Sisteme de execuie pentru aparatur medical

~ Tem final ~
Facultatea de Inginerie Medicala

Tronaru George Bogdan

Gr. 1443
Facultatea de Inginerie Medicala

Sisteme de executie pentru aparatura medicala

Cuprins

Cap1. Sistem de transmisie a energiei pentru o inima artificiala,

folosind compensarea inductanei de dispersie a
transformatorului transcutanat;
Cap2. A) Variatiile inductantei mutuale in functie de intrefier si
de distanta de nealiniere (abaterea de coaxialitate);
Cap2. B) Utilizarea feritelor in cazul sistemelor implantabile;
Cap3. Modelarea i simularea unei pompe sanguine din
structura unui sistem de asistena a ventriculului stng

Cap 1.
2

Sisteme de executie pentru aparatura medicala

Sistem de transmisie a energiei pentru o inima artificiala, folosind

compensarea inductanei de dispersie a transformatorului transcutanat
I.

INTRODUCERE

Dispozitivele electrice de asistenta circulatorie precum inima artificiala si asistenta

ventriculara folosesc, in general, un motor de curent continuu fara perii pentru pompa. Acestea
au nevoie de 12-35 W pentru a funciona si pot fi alimentate printr-un set de baterii portabile si
un convertor DC-DC.
In aceasta aplicaie, coeficientul de cuplaj magnetic, k, variaz de la 0,15 la 0,41. Acest
lucru duce la uniformizarea din punct de vedere al ordinului de amplitudine a inductan elor de
dispersie, care sunt, de obicei, mai mari dect inductana de magnetizare, iar o parte importanta
din curentul din primar va trece prin inductana de magnetizare.
II.

Scheme propuse de transfer transcutanat al energiei

Pentru realizarea practica a transferului de energie prin transformatorul transcutanat este

esentiala o amplificare mare a tensiunii continue si un curent de circula ie redus este propusa o
metoda de compensare a inductanelor de dispersie in primar si in secundar. In aceasta schema, 2
condensatoare C1 si C2 sunt adugate in serie cu infasurarile transformatorului, cu scopul de a
compensa reactanele de dispersie pe ambele parti ale transformatorului.

Fig. 1. Circuitul simplificat al

schemei

Fig. 2. Circuitul echivalent al

Fig. 1.

In Fig 1, sursa de tensiune dreptunghiulara, Vs, inductana de magnetizare, Lm si

inductanele de dispersie, Ll1 si Ll2 sunt valorile echivalente raportate la secundarul
transformatorului.
Caracteristicile amplificrii in tensiune pentru variaia de frecventa pot fi calculate prin
aplicarea unei metode de aproximare. Sarcina, diodele redresoare si filtrul sunt modelate printr-o
rezistenta echivalenta simpla, Req, unde:
In Fig 2,

unde este o frecventa de functionare a convertorului. Impedanele Z, Z, Z reprezinta

impedante in diferite puncte, asa cum se poate observa din Fig. 2
Din Fig. 2, amplificarea in tensiune este:

Pentru un transformator transcutanat, ntrefierul poate varia ntre 1 2 cm, nefiind

constant.

Datorit ntrefierului mare, inductivitile de dispersie sunt foarte mari, astfel nct
coeficientul de cuplaj magnetic, k = Lm/Ls < 0,42.
Se consider un convertor rezonant serie (convertor c.c. c.c., care utilizeaz rezonana
pe partea secundarului) ntruct partea secundar este mai compact dect n cazul convertorului
rezonant paralel.
n acest mod, se pot compensa inductivitile de dispersie ale ambelor nfurri, prin
nserierea condensatoarelor C1 i C2.
Funcia de transfer, H(s), adic raportul tensiunilor de ieire i de intrare, permite calculul
modulului acestei funcii n raport cu frecvena.
Deoarece coeficientul de cuplaj magnetic variaz n limite largi, este necesar s se
exprime H n funcie de frecvena n uniti relative, v= f / f0, de coeficientul de cuplaj, k, i de
factorul de calitate:
Rezulta expresia:

Pentru condiii date ale parametrilor de circuit i limite de variaie a curentului, se poate
determina o frecven de funcionare optim, n condiiile verificrii uneia dintre urmtoarele
ecuaii, dup cum urmeaz:

Observaie: Se verific, prin ncercri, considerand pentru valori din 0,1 n 0,1,
ndeplinirea uneia dintre relaiile (3) (5) (pentru arccos trebuie setat calculatorul n radiani).
Pentru valoarea lui pentru care se verific cel mai bine egalitile mentionate, se poate calcula
frecvena optim nmulind valoarea lui optim cu f0 = 80 kHz (considerat ca frecven de
referin).
Date de intrare
k = 0,15 + 0,01N*;
U0 = V0 = 24 V;
Us = Vs = 60 + N* [V];

i0 = 0,5 + 0,05N* [A];

Lm = 20 + 0,4N* [H];
Factori de calitate:
Qmin = 1; Qmax = 2; pentru N* = 4n + 1, n = 0,1,2,3,4,5,6.
Qmin = 2; Qmax = 4; pentru N* = 4n + 2, n = 0,1,2,3,4,5,6.
Qmin = 4; Qmax = 8; pentru N* = 4n + 3, n = 0,1,2,3,4,5.
Qmin = 8; Qmax = 16; pentru N* = 4n + 4, n = 0,1,2,3,4,5.
Corespunztor fiecrei valori a lui Q, din relaia (1) rezult cte o valoare a Rech.
Cerine ale etapei 1: obinerea valorilor inductivitilor de dispersie, a condensatoarelor C1 i C2
i a frecvenei optime, precum i a variaiilor H(,k) (relaia (2)) pentru Qmin i Qmax.
%date initiale
N=19; %Numarul de la catalog
Qmin=4;
Qmax=8;
k=0.15+0.01*N
U0=24; [V]
Us=60+N [V]
i0=0.5+0.05*N [A]
Lm=(20+0.4*N)*10^(-6) [H]
f0=80*10^3 [Hz]
omega0=2*pi*f0
%calculul inductivitatilor de dispersie
Ll1=((1-k)/k)*Lm %Inductantele de dispersie Ll1 si Ll2 se
presupun a fi aceleasi
%cand raportul de transformare a
transformatorului este unitar
Ll2=Ll1
%Presupunem identice configuratiile miezului
primarului si secundarului,
%inductantele primarului si secundarului au
aceeasi valoare Ls
%calculul conductivitatilor
C1=1/(omega0^2*Ll1) [S/m]
C2=1/(omega0^2*Ll2) [S/m]
Reqmin=omega0*(Ll1+Ll2)/Qmin []
Reqmax=omega0*(Ll1+Ll2)/Qmax []
%calculul valorii ale lui si alegerea lui optim
for niu=0:0.1:0.5
a = niu-((i0*pi)/4)
end
for niu=0.5:0.1:1.0
u0=(1/k)*(U0/Us);

a=(pi*i0)/(2*niu);
b = niu-pi/(2*pi-acos((u0*(1-a)+1)/(a-1-u0))+acos((u0*(a1)+1)/(a-1+u0)))
end
for niu=1:0.1:2
u0=(1/k)*(U0/Us);
a=(pi*i0)/(2*niu);
c = niu- (pi/acos((u0*(1+a)+1)/(a+1+u0))+acos((1-u0*(a+1))/
(a+1-u0)))
end
z=0.7
foptim=z*f0 [Hz]
%Din rezultatele obtinute se gaseste cea mai apropiata valoare de 0, adica cea mai mica eroare.
err_a =-1.1388->0
err_a =-1.0388->0.1
err_a =-0.9388->0.2
err_a =-0.8388->0.3
err_a =-0.7388->0.4
err_a = -0.6388->0.5
err_b = -0.2650 ->0.5
err_b =-0.1609 -> 0.6
err_b =-0.0545 -> 0.7
err_b =0.0554 -> 0.8
err_b = 0.1717 ->0.9
err_b =0.3019 ->1.0
err_c =-10.6809
err_c = -10.7752
err_c =-10.8653
err_c =-10.9514
err_c = -11.0340
err_c =-11.1131
err_c =-11.1889
err_c = -11.2617
err_c = -11.3315
err_c = -11.3986
err_c = -11.4630
%In cazul meu, valoarea cea mai mica este pentru niu=0.7

