permit afisarea cifrelor de la 0 la 9.Pentru semnalizarea polaritatii
(+-)si a depasirii (cifra 1 si doua virgule) se utilizeaza module de tipul
ilustrat .Comanda(alimentarea) afisoarelor cu 7 segmente se poate face
direct sau multipelxat.

Comanda directa:
In acest caz segmentele(diodele) cifrelor ce trebuie afisate se
alimenteaza simultan . Comanda directa este economica numai la afisaje cu
numar mic de cifre(maxim 4 sau 5 cifre); la un numar mai mare se recurge la
comanda multiplexata.Un circuit de comanda directa pentru un afisor de 3 ½
cifre(1999) este ilustrat ,unde se prezinta conexiunile pentru modulul de
polaritate si depasire(+-1) precum si pentru modulul de afisare a cifrelor de
la 0 la 9.Exista si circuite integrate specializate care pot comanda direct
afisajele cu 7 segmente cu LED-uri.Daca decodorul dispune de o intrare de
validare(“blanking”),se poate recurge la recuderea consumului prin
alimentarea LED-urilor in impulsuri,(cu o tensiune dreptunghiulara).

Comanda multiplexata:

Circuitele din figurile de mai devreme fac parte celor cu comanda


directa(sau simultana).Acest tip de circuit este simplu ca schema,dar
costisitor ca numar de componente si devine neeconomic daca numarul de
cifre este mare(peste 4….5,ca in cazul frecventmetrelor si calculatoarelor de
buzunar).In asemenea situatii se recurge la comanda multiplexata
(serializata) a afisajelor,in care cifrele se alimenteaza succesiv.
In acest scop,segmentele cu acelasi nume ale tuturor cifrelor sunt
conectate impreuna la iesirile unui singur decodificator(D1),ca si cum ar fi
vorba de o singura cifra;anozii(sau catozii) comuni ai cifrelor respective sunt
comandati separate printr-un al doilea decodor(D2),secventiat de un registru
de deplasare (sau numerator),intreg sistemul de afisare fiind pilotat de catre
un generator de tact cu frecventa de 100…1000Hz .
Sa presupunem ca e vorba de un afisaj cu 8 cifre pe care trebuie
inscris numarul 5671,8324.La primul tact se afiseaza cifra 5(celelalte bfiind
stinse);la al doilea cifra 6 si tot asa pana la cifra a 8-a(4).Daca frecventa de
tact este 400Hz,fiecare cifra va fi aprinsa si stinsa de 400/8=50 ori pe
secunda.La o asemenea frecventa ochiul percepe cele 8 cifre ca si cum ar fi
apinse simultan.Pe aceasta cale(multiplexare),consumul se reduce
considerabil deoarece ,indiferent de numarul de cifre afisate,consumul este
egal cu cel al unui singur modul,ceea ce inseamna cel mult
7x10mAx2,1V=150mW.Insa circuitul de comanda este mai complicat decat
la comanda directa ,si de aceea,comanda multiplexata devine economica
numai la afisajele cu numar mare de cifre(peste 5…6)
La ora actuala,exista module de afisare cu LED-uri,realizate
compact,impreuna cu circuitele de comanda;in cazul cel mai frecvent se
include decodoarele,logica de multiplexare(daca e cazul) si decadele de
numarare ,sau interfata cu sistemul numeric in care vor fi folosite.

5.Breviar de calcul

Obţinerea gamelor de 2uF, 20uF, 2nF, 20nF se face după relaţiile


prezentate anterior la schema bloc unde am prezentat şi conceptul de lucru al
aparatului.
Relaţiile de funcţionare a faradmetrului sunt:

N=a*Cx ; a=R0/T0*ln(E-U1/E-U2)=const.

Cosiderăm tensiunile stabilizate ca find de :


E=25V ; U1=10V şi U2=20V

Considerăm că generatorul etalon genrează o frecvenţă de 1KHz, deci


T0=10^-3s

ln[(E-U1)/(E-U2)]=ln3=1,098
Considerăm ca ln3 e aproximativ 1.

Pentru gama de 2nF vom avea R0=1M


a=10^6/10^-3=10^9 ;
Cx=N/a=2/10^9=2*10^-9=2nF

Pentru gama de 20nF vom avea R0=100k


a=10^5/10^-3=10^8 ;
Cx=N/a=2/10^8=2*10^-8=20*10^-9=20nF

Pentru gama de 2uF vom avea R0=1k


a=10^3/10^-3=10^6 ;
Cx=N/a=2/10^6=2*10^-6=2uF

Pentru gama de 20uF vom avea R0=100


a=10^2/10^-3=10^5 ;
Cx=N/a=2/10^5=2*10^-5=20uF

6 Calcul economic
Componenta Pret (RON)
Rezistenţă(1M) 0.15

Rezistenţă(100k) 0.15

Rezistenţă(1k) 0.15

Rezistenţă(100) 0.15

2*Comparatoare(AO) 1.5
Formator de impuls(AO) 2

Bistabil RS(latch) 0.5

Oscilator cu cuarţ 2.3

Poarta Şi 0.5

Bloc de afişare 8

Total 15.4

7.Schema completă a aparatului


E = 2 5 V

R o R o R o R o
U 2 = 2 0 V U r 1 k
1 M 1 0 0 1k k 1 0 0
+ 1 2
+ 1 2
1 k
C T 1 A
2

8
3

4
+
1 1
3 2
-
2
1

N U M A R A T O R

4
1

5
- 1 2 R Q 3 1 1 2
I N 1
- 1 2 U r 1 k 2
2
4
S 1 0
3
+ 1 2 4
6
+ 1 2 O U
8
T
1 k
C T 2 A
1

8
K 3
4

+
C x 1 1
3 2
- + 9 V
2
2

4
5

- 1 2 0 . 5 m H
U 1 = 1 0 V- 1 2
1 k H z

Q 1

R 1
C 1 R 2
1 0 p F 1 k
2 . 2 M