Sunteți pe pagina 1din 43

Facultatea de Inginerie Medicala Anul III

Proiect Final
Nanobiomateriale

Tema: Nanoparticule de Fe3O4 Sinteza si aplicatii in medicina


Student: Craciun Andreea-Ioana
Profesor Coordonator: Prof. Andronescu Ecaterina
Grupa: 1432B

Pagina| 1
Proiect Nanobiomateriale

I. Introducere
II. Subiect

2.1. Structura si proprietati magnetice

2.2.1. Sinteza si caracterizarea nanoparticulelor de Fe3O4


2.2.2. Influenta diferitelor conditii de sinteza asupra nanoparticulelor de Fe3O4
2.2.3. Comparatie intre sinteza nanoparticulelor a doua aplicatii diferite
2.2.4. Concluzii

2.2. Aplicatii
2.2.1. Sinteza fluidului magnetic de Fe3O4 utilizat pentru imagistica de rezonanta
magnetica
2.2.2. Sticle ceramice feromagnetice cu un continut mare de magnetita
2.2.3. Materiale compozite COL/HA-Fe3O4 pentru tratamentul cancerului osos
2.2.4. Caracterizarea particulelor pentru o aplicatie specifica: Fe3O4/SiO2 pentru
afisaj electroforetic

2.3. Concluzii generale


III. Bibliografie
IV. Anexa

Pagina| 2
Proiect Nanobiomateriale

Pagina| 3
Proiect Nanobiomateriale

I.

Introducere Nanomedicina si localizarea in


domeniul implanturilor De ce nano [1] Noutati
domeniu

Nanotehnologie este un termen colectiv


pentru dezvoltariile tehnologice la scara
nanometrica. In sens larg, nanotehnologia
reprezinta orice tehnologie al carei rezultat
finit e de ordin nanometric: particule fine,
sinteza chimica, microlitografie avansata,
s.a.m.d. Intr-un sens restrans, nanotehnologia
reprezinta orice tehnologie ce se bazeaza pe
abilitatea de a construi structuri complexe
respectand specificatii la nivel atomic
folosindu-se de sinteza mecanica. Structurile
nanometrice nu numai ca sunt foarte mici,
ajungandu-se chiar pana la scara atomica, dar ele poseda unele proprietati total deosebite si
neasteptate, in comparatie cu aceeasi substanta luata la nivel macroscopic.
Domeniul nanomedicinei este asadar interdisciplinar si complex, implicand folosirea simultana
a cunostintelor din mai multe arii si discipline stiintifice, cum sunt cercetarea din zona
clinica/medicala, biologia, chimia, fizica, electronica, matematica, robotica.
Nanomedicina cuprinde mai multe arii care se intrepatrund si se consolideaza reciproc:

nanomateriale si nanodispozitive;
nanotehnologie moleculara;
imagistica la nivel nanometric;
sisteme inovative de administrare a medicamentelor;
nanotoxicologie.

Chirurgie, implanturi pasive si


implanturi active - Un accent
important al rolului nanomaterialelor
in domeniul chirurgiei, implanturi
pasive si implanturi active este pus pe
proprietatile materialelor pentru
producerea de instrumente sau de
acoperiri. Instrumentele din materiale
nanostructurate, sunt mai uoare i
prezinta posibilitatea de a muta celule
individuale. Acoperirile prezinta bune
proprietati de biocompatibilitate,
sterilitate, antitoxicitate,
antiinflamatie si anticoroziune.

Pagina| 4
Proiect Nanobiomateriale

Nanotehnologia si nanomaterialele nu sunt utilizate in toate aceste categorii de implanturi.


Nanotehnologia joac un rol important in imbunatatirea implanturilor active, prin acoperiri
antimicrobiene, tratamente de suprafata si materiale pentru baterii reincarcabile noi. Pentru
acoperiri se pot folosi materiale inteligente care incorporeaza medicamente cu eliberare lenta
sau particule (cum ar fi ionii de argint) care impiedica reactiile de respingere sau inflamatie.
Ingineria tisulara - este un domeniu interdisciplinar, care are rolul de a crea organe artificiale
(folosind materiale biocompatibile) pentru pacientii care au nevoie de transplant de organe.
Abilitatea de a repara sau reconstrui tesuturile deteriorate, sau chiar pentru a regenera organe
intregi in viitor, a suscitat interes inca de la mijlocul anilor 1980.
Exemple de produse obtinute prin inginerie tisulara sunt: inlocuitori ai pielii, piele umana,
cartilaj, implanturi osoase, sisteme vasculare, valve cardiace si tesuturile cardiace, tesuturi
neurologice, regenerarea nervilor, tendoane, ligamente.
Nanomaterialele utilizate pentru ingineria tisulara sunt:
- Hidroxiapatita - pentru formarea unui material compozit, in asociere cu un sablon
nanostructurat de tip tija. Hidroxiapatita este utilizata ca material osos artificial (inlocuire os).
Hidroxiapatita nanodimensionata prezinta proprietati de citocompatibilitate si creste aderenta
osteoblastelor.
- Supramolecule pentru realizare de sabloane/schelete.
- Acoperiri nanostructurate.
- Ciment nanostructurat de fosfat de calciu pentru
regenerarea osoasa.
- Nanoparticule core-shell.
- ADN-legat de nanoparticule.
- Nanofibre de poli (L-acid lactic)
- Poli (N-izopropil acril amida).
- Poli (N-izopropil acril amida) etc.
Nanotehnologii imaginabile in viitor [2]
faruri auto eficiente
lacuri de automobile care-si pot schimba culoarea
caroserii de automobile, precum si aripi de avion care-si pot modifica forma dupa
cerintele aerodinamice momentane
amortizoare auto la care viscozitatea lichidului se las reglata instantaneu dupa
necesitati
motoare fara uzura/frecri; motoare cu consum redus de combustibil
catalizatoare si acumultoare auto mai eficiente
ferestre auto care se pot intuneca dupa dorinta
materiale usor de intretinut, de ex. stofe care nu se murdaresc, nu se imbacsesc, nu
prind miros sau nu se uda
noi metode de fabricare a LED-urilor, pentru marirea eficientei si durabilitatii
computerul molecular
Pagina| 5
Proiect Nanobiomateriale

Frumusete la scara nano[3]


De-a lungul anilor, cerecetatorii din domeniul nanotehnologiei au folosit metode mai mult sau
mai putin complicate pentru a construi structuri simple la scara nanometrica. Iata ca
cerecetatorii de la Universitatea Harvard au publicat in revista Science, prin care demonstreaza
ca folosind numai creta si sticla, pot crea structuri complexe (si extrem de frumoase) la scara
nano.
Pentru aceasta ei folosesc o anumit solutie lichida careia ii modifica ph-ul si continutul de bioxid
de carbon. Citez din abstractul lucrarii Rationally Designed Complex, Hierarchical
Microarchitectures, publicate de revista Science in 17 mai: Dezvoltarea din ultima vreme a
structurilor complexe, la scara nano si micro, prezinta un interes fundamental, iar capacitatea de
a le programa forma ar putea avea aplicatii practice in domenii cum ar fi optica, electronica,
catalizatorii. Am reusit sa dezvoltam microstructuri, pe baza de carbonati si bioxid de siliciu, in
sisteme dinamice de reactie-difuzie, ceea ce ne permite s realizam proceduri pentru sculptarea
unei mari varietati de forme, prin difuzia de bioxid de carbon intr-o solutie de clorura de bariu si
metasilicat de sodiu. Am identificat doua moduri distincte de crestere si am aratat cum prin
modificarea, continua sau
discreta, a concentratiei de
bioxid de carbon, a ph-ului si a
temperaturii putem [...] creea o
gama de microstructuri, cu o
precizie si o complexitate fara
precedent. []
Microbuchet: Pentru a obtine
aceasta imagine, au fost
crescute mai intai tulpinile
florilor, dupa care au fost
modificate conditiile de
crestere, pentru a obtine
petalele. (Credit: Wim L.
Noorduin)

Pagina| 6
Proiect Nanobiomateriale

Floarea: Mai ntai a fost creeata baza (de culoare


rosie) apoi s-au modificat conditiile pentru a
creste tulpinele spiralate. In final, prin adaugarea
de dioxid de carbon in solutie, se deschid si petalele.
(Credit: Wim L. Noorduin)

Un altfel de trandafir: Schimband conditiile de


precipitare din solutie s-a putut obtine acest
minunat trandafir. (Credit: Wim L. Noorduin)

Surse: Universitatea Harvard, Science, Rationally Designed Complex, Hierarchical Microarchitectures


(rezumatul lucrrii publicate de Science n 17 mai 2013)

Pagina| 7
Proiect Nanobiomateriale

Suprafata hidrofoba nanostructurata [3]


Titlul acesta poate sa para un pic cam tehnic. De fapt este vorba despre ceva simplu. Oamenii de
stiinta incearca sa imite frunzele de nufar, pentru a realiza suprafete care sa nu se ude.
Cercetari in aceasta directie de desfasoara de mai mult vreme, unele dintre ele fiind incununate
cu succes. Pentru a obtine o suprafata hidrofoba este nevoie sa ii controlam structura pana la
scara nano, altfel spus, trebuie sa apelam la nanotehnologie.
Un grup de cercettori de la Brookhaven National Laboratory (SUA) a studiat in detaliu felul in
care structura suprafetei influenteaza calitile hidrofobice ale acesteia. Concluziile au fost
publicate pe 21 octombrie n Advanced Materials.
Antonio Checco, cercetator la Brookhaven National Laboratory si principalul autor al studiului
explica: Pentru studiul nostru am dezvoltat o tehnica de fabricatie care se bazeaza pe
nanostructuri care se autoasambleaza. Astfel am putut controla foarte precis geometria texturii
suprafetei.
Imagini obtinute cu ajutorul
microscopului electronic are
dou tipuri de suprafete: una
acoperita cu nanoconuri,
cealalta cu nanocilindri. (Credit:
Brookhaven National
Laboratory)
Un videoclip, inregistrat cu
30.000 de cadre pe secunda, n
care este ilustrat
comportamentul hidrofob al
unei suprafete acoperite cu
nanoconuri. [18]

Surse PhysOrg, Robust


Superhydrophobicity in LargeArea Nanostructured Surfaces Defined by Block-Copolymer Self Assembly (rezumatul
articolului publicat pe 21 octombrie n Advanced Materials)
Pagina| 8
Proiect Nanobiomateriale

II.

Subiect

Pagina| 9
Proiect Nanobiomateriale

2.1.

Structura si proprietati magnetice

P a g i n a | 10
Proiect Nanobiomateriale

2.1.1.

Sinteza nanoparticulelor de Fe3O4 [19]

Comparativ cu structurile voluminoase, materialele cu dimensiuni nanometrice datoreaza


proprietati fizico-chimice superioare din cauza efectului lor mezoscopice, efectul de obiect mic,
efectul dimensiunilor cuantice si efectul de suprafata. Recent, au fost investigate nanoparticule
de Fe3O4 (MNPs) din cauza proprietatilor superparamagnetice, coercitivitate inaintata si
temperatura Curie* scazuta. In plus, Fe3O4 este netoxic si biocompatibil.
Prin urmare, Fe3O4 MNPs s-au utilizat pentru noi tipuri de aplicatii biomedicale, cum ar fi
biosenzori, agent de contrast in imagistica de rezonanta magnetica si altele mentionate in
capitolele urmatoare. Le mentionam doar pentru a aminti importanta acestor particule pe care
le vom prezenta in diverse forme, prin diverse metode de obtinere.
Este important a se asigura distributia dimensionala ingusta, dispersie buna si un raspuns
magnetic ridicat in lichidul tisular pentru aceste aplicatii. Cu toate acestea, fortele de atractie
magnetice combinate cu energii de suprafata mari (>100dyn/cm) fac usoara agregarea Fe3O4
MNPs in fluide.
Prin urmare, o multime de polimeri sintetizati au fost utilizati ca agenti de acoperire pentru a
modifica suprafata particulei de oxid de fier, asa cu vom prezenta in sectiunile urmatoare:
Dispersii coloidale de nanoparticule de magnetita monodisperse modificate cu polietilen glicol
Desi acoperirile polimerice pot reduce agregarea de MNPs, ele cresc de asemenea dimensiunea
totala a particulelor si astfel limiteaza exprimarea proprietatilor magnetice, distributia in
tesuturi si capacitatea de penetrare in spatii interstitiale. Asadar este importanta dezvoltarea
de o metoda eficienta de a modifica suprafata pentru o distributie a dimensiunilor ingusta si o
dispersie excelenta in solutie aposa sau neapoasa folosind compusi moleculari mici.
Voi prezenta metoda de modificare folosind citrat de sodiu si acid oleic pentru sinteza Fe3O4
MNPs cu o distributie a dimensiunii ingusta si dispersie excelelnta in fluide. Fe3O4 MNPs au fost
sintetizate prin metoda co-precipitarii la temperaturi diferite, modificata cu citrat de sodiu si
acid oleic. Efectul temperaturii si modificarii de structura cristalina, morologia, dispersia si
distributia marimilor si a proprietatilor magnetice ale Fe3O4 MNPs au fost investigate in detaliu.

*temperatura Curie in fizica si stiinta materialelor, temperatura Curie (Tc) sau punctul Curie
este temperatura in care magnetismul permanent al unui material se schimba in magnetism
indus. Tc este punctul critic in care momentele magnetic intrinseci ale materialului isi schimba
directia.
P a g i n a | 11
Proiect Nanobiomateriale

Experimental [4]
Reactivii de grad analitic (FeCl36H2O, FeCl24H2O si C2H6O) au fost utilizati ca materii prime.
Citratul de sodiu chimic (Na3C6H5O72H2O) si acidul oleic (C17H33 COOH) au fost utilizate ca
modificatori. Patru probe au fost preparate in functie de conditiile de sinteza.

In primul rand, FeCl36H2O si FeCl24H2O cu procentul molar 1:2 au fost dizolvate in etanol si
apa deionizata si mentinuta la temperaturi diferite, adaugand mai apoi o solutie de NaOH (3
mol*L-1) sub agitare magnetica constanta timp de 30 minute, iar pH-ul final a fost 10. Ulterior,
citratul de sodiu si acidul oleic s-au adaugat in suspensii pentru a modifica Fe3O4 MNPs
obtinute (12h). Substanta obtinuta a fost lasata la temperatura pentru imbatranirea acesteia
timp de 30 minute, apoi racita si adusa la temperatura camerei. Particulele rezultate au fost
separate magnetic si spalate in mod repetat cu apa deionizata si etanol pana la pH=7. Produsul
a fost uscat la 60C in vid timp de 6h, in scopul caracterizarii suplimentare.
Rezultate si discutii
Analiza XRD a fost utilizata pentru
identificarea structurii cristaline a
produselor dupa cum se observa in figura
alaturata, peak-urile indicand faptul ca
structura cristalina Fe3O4 MNPs poate
ramane dupa modificarile cu citrat de
sodiu si acid oleic.
Dimensiunea medie a cristalitelor este de
aproximativ 12.6 nm (a), 13.4 nm (b),
14.2 nm (c) si respectiv 13.8 nm (d),
calcule pe baza relatiei Debye-Scherrer
(d=k*/(*cos)).
In figura urmatoare se vor prezenta spectrele FT-IR ale Fe3O4 MNPs din toate probele. Se poate
observa caracteristica de absorbtie a legaturii Fe-O la aproximativ 580 cm-1 si 634 cm-1, in
timp ce legatura OH este la aproximativ 3398 cm-1. Peak-urile similare se observa si in figura
b. Comparativ cu figura b, putem observa peak-uri noi in figura c. Absorbtia la 1393 cm-1 si
1587 cm-1 sunt varfuri caracteristice legaturii COO-Fe, care se poate datora gruparilor radicale
hidroxil de la suprafata Fe3O4 reactionate cu anioni carboxilat de la citratul de sodiu.
Peak-urile de 2855 cm-1 si 2924 cm-1 sunt vibratiile legaturilor lungi alchil CH2 si CH3.
P a g i n a | 12
Proiect Nanobiomateriale

In plus, varful caracteristic al legaturii OH la


3378 cm-1 este evident imbunatatit. Aceste
varfuri arata ca citratul de sodiu a fost grefat cu
succes pe suprafata de Fe3O4 MNPs prin reactia
chimica dintre gruparile radical hidroxil de pe
suprafata Fe3O4 MNPs si gruparile de acid
carboxilic din acidul oleic.
Abele varfuri de 598 cm-1 in figura c si 581 cm-1
in figura d confirma existenta legaturii Fe-O.
Morfologia si distributia acestor probe a fost in
continuare caracterizata cu TEM. Toate Fe3O4 MNPs prezinta o forma sferica omogena cu
diametru de aproximativ 12-15 nm, care este in concordanta cu rezultatele analizei XRD. Cele
pregatite fara modificarea agregatelor in apa deionizata sunt prezentate in figura a. Citratul de
sodiu si acidul oleic au
modificat Fe3O4 MNPs, care
vor prezenta o capacitate
buna de dispersie in apa
deionizata si solutie de acid
oleic, putand fi datorat
faptului ca energia de
suprafata este mare si
atractiile dipolare ale Fe3O4
MNPs au fost reduse foarte
mult dupa modificarea cu
citrat de sodiu si acid oleic.
In concluzie, s-a prezentat pe
scurt o alta tehnica simpla si
eficienta de a pregati si
modica Fe3O4 MNPs.
Rezultate indica faptul ca
citratul de sodiu si acidul
oleic au un efect mic asupra
cristalizarii. Spectrele indica
faptul ca acestea s-au grefat
cu succes pe suprafata Fe3O4
MNPs. Modificarile duc la o
capacitate de dispersie in
solutie apoasa/neapoasa,
ceea ce face Fe3O4 MNPs un
material promitator in
domeniul biomaterialelor.

P a g i n a | 13
Proiect Nanobiomateriale

Modificari aduse nanoparticulelor de magnetita


Dispersii coloidale de nanoparticule de magnetita modificate cu polietilen glicol

Design-ul nanoparticulelor dispersabile in solutii apoase este in curs de investigare datorita


cresterii interesului in potentiale aplicati precum tratamentul cancerului, agent de contrast si
de orientare, biosenzori si bioseparari, asa cum am amintit si mai sus sau la obtinerea de
nanoflori de Fe3O4. In cele mai multe aplicatii este de preferat sa se obtina dispersii coloidale
apoase stabile, formate din nanoparticule cu dimensiuni si proprietati uniforme. Polimerii si
materialele polimerice naturale au fost folositi ca agenti activi de suprafata pentru a stabiliza
particulele. Exemple ar include dextranul, chitosanul, acoolul polivinilic, policaprolactona si
polietilen glicolul. Printre polimerii mentionati, polietilen glicolul (PEG) este de mare interes in
special in aplicatii biologice intrucat s-a dovedit ca se poate spori stabilitatea particulelor in apa
datorita solubilitatii sale ridicate. Acesta reduce aglomerarea particulelor care ar putea duce la
absorbtia specifica a proteinelor plasmatice si o eliminare rapida a particulelor de catre
sistemul imunitar.
Alte potentiale aplicati ale nanoparticulelr magnetice modificate cu PEG include
nanocompozite cum ar fi nanofibrele magnetice care pot fi utilizate pentru imbracamintea de
protectie, fibre magnetice, stocare si imagistica.
Au fost utilizate mai multe tehnici pentru a obtine nanoparticule modificate cu PEG utilizand
PEG functional sau copolimeri ai PEG cu grupari functionale de tipul OH, -COOH care pot
interactiona cu suprafata particulei.
Cel mai adesea aceste grupari sunt adsorbite fizic pe suprafata particulei, limitand stabilitatea
in anumite intervale de timp si pH.
In situatiile unde stabilitatea particulelor este de maxima importanta, cum ar fi in cazul
aplicatiilor biomedicale, chimia silanului este explorata ca o alternativa de functionalizare
deoarece moleculele se pot lega pe suprafata particulei, imbunatatind stabilitatea in suspensii
in conditii fiziologice. [5]
Pregatirea nanoparticulelor magnetice modificate cu PEG pentru sintetizarea prin bine
cunoscuta tehnica de co-precipitare a fost raportata utilizand PEG-silani comerciali, care sunt
foarte scumpi si greu de obtinuti. Tehnica de co-precipitare este potrivita pentru producerea de
cantitati mari de nanoparticule magnetice, dar nu asigura controlul asupra nucleatiei si
etapelor de crestere care guverneaza formarea de nanoparticule.
Acest lucru duce la particule cu o dimensiune si distributie larga (intre 5 si 30 nm in diametru)
si sunt de obicei aglomerate, chiar si dupa modificarea suprafetei cu surfactanti sau polimeri.
Polidispersia si aglomerarea ar putea afecta uniformitatea si reproductibilitatea proprietatilor
magnetice si fizico-chimice a suspensiilor magnetice in diferite medii, ceea ce nu este de dorit
in unele aplicatii. O alternativa pentru a controla dimensiunile nanoparticulelor si distributia
dimensiunilor este utilizarea tehnicii de descompunere termica unde precursori de fier se vor
descompune in prezenta unui surfactant nepolar utilizand solventi cu punct de fierbere ridicat.

P a g i n a | 14
Proiect Nanobiomateriale

Aceasta tehnica produce nanoparticule magnetice puternic monodisperse cu aproape nicio


aglomerare in timpul sintezei. Totusi, particulele rezultate sunt hidrofobe, asadar sunt necesare
masuri suplimentare dupa sinteza pentru a face particulele dispersabile in apa prin inlocuirea
surfactantului nepolar de pe suprafata particulei cu o molecula hidrofila.
PEG grefat pe suprafata nanoparticulelor ofera stabilitate sterica care concureaza cu efectele
destabilizatoare ale fortelor Van de Waals si ale energiilor de atractie. Acest lucru poate fi
modelat utilizand teoria DLVO care descrie fortele intre particule ce afecteaza stabilitatea
acestora in suspensii.
Aceasta teorie nu a fost pe larg aplicata nanoparticulelor magnetice acoperite cu lanturi de
polimeri din moment ce majoritatea aplicatiilor derivate sunt in situatii in care stratul de
polimer pe suprafata este foarte subtire in comparatie cu raza de curbura a particulei
(aproximarea Derjaguin).
Aceste conditii nu sunt de multe ori si cazul experimental, deoarece razele particulelor sunt de
aproximativ 5 nm, iar acoperirile de 2-10 nm in grosime. Expresii sunt acum disponibile si pot
fi utilizate pentru a descrie volumul efectiv al suprapunerii intre cele 2 sfere cu lanturile de
polimer grefate, fara a recurge la aproximarea Derjaguin, care tinde sa supraestimeze energia
sterica de interectie atunci cand particulele se apropie la o distanta egala cu grosimea stratului
de polimer. In acest caz, potentialul de interactiune intre particule este evaluat folosind
volumul exact de suprapunere, calculat presupunand ca polimerul/stratul de polimer de pe
suprafata particulelor se caracterizeaza printr-o latime fixata si o distributie uniforma a
segmentelor polimerice.
Contributia prezentata descrie sinteza si stabilitatea de dispersii coloidale a nanoparticulelor
magnetice monodisperse modificate cu PEG-silani. PEG-silanul a fost preparat utilizand tehnici
accesibile prin reactia mPEG-COOH cu
2-aminopropil trietoxilan (APS). Stabilitatea
particulelor in solutie apoasa a fost studiata prin
difuzia dinamica a luminii si alte masuratori.
Teoria DLVO a fost utilizata pentru a modela
efectul PEG-silanului asupra stabilitati particulelor
folosind expresii analitice derivate pentru repulsie
sterica aplicabile in cazul in care raza particulei
este comparabila cu grosimea stratului de polimer
asa cum este cazul in care nanoparticulele de
magnetita aoperite cu PEG-silani. Tehnici
dezvoltate ca parte din aceasta pot fi aplicate in
functionalizarea altor oxizi de silani sau metal cand
stabilitatea particulelor in apa este de maxima
importanta.

P a g i n a | 15
Proiect Nanobiomateriale

Obtinerea de forme diverse utile alegerii aplicatiei:


Sinteza de nanoflori de Fe3O4

Materialele magnetice de oxid de fier au acaparat atentia larga datorita potentialelor aplicatii in
bioseparari, tratament prin hipertermie, teste imunologice, transport cu eliberare controlata de
medicamente sau de gene. Pentru a obtine diferite forme ale nanoparticulelor de Fe3O4 ca de
exemplu sfere, tije, fire, forme triunghiulare, tuburi, octaedrica sau de tip floare, ele au fost
sintetizate prin metode diferite cum ar fi de exemplu procese mediate prin pirosol, procese
hidrotermale, gravura chimica umeda, prin inductie in camp magnetic sau descompunere
termina. Nanoparticulele cu forma bine definita si o foarte buna cristalinitate de Fe3O4 au fost
sintetizate prin metoda de descompunere termica utilizand Fe(CO)5 , fie acetilacetonat si oleat
de fier ca precursori. Totusi, productia pe scara larga nu a fost posibila deoarece precursorii
sunt de natura toxica si in acelasi timp sunt foarte scumpi. Mai mult decat atat, temperatura de
reactie mare si atmosfera inerta sunt cerinte necesare obtinerii de nanoparticule de Fe3O4 ca
unica faza. Deoarece o metoda mai accesibila a obtinerii de nanoparticule prin metode
hidrotermale asistate de surfactant au fost dezvoltate, acestea vor aduce avantaje prin factori
caracteristici metodei: netoxica, realizata la temperatura mica si economica.
Vom prezenta asadar aceasta metoda, proprietatile structurale ale acestor nanoparticule fiind
identificate prin masuratori XRD si respectiv TEM pentru studierea evolutiei morfologiei
nanoparticulelor.
Materiale si metode [6]
Nanoparticulele de tip floare de Fe3O4 au fost sintetizate prin metoda hidrotermala asistata se
surfactant. Toti reactivii chimici au fost de calitate/clasa analitica si utilizare fara alta purificare
suplimentara. Intr-o procedura tipica, FeCl36H2O (0.9 g) au fost dizolvate cu etilen glicol (50
ml) pentru a forma o solutie curata, urmata prin adaugarea de tetraetilen glicol tetramina
(TETA) sub agitare. Compozitia a fost agitata continuu pentru 30 minute si apoi transferata la
autoclava infasurata in teflon. Autoclava a fost apoi inchisa etans si mentinuta in cuptor la
230C pentru 24h pentru ca in final sa fie racita si adusa la temperatura camerei. Precipitatul
negru a fost colectat prin centrifugare urmand spalarea cu apa distilata si etanol absolut de
cateva ori, iar apoi uscat la 60C peste noapte.
Au fost efectuate 3 experimente diferite prin variatia concentratia de TETA in sinteza si anume:
2 ml, 5 ml si respectiv 10 ml, obtinand in final probele A, B si respectiv C.

P a g i n a | 16
Proiect Nanobiomateriale

Caracterizare Rezultate si discutii


Studii structurale
Structura cristalografica a produselor
sintetizate a fost identificata prin
masurarea difractiei raxei X pe
pulbere. Analiza XRD a produselor
sintetizate sunt prezentate in figura
alturata. Toate varfurile din analiza
pot fi indexate structurii cubice invers
spinala a fazei magnetita din toate
produsele sintetizate. Nici o
impuritate nu a fost detectata in peakurile analizei XRD a produselor
sintetizate.

Studii de morfologie
Morfologia cristalina si calitatea
problelor sintetizate au fost investigate
prin TEM. Imaginile TEM
reprezentative penru probele A, B si C
sunt prezentate in figura alatura,
subpunctele a, c si e. Imaginile TEM
prezinta evolutia formei
nanoparticulelor de la poiedru spre
structura de tip floare. Figura a
prezinta existenta nanostructurii de
tip poliedru si foarte putin de tip tija.
Dimensiunea medie a particulelor
poliedrice este de aproximativ 35 nm.
Figura c prezinta structuri de tip sfera
poroasa cu dimensiuni de aproximativ
50 nm. Figura e prezinta nanoparticule
de tip floare cu dimensiuni de
aproximativ 30 nm cu anumite
aglomerari. Se prezinta asadar
nanoparticulele individuale de Fe3O4.
Figura d, e si f prezinta imaginile
HRTEM ale probelor A, B si C. Analiza
HRTEM prezinta faptul ca particulele
se afla la distante unice cristaline si interplanare, plecand in franjuri, ceea ce corespunde
planului de magnetita.

P a g i n a | 17
Proiect Nanobiomateriale

Mecanism de formare
Posibilul mecanism de formare a unei nanoflori este descris ca asamblarea orientata a
nanoparticulelor sferice, conducand in final la formarea de nanoparticule tip floare de Fe3O4. In
mod normal orientarea perfecta a nanocristalelor poate fi formata in solutie EG comparativ cu
solutia apoasa, lucru datorat gruparilor hidroxil de la suprafata foarte putine si vascozitatii EG
care permite nanocristalelor sa se roteasca in mod adecvat pana la gasirea configuratiei de
energie minima. Datorita polaritatii diferite intre TETA si EG, TETA poate actiona ca surfactant
pentru a forma micelii stabile si a induce cresterea si asamblarea nanoparticulelor de Fe3O4, in
mod similar cu surfactantul utilizat in sistemele hidrotermale pentru controlul cresterii
nanostructurilor, lucru confirmat prin efectul dramatic asupra schimbarilor morfologiei
produsilor finali.
Pentru a studia mecanismul de crestere a nanoflorilor in detaliu, experimentele au fost
realizate folosind diferite cantitati de TETA in domeniul 2-10 ml, mentinand celelalte conditii
constante. Evolutia morfologiei a fost semnificativ afectata de variatia TETA. Particulele de tip
tija au fost formate la cantitati mici de TETA. Odata cu cresterea cantitatii de TETA la 5 ml, mai
multe nanosfere poroase au fost formate cu mai putine particule poliedrice. Cand cantitatea de
TETA a fost crescuta la 10 ml, nanostructuri unice de tip floare de Fe3O4 au fost obtinute. S-a
confirmat asadar importanta cantitatii de TETA din experiment, afectand dramatic evolutia
morfologiei cristalelor.
Proprietati magnetice
Proprietatile magnetice ale
nanostructurilor de magnetita
sintetizate au fost investigate
folosind studii VSM, la temperatura
camerei. Rezultatele arata ca toate
probele sintetizate cu diferite
morfologii prezinta proprietati
magnetice.
Concluzii
Nanoflorile cristaline de Fe3O4 cu
dimensiuni de 30 nm au fost
sintetizate cu succes printr-o
metoda usoara - hidrotermala
asistata de surfactant. Evolutia
morfologiei nanoparticulelor de
Fe3O4 de la poliedru spre floare au
fost realizate prin variatia cantitatii
de TETA. Au fost propuse in experimentul prezentat posibile mecanisme de crestere pentru a
explica aceste tranzitii morfologice cu ajutorul TETA. Proprietatile magnetice ale structurilor
obtinute au fost confirmate.

P a g i n a | 18
Proiect Nanobiomateriale

2.1.2.

Influenta diferitelor
conditii de sinteza
asupra
nanoparticulelor de
Fe3O4

Pentru a intelege mai bine cele ce urmeaza, vom prelua foarte pe scurt cateva date despre
magnetita, putand accent pe proprietati de interes si de structura.
Magnetita este asadar un oxid de fier mixt (FeOFe2O3) cu o structura cristalina spinal inversa.
In aceasta structura, jumatate din ionii de Fe3+ sunt coordonati tetraedric, in timp ce cealalta
jumatate de ioni de Fe3+ si ionii de Fe2+ sunt coordonati octaedric. Fiecare parte octaedrica are
6 vecini ioni de O2- dispusi la colturile octaedrului, in timp ce fiecare parte tetraedrica are 4
vecini de O2- aranjati in colturile tetraedrului. S-au prezentat proprietati magnetice si electrice
unice bazate pe transferul electronilor intre ionii de Fe2+ si ionii de Fe3+ in situatiile octaedrice.
Cu toate acestea, nanoparticulele magnetice arata ca proprietatile teoretice sunt diferite de cele
ale materialului brut datorita dimensiunii mici si a schimbarilor fundamentale in coordonate si
simetrie. Nivelul de interes pe particule de magnetita ca nanoparticule a crescut mult recent si
impactului potentialului sau tehnologic si avantajele pe care le aduce sunt in curs de utilizare.
Particulele superparamagnetice sunt compatibile pentru bioaplicatii, asa cum am amintit si in
subcapitolele anterioare. Ele pot fi sintetizate prin diverse metode, unele prezentate mai pe
larg si altele doar mentionate in acest proiect si anume co-precipitare in solutie apoasa de ioni
ferici si ferosi ca baza, metoda sol-gel, metoda coloidata, rute neapoase si piroliza, etc.
Vor fi prezentate pe scurt influenta cantitatii de AOT si N2H4H2O, temperatura de reactie si
respectiv timpul asupra dimensiunii, proprietatilor magnetice si de dispersie ale
nanoparticulelor.
Experimental [7]
Toti reactivii prezentati sunt de calitate analitica si utilizati fara alta purificare. In mod uzual, 2
mmol de FeCl3 si cantitatea corespunzatoare de AOT au fost dizolvate in 5 ml si respectiv 15 ml
de apa. Apoi o cantitate de N2H4H2O (50%) a fost adaugata in solutia de AOT. Dupa agitare
magnetica timp de 15 minute, a fost adaugata solutia de Fe Cl3. Inainte sa fie transferata solutia
in autoclava inoxidabila captusita cu teflon, s-a lasat sub agitare magnetica inca 15 minute.
Autoclava a fost pusa in cuptor la temperaturi diferite, apoi racita la temperatura camerei in
mod natural. Nanoparticulelel negre de Fe3O4 au fost spalate prin centrifugare si uscate in aer.

P a g i n a | 19
Proiect Nanobiomateriale

Caracterizare FT-IR
Spectrul FT-IR al probei sintetizate in
solutia AOT 0.10M si N2H4H2O (20%)
la 150C pentru 10h este prezentat
alaturat.
Peak-ul la proximativ 577 cm-1 este
legat de vibratia grupei functionale
Fe-O, ceea ce se potriveste bine cu
caracteristica de varf a Fe3O4. Totusi
peak-ul a fost usor mutat ca rezultat a
existentei surfactantului pe suprafata
particulei. Peal-urile de aproximativ 1047 cm-1 si 1629 cm-1 se datoreaza vibratiei legaturii C-O
si respectiv C=O. 3422 cm-1 este probabil atribuit legaturii O-H si 1399 cm-1 poate fi asociat
vibratiei legaturii C-H. Se demonstreaza ca surfactantul (AOT) are molecule legate pe suprafata
nanoparticulelor.

Efectele concentratiei de AOT


Difractogramele XRD ale
nanoparticulelor obtinute difera prin
concentratiile AOT in curbele a, b, c si
respectiv d: 0.10M, 0.05M, 0.02M si
respectiv 0M. Totusi exista si
parametri fixati si anume
temperatura de 150C, timpul de 10h
si concentratia de N2H4H2O de 20%.
Pentru o mai buna intelegere,
prezentam 3 tipuri de interactii intre
particule: Van der Waals, forte
magnetice, forte de reactie a stratului
electric dublu. Cele doua afinitati existente intre particule sunt contracarate doar de forta de
respingere pentru a face particulele stabile in solvent. Dar aceste forte repulsive sunt mici. In
general, pentru o mai buna dispersie a particulelor in solvent, nanoparticulelor li se modifica
suprafata pentru a absorbi un strat de surfactant pe suprafata. Astfel, spatiul respingator de la
surfactant poate contracara afinitatile intre particule. In acelasi timp, proprietatea de umectare
si unghiul de contact ale nanoparticulelor cu mediul poate fi imbunatatit prin modificarea
suprafetei particulelor, iar proprietatile de dispersie pot fi imbunatatile, asa cum am amintit si
detaliat in unele subcapitole ale acestui proiect.
P a g i n a | 20
Proiect Nanobiomateriale

In acest experiment, AOT s-a folosit ca surfactant pentru a forma micelii pe suprafata
nanoparticulelor dupa nucleare, ceea ce impiedica cresterea in continuare. Abilitatea miceliilor
de a opri marirea particulelor devine mai puternica odata cu cresterea cantitatii de surfactant,
astfel incat dimensiunile particulelor scad, ducand in final la o dispersie omogena a acestora.
Mai mult decat atat, cantitatea mare de surfactant aduce oportunitati de contact cu suprafata in
toate directiile nanoparticulelor sferice de Fe3O4. Aceasta inseamna de asemenea ca distributia
surfactantului pe diferite directii ale suprafetei nanoparticulelor de Fe3O4 este puternic
izotropa. Se poate gasi astfel distributia marimii mai bune in procesul de crestere cristalina cu
o cantitate
optima de
surfactant.
Imaginile TEM
ale particulelor
sunt afisate in
figura
alaturata. Cand
concentratia de
AOT este
0.10M,
dimensiunea
medie a
particulelor este 11.0 nm si distributia este relativ omogena (figura a). Se poate observa de
asemenea dispersia nanoparticulelor de Fe3O4 mult mai buna. In contrast, la concentratia AOT
de 0.02M, dimensiunea medie este de 17.5 nm (figura b) si distributia pe dimensiunea
particulelor este mai proasta decat in cazul cu concentratia AOT de 0.10M , agregarea
nanoparticulelor putand fi observata.
Pe baza celor de mai sus, rezulta ca dimensiunea medie (11.0 si 17.5 nm) sunt in concordanta
cu rezultatele XRD (12.10 si 17.5 nm).
Figura urmatoare prezinta buclele de histerezis ale probelor sintetizate cu diferite concentratii
AOT (0M, 0.02M, 0.05M si respectiv 0.10M figurile a, b, c si respectiv d), masurate la
temperatura camerei. Rezultatele indica faptul ca particulele prezinta proprietati
superparamagnetice la temperatura camerei, deoarece remanenta particulelor este zero si
coercivitatea neglijabila in absenta de camp magnetic exterior.
Motivul superparamagnetismului particulelor este faptul ca dimensiunea lor este prea mica,
astfel incat fiecare particula este un domeniu magnetic unic si energia de bariera pentru rotirea
inversa este usor de depasit prin vibratii termice.

P a g i n a | 21
Proiect Nanobiomateriale

Morrish si colaboratorii
au verificat ca particulele
de Fe3O4 au un singur
domeniu cand
dimensiunea lor este de
50 nm sau mai putin.
Intrucat dimensiunea
medie a probelor
preparate este mai mic
decat dimensiunea critica
a superparamagnetismului pentru
nanoparticulele de Fe3O4
la temperatura camerei
se considera ca
particulele sunt aduse la
superparamagnetism.
Efectele concentratiilor de N2H4H2O
Este bine de stiut faptul ca pregatirea nanoparticulelor este in general dificila deoarece sarurile
de fier sunt usor de hidrolizat si transformat in hidroxizi stabili, ceea ce prezinta uneori
probleme in cadrul unui astfel de experiment. In experimentul prezentat s-a folosit N2H4H2O ca
agent de reducere a sarurilor de fier din solutie. Avantajele utilizarii N2H4H2O sunt: capacitatea
puternica de reducere, mai putine impuritati introduse, pret mai mic.
Pentru a discuta efectele N2H4H2O asupra nanoparticulelor, s-au ales diferite rapoarte ale
concentratiilor de N2H4H2O si anume: 10%, 20%, 30% si respectiv 40% din volumul total al
amestecului ca proba de testare, in timp ce concentratia de AOT a fost fixata la 0.10M,
temperatura la 150C si timpul de 10h.
Rezultate XRD prezentate in figura alaturata
se protrivesc cu standardul model al Fe3O4. Se
poate observa ca prin cresterea concentratiei
de N2H4H2O se va ajunge la scaderea
dimensiunii particulelor in mod dreptat.
Posibilul motiv este forta de respingere intre
ionii hidroxil care impiedica cresterea
boabelor de cristal cand sunt in exces ionii
hidroxil produsi de N2H4H2O si sunt adsorbiti
pe suprafata cristalelor. Atunci cand
concentratia de N2H4H2O > 30%,
cristalinitatea Fe3O4 este slaba si sunt
P a g i n a | 22
Proiect Nanobiomateriale

detectate unele peak-uri de impuritati, probabil datorita acestui exces de ioni hidroxil produsi
de N2H4H2O, ducand la existenta unui produs intermediar de tipul FeO(OH) sau altele. Datorita
complicatiilor aduse de impuritati, acestea nu sunt marcate.
Efectele temperaturii
Pentru a studia efetele temperaturii de reactie
asupra fazei cristaline, s-au ales temperaturi de
120C, 150C, 180C si respectiv 200C ca
temperatura de reactie, ceilalti parametrii
ramanand fixati la 10h timp de reactie, N2H4H2O
20% si concentratia de AOT 0.10M.
Difractiile XRD sunt redate in figura alaturata .
Comparand rezultatele cu alte date raportate se
constata ca principala faza cristalina este la
a=8.40. In timp ce se observa cristalinitatea
coborata a Fe3O4, unele varfuri de impuritati sunt
detectate la temperaturile de 180C si respectiv
200C. Investigatiile suplimentare pot arata faptul ca varfurile impuritatilor sunt datorate unor
produsi intermediari de tipul FeO(OH), implicand faptul ca temperatura de reactie mai mare
este impotriva reactiei de obtinere a produsului final de Fe3O4.
Cu ecuatia Debye-Scherrer, dimensiunea
cristalitelor se poate calcula. Rezultatele
colectate in figura alaturata indica faptul ca
dimensiunea particulelor creste odata cu
cresterea temperaturii de reactie. Motivul
este faptul ca moleculele mari de pe suprafata
particulelor sunt mai putin stabile energetic
decat cele deja ordonate si agregate in
interior. Particulele mari, cu raportul
suprafetei la volum mic rezulta intr-o energie
mica. Deoarece sistemul incearca sa reduca
energia sa totala, moleculele de pe suprafata
particulelor mici tind sa se dizolve si difuzeze prin solutie. In final precipita pe suprafata
particulei mai mari. (conform Oswald)
Prin urmare, particulele mai mari vor creste si mai mult pe costul celor mici. Deoarece
dizolvarea este un proces endotermic, temparatura mai mare poate imbunatati cresterea de
boabe de cristal. In acelasi timp, procesul de difuzie poate fi accelerat cu cresterea temperaturii
de reactie, promovand cresterea dimensiunii cristalelor mai eficient. Dimensiunea particulelor
si dependenta de temperatura joasa are un rol important.
P a g i n a | 23
Proiect Nanobiomateriale

Efectul timpului de reactie


You si colaboratorii au folosit aceasta metoda
pentru a obtine nanoparticule de Fe3O4 , dar
timpul de reactie diferit: 3h, 5h, 7h, 10h si
respectiv 13h conform rezultatelor XRD
prezentate in figura alaturata (a, b, c, d si
respectiv e). Rezultatele prezinta peak-uri pe
baza carora se pot estima dimensiunea
nanoparticulelor pe baza relatiei Debye-Scherrer,
in tabelul de mai jos:

Pe baza acestor rezultate putem observa tendinta de crestere a dimensiunii nanoparticulelor


odata cu cresterea timpului de reactie, tendinta fiind evidenta.
Concluzie
Nanoparticulele de Fe3O4 au fost sintetizate cu succes prin utilizarea AOT ca surfactant,
acestea jucand un rol important in procesul de sinteza. Cantitatea de AOT si N2H4H2O, in
aceiasi masura cu temperatura si timpul de reactie sunt parametri cu un impact deosebit
asupra dimensiuni nanoparticulelor, proprietarilor dispersive, proprietatilor magnetice, etc.
Cand concentratia de AOT este 0.10M, N2H4H2O 20%, temperatura de 150C si respectiv
timpul de 10h, nanoparticulele prezinta o distributie buna a marimii.

P a g i n a | 24
Proiect Nanobiomateriale

2.1.3.

Comparatie intre sinteza nanoparticulelor a


doua aplicatii diferite

Nanoparticule magnetice Fe3O4 acoperite cu siliu si Ag


Nanoparticulele de metal au fost subiectul de cercetare intens in ultima
perioada datorita proprietatilor unice fizice, chimice si biologice. In
special nanoparticulele metalice sunt atractive pentru cataliza, in
conditii blande, deoarece raportul suprafetei la volum permite
utilizarea eficienta a metalelor scumpe.
Reducerea catalitica cu p-nitrofenol a fost intens studiata, implicand
diverse metale nobile nanocatalizatoare cum ar fi Au, Ag, Pt si Pd. Comparativ cu Au, Pt si Pd,
Ag este mai ieftin, precum si poseda proprietati fizice si chimice mai bune. Mai mult decat atat,
nanoparticulele de argint drept catalizator au atras un mare interes stiintific datorita
proprietatilor catalitice precum si a unei varietati de reactii organice. [8]
Nanoparticulele necesita un suport stabil pentru a preveni agregarea in timpul reactiei astfel
incat nanoparticulele catalitice sunt de obicei imobilizate pe suporturi solide, ca de exemplu
carbon, oxizi de metal; totusi aceste materiale catalitice sunt de obicei separate prin
centrifugari si filtrari consumatoare de timp. Cu toate acestea, metodele de separare
traditionale ar putea deveni ineficiente pentru dimensiunile particulelor de suport mai mici de
100 nm, impiedicand astfel recuperea si reutilizarea catalizatorilor din solutia apoasa.
Cu o clasa importanta de materiale de separare, nanoparticulele magnetice (Fe3O4 MNPs) au
aparut recent ca o alternatica viabila a materialelor conventionale pentru suporturi catalitice.
Proprietatile lor superparamagnetice si insolubilitatea permite catalizatorilor sa fie usor
separati cu un camp magnetic exterior, ceea ce elimina necesitatea de filtrare. S-au facut
anumite strategii pentru a combina nanoparticule de Ag si nanoparticule magnetice, formand
nanocompozite care poseda functionalitati duale magnetice si catalitice.
Duo si colaboratorii au preparat Ag-Ag/Fe3O4@SiO2 (fotocatalizator plasmonic) prin metoda de
depunere-precipitare si fotoreducere pentru fotodegradarea rodaminei B si 4-clorfenol. [9] Li
si colaboratorii raporteaza si ei prepararea nanoparticulelor reciclabile de Fe3O4/SiO2 cu
Ag/Au. [10]
Cu toate acestea, procedurile de sinteza sunt complicate datorita miezului gol de Fe3O4 MNPs.
Silicea este unul dintre cele mai ideale straturi de acoperire pentru nanoparticulele de Fe3O4
datorita stabilitatii chimice si termice ridicate, a compatibilitatii bune pe suprafete intinse.
Pe de alta parte, dioxidul de siliciu a fost raportat ca fiind o matrice adecvata de suport pentru a
imobiliza nanoparticule de Ag si a evita agregarea acestor nanoparticule.
Prin urmare, in cazul in care un strat de dioxid de siliciu este format pe suprafata de Fe3O4,
stratul de siliciu este nu numai un substrat eficient pentru imobilizarea nanoparticulelor de Ag,
ci si imbunatateste stabilitatea miezului/nucleului de Fe3O4.

P a g i n a | 25
Proiect Nanobiomateriale

Sinteza de Fe3O4@ZnS si Fe3O4@Au@ZnS


Recent a existat un mare interes pentru fabricarea materialelor compozite cu nucleu scheletic
(core-shell), in timp ce proprietatile fizice, chimice si functionale ale acestor materiale
nanocompozite pot fi reglate prin controlul compozitiei lor, dimensiunii relative a nucleului si a
scheletului, efecte de interfata si atasari de grupe functionale diverse.
Combinatia de materiale magnetice cu materiale semiconductoare luminescente in structuri de
tip core-shell a atras considerabil atentia din moment ce scheletul poate oferi protectie
nucleelor, introducand multiple functii si proprietati noi structurii hibride, oferind si o bariera
sterica pentru a preveni aglomerarea nanoparticulelor. Mai multe tipuri de oxizi de fier au fost
utilizati in domeniul nanoparticulelor magnetice, printre care magnetita este considerata a fi
acoperit toate cerintele necesare pentru aplicatii biomedicale. [11] Aceste cerinte includ
momente magnetice suficient de ridicate, stabilitate in medii fiziologice, suprafata mare,
toxicitate redusa si o pregatire usoare. Aplicabilitatea nanoparticulelor de oxid de fier depind
de dimensiunea nanoparticulelor, functionalitatea, stabilitatea si abilitatea de dispersie a
suprafetei interfaciale. Sulfura de zinc (ZnS) a atras atentia ca un semiconductor important cu
benzile II-VI datorita proprietatilor optice si semiconductoare excelente. Acesta a fost asadar
larg investigat datorita potentialului sau competitiv pentru dispozitive in infrarosu. In
comparatie cu alte materiale fotoluminescente (specii organice fotoluminescente), ZnS are
avantaje constand in proprietati intrinseci puternice si de dopaj fluorescent, stabilitate buna
sub raze ultraviolete, reglare a emisiei lungimii de unda prin variatia atat a ionilor de dopaj, cat
si datorita efectelor cuantice, de dimensiune, respectiv de diametru a particulelor. Este de
mentionat ca acest material este prietenos cu mediul si poate fi prelucrat prin procedee simple.
Pentru a combina proprietatile acestor doua materiale noi decidem deci sa le combinam intr-o
singura structura core-shell, avand
proprietati magnetice, optice si
semiconductoare care pot fi modelate prin
interactii interfaciale intre schelete
diferite. Cu toate acestea, rapoartele cu
privire la ambele functii: optice si
magnetice ale nanoparticulelor core-shell
sunt limitate datorita fenomenelor de
interfata cu impact privind proprietati
fizice si chimice. Nanoparticulele
compozite intefereaza mai multe functiii
intr-o singura entitate. Diferite
componente au adesea interfete care
rezulta din interactiuni intercomponent
puternice cu proprietati si aplicatii noi.
Pana in prezent, diferite abordari au fost
dezvoltate pentru a sintetiza
nanocompozite magnetice luminescente
bifunctionale multi-schelet bazate pe
Fe3O4 si invelisul exterios de ZnS. [12]

P a g i n a | 26
Proiect Nanobiomateriale

Sinteza nanoparticulelor magnetice de Fe3O4 MNPs


1. Pentru aplicatia de Fe3O4 acoperite cu siliu si Ag [8]
Particulele magnetice au fost preparate prin metoda solvotermala. Pe scurt, 2.70 g de
FeCl36H2O si 7.20 g de acetat de sodiu anhidru s-au dizolvat in 100 ml de etilen glicol sub
agitare puternica timp de 30 minute. S-a obtinut o solutie galbena omogena care a fost
transferata in autoclava din oxel inoxidabil si sigilata la o temperatura de 200C. Dupa 8h de
reactie, autoclava
este adusa la
temperatura
camerei. Particulele
negre de magnetita
au fost spalate cu
etanol de 6 ori si
stocate la 60C
pentru 12h.
Alaturi voi prezenta
o schema cu procesul
integral de obtinere a
aplicatiei, pe noi
interesandu-ne a face
o paralela intre
modalitati de
obtinere Fe3O4
pentru doua aplicatii
diferite si a le
compara.
2. Pentru aplicatia de Fe3O4 @ZnS si Fe3O4 @Au@ZnS [11]
Particulele de magnetita au fost obtinute si ele in conformitate cu datele din literatura, cu
modificari minore necerare in scopul celor prezentate la descrierea aplicatiei.
Particulele au fost preparate prin co-precipitare din solutie apoasa pornind de la FeCl2 si FeCl3
ca precursori la un pH puternic bazic si o temperatura de 80C (pH=12 a fost relizat prin aditia
prin picurare a solutiei amoniac 25%). Raportul dintre precursori a fost de Fe2+:Fe3+=1:2.
Precipitatul negru a fost izolat cu magnet si spalat cu apa deionizata de mai multe ori pana se
ajunge la pH=7. Mai jos avem conditiile necesare obtinerii aplicatiilor:

P a g i n a | 27
Proiect Nanobiomateriale

2.1.4.

Exista o importanta deosebita a diverselor metode de obtinere a nanoparticulelor de


Fe3O4 , in functie de aplicatia dorita: biosenzori, agent de contrast pentru rezonanta
magnetica, bioseparari, afisaj electroforetic, etc.;
Conditiile de obtinere joaca si ele un rol prioritar in caracterizarea nanoparticulelor,
ajungandu-se in final la doze optime de precursori si conditii predefinite; de mentionat
faptul ca acesta caracterizari ale nanobiomaterialelor sunt importante si nelipsite
inaintea dezvoltarii aplicatiei propriu-zise;
Sinteza diferita a nanoparticulelor de Fe3O4 tine cont si de combinatiile ulerioare cu
elemente precum Zn, Ag, etc.;
Raportul cost/proprietati este calculat in detaliu, materiale precum Ag fiind de
preferat in defavoarea Au, Pt sau Pd, care sunt mai scumpe;
Ca o concluzie finala a acestui subcapitol, sinteza si caracterizarea sunt parti esentiale in
derularea dezvoltarii de noi aplicatii.

P a g i n a | 28
Proiect Nanobiomateriale

2.2.

Aplicatii

P a g i n a | 29
Proiect Nanobiomateriale

2.2.1.

Sinteza fluidului magnetic de Fe3O4 utilizat


pentru imagistica prin rezonanta magnetica

Fluidul magnetic Fe3O4 (MF) este o suspensie coloidala formata din nanoparticule magnetice cu
o dimensiune in jur de 10 nm si un lichid purtator cum ar fi apa sau hidrocarburi. Datorita
caracteristicilor unice, nanoparticulele detin un potential imens de aplicare in diverse domenii,
inclusiv etansare magnetica, amortizare, rulmenti hidrodinamici si desigur biomedicina, cu
aplicatiile mentionate pana acum. Cu toate acestea, nanoparticulele din MF sunt predispuse a
se agrega, in special atunci cand concentratia este mare, aducand un factor de descurajare
aplicatiilor. Prin urmare, multe incercari au fost facute pentru a pregati MF in prezenta unor
surfactanti si compusi polimerici cu grupari functionale, in mod asemanator cu cele prezentate
anterior.
Shimoiizaka si colaboratorii au prezentat mecanismul de stabilizare a bistratului MF la
inceputul anilor 1980. Ei au pregatit primii particule acoperite cu acid oleic, dispersate in
solutie apoasa in mod asemanator cu cele prezentate anterior.
Wooding si colaboratorii au pregatit o solutie apoasa de MF stabil folosind acizi saturati si
nesaturati ca surfactanti primari si secundari. Lin si colaboratorii au sintetizat o varianta
stabila de MF continand nanoparticule magnetic de Fe3O4 prin co-precipitare in prezenta
acidului poliacrilic. MF nu a fost stabila dupa diluare deoarece surfactantii anionici si cationici
au fost folositi ca stabilizatori.
O ruta a fost propusa pentru sinteza de MNPs sub continua iradiere in domeniul microundelor,
fara protectie de gaz. Pentru a imbunatati rezistenta la oxidare a MNPs, au fost preparate Fe3O4
acoperite cu ZnO sau siliciu, respectiv BaSO4. De altfel, unele nanoparticule magnetice
functionalizate au fost pregatite pentru a functiona ca agent de consolidare RMN. Deoarece
proprietatile reologice ale MF sunt importante pentru cercetarea de baza si aplicatii de
inginerie, s-a realizat un reometru capilar sub presiune si s-a studiat comportamentul reologic
al MF bazat pe apa. Pentru a proteja precipitatele magnetice de la oxidare, argon si alte gaze
inerte au fost folosite pentru eliminarea oxigenului din sistem. Prin urmare, sinteza si
aparatura este complexa, iar pretul de operare mare. Mai mult decat atat, NH3H2O a fost
utilizat ca agent de co-precipitare fiind daunator mediului inconjurator. In investigatiile din
prezent, MF a fost preparat prin co-precipitare. Scopul este de a obtine MF stabil cu raspuns
magneto-termic rapid, ceea ce poate fi folosit atat in MRI cat si in MFH. Acidul oleic si Tween 80
au fost folositi ca surfactanti. [13]

P a g i n a | 30
Proiect Nanobiomateriale

2.2.2.

Sticle ceramice feromagnetice cu un continut


mare de magnetita

Hipertermia distruge celulele canceroase prin cresterea temperaturii tumorii la o gama de


inainta febra, in mod similar cu modul in care corpul uman foloseste aceasta metoda in mod
natural pentru a combate diverse forme de boli. In general, tumorile sunt mult mai usor de
incalzit decat tesutul normal inconjurator deoarece vasele de sange si sistemul nervos sunt slab
dezvoltate in tumora si celulele canceroase sunt usor de ucis prin tratament termic, lucru
sustinut si de faptul ca alimentarea cu oxigen prin vasele de sange nu este suficienta in tumori.
Prin urmare, hipertermia este de asteptat a fi un tratament util pentru cancer, neavand reactii
adverse. Dimpotriva, aceste temperaturi sunt sigure pentru tesuturile sanatoase inconjuratoare
cu sistem sangvin normal si sistem de racire eficient.
Se asteapta ca sticla ceramica bioactiva feromagnetica sa fie utila pentru tratamentul
hipertermic al cancerului, in special pentru cancerul de profunzime, ca de exemplu tumoarea
osoasa. Cand biosticla feromagnetica este implantata in jurul tumorii sub forma granulara, sunt
legate una de alta astfel incat se va forma apatita biologica activa pe ele si vor fi fixate stabil in
jurul tumorii in cazul in care sunt situate in apropiere de oase. Mai mult decat atat, atunci cand
sunt plasate in camp magnetic alternativ, ele incalzesc in mod eficient celulele canceroase pana
vor fi necrozate de pierderea de histerezis magnetic. Dupa incalzire ele pot de asemenea
consolida oasele tumorale slabite prin lipirea de os.
Mai multe materiale care genereaza caldura prin pierderea de
histerezis au fost dezvoltate. Printre ele, biosticla
feromagnetica a fost investigata.
Pregatirea de ceramica de sticla cu un continut de
magnetita a fost raportata in mai multe lucrari unde biosticla
atingea un maxim de 45% de magnetita din greutatea sa.
In general, generarea de caldura depinde in principal de
proprietatile magnetice ale implantului, campul
magnetic, parametrii si caracteristicile tesuturilor.
Conform importantei ionilor de Zn din corpul uman,
asa cu sunt raportate, ele sunt implicate in
metabolismul osos si ar putea stimula formarea osoasa si
cresterea de proteina osoasa, continutul in calciu si activitatea
fosfatazei alcaline la oameni. [14]

P a g i n a | 31
Proiect Nanobiomateriale

2.2.3.

Materiale
compozite
COL/HA-Fe3O4
pentru
tratamentul
cancerului osos

Cancer de os sau cancerul osos este un termen general folosit atunci cand celulele canceroase
sunt gasite in os. Cancerul care incepe in os este numit cancer de osos primar. Este gasit de cele
mai multe ori in oasele bratelor sau ale picioarelor, dar acesta poate aparea in orice os din corp.
Copiii si tinerii au un risc mai mare sa aiba cancer la oase decat adultii.
Formele initiale ale cancerului osos sunt numite sarcoame. Exista mai multe tipuri diferite de
sarcom si fiecare dintre ele incep intr-un alt fel de tesut osos. Cele mai comune sunt
osteosarcoma, sarcomul Ewings si chondrosarcoma.
In randul tinerilor, cel mai frecvent tip de cancer osos este osteosarcoma; de obicei apare intre
varstele de zece si douazeci si cinci de ani. De cele mai multe ori, barbatii sunt mai afectati
decat femelele. Osteosarcoma incepe in capetele de oase; apar tesuturi noi pe masura ce
tanarul creste; de obicei, sunt afectate oasele lungi ale mainilor si picioarelor. Sarcomul
Ewings se formeaza in mijlocul (axul)
oaselor mari si de cele mai multe ori
afecteaza oase lungi ale soldului si
oase din partea superioara a bratului
si a coapsei, dar poate aparea si in
coaste. Chondrosarcoma este un tip de
tumoare care se formeaza in cartilaj
(tesut in jurul articulatiilor) si se
gasesc in principal la adulti. Alte tipuri
de cancer osos includ fibrosarcoma
(celule tumorale maligne uriase) si
chordoma. Aceste tipuri de cancer
sunt rare si cel mai adesea afecteaza
oameni de peste treizeci de ani.
Cea mai frecventa simptoma a bolii
este durerea. Cu toate acestea,
simptomele pot varia in functie de
locatie si marime a cancerului. Uneori,
deformari de pe os poate fi resimtite
prin piele.

P a g i n a | 32
Proiect Nanobiomateriale

Tumori care apar in articulatii sau in apropiere pot cauza inflamatii si sensibilitate in zona
afectata. Alte simptome pot include oboseala, febra, pierdere in greutate, si anemie. [15]
Tratamentul pentru unele tumori osoase pot implica o interventie chirurgicala, cum ar fi
amputarea unui membru. Chimioterapia si radioterapia sunt eficiente in unele tumori (cum ar
fi sarcomul Ewing), dar mai putin in altele (cum ar fi chondrosarcoma). Dupa ce a fost facut
tratamentul pentru cancerul de oase, este foarte important ca verificarile si evaluarile
periodice la medic sa fie efectuate, pentru a fi sigur ca afectiunea nu a venit inapoi si pentru a
acorda tratamentul corespunzator in cazul in care o face. Verificarile pot fi examenul fizic, raze
X, analize de sange si alte teste de laborator.
In cazul tratamentului cancerului osos, de obicei, prima etapa consta in indepartarea
chirurgicala a tesutului tumoral. Dupa interventia chirurgicala, defectul osos rezultat in urma
extirparii chirurgicale a tumorii este umplut cu materiale cu rol regenativ sau cu materiale
regenative care contin si magnetita si citostatice. In majoritatea cancerelor, gradul de recurenta
este destul de mare in special datorita indepartarii partiale a tesutului tumoral. Acesta este
scopul pentru care interventia chirurgicala este asociata cu chimio/radioterapia. Etapele
tratamentului cancerului osos sunt prezentate in schema de mai jos: [16]

Obtinerea nanoparticulelor de magnetita [16]


Nanoparticulele de magnetita se pot obtine prin precipitare pornind de la precursori de Fe 2+ si
Fe3+, mediul de reactie slab bazic fiind realizat prin adaugare de solutie diluata de NaOH. Se
obtine magnetita, cu caracteristici si functii de utilizare diferite.
Biomaterialele cu continut de magnetita se utilizeaza in tratarea tumorilor prin hipertermie.
Implantate in spatiul sau in imediata vecinatate a tumorii, in camp magnetic, prin pierderile de
histerezis, produc o crestere a temperaturii locale de pana la 43-45C. Prin hipertermie,
tumoarea sau urmele acesteia sunt distruse. Sub forma nanoparticulelor, magnetita poate fi
transportata prin fluidele biologice in zona in care este necesara producerea hipertermiei.

P a g i n a | 33
Proiect Nanobiomateriale

Caracterizarea nanoparticulelor de magnetita [16]


Imaginile TEM evidentiaza
morfologia nanoparticulelor de
magnetita.
Imaginile electronice de transmisie
permit obinerea informatiilor
referitoare la forma si dimensiunea
nanoparticulelor. Sub aspectul
morfologiei, pot fi astfel
identificate doua tipuri de
magnetita: sferica si cilindrica.
Obtinerea magnetitei cilindrice
poate fi pusa in evidenta doar in
conditiile in care sinteza este
realizata in prezenta campului
magnetic. Dimensiunea
particulelor sferice de magnetita
variaza de la 5 nm pana la 20 nm,
diametrul mediu al acestor
particule fiind de 10-12 nm, in
timp ce, in cazul particulelor
cilindrice, acestea por atinge pana
la 50 nm in lungime, diametrul
fiind apropiat de cel al particulelor
sferice.
Obtinerea si caracterizarea materialelor compozite COL/HA-Fe3O4
Sinteza materialelor compozite COL/HA-Fe3O4 implica cel mai adesea utilizarea gelului de
colagen bovin obtinut prin extractie chimica si enzimatica, la o concentratie a gelului de
0.5-5%, iar pH-ul cuprins intre 2 si 7.
Mineralizarea gelului de colagen se poate realiza in doua etape, pentru o mai buna reproducere
a osteosintezei naturale. In prima etapa, suspensia de hidroxid de calciu interactioneaza cu
gelul de colagen timp de 24h. In etapa a doua, se adauga solutia de fosfat diacid de sodiu avand
loc precipitarea hidroxiapatitei. Gelul de colagen si precursori de hidroxiapatita corespund
unui raport masic COL:HA in materialul compozit de 1:4, iar pH-ul de precipitare este 9.
In cazul obtinerii biomaterialelor COL/HA-Fe3O4, compozitul obtinut prin mineralizarea gelului
de colagen i se adauga cantitatea corespunzatoare de magnetita, sub forma de nanoparticule.
Sinteza materialelor compozite de tip COL/HA-Fe3O4 se realizeaza la 352C, iar uscarea prin
liofilizare.
Biomaterialele COL/HA-Fe3O4 se pot caracteriza prin difractie de raze X, spectroscopie IR si
microscopie electronica de baleiaj.

P a g i n a | 34
Proiect Nanobiomateriale

Din imaginile SEM rezulta ca materialele prezinta o foarte buna omogenitate, fiind foarte
asemanatoare morfologic cu materialele compozite COL/HA.

Este, de asemenea, de mentionat ca datorita interactiunilor ce se dezvolta intre colagen si


magnetita, in masa materialului compozit se pot identifica cristale aciculare. Dimensional,
cristalele aciculare au lungimea in domeniul micronic, iar diametrul este de 100-300nm.
Formarea structurilor cilindrice se realizeaza prin procesul de fibrinogeneza in care moleculele
de colagen sunt asociate in fibrile si fibre si actioneaza drept surfactanti pentru stabilizarea
magnetitei. Daca stabilitatea magnetitei se realizeaza cu anionul citrat, se modifica morfologia
materialului compozit. In cazul stabilizarii cu acid citric particulele de magnetita sunt sferice; in
prezenta de colagen, se obtine o morfologie aciculara datorita faptului ca fibrilele si fibrele de
colagen sunt mai mari decat citratul si ca urmare in jurul particulelor de magnetita se ataseaza
doar cateva fibrile si fibre de colagen prin interactiuni electrostatice.
Materialele compozite obtinute produc hipertermie prin pierderile de histerezis magnetic. In
toate cazurile se poate determina temperatura produsa de pierderile de histerezis magnetic.
Biomaterialele compozite pe baza de colagen si hidroxiapatita cu continut variabil de
nanoparticule de magnetita pot avea rol regenerativ si antitumoral. Rolul nanoparticulelor de
magnetita este de a produce hipertermie si poate fi activata la comanda, in conditii usor
controlabile: timp de aplicare a campului electromagnetic sau continutul de magnetita.

P a g i n a | 35
Proiect Nanobiomateriale

2.2.4.

Caracterizarea
particulelor pentru o
aplicatie specifica:
Fe3O4/SiO2 pentru afisaj
electroforetic

Afisajul imaginii electroforetice (EPID), datorita avantajelor


acestuia ce includ aspectul si evitarea costului ridicat al
hartiei, puterea de consum ultra-scazut, delicatete, flexibilitate, etc., a atras atentia in ultimii
ani. EPID este un ecran reflectorizant pe baza miscarii de particule cu pignenti incarcate intr-un
suport dielectric slab sub efetul campului electric. [17]
Eforturile de a realiza un display full color nu s-au oprit inca. Majoritatea studiilor sunt
concentrate pe imbunatatirea proprietatilor particulelor de pigment alb, lucru aplicat in
sistemele electroforetice de o singura particula, in timp ce sunt utilizati coloranti drept fundal.
Pentru a imbunatati contrastul afisajului electroforetic, sistemul electroforetic cu particule
duble a fost introdus, fiind de asemenea esential pentru dezvoltarea culorii EPID. Astfel, o mare
atentie a fost acordata fabricarii de particule electroforetice avand culoare. Yu si colaboratorii
au fabricat particule de polimer incarcate negativ continand un colorant negru pentru
utilizarea de EPID. Kim si colaboratorii au preparat magnetita si polimeri galben/cyan pentru
afisaj electroforetic dual. Colorantii organici cum ar Acid Blue 25, Acid Red 8 si Acid Yellow 76
au fost inveliti de nanoparticulele de copolimer stiren-4vinilpirimidina obtinute prin metoda
polimerizarii radicalilor liberi.
Frecvent, proprietatile optice si stabilitatea chimica a particulelor organice nu sunt la fel de
bune ca ale particulelor anorganice, ceea ce limiteaza aplicarea lor practica. In special
dizolvarea si umflarea materialului organic in mediu organic ar putea fi greu evitata. Desi
densitatea de pigmenti anorganici este prea mare pentru a se potrivi cu mediul, raman in
continuare o varianta mai atractiva datorita durabilitatii lor in medii precum solventi, aer sau
lumina soarelui.
Densitatea pigmentului anorganic poate fi scazuta pe doua cai: una este prepararea particulelor
compozite; a doua este selectarea unui agent de dispersie adecvat, care poate fi adsorbit pe
suprafata particulei pentru a oferi o stabilitate sterica si de repulsie electrostatica necesara
stabilizarii suspensiei.
Oxidul metalic inclusiv cobalt albastru/verde, cobalt titanat verde si titanat galben au fost
pigmenti anoranici importanti aplicati pe scara larga in diverse domenii. Cu toate acestea, pana
in prezent exista putine rapoarte cu privire la cercetarea particulelor electroforetice bazate pe
oxizi de metal, cu exceptia pigmentilor albi ca TiO2, ZnO2, ZnO, Al2O3.
Particulele compozite de Fe3O4 au fost preparate prin incapsularea Fe3O4 in scheletul de SiO2.
Existenta scheletului SiO2 scade nu numai densitatea pigmentului asa cum se doreste, dar si
faciliteaza interactiunile intre particulele compozite si agentul de dispersie datorita gruparii
hidroxil abundente pe suprafata SiO2.

P a g i n a | 36
Proiect Nanobiomateriale

Particulele compozite Fe3O4/SiO2 au fost tratate cu un agent de dispersie comercial: OLOA


1200, care poate fi usor atasat pe suprafata SiO2 prin gruparile sale polare. Apoi particulele
compozite tratate, comportandu-se precum particule electroforetice negre, au fost aplicate in
sistemul dual impreuna cu particulele de TiO2 grefate pe polimer. Aceasta metoda de pregatire
a unor particule electroforetice poate fi usor aplicata pentru a modifica alte particule de oxid
colorate prin
substituirea
Fe3O4 cu o alta
nanoparticula
dorita.
Caracterizare
TEM
Imaginile TEM
ale
nanoparticulelor
de Fe3O4 si
Fe3O4/SiO2 sunt
prezentate in
figura alaturata:
a si respectiv b.
Datorita gradului
de hidrofobie a
nanoparticulelor
tratate cu acid
oleic, particulele
au tendinta de a
fi prinse in
picaturile de ulei.
Cand emulsia a
fost adaugata intr-un amestec de amoniac si etanol, scheletul SiO2 s-a format prin hidroliza
TEOS si nanoparticulele de Fe3O4 au
fost prinse. Contrastul evident intre
nucleu si schelet poate fi detectat in
figura c, indicandu-se formare
straturilor core-shell. Se prezinta si
dimensiunea distributiei marimilor
particulelor de Fe3O4 si Fe3O4/SiO2
in diagrama din figura urmatoare.
Cand naoparticulele au mai putin
de 20 nm, ele au fost incapsulate in
SiO2, diametru compozitului
crescand la 250-350 nm. Rezultatul
este in concordanta cu imaginea
TEM.

P a g i n a | 37
Proiect Nanobiomateriale

2.3.

Nanotehnologia despre care am amintit in acest referat joaca asadar un rol prioritar in
cercetarea, dezvoltarea si infrastructurarea nanotehnologica a tuturor tarilor din lume,
fiind in continua crestere; chiar daca SUA conduce in domeniul nanotehnologic la ora
actuala, Asia de Est a crescut in cativa ani de la 11.3% la o pondere de 23.9% din
brevetele de nanotehnologii ale lumii; [22]

Viitorul rezerva multe in domeniul nano, nanitii putand fi utilizati in medicina si


programati sa inlocuiasca celulele bolnave; se demonstreaza asadar utilitatea
intelegerii nanostructurii unor nanobiomateriale;

Aplicatiile multiple au ajuns pana la tratarea cancerului, fiind una dintre marile
probleme in domeniul sanatatii publice ( un raport al Agentiei Internationale pentru
studiul Cancerului, agentie a Organizatiei Mondiale a Sanatatii, arata ca pana in 2030 se
vor ajunde la 13.2 milioane de oameni ucisi anual de cancer, aproape de 2 ori mai mult
ca in 2008; in Romania, ultimile statistici monitorizau 420 000 bolnavi; iar anual
diagnosticati 95 000 96 000 persoane, dintre care jumatate in faza incurabila [23] ); se
confirma asadar necesitatea dezvoltarii acestor
nanobiomateriale cu aplicatii specifice;

Pentru depistare si tratare, este necesara de asemenea


dezvoltarea de aparatura cat mai performanta; si aici
nanotehnologia devine un mare contribuitor;

Ca o concluzie finala, nanoparticulele de Fe3O4 si-au


confirmat rolul in cele prezentate mai sus prin
aplicatiile sale, avand multe de aratat in viitor prin
aplicatii noi dezvoltate in acest domeniu inovator
numit nanotehnologie.

P a g i n a | 38
Proiect Nanobiomateriale

Convergence of micro-nano-biotechnologies pag.85-88 [19]


Autor(i): Maria Zaharescu, Emil Burzo, Lucia Dumitru, Irina Kleps, Dan Dascalu
Editura: Ed. Academiei Romane [2006]

Biomateriale composite pe baza de colagen si

hidroxiapatita utilizate in reconstructia osoasa pag 23-26


[16]
Autor(i): Anton Ficai, Ecateriana Andronescu
Editura: Politehica [2011]

Surse Articole (Romana/Engleza)


Synthesis of Fe3O4 nanoflowers by one pot surfactant assisted hydrothermal method and its properties (2012) (En)
[6]
Autori: R. Ramesh, M. Rajalakshmi, C. Muthamizhchelvan, S. Ponnusamy
Colloidal dispersions of monodisperse magnetite nanoparticles modified with poly(ethylene glycol) (2009) (En) [5]
Autori: Carola Barrera, Adriana P. Herrera, Carlos Rinaldi
Ag-deposited silica-coated Fe3O4 magnetic nanoparticles catalyzed reduction of p-nitrophenol (2012) (En) [8]
Autori: Xiaoyan Du, Jiang He, Jie Zhu, Lijuan Sun, Songsong An
Acta Mater. 58 (2010) (En) [9]
Autori: L. Li, E.S.G. Choo, X.S. Tang, J. Ding, J.M. Xue

P a g i n a | 39
Proiect Nanobiomateriale

Applied Catal.B101 (2011) (En) [10]


Autori: J.F. Guo, B. Ma, A.Y. Yin, K.N. Fan, W.L. Dai
Synthesis and characterization of Fe3O4@ZnS and Fe3O4@Au@ZnScoreshell nanoparticles (2014) (En) [12]
Autori: M. Stefan, C. Leostean, O. Pana, M.L. Sorana, R.C. Suciu, E. Gautron, O. Chauvet
Chem. Mater. 21 (2009) (En) [11]
Autori: X. Yu, J. Wan, Y. Shan, K. Chen
2011 Chinese Materials Conference - Synthesis of Fe3O4 nanoparticles and their magnetic properties (En) [4]
Autori: Yan Wei, Bing Han, Xiaoyang Hu, Yuanhua Lin, Xinzhi Wang, Xuliang Deng
Preparation and characterization of some ferromagnetic glassceramics contains high quantity of magnetite (2009)
(En) [14]
Autori: S.A.M. Abdel-Hameed, M.M. Hessien, M.A. Azooz
Synthesis of Fe3O4 magnetic fluid used for magnetic resonance imaging and hyperthermia (2011) (En) [13]
Autori: Y.M. Wang, X.Cao, G.H.Liu, R.Y.Hong, Y.M.Chen, X.F.Chen, H.Z.Li, B.Xu, D.G.Wei
Preparation and characterization of Fe3O4/SiO2 particles for dual-particle electrophoretic display (2012) (En) [17]
Autori: Sheng Liu, Gang Wu, Hong-Zheng Chen, Mang Wang
Influences of different synthesis conditions on properties of Fe3O4 nanoparticles (2009) (En) [7]
Autori: Hao Yan, Jiancheng Zhang, Chenxia You, Zhenwei Song, Benwei Yu, Yue Shen

Surse Imagini si informatii medicale


(Romana/Engleza)
http://www.romedicale.ro/ (Ro) [15]
http://euromedic.ro/servicii/imagistica/rmn.aspx (Ro)
http://www.neuromed.ro/ (Ro) [20, 21]
P a g i n a | 40
Proiect Nanobiomateriale

Alte (Romana/Engleza)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Nanotehnologie (Ro) [2]


http://stiintasitehnica.com/stiri (Ro) [3]
http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/nanotehnologie-de-unde-vin-inventatorii-care-ne-au-schimbat-viata182428.html (Ro) [22]

http://ro.wikipedia.org/wiki/Cancer#Epidemiologie (Ro) [23]


Video (Romana/Engleza)
http://www.youtube.com/watch?v=E5J5hzxgRbA (En) - How small can you get? Entering and defining the Nano
world [1]
http://www.youtube.com/watch?v=3cxuCydjJSA (En) - Nano-Cone Textures Generate Extremely "Robust" WaterRepellent Surfaces [18]

P a g i n a | 41
Proiect Nanobiomateriale

[20][21]

P a g i n a | 42
Proiect Nanobiomateriale

P a g i n a | 43
Proiect Nanobiomateriale