% Realizarea graficului
v=0:0.1:2;
Hmin=1./(sqrt((1+(1-k)./k.*(1-(1./v.^2))).^2+(Qmin.*(v-1./v).*(1+(1-k)./(2.*k).*(11./v.^2))).^2));
Hmax=1./(sqrt((1+(1-k)./k.*(1-(1./v.^2))).^2+(Qmax.*(v-1./v).*(1+(1-k)./(2.*k).*(11./v.^2))).^2));
plot (v,Hmin), xlabel('v')
hold on
plot (v,Hmax, 'g')

Graficul functiei de transfer in funtie de factorii de calitate, Qmin si Qmax (4 respectiv 8). Se
observa din grafic ca in functie de Qmin avem o valoare varf pe grafic la ~0.8 niu, pe cand la
Qmax avem un o scadere destul de brusca intre 0.6-0.8.

Cap 2a
Variatiile inductantei mutuale in functie de intrefier si de distanta de
nealiniere (abaterea de
coaxialitate)
Scop:
Determinarea in Matlab a caracteristicii inductanta mutuala functie de distanta de nealiniere.

Partea teortetica
Un transformator este un dispozitiv construit din dou sau mai multe bobine, una dintre
ele alimentat n curent alternativ ce induce o tensiune alternativ n cealalt bobin. Dac a doua
bobin este conectat la osarcin, puterea sursei de tensiune a primei bobine este cuplat
electromagnetic la sarcina celei de a doua
Inductana mutual reprezint situaia n care fluxurile magnetice a dou sau a mai multe
bobine sunt cuplate ntre ele, astfel nct exist o tensiune indus ntr-una dintre bobine direct
proporional cu rata devariaie a curentului n cealalt.
Daca doua infasurari strabatute de curent electric sunt aduse una in vecinatatea celeilalte,
astfel incat sa existe un cuplaj magnetic intre cele doua campuri, in ce-a de a doua infasurare se
va genera o tensiune electrica. Acest efect se numeste inductanta mutuala: aplicarea unei tensiuni
asupra unei infasurari induce o tensiune in cealalta.
Inductanta mutuala pentru bobinele cu spira, poate fi determinata cu urmatoarea relatie:

Mij-Inductanta mutuala
D-distanta intre centre
K(a)/E(a) integrale eliptice
0-permeabilitatea relativa in vid/aer (1)
r-permeabilitatea relativa a mediului\
In figura urmatoare se poate compara fluxul magnetic intre o bobina conventionala cu
miez de aer si o bobina cu structura de circuit magnetic in bucla inchisa.

Partea practica
Determinarea caracteristicii Mij=f(D) avand valori intre 0 si 10 mm
N=19;
ri=10+0.1*N %[mm]
rj=13+0.1*N %[mm]
%a) Determinarea caracteristicii Mij = f(D)
for i=1:10
D(i)=i;
alfa=2*sqrt(ri*rj/((ri+rj)^2+D(i)^2))
[K(i),E(i)]=ellipke(alfa);
n(i)=(2*4*pi()*10^(-10)/alfa)*sqrt(ri*rj)*((1-alfa^2/2)*K(i)-E(i))
end
D=1:1:10;
figure(1), plot(D,n ), xlabel 'D', ylabel 'n',title 'Caracteristica Mij=F(D)'

Putem observa cum inductanta mutuala scade in functie de distanta dintre bobine
(distanta creste, inductanta scade)

b)
Pentru un diametru(d) de 5mm, sa se reprezinte variatia inductivitatii mutual Mfx in
functie de distanta (D)
N=19;
ri=(10+0.1*N);%[mm]
rj=(13+0.1*N);%[mm]

for i=1:10
d=5 %[mm]
D1(i)=i
rm(i)=(4*ri*(rj+D1(i)))/((ri+rj+D1(i)).^2+d^2)
[K1(i),E1(i)]=ellipke(rm(i))
g(i)=(((2/rm(i))-rm(i))*K1(i))-2/rm(i)*E1(i)
m(i)=(4*pi()*10^(-10)*ri*rj)/(sqrt(ri*(rj+D1(i))))*g(i)
end

delta=1:1:10;
figure(2),plot(delta,m), xlabel 'delta', ylabel 'm',title 'variatia
inductivitatii mutuale Mfs=F(delta)'

In grafic este reprezentata caracteristica inductantei mutual in functie de distanta de descentrare

(nealiniere), distanta ia valori de la 0-10 mm, observandu-se o scadere a inductivitatii mutual
cand distanta de descentrare creste.
c)
Pentru distanta (D=0), sa se efectueze calculele succesiv pentru un diametru cuprins intre
5 si 10mm. Sa se reprezinte variatia inductivitatii mutual Mfx in functie de diametru.
N=19;
ri=(10+0.1*N);%[mm]
rj=(13+0.1*N);%[mm]
d=5*10^-3;
for i=5:10
d=5; %[mm]
D1(i)=i;

rm(i)=(4*ri*(rj+D1(i)))/((ri+rj+D1(i)).^2+d^2)
[K1(i),E1(i)]=ellipke(rm(i));
g(i)=(((2/rm(i))-rm(i))*K1(i))-2/rm(i)*E1(i)
m(i)=(4*pi()*10^(-10)*ri*rj)/(sqrt(ri*(rj+D1(i))))*g(i);
end
delta=1:1:10;
figure(2),plot(delta,m), xlabel 'delta', ylabel 'm',title 'variatia
inductivitatii mutuale Mfs=F(delta)'

In graficul de mai sus am considerat distanta de descentrare D=0 si am variat distanta intre
bobine, intrefierul, de la 5 la 10. S-a conostatat ca inductanta mutual scade odata cu cresterea
distantei dintre bobine.

Cap 2b
Utilizarea feritelor in cazul sistemelor implantabile
Partea teoretica
Feritele sunt caracterizate prin pierderi foarte mici n fier la frevene nalte i prin fore
coercitive moderate. Totui, inducia magnetic de saturaie este considerat mai redus chiar
dect Permalloy 80. Feritele sunt alctuite din aliaje de oxid de fier combinate cu alte metale, ca
zinc sau magneziu. Materialul este realizat dintr-o pudr fin cu un oxid izolant, care este
modelat i sintetizat la presiune mare. Prezena oxizilor mrete rezistivitatea feritelor la un nivel
mai mare dect alte materiale magnetice. Deci, pierderile prin cureni turbionari sunt foarte
sczute.
Pentru alegerea conductorului trebuie avut in avedere pierderile, care trebuie sa fie cat
mai mici, diametrul are o infuenta foarte mare asupra acestui lucru.

Partea practica
Pentru calcularea perderilor in miez se foloseste urmatoarea calculatie:

Pmiez=Kp*Bacn*fm
Kp- coeficientul pierderilor in miez
Bac-valoarea de varf a inductiei magnetice de current alternative
f - frecventa de functionare
m,n coeficientii pentru Bac respective f
Trebuia sa calculam frecventa optima de functionare, in cazul meu foptim=niuoptim*f0,
unde niuoptim=0.7 iar f0= 80*10^3=56000. Selectam din graficul urmator intervalul de
frecventa, pentru 56kHz, cazul meu, este 50-100kHz.

