Negrea Vlad Nicolae

Oancea Vlad Cristian

Pastiu Catalin

Patrania Bogdan Andrei

Paraschiv Daniel Florin

 CONVERTOARE DIGITAL – ANALOGICE

1.Scopul lucrarii

Se studiază metode de bază pentru generarea unui semnal variabil în trepte, cu

ponderare binară.
Pentru un convertor D/A pe patru biţi se ridică caracteristica de transfer statică
Vout =f(N) şi se determină eroarea de cuantizare.

2.Consideratii teoretice

Convertorul D/A are rolul de a transforma o mărime stocată sub formă numerică, într-
o mărime analogică, într-o tensiune, care este proporţională cu numărul binar de la
intrare.

Caracteristica de transfer se poate exprima:

U0= NUref = Uref∑

unde Uref este baza analogică a conversiei

N este numărul binar de la intrare având n biţi.

Convertoarele D/A se caracterizează prin: timp de răspuns Ts - timp între momentul

aplicării codului de la intrare şi stabilizarea semnalului analogic de la ieşire cu o anumită
precizie. Un alt parametru al convertoarelor este cuanta, definit prin relaţia:

unde Umax este tensiunea maximă de intrare

n - număr de biţi care alcătuiesc codul binar.

Cuanta se mai poate defini ca variaţia tensiunii de la ieşire când la intrare se modifică
bitul cel mai nesemnificativ.
Pentru un tip de C DA cuanta este o mărime constantă. Ea determină cât de fin şi
exact se aproximează caracteristica ideală de ieşire, care este liniară.
 Convertoarele cel mai des folosite sunt cele cu rezistenţe ponderate şi cele cu reţea de
rezistente R - 2R.
In cadrul lucrării se analizează un convertor pe patru biţi cu rezistenţe ponderate,
având schema generală prezentată în figura 10.1.

Fig. 10.1.

Notă pentru fig. 10.1.

-rezistenţele ponderate reprezintă un generator de curent ponderat.
-AO lucrează ca sumator însumând curenţi ponderaţi fiimizaţi în funcţie de poziţia
comutatoarelor.
In funcţie de poziţia comutatoarelor (Sk - închis pentru ak = 1 şi Sk - deschis pentru ak
= 0) se stabilesc curenţii I0, I1, I2, I3, care sunt însumaţi de AO, legat în conexiunea de
sumator.
Cu ajutorul rezistenţei Rr din reacţie se reglează câştigul convertorului, tensiunea
maximă la ieşire pentru valoarea maximă a numărului binar aplicat la intrare (toţi biţii sunt
1).
In figura 10.2. se prezintă o schemă detailată a convertorului cu rezistenţe ponderate,
dând diferite soluţii pentru realizarea comutatoarelor Sk. In varianta a) rolul comutatoarelor
sunt preluate de tranzistoarele T1...T4 de tip BC 171; în varianta b) comutarea se face prin
porţi SI - NU (tip CDB 404 şi CDB 406). Amplificatorul operaţional AO1 are rolul de a
însuma curenţii stabiliţi în laturile reţelei de rezistenţe:

Tensiunea de la ieşire U01 se poate măsura cu un voltmetru.

Amplificatorul AO2 funcţionează ca comparator, având la o intrare tensiunea U01,

proporţională cu un număr binar corespunzător iar la cealaltă intrare o tensiune de referinţă
fixată şi variabilă prin potenţiometrul P. Cu acesta se poate modela funcţionarea unui
convertor A/D. Pentru tensiuni U01 mai mari ca tensiunea de referinţă, ieşirea este în starea
sus "1" iar pentru tensiuni U01 mai mici, ieşirea se trece în starea jos "0".
Prin schimbarea poziţiei comutatorului K1 se creează posibilitatea funcţionării
schemei dând impulsuri manual de la butonul T, urmărind astfel pas cu pas funcţionarea,
respectiv aplicând impulsuri de la un generator de tact, vizualizând în acest caz treptele de
tensiuni obţinute pe un osciloscop.

3.Desfăşurarea lucrării

Pe macheta din laborator se vor identifica variantele a) şi b) ale reţelei de rezistenţe

ponderate, precum şi bornele de alimentare, de intrare şi ieşire, respectiv pinii unde se vor
face legături.

