1. Introducere 2. Nanotuburi de carbon. Generalitati 3. Structura si defectele nanotuburilor de carbon 4. Sintetizarea nanotuburilor de carbon 4.1. Metoda depunerii chimice in stare de vapori 4.2. Metoda ablatiei laser 4.3. Metoda descarcarii in arc electric 5. Tehnici microscopice utilizate in caracterizarea nanotuburilor de carbon 6. Aplicatii ale nanotuburilor de carbon in medicina/nanomedicina 7. Concluzii 8. Bibliografie
Page 3
1. Introducere
In ultimii 20 de ani, materialele cu dimensiuni nanometrice au atras atentia datorita proprietatilor fizico-chimice. Proprietatile electrice, optice si chimice particulare ale nanomaterialelor, isi au originea in efectele de confinare cuantica. In acest context, o atentie speciala a fost acordata sintezei materialelor semiconductoare, care au la baza elementele grupelor II B- VI A, pentru care au fost raportate aplicatii in domeniul ecranelor cu afisaj, markerilor pentru biologie/medicina, laserilor, celulelor solare, tranzistorilor cu efect de camp, senzorilor optici etc. Nanoparticulele semiconductoare prezinta proprietati interesante care depind de dimensiune, conducand la caracteristici electronice si optice unice. Functionalizarea nanoparticulelor semiconductoare cu sisteme organice sau biomoleculare conduce la materiale hibride, cu noi proprietati fizice.
Page 4
2.Nanotuburi de carbon. Generalitati
Nanotuburile de carbon se numara printre descoperirile accidentale ale stiintei, a caror nastere va revolutiona tehnologia secolului XXI in ansamblul ei. Nanotuburile de carbon(CNT) sunt forme alotropice de carbon, cu o nanostructure care poate avea un raport lungime-diametru de mai mare de 10000. Aceste molecule cilindrice de carbon prezinta proprietati ce le fac utile in mai multe aplicatii: in nanotehnologie, electronica, optica si alte domenii de stiinta materialelor. Acestea manifesta o duritate si conductibilitate electrica foarte bune si sunt de asemeni foarte buni conductor de caldura. Nanotuburile fac parte din familia structural a fulerenelor si se clasifica in: nanotuburi cu un singur perete(Single Walled Carbon Nanotubes-SWCNT) ,nanotuburi cu doi pereti(Double Walled Carbon Nanotubes-DWCNT) si nanotuburi cu mai multi pereti(Multi Walled Carbon Nanotubes-MWCNT).
Imagini TEM ale SWCNT(stanga) si DWCNT(dreapta)
Page 5
Imagine TEM a MWCNT Natura legaturilor dintr-un nanotub este descrisa de chimia cuantica aplicata, in special prin hibridizarea orbitala. Legaturile chimice din nanotuburi sunt compuse in intregime din legaturi sp 2 , similar cu cele de grafit. Acest tip de legaturi, care sunt mai puternice decat legaturile de tip sp 3 gasite in structura diamantului, asigura duritatea unica a moleculelor. Nanotuburile se aliniaza natural in franghiide tip Van der Waals. Sub presiuni ridicate, nanotuburile pot fuziona, cedand anumite legaturi sp 2 pentru legaturi sp 3 , dand posibilitatea producerii unor fire dure si cu o lungime nelimitata. Nanotubul este de 100000 de ori mai subtire decat firul de par uman, rezistenta la intindere este de 100 de ori mai mare decat a otelului, iar densitatea sa este de doua ori mai mica decat a aluminiului. Nanotuburile de carbon sunt rezistente din punct de vedere mecanic, au conductivitate excelenta si sunt, in miniatura, exemple de fire utilizate in fabricarea compozitelor si a nanocalculatoarelor. Aplicabilitatea nanotuburilor de carbon este larga, proprietatile lor incluzand rezistenta inalta, rigiditate mare, densitate redusa, si structura perfecta, fac sa fie ideale pentru aplicatii medicale si industriale: polimeri armati cu nanotuburi de carbon, nanotuburi de carbon umplute cu diferiti atomi etc. Pe de alta parte, adaugarea de nanotuburi intr-un material traditional creste apreciabil proprietatile mecanice ale nanocompozitului in comparative cu acelea ale unui polimer nearmat. De exemplu, un adios de 1% nanotuburi de carbon cu pereti multipli ridica rezistenta la intindere a polistirenului cu peste 25%. Nanotuburile de carbon sunt foarte flexibile si pot suporta deformatii mari datorita rezistentei mari pe care o au la intindere,