Cerinte
a. Diametrul conductorului? (0.5509)%mm
b. Pierderile de putere pentru frecventa optima
N=19; %numarul de la catalog
f=56000; %[Hz]
Bac=0.2; %[T]
niu0=4*pi*10^(-7); %[H/m]
sigma=59.6*10^6; %[S/m]
delta=1/sqrt(pi*f*niu0*sigma) %[m]
D=2*delta %[m]
%pastrez constanta frecventa de 100KHz
B1=2000*10^(-4); %[T]
B2=1000*10^(-4); %[T]
P1=4*10^2*10^(-3); %[W/cm^3]
P2=7*10*10^(-3); %[W/cm^3]
n=(log(P1)-log(P2))/(log(B1)-log(B2))

%pastrez constanta valoarea inductiei B=2000Gauss=0.2 T

f1=100000; %[Hz]
f2=50000; %[Hz]
P3=4*10^2*10^(-3); %[W/cm^3]
P4=1.40*10^2*10^(-3); %[W/cm^3]
m=(log(P3)-log(P4))/(log(f1)-log(f2))
Kp=P1/(B1^n*f1^m)
Pmiez=Kp*Bac^n*f^m

Cap 3

Modelarea i simularea unei pompe sanguine din structura unui sistem

de asistena a ventriculului stng

Descrierea sistemului SAVS Novacor este realizat pe baza unei pompe sanguine pulsatile.
prezint principalele componente ale pompei si funciile lor in timpul unui ciclu de funcionare.
Ciclul incepe cu umplerea pompei cu snge in timp ce electrovalva este deschis (solenoidul este
nealimentat). La inceputul pomprii, electrovalva se inchide rapid, deviind arcurile in plcutele
pistoanelor pompei si exercitnd o for pe suprafaa, de sus si jos, a sangelui din pompa. La
sfaritul ejeciei, prezentat in, dup ce resortul a eliberat o mare parte din energia stocat i
revine la poziia iniial, electrovalvei i se oprete alimentarea (se deschide), iar pompa este
liber s se umple cu snge pentru urmtorul ciclu de pompare.
O schem electric echivalent a pompei a fost creat pentru a facilita analiza sistemului.
Scopul acestui model este s preconizeze presiunea din pompa, , pentru un volum al pompei
instantaneu,V, bazat pe parametrii modelului matematic. Relaiile presiune-volum, P(V),
reprezentnd rigiditatea pompei au fost stabilite prin analogie cu un condensator cu o capacitate

variabil in timp, (t) .

Cerinte

%Tema 3
N=19;
Rs0=0.06+0.001*N;
Ls0=0.01+0.001*N;
Cvad=0.2+0.004*N;
omegan=sqrt(1/Ls0*Cvad);
zeta=Rs0/2*omegan*Ls0;
Num=[omegan^2] ;
Den=[1 2*zeta*omegan omegan^2];
E=tf(Num,Den);
w=[1:1:1000];
figure,bode(E,w);
Num2=[Cvad 0];
Den2=[0 Rs0*Cvad Ls0*Cvad+1];
F=tf(Num2,Den2)
figure,bode(F,w);

[CVAD]=ml/mmHg

[Rs0]=mmHg*s/ml
[Ls0]=mmHg*s/ml
[omegan]=1/s^2
[xi]=s

La intrare avem o presiune de 60mmHg iar iesirea este presiunea pompei in absenta efectelor
mecanice ale fluidelor.

Concluzii:
La primul punct s-a obtinut un factor de amortizare =0.1219[s], iar pulsatia proprie
n=11.18 [s2];
In cel de-al doilea grafic este reprezentat raspunsul in timp al functiei de transfer H(s) si
se poate observa o tentinta oscilatorie cu o amplitudine maxima de 100mmHg, urmata de
o aplitudine minima de aproximativ 40 mmHg;
In graficul de la punctul patru este reprezentat raspunsul in timp al functiei de transfer
H1(s) si se poate observa ca aplitudinea maxima este de aproximativ 150mmHg, cu
tendinta de oscilare, aplitudinea minima ajungand la o valoare de aproximativ -60mmHg;