3.1. Prima dată se studiază varianta a) realizând următoarele legături:

-ieşirile numărătorului CDB 490 se vor lega la baza tranzistoarelor D – D1; C –

C1; B-B1; A-A1.
-ieşirea din reţeaua de rezistenţe ponderate se va lega pe intrarea AOl: X – X1.
-pinii Q1 – Q2 se scurtcircuitează
-se alimentează schema cu ± 15 V; + 5 V şi GND
-pe pinii Uo1 şi Uo2 se conectează sondele osciloscopului pentru vizualizarea
formei tensiunilor de ieşire
-se pune pe intrarea A generatorul de semnal dreptunghiular, reglat la o frecventă
1 kHz.

Punând comutatorul K1 pe poziţia A (automat) se aplică tactul la intrarea

numărătorului de la generator. La ieşirea Uo1, pe osciloscop se vizualizează treptele de
tensiuni formate.
De pe osciloscop se determină numărul de trepte de tensiuni, tensiunea maximă,
care poate fi furnizată de CDA (cunoscând poziţia comutatorului V/div al osciloscopului),
respectiv cuantele de tensiuni, diferenţa dintre două trepte ale tensiunii.
Ştiind numărul de trepte, se determină numărul de biţi ai codului binar de la intrare.
Pentru fiecare treaptă se citeşte tensiunea de ieşire.
Datele se trec în tabelul 10.1.

Tabelul nr.10.1.
 Nr.treaptă Cod Uo1(A) Uo1 (M) q(A) q(M)
binar [V] [V] [V] [V]

Se trece comutatorul K1 pe poziţia M (manual) se aplică ompulsuri de la butonul T,

urmărind pas cu pas funcţionarea. Pe ieşirea U01 se leagă un voltmetru pentru a citi
tensiunea corespunzătoare treptelor. Valorile lui Uo1 (M) se trec în tabel apoi se determină
q(M)=Uolk-Uol(k-1).

Pe baza datelor din tabel se desemnează caracteristica de transfer statică pentru CDA.

Ştiind valoarea Uomax şi numărul de biţi n se calculează cuanta ideală cu relaţia

(10.2.). Apoi se determină abaterea cuantei reale de cea ideală, pentru ambele cazuri (A şi
M) folosind relaţia:
Fig. 10.2.
 3.2. Pentru varianta b) se modifică următoarele legături:

-ieşirile numărătorului se conectează pe porţile SI - NU:

D - D2; C - C2; B - B2; A - A2
-ieşirea din reţeaua de rezistenţe ponderate se leagă la intrarea AOl: X - X2
-se scoate scurtcircuitul dintre pinii Q1 – Q2.

Prima dată se studiază schema în regim automat (K1 pe poziţia A).

Se citesc de pe osciloscop numărul de trepte, tensiunea maximă şi cuanta. Se
întocmeşte un tabel asemănător cu tabelul nr.10.1. trecând pentru fiecare cod valoarea
corespunzătoare a treptei de tensiuni.
Pe poziţia manual (K1 pe poziţia M) se repetă procedura la fel ca varianta a).
Se ridică caracteristica de transfer, se calculează cuanta qi şi abaterile de cuantă Δq cu
relaţia (10.4.).

4.Concluzii şi observaţii

4.1. Pe baza datelor calculate arătaţi care variantă are o rezoluţie mai bună şi o liniaritate
mai bună.

4.2. Modificând potenţiometrul P se urmăreşte pe osciloscop modul de variaţie a ieşirii

Uo2.

4.3. Arătaţi cum s-ar putea folosi amplificatorul A02 pentru realizarea unui convertor
A/D.

4.4. Dacă mărim tensiunea maximă de ieşire a CDA, pentru aceleaşi combinaţii ale
codului de la intrare, cum se modifică cuanta? Ce trebuie făcut pentru ca cuanta să
rămână constantă?

4.5. Ce rol împlinesc tranzistoarele T1 - T4 din varianta a) şi porţile inversoare din

varianta b) al schemei din fig. 10.2.?

4.6. Un convertor D/A realizat pe acest principiu este DAC 08 prezentat în ANEXA 4.