Page 6
compresiune, rasucire si incovoiere. Nanotubul poate suporta unghiuri de incovoiere de pana la 110 0 , cu deformatii complet reversibile, astfel incat dupa inlaturarea sarcinilor exterioare tubul revine la forma initiala. Pentru un unghi de 120 0 , legaturile se rup si deformatiile devin ireversibile. Gama utilizarilor posibile ale nanotuburilor de carbon este extrem de larga,dintre care amintim posibilitatile de utilizare in medicina, pentru implanturi si ca rute de administrare; in metrologie, pentru senzori de mare sensibilitate; in energetica, in cadrul pilelor de combustie. Tinand cont de proprietatile excelente de conductivitate ale nanotuburilor, oamenii de stiinta din SUA au reusit sa acopere o panza de paianjen cu acestea, creand astfel o fibra care este foarte puternica si totodata un conductor electric foarte bun. Firul obtinut este de 3 ori mai puternic decat panza de paianjen, una dintre cele mai puternice substante intalnite in natura. In teste, prototipul a fost folosit pentru a monitoriza bataile inimii si ca piston, avand capacitatea de a ridica o greutate foarte mare, de 35 de miligrame, folosind curent electric. De asemenea, folosind umiditatea, cercetatorii au reusit sa faca firul sa se contracte ca un muschi.
Page 7
3.Structura si defectele nanotuburilor de Carbon
A. Structura nanotuburilor de carbon
Nanotuburile de carbon sunt forme alotrope ale carbonului, de 50000 de ori mai subtiri decat un fir de par. Particularitatile lor structurale le fac utile in nanotehnologie, electronica, optica si in domeniul materialelor compozite. Nanotubul de carbon este caracterizat prin faptul ca fiecare atom de carbon este legat covalent cu vecinii sai. Pentru descoperirea acestor molecule, Richard Smalez de la Universitatea Rice din SUA a primit premiul Nobel pentru chimie in anul 1996. Astfel de molecule au un diametru de 5 nm si pot avea lungimi de ordinul milimetrilor. Se caracterizeaza prin excelente proprietati electrice si mecanice, in pofida dimensiunilor minuscule. Stabilitatea nanotuburilor este data de legaturile stranse intre atomii de carbon. In cazul diamantului, atomii sunt legati intr-o structura tetraedica. Nanotuburile au o structura hexagonala, asemanatoare cu a grafitului. De fapt structura nanotubului arata ca a unei foite de grafit rulata sub forma unui cilindru. Structura de tip sp 2 este similara cu cea a grafitului si este mai puternica decat structura diamantului care este de tip sp 3 . Nanotuburile se aliniaza in sfori de tip Wan der Waals.
Schema unei portiuni dintr-o fasie grafenica ce formeaza prin rulare SWNT
Page 8
B. Defecte de retea in nanotuburi
Ca in cazul oricarui material, existenta unor defecte in reteaua cristalelor afecteaza proprietatile acestuia. In nanotuburi, in retea se pot afla vacante. Daca sunt in numar mare, acestea pot scadea rezistenta la intindere cu pana la 85%. Un alt defect poate fi defectul Stone Wales, care creeaza o pereche formata dintr-un pentagon si un heptagon prin rearanjarea legaturilor. Din cauza structurii extreme de mici a nanotuburilor, rezistenta la intindere depinde de cel mai slab segment, ca intr-un lant unde rezistenta celei mai slabe verigi da rezistenta maxima. Defectele in cristale afecteaza si proprietatile electrice ale nanotuburilor, rezultand o conductivitate mai mica in regiunea cu defecte a tubului. Este de asemenea posibil ca acea regiune sa devina semiconductoare iar o singura vacanta monoatomica sa induca proprietati magnetice. Defectele afecteaza foarte mult si proprietatile termice.
