Universitatea Politehnica din Bucuresti

Facultatea de Inginerie Medicala

Tema nr. 3

Modelarea Proceselor Biomedicale

Magnetic Drug Targeting

Student:
Craciun Andreea Ioana
Grupa: 1442 (ESM)

I. Introducere
II. Subiect

2.1. Structura si modalitati de obtinere magnetita

2.1.1. Sinteza si caracterizarea nanoparticulelor de Fe3O4

2.1.2. Influenta diferitelor conditii de sinteza asupra nanoparticulelor de Fe3O4

2.2. Fizica eliberarii controlate

2.2.1. Generalitati
2.2.2. Directionarea particulelor
2.2.3. Parametrii importanti

2.3. Aplicatii combinate cu alte tehnici

2.3.1. Sticle ceramice feromagnetice cu un continut mare de magnetita

2.3.2. Materiale compozite COL/HA-Fe3O4 pentru tratamentul cancerului osos

2.4. Concluzii finale

III. Bibliografie

I. Introducere
Un sistem cu eliberare controlata este o formula sau un
dispozitiv care permite introducerea unui medicament in
organism si care imbunatateste eficacitatea si sigurana
sistemului prin controlul vitezei de eliberare, perioadei de
eliberare si a locului de eliberare a medicamentelor in
organism. Intr-un sistem cu eliberare controlata, un
medicament/principiu activ este eliberat intr-un mod
predeterminat, predictibil si reproductibil. Astfel, concentratia Figure 1 - Sisteme farmaceutice de
principiului activ (PA) va fi ajustata astfel incat sa previna administrare a medicamentelor: I eliberare
imediata; II eliberare sustinuta; III eliberare
depasirea nivelului de toxicitate sau sa nu fie sub nivelul controlata
terapeutic optim (figura 1). Rationamentul obtinerii unui astfel
de sistem este acela ca face posibila atingerea unei concentratii eficiente, mentinerea constanta a
nivelului optim pentru o perioada mai lunga de timp.
In ceea ce priveste mecanismele de eliberare a principiului activ, acestea sunt clasificate in sisteme
controlate de solvent, sisteme cu difuzie controlala si sisteme controlate chimic. Aceste clasificari
reprezinta situatii teoretice, unde viteza de eliberare a principiului activ este controlata predominant de
interactiunile cu solventul, cum ar fi umflarea polimerului, de difuzia printr-o matrice polimerica sau
membrana, sau printr-un proces chimic cum ar fi degradarea polimerului, eroziunea sa sau ruperea
legaturii chimice dintre principiul activ si suportul polimeric. Mecanismele de eliberare sunt legate de
modul de preparare a sistemelor.
Sisteme regulate
Stimuli cum ar fi temperatura, variatia de pH,
campuri magnetice si electrice, ultrasunetele,
iradierea cu microunde i lumina vizibila pot
controla viteza de eliberare a PA. Aceste
sisteme ajusteaza concentratia PA si profilul
cinetic in funcie de nevoile fiziologice. Astfel,
aceste sisteme incearca ss imite mecanismele
naturale de biofeedback. De exemplu, exista
hidrogeluri sensibile la pH care se umfla n
intestin sau colon. Odata inceputa umflarea,
lantul polimeric devine accesibil la atacul
enzimelor specifice din colon conducand la
degradarea hidrogelului si concomitent la
eliberarea PA in colon. Astfel, PA este eliberat
in intestin sau colon si nu in stomac, ca in cazul
administrarii orale.

Figure 2 - Exemplu aplicatie

Totusi, anumite medicamente sunt toxice. De exemplu, medicamentele anti-cancer dezvoltate pentru a
distruge celulele bolnave afecteaza si celule sanatoase. Pentru a limita efectele secundare ale

chimioterapiei ar fi un mare pas inainte daca ar fi posibila eliberarea unui medicament numai in zona
afectata a corpului.
Magnetismul este unul dintre cei mai importanti contribuabili din cercetarea biologica. Printre multe
aplicatii de magnetice mentionez utilizarea unor microsfere magnetice in biosenzori DNAarray,
elastomeri magnetici. Nanoparticule de magnetita au fost detectate recent in corpul uman si poate face
lumina la procesul de biomineralizare.
Conceptul de directionare de medicamente in camp magnetic nu este nou, fiind un proces eficient de
directionare pentru tratamentul medical al diferitor boli. Se pot furnizarea medicamente in locatii
specifice din cadrul corpul, cu mare precizie si concentratie maxima. Vizualizarea modelelor de curgere
complexe in inima a fost realizat recent, prin combinatia acestora cu RMN si tehnici de imagistica. Mai
mult decat atat, raspunsul sangelui in campuri magnetice prezinta un caracter feromagnetic dat de
diferitii constituenti. Cu toate acestea, o fundatie teoretica ferme de directionare a medicamentului in
camp magnetic inca lipseste.

II.I. Structura si modalitati de obtinere

Comparativ cu structurile voluminoase, materialele cu dimensiuni nanometrice datoreaza proprietati
fizico-chimice superioare din cauza efectului lor mezoscopice, efectul de obiect mic, efectul
dimensiunilor cuantice si efectul de suprafata. Recent, au fost investigate nanoparticule de Fe3O4 (MNPs)
din cauza proprietatilor superparamagnetice, coercitivitate inaintata si temperatura Curie* scazuta. In
plus, Fe3O4 este netoxic si biocompatibil.
Prin urmare, Fe3O4 MNPs s-au utilizat pentru noi tipuri de aplicatii biomedicale, cum ar fi biosenzori,
agent de contrast in imagistica de rezonanta magnetica si altele mentionate in capitolele urmatoare. Le
mentionam doar pentru a aminti importanta acestor particule pe care le vom prezenta in diverse forme,
prin diverse metode de obtinere.
Este important a se asigura distributia dimensionala ingusta, dispersie buna si un raspuns magnetic
ridicat in lichidul tisular pentru aceste aplicatii. Cu toate acestea, fortele de atractie magnetice
combinate cu energii de suprafata mari (>100dyn/cm) fac usoara agregarea Fe3O4 MNPs in fluide.
Prin urmare, o multime de polimeri sintetizati au fost utilizati ca agenti de acoperire pentru a modifica
suprafata particulei de oxid de fier, asa cu vom prezenta in sectiunile urmatoare: Dispersii coloidale de
nanoparticule de magnetita monodisperse modificate cu polietilen glicol

*temperatura Curie in fizica si stiinta materialelor, temperatura Curie (Tc) sau punctul Curie este
temperatura in care magnetismul permanent al unui material se schimba in magnetism indus. Tc este
punctul critic in care momentele magnetic intrinseci ale materialului isi schimba directia.

Desi acoperirile polimerice pot reduce agregarea de MNPs, ele cresc de asemenea dimensiunea totala a
particulelor si astfel limiteaza exprimarea proprietatilor magnetice, distributia in tesuturi si capacitatea
de penetrare in spatii interstitiale. Asadar este importanta dezvoltarea de o metoda eficienta de a
modifica suprafata pentru o distributie a dimensiunilor ingusta si o dispersie excelenta in solutie aposa
sau neapoasa folosind compusi moleculari mici.
Voi prezenta metoda de modificare folosind citrat de sodiu si acid oleic pentru sinteza Fe3O4 MNPs cu o
distributie a dimensiunii ingusta si dispersie excelelnta in fluide. Fe 3O4 MNPs au fost sintetizate prin
metoda co-precipitarii la temperaturi diferite, modificata cu citrat de sodiu si acid oleic. Efectul
temperaturii si modificarii de structura cristalina, morologia, dispersia si distributia marimilor si a
proprietatilor magnetice ale Fe3O4 MNPs au fost investigate in detaliu.
Morfologia si distributia acestor probe a fost in continuare caracterizata cu TEM. Toate Fe3O4 MNPs
prezinta o forma sferica omogena cu diametru de aproximativ 12-15 nm, care este in concordanta cu
rezultatele analizei XRD. Cele pregatite fara modificarea agregatelor in apa deionizata sunt prezentate in
figura a. Citratul de sodiu si acidul oleic au modificat Fe 3O4 MNPs, care vor prezenta o capacitate buna
de dispersie in apa deionizata si
solutie de acid oleic, putand fi
datorat faptului ca energia de
suprafata este mare si atractiile
dipolare ale Fe3O4 MNPs au fost
reduse foarte mult dupa
modificarea cu citrat de sodiu si
acid oleic.

In concluzie, s-a prezentat pe

scurt o alta tehnica simpla si
eficienta de a pregati si modica
Fe3O4 MNPs. Rezultate indica
faptul ca citratul de sodiu si
acidul oleic au un efect mic
asupra cristalizarii. Spectrele
indica faptul ca acestea s-au
grefat cu succes pe suprafata
Fe3O4 MNPs. Modificarile duc la
o capacitate de dispersie in
solutie apoasa/neapoasa, ceea
ce face Fe3O4 MNPs un material
promitator
in
domeniul
biomaterialelor.
Figure 3 - Caracterizare TEM nanoparticule

Design-ul nanoparticulelor dispersabile in solutii apoase este in curs de investigare datorita cresterii
interesului in potentiale aplicati precum tratamentul cancerului, agent de contrast si de orientare,
biosenzori si bioseparari, asa cum am amintit si mai sus sau la obtinerea de nanoflori de Fe 3O4. In cele
mai multe aplicatii este de preferat sa se obtina dispersii coloidale apoase stabile, formate din
nanoparticule cu dimensiuni si proprietati uniforme. Polimerii si materialele polimerice naturale au fost
folositi ca agenti activi de suprafata pentru a stabiliza particulele. Exemple ar include dextranul,
chitosanul, acoolul polivinilic, policaprolactona si polietilen glicolul. Printre polimerii mentionati,
polietilen glicolul (PEG) este de mare interes in special in aplicatii biologice intrucat s-a dovedit ca se
poate spori stabilitatea particulelor in apa datorita solubilitatii sale ridicate. Acesta reduce aglomerarea
particulelor care ar putea duce la absorbtia specifica a proteinelor plasmatice si o eliminare rapida a
particulelor de catre sistemul imunitar.
Alte potentiale aplicati ale nanoparticulelr magnetice modificate cu PEG include nanocompozite cum ar
fi nanofibrele magnetice care pot fi utilizate pentru imbracamintea de protectie, fibre magnetice,
stocare si imagistica.
Au fost utilizate mai multe tehnici pentru a obtine nanoparticule modificate cu PEG utilizand PEG
functional sau copolimeri ai PEG cu grupari functionale de tipul OH, -COOH care pot interactiona cu
suprafata particulei. Cel mai adesea aceste grupari sunt adsorbite fizic pe suprafata particulei, limitand
stabilitatea in anumite intervale de timp si pH.
In situatiile unde stabilitatea particulelor este de maxima importanta, cum ar fi in cazul aplicatiilor
biomedicale, chimia silanului este explorata ca o alternativa de functionalizare deoarece moleculele se
pot lega pe suprafata particulei, imbunatatind stabilitatea in suspensii in conditii fiziologice.
Pregatirea nanoparticulelor magnetice modificate cu PEG pentru sintetizarea prin bine cunoscuta
tehnica de co-precipitare a fost raportata utilizand PEG-silani comerciali, care sunt foarte scumpi si greu
de obtinuti. Tehnica de co-precipitare este potrivita pentru producerea de cantitati mari de
nanoparticule magnetice, dar nu asigura controlul asupra nucleatiei si etapelor de crestere care
guverneaza formarea de nanoparticule.
Acest lucru duce la particule cu o dimensiune si distributie larga (intre 5 si 30 nm in diametru) si sunt de
obicei aglomerate, chiar si dupa modificarea suprafetei cu surfactanti sau polimeri. Polidispersia si
aglomerarea ar putea afecta uniformitatea si reproductibilitatea proprietatilor magnetice si fizicochimice a suspensiilor magnetice in diferite medii, ceea ce nu este de dorit in unele aplicatii. O
alternativa pentru a controla dimensiunile nanoparticulelor si distributia dimensiunilor este utilizarea
tehnicii de descompunere termica unde precursori de fier se vor descompune in prezenta unui
surfactant nepolar utilizand solventi cu punct de fierbere ridicat.
Aceasta tehnica produce nanoparticule magnetice puternic monodisperse cu aproape nicio aglomerare
in timpul sintezei. Totusi, particulele rezultate sunt hidrofobe, asadar sunt necesare masuri suplimentare
dupa sinteza pentru a face particulele dispersabile in apa prin inlocuirea surfactantului nepolar de pe
suprafata particulei cu o molecula hidrofila.
PEG grefat pe suprafata nanoparticulelor ofera stabilitate sterica care concureaza cu efectele
destabilizatoare ale fortelor Van de Waals si ale energiilor de atractie. Acest lucru poate fi modelat
utilizand teoria DLVO care descrie fortele intre particule ce afecteaza stabilitatea acestora in suspensii.
Aceasta teorie nu a fost pe larg aplicata nanoparticulelor magnetice acoperite cu lanturi de polimeri din
moment ce majoritatea aplicatiilor derivate sunt in situatii in care stratul de polimer pe suprafata este
foarte subtire in comparatie cu raza de curbura a particulei (aproximarea Derjaguin). Aceste conditii nu
sunt de multe ori si cazul experimental, deoarece razele particulelor sunt de aproximativ 5 nm, iar

acoperirile de 2-10 nm in grosime. Expresii sunt acum disponibile si pot fi utilizate pentru a descrie
volumul efectiv al suprapunerii intre cele 2 sfere cu lanturile de polimer grefate, fara a recurge la
aproximarea Derjaguin, care tinde sa supraestimeze energia sterica de interectie atunci cand particulele
se apropie la o distanta egala cu grosimea stratului de polimer. In acest caz, potentialul de interactiune
intre particule este evaluat folosind volumul exact de suprapunere, calculat presupunand ca
polimerul/stratul de polimer de pe suprafata particulelor se caracterizeaza printr-o latime fixata si o
distributie uniforma a segmentelor polimerice.
Contributia prezentata descrie sinteza si stabilitatea de dispersii coloidale a nanoparticulelor magnetice
monodisperse modificate cu PEG-silani. PEG-silanul a fost preparat utilizand tehnici
accesibile prin reactia mPEG-COOH cu 2-aminopropil trietoxilan (APS). Stabilitatea
particulelor in solutie apoasa a fost studiata prin difuzia dinamica a luminii si alte
masuratori.
Teoria DLVO a fost utilizata pentru a modela efectul PEG-silanului asupra stabilitati
particulelor folosind expresii analitice derivate pentru repulsie sterica aplicabile in
cazul in care raza particulei este comparabila cu grosimea stratului de polimer asa
cum este cazul in care nanoparticulele de magnetita aoperite cu PEG-silani. Tehnici
dezvoltate ca parte din aceasta pot fi aplicate in functionalizarea altor oxizi de silani
sau metal cand stabilitatea particulelor in apa este de maxima importanta.

Obtinerea de forme diverse utile alegerii aplicatiei:

Sinteza de nanoflori de Fe3O4
Materialele magnetice de oxid de fier au acaparat
atentia larga datorita potentialelor aplicatii in
bioseparari, tratament prin hipertermie, teste
imunologice, transport cu eliberare controlata de
medicamente sau de gene. Pentru a obtine
diferite forme ale nanoparticulelor de Fe3O4 ca de
exemplu sfere, tije, fire, forme triunghiulare,
tuburi, octaedrica sau de tip floare, ele au fost
sintetizate prin metode diferite cum ar fi de
exemplu procese mediate prin pirosol, procese
hidrotermale, gravura chimica umeda, prin
inductie in camp magnetic sau descompunere
termina. Nanoparticulele cu forma bine definita si
o foarte buna cristalinitate de Fe3O4 au fost
sintetizate prin metoda de descompunere
termica utilizand Fe(CO)5 , fie acetilacetonat si
oleat de fier ca precursori. Totusi, productia pe
scara larga nu a fost posibila deoarece precursorii
sunt de natura toxica si in acelasi timp sunt foarte
scumpi. Mai mult decat atat, temperatura de
reactie mare si atmosfera inerta sunt cerinte
necesare obtinerii de nanoparticule de Fe3O4 ca
unica faza. Deoarece o metoda mai accesibila a

Figure 4 - Sinteza nanoflori magnetita (Caracterizare)

obtinerii de nanoparticule prin metode hidrotermale asistate de surfactant au fost dezvoltate, acestea
vor aduce avantaje prin factori caracteristici metodei: netoxica, realizata la temperatura mica si
economica.

Studii de morfologie
Morfologia cristalina si calitatea problelor sintetizate au fost investigate prin TEM. Imaginile TEM
reprezentative penru probele A, B si C sunt prezentate in figura alatura, subpunctele a, c si e. Imaginile
TEM prezinta evolutia formei nanoparticulelor de la poiedru spre structura de tip floare. Figura a
prezinta existenta nanostructurii de tip poliedru si foarte putin de tip tija. Dimensiunea medie a
particulelor poliedrice este de aproximativ 35 nm. Figura c prezinta structuri de tip sfera poroasa cu
dimensiuni de aproximativ 50 nm. Figura e prezinta nanoparticule de tip floare cu dimensiuni de
aproximativ 30 nm cu anumite aglomerari. Se prezinta asadar nanoparticulele individuale de Fe3O4.
Figura d, e si f prezinta imaginile HRTEM ale probelor A, B si C. Analiza HRTEM prezinta faptul ca
particulele se afla la distante unice cristaline si interplanare, plecand in franjuri, ceea ce corespunde
planului de magnetita.

Mecanism de formare
Posibilul mecanism de formare a unei nanoflori este descris ca asamblarea orientata a nanoparticulelor
sferice, conducand in final la formarea de nanoparticule tip floare de Fe3O4. In mod normal orientarea
perfecta a nanocristalelor poate fi formata in solutie EG comparativ cu solutia apoasa, lucru datorat
gruparilor hidroxil de la suprafata foarte putine si vascozitatii EG care permite nanocristalelor sa se
roteasca in mod adecvat pana la gasirea configuratiei de energie minima. Datorita polaritatii diferite
intre TETA si EG, TETA poate actiona ca surfactant pentru a forma micelii stabile si a induce cresterea si
asamblarea nanoparticulelor de Fe3O4, in mod similar cu surfactantul utilizat in sistemele hidrotermale
pentru controlul cresterii nanostructurilor, lucru confirmat prin efectul dramatic asupra schimbarilor
morfologiei produsilor finali.
Pentru a studia mecanismul de crestere a nanoflorilor in detaliu, experimentele au fost realizate folosind
diferite cantitati de TETA in domeniul 2-10 ml, mentinand celelalte conditii constante. Evolutia
morfologiei a fost semnificativ afectata de variatia TETA. Particulele de tip tija au fost formate la
cantitati mici de TETA. Odata cu cresterea cantitatii de TETA la 5 ml, mai multe nanosfere poroase au
fost formate cu mai putine particule poliedrice. Cand cantitatea de TETA a fost crescuta la 10 ml,
nanostructuri unice de tip floare de Fe3O4 au fost
obtinute. S-a confirmat asadar importanta cantitatii
de TETA din experiment, afectand dramatic evolutia
morfologiei cristalelor.

Proprietati magnetice
Proprietatile magnetice ale nanostructurilor de
magnetita sintetizate au fost investigate folosind
studii VSM, la temperatura camerei. Rezultatele
arata ca toate probele sintetizate cu diferite
morfologii prezinta proprietati magnetice.

Figure 5 - Proprietati magnetice

Concluzii
Nanoflorile cristaline de Fe3O4 cu dimensiuni de 30 nm
au fost sintetizate cu succes printr-o metoda usoara hidrotermala asistata de surfactant. Evolutia
morfologiei nanoparticulelor de Fe3O4 de la poliedru
spre floare au fost realizate prin variatia cantitatii de
TETA. Au fost propuse in experimentul prezentat
posibile mecanisme de crestere pentru a explica aceste
tranzitii morfologice cu ajutorul TETA. Proprietatile
magnetice ale structurilor obtinute au fost confirmate.

II.II. Fizica eliberarii

Generalitati
Fiind mici, nanoparticule magnetice experimenteaza forte mici, chiar si in campuri magnetice puternice.
In experimentele de livrare de medicamente sub influenta campului magnetic, punctele fortelor
magnetice au variat de la 70 mili-Tesla pana la 2,2 Tesla si gradientii magnetici corespunzatori au variat
de la 0,03 T/m pana la 100 T/m, o gama de care reflecta costul magnetului, complexitatea, siguranta si
usurinta in utilizarea dorita (sau posibila), cat si adancimea de directionare.
Pentru comparatie, modernele neodim-fier-bor (Nd12Fe14B) ca magneti permanenti pot fi achizitionati in
concentratii ce vor conduce la valori de pana la 1,48 Tesla, cat si electromagnetilor utilizati in sistemele
de imagistica prin rezonanta magnetica unde se vor crea domenii de 1-4.7 T, cu unele sisteme RMN
disponibile comercial putand merge la valori mari de 9.4 T. In studiile umane din 1996, magneti
permanenti de pana la 0.2-0.8 T au fost utilizate pentru a viza particule cu diametrul de la 100 nm pana
la adancimi de 5 cm. Adancimi de directionare de pana la 12 cm au fost raportate in experimentele pe
animale, folosind particule de la 500 nm pana la 5 pm si un magnet permanent 0,5 T.
Atat designul magnetilor permanente cat si electromagnetilor pot fi optimizate pentru
a extinde campurile magnetice mai departe, pentru a creste in acest fel adancimea
pana la care fortele magnetice pot actiona.

Directionarea particulelor
Controlul magnetic precis al unui singur obiect a fost demonstrat atat la animale cat si la
oameni. Manipularea magnetica atenta printr-un magnet permanent rigid implantat prin
creier, cu scopul de a scana si arde tumorile cerebrale prin incalzirea magnetului folosind RF (radiofrecventa) a fost prezentata si testata la caini in cadrul primelor experimente. Pe baza oportunitatilor de
pe piata, punctul central al acestui efort a fost schimbat catre asistata magnetica in proceduri
chirurgicale cardiovasculare si a condus la fondarea Stereotaxis. Aceasta companie foloseste acum un
control magnetic pentru a ghida catetere, endoscoape, dar si alte instrumente chirurgicale cu precizia
magnetica pentru tratamentul de aritmii cardiace si alte proceduri cardiovasculare. Pana in prezent,
Stereotaxis a efectuat peste 40.000 de proceduri de succes diversilor pacienti in intreaga lume. Sisteme
pentru orientare magnetica a dispozitivelor si microrobotilor implantabili, pentru intestin, ochi, sistemul
cardiovascular, endovasculatur, dar si chirurgie pulmonara au fost testate la porci si embrioni de pui.

Sisteme conventionale RMN au fost de asemenea folosite ca sistem de control pentru a manipula
particule la scara micro, precum si bacterii magnetotactice sau celulele magnetizate, la porci si soareci.
In timp ce MRI-urile sunt atractive datorita puterii lor magnetice si disponibilitatea clinica, dificultatea
este ca MRI-urile sunt concepute pentru a crea un camp magnetic uniform puternic, dar diferite spatial,
fiind necesare pentru a crea forte pe particule. Cu exceptia cazului cand aparatele MRI sunt modificate
in mod substantial, ele nu creeaza o inclinatie suficienta spatiala pentru a manipula eficient particulele
nanoscopice. Algoritmii de control folositi in sistemele de mai sus in manipularea unui singur obiect au
variat prin optimizare.
Manipularea precisa a unui fluid de nanoparticule este mai dificila decat controlul unui singur obiect. In
studiile ferofluidice, un magnet a fost pozitionat in afara corpului si se concentrau particulele de in zone
superficiale ale sanului, capului si gatului, precum si in tumorile cerebrale. Nu a fost initial niciun control
dinamic astfel incat particulele au fost acumulate in tintele de sub piele sau craniu. Implantarea de
magneti sau materiale magnetice in pacienti, cum ar fi n peretii vaselor de sange, au sugerat ca o
modalitate de a ajunge la tesut in profunzime este tocmai aceasta. Materialele implantate servesc la
cresterea locala a gradientilor de camp magnetic si astfel a fortelor, atunci cand se aplica un camp
magnetic exterior. Un astfel de tratament prevede aducerea celulelor endoteliale magnetizate in peretii
vaselor de sange si ar putea fi, de asemenea, adecvate pentru tratarea tumorilor care nu pot fi
indepartate chirurgical, atunci cand implanturile magnetizabile pot fi introduse in sau in apropierea
tumorii. In general, desi domeniul de directionare al medicamentelor avanseaza catre particule
comerciale aprobate pentru uz uman, ramane deschisa pentru imbunatatiri semnificative si modelarea,
proiectarea si controlul, in special pentru metode non-invazive si pentru a viza in mod eficient un tesut
mai profund.

Parametrii care influenteaza eficienta

Medicamentul si un component magnetic adecvat sunt de obicei combinate intr-un sistem farmacologic
stabil cu un control de eliberare in vasele de sange. Rata de eliberare a medicamentului poate fi
controlata prin modularea directa a campul
magnetic. Aceasta poate fi eficienta pentru a
reduce efectele toxice si pentru a spori efectul
terapeutic.
Cresterea magnetizatiei este avantajoasa pentru
a facilita manipularea sistemelor de livrare.
Nanoparticulele trebuie sa fie mici, asa cum s-a
mentionat in primul capitol, la obtinere. Astfel,
acestea pot fi superparamagnetice, in scopul
evitarii unei aglomerari dupa oprirea campului
magnetic , dar si pentru a ramane in circulatie
fara a fi indepartat de filtrele naturale ale
corpului cum ar fi ficatul sau sistemul imunitar.
Sistemul superparamagnetic este preferat
datorita capacitatii sale de a deveni magnetizat
dupa expunerea la un camp magnetic, dar in
acelasi timp sa nu devina magnetiz permanent
(remanenta) odata ce campul este oprit (fig 6).

Figure 6 - Caracteristicile: superparamagnetic (linie continua),

paramagnetic (linia punctata) si pentru particule feromagnetice
(linie intrerupta)

II. III. Aplicatii

Sticle ceramice feromagnetice cu un continut mare de magnetita

Hipertermia distruge celulele canceroase prin cresterea temperaturii tumorii la o gama de inainta
febra, in mod similar cu modul in care corpul uman foloseste aceasta metoda in mod natural pentru a
combate diverse forme de boli. In general, tumorile sunt mult mai usor de incalzit decat tesutul normal
inconjurator deoarece vasele de sange si sistemul nervos sunt slab dezvoltate in tumora si celulele
canceroase sunt usor de ucis prin tratament termic, lucru sustinut si de faptul ca alimentarea cu oxigen
prin vasele de sange nu este suficienta in tumori.
Prin urmare, hipertermia este de asteptat a fi un tratament util pentru cancer, neavand reactii adverse.
Dimpotriva, aceste temperaturi sunt sigure pentru tesuturile sanatoase inconjuratoare cu sistem sangvin
normal si sistem de racire eficient.
Se asteapta ca sticla ceramica bioactiva feromagnetica sa fie utila pentru tratamentul hipertermic al
cancerului, in special pentru cancerul de profunzime, ca de exemplu tumoarea osoasa. Cand biosticla
feromagnetica este implantata in jurul tumorii sub forma granulara, sunt legate una de alta astfel incat
se va forma apatita biologica activa pe ele si vor fi fixate stabil in jurul tumorii in cazul in care sunt
situate in apropiere de oase. Mai mult decat atat, atunci cand sunt plasate in camp magnetic alternativ,
ele incalzesc in mod eficient celulele canceroase pana vor fi necrozate de pierderea de histerezis
magnetic. Dupa incalzire ele pot de asemenea consolida oasele tumorale slabite prin lipirea de os.
Mai multe materiale care genereaza caldura prin pierderea de histerezis au fost dezvoltate. Printre ele,
biosticla feromagnetica a fost investigata.
Pregatirea de ceramica de sticla cu un continut de magnetita a fost raportata in mai multe lucrari unde
biosticla atingea un maxim de 45% de magnetita din greutatea sa.
In general, generarea de caldura depinde in principal de proprietatile magnetice ale implantului, campul
magnetic, parametrii si caracteristicile tesuturilor. Conform importantei ionilor de Zn din corpul uman,
asa cu sunt raportate, ele sunt implicate in metabolismul osos si ar putea stimula formarea osoasa si
cresterea de proteina osoasa, continutul in calciu si activitatea fosfatazei alcaline la oameni.

Materiale compozite COL/HA-Fe3O4 pentru

tratamentul cancerului osos
Cancer de os sau cancerul osos este un termen
general folosit atunci cand celulele canceroase sunt
gasite in os. Cancerul care incepe in os este numit
cancer de osos primar. Este gasit de cele mai multe
ori in oasele bratelor sau ale picioarelor, dar acesta
poate aparea in orice os din corp. Copiii si tinerii au
un risc mai mare sa aiba cancer la oase decat adultii.
Formele initiale ale cancerului osos sunt numite
sarcoame. Exista mai multe tipuri diferite de sarcom
si fiecare dintre ele incep intr-un alt fel de tesut osos.

Figure 7 - Sistem osos - componente

Cele mai comune sunt osteosarcoma, sarcomul Ewings si chondrosarcoma.

In randul tinerilor, cel mai frecvent tip de cancer osos este osteosarcoma; de obicei apare intre varstele
de zece si douazeci si cinci de ani. De cele mai multe ori, barbatii sunt mai afectati decat femelele.
Osteosarcoma incepe in capetele de oase; apar tesuturi noi pe masura ce tanarul creste; de obicei, sunt
afectate oasele lungi ale mainilor si picioarelor.
Sarcomul Ewings se formeaza in mijlocul (axul) oaselor mari si de cele mai multe ori afecteaza oase
lungi ale soldului si oase din partea superioara a bratului si a coapsei, dar poate aparea si in coaste.
Chondrosarcoma este un tip de tumoare care se formeaza in cartilaj (tesut in jurul articulatiilor) si se
gasesc in principal la adulti. Alte tipuri de cancer osos includ fibrosarcoma (celule tumorale maligne
uriase) si chordoma. Aceste tipuri de cancer sunt rare si cel mai adesea afecteaza oameni de peste
treizeci de ani.
Cea mai frecventa simptoma a bolii este durerea. Cu toate acestea, simptomele pot varia in functie de
locatie si marime a cancerului. Uneori, deformari de pe os poate fi resimtite prin piele.
Tumori care apar in articulatii sau in apropiere pot cauza inflamatii si sensibilitate in zona afectata. Alte
simptome pot include oboseala, febra, pierdere in greutate, si anemie.
Tratamentul pentru unele tumori osoase pot implica o interventie chirurgicala, cum ar fi amputarea unui
membru. Chimioterapia si radioterapia sunt eficiente in unele tumori (cum ar fi sarcomul Ewing), dar
mai putin in altele (cum ar fi chondrosarcoma).
Dupa ce a fost facut tratamentul pentru cancerul de oase, este foarte important ca verificarile si
evaluarile periodice la medic sa fie efectuate, pentru a fi sigur ca afectiunea nu a venit inapoi si pentru a
acorda tratamentul corespunzator in cazul in care o face. Verificarile pot fi examenul fizic, raze X,
analize de sange si alte teste de laborator.
In cazul tratamentului cancerului osos, de obicei, prima etapa consta in indepartarea chirurgicala a
tesutului tumoral. Dupa interventia chirurgicala, defectul osos rezultat in urma extirparii chirurgicale a
tumorii este umplut cu materiale cu rol regenativ sau cu materiale regenative care contin si magnetita si
citostatice. In majoritatea cancerelor, gradul de recurenta este destul de mare in special datorita
indepartarii partiale a tesutului tumoral. Acesta este scopul pentru care interventia chirurgicala este
asociata cu chimio/radioterapia.

Etapele tratamentului cancerului osos sunt prezentate in schema de mai jos:

Figure 8 - Tratarea in camp magnetic a cancerului osos

 Desi progresele recente au demonstrat posibilitatea de a folosi MNPs pentru imagistica

tumorii si terapie, sunt necesare noi metode si strategii pentru a dezvolta in continuare
metode de imagistica.
Viitoarele MNPs au nevoie de specificitate si sensibilitate, astfel incat viitoarele aplicatii vor
trebui sa atinga aceste caracteristici.
Cu toate acestea, unele dintre strategii vor trebui sa fie combinate pentru a maximiza
eficacitatea si pentru a permite utilizarea pe scara larga a MNPs, pentru a trata orice
carcinom.
In plus, MNPs chimioterapeutici pot fi livrate intravenos, mai degraba decat intraarterial
sau prin injectare directa in zona tumorii, ceea ce face tratamentul mai practic intr-un cadru
clinic.
Efectele pe termen lung ale MNPs trebuie sa fie investigate in detaliu. Preocupari legate de
daunele posibile pe termen lung supra tesutului, toxicitatea, carcinogeneza, imunogenitatea,
si inflamatia trebuie sa fie abordate pentru a optimiza structura si proiectarea MNPs.
Se pot crea cu succes nanaobiotehnologii in aplicatii biochimice si biomedicale.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Eliberare_controlat%C4%83
http://medlive.hotnews.ro/nanomedicina-eliberare-controlata-si-directionata-amedicamentelor.html
Synthesis of Fe3O4 nanoflowers by one pot surfactant assisted hydrothermal method and its
properties (2012) - R. Ramesh, M. Rajalakshmi, C. Muthamizhchelvan, S. Ponnusamy
Colloidal dispersions of monodisperse magnetite nanoparticles modified with poly(ethylene
glycol) (2009) - Carola Barrera, Adriana P. Herrera, Carlos Rinaldi
Convergence of micro-nano-biotechnologies - Maria Zaharescu, Emil Burzo, Lucia Dumitru, Irina
Kleps, Dan Dascalu - Ed. Academiei Romane, 2006
Biomateriale composite pe baza de colagen si hidroxiapatita utilizate in reconstructia osoasa Anton Ficai, Ecateriana Andronescu Editura Politehica, 2011
2011 Chinese Materials Conference - Synthesis of Fe3O4 nanoparticles and their magnetic
properties (En) - Yan Wei, Bing Han, Xiaoyang Hu, Yuanhua Lin, Xinzhi Wang, Xuliang Deng

Preparation and characterization of some ferromagnetic glassceramics contains high quantity

of magnetite (2009) - S.A.M. Abdel-Hameed, M.M. Hessien, M.A. Azooz
Synthesis of Fe3O4 magnetic fluid used for magnetic resonance imaging and hyperthermia
(2011) (En) - Y.M. Wang, X.Cao, G.H.Liu, R.Y.Hong, Y.M.Chen, X.F.Chen, H.Z.Li, B.Xu, D.G.Wei
Influences of different synthesis conditions on properties of Fe3O4 nanoparticles (2009) - Hao
Yan, Jiancheng Zhang, Chenxia You, Zhenwei Song, Benwei Yu, Yue Shen
http://www.romedicale.ro/
Biomateriale polimerice si aplicatii medicale Horia Iovu Editura Politehnica, 2009
MAGNETIC DRUG TARGETING: DEVELOPING THE BASICS - Aleksandar Nacev, Ph.D., 2013
Hydrodynamics of magnetic drug targeting - P.A. Voltairas, D.I. Fotiadis, L.K. Michalis - Journal
of Biomechanics 35, 2002
Magnetic nanoparticles and targeted drug delivering - Jana Chomoucka, Jana Drbohlavova,
Dalibor Huska, Vojtech Adam, Rene Kizek, Jaromir Hubalek - Pharmacological Research, 2010
Potential of magnetic nanoparticles for targeted drug delivery - Hung-Wei Yang, Mu-Yi Hua,
Hao-Li Liu, Chiung-Yin Huang, Kuo-Chen Wei - Nanotechnology, Science and Applications, 2012