Exemple de defecte ale nanotuburilor de carbon
Page 9
4.Sintetizarea nanotuburilor de carbon
In prezent, nanotuburile de carbon pot fi obtinute in principal prin trei metode si anume: Metoda depunerii chimice in stare de vapori(CVD) Metoda descarcarii in arc electric Metoda ablatiei laser Metodele ce implica utilizarea fazei gazoase sunt caracterizate printr-un grad limitat de impuritati, aceste metode avand posibilitati de a fi aplicate pentru obtinerea nanotuburilor de carbon la o scara mai larga.
4.1. Metoda depunerii chimice in stare de vapori
In cazul metodei CVD, nanotuburile de carbon sunt sintetizate folosind ca materie prima hidrocarburi precum metan, etilena sau acetilena. Hidrocarburile sunt descompuse in radicali liberi la temperature cuprinse intre 550-750 0 C. aceste specii reactive difuzeaza pe substratul incalzit pe care este depus catalizatorul(material tranzitionale de tip Ni,Fe,Co). Principiul metodei presupune trecerea hidrocarburilor printr-un reactor tubular incalzit la temperaturi suficient de ridicate pentru a descompune hidrocarburile si in prezenta unui catalizator. Nanotuburile de carbon cresc pe catalizator si sunt colectate dupa racirea sistemului la temperatura camerei. In cazul hidrocarburilor lichide precum benzenul, alcoolii etc. acestea sunt preincalzite iar vaporii rezultati sunt transportati de catre un gaz inert in reactorul in care are loc sinteza CNT. Vaporizarea hidrocarburilor solide precum naftalina poate fi obtinuta printr-o incalzire initiala a acestora intr-un alt reactor la temperaturi mai mici decat in cazul reactorului in care are loc sinteza CNT. Catalizatorul utilizat poate fi solid, lichid sau gazos. Sinteza CNT utilizand metoda CVD este influentata de o serie de parametrii precum natura hidrocarburii, tipul catalizatorului si Page 10
temperatura de crestere. Pentru sinteza MWCNT ca materii prime se utilizeaza in principal acetilena. Optimizarea conditiilor de crestere a CNTse realizeaza prin incalzirea substratului la 600 0 C. Densitatea si viteza de crestere a CNT se imbunatatesc pe masura ce temperatura creste.
1- Hidrocarburi 2- Reactor 3- Catalizator 4- Controller de temperatura 5- Barbotor
Reprezentarea schematica a instalatiei utilizate la obtinerea nanotuburilor de carbon prin metoda CVD
Avantajele metodei CVD
-metoda permite controlul diametrului CNT i vitezei de cretere a CNT; -aliniere bun;
Dezavantajele metodei CVD
-densitatea ridicata a defectelor in structura MWCNT n comparaie cu celelate dou metode. -rezistena la ntindere a CNT este inferioar celor obinute prin metoda descrcrii n arc electric; -prezena produilor secundari precum carbon amorf, particule metalice etc.
4.2. Metoda ablatiei laser
Principiul metodei consta in utilizarea unui fascicul de laser pentru a vaporiza un amestec de grafit si catalizator metalic mentinut intr-o atmosfera controlata de gaz inert, la o temperatura de 1200C. Principalii parametri ai acestei metode sunt: Cantitatea si tipul catalizatorului Puterea si lungimea de unda a laserului Page 11
Temperatura Presiunea Tipul gazului inert
Descrierea schematica a instalatiei de ablatie laser
Produsul obtinut prin aceste metode este reprezentat de un amestec de nanotuburi de carbon cu diferite diametre, lungimi, chiralitati si concentratii diferite de impuritati (in principal carbon amorf si particule de catalizator).
Avantaje
-metoda permite cresterea SWCNT cu un diametru controlat ce depinde de temperatura de reactie
Dezavantaje
-prezenta produsilor secundari precum carbon amorf, particule de grafit, particule metalice.
4.3. Metoda descarcarii in arc electric
Aceasta metoda permite obtinerea a MWCNT daca se aplica in absenta catalizatorului sau sinteza nanotuburilor cu un singur perete in prezenta unui catalizator. Principiul metodei presupune utilizarea a doi electrozi de grafit, un anod si un catod mentinuti intr-o incinta sub vacum si atmosfera inerta. Prezenta gazului inert favorizeaza cresterea vitezei de depunere a carbonului. Initial electrozii sunt mentinuti independent, urmand a fi conectati ulterior prin Page 12
intermediul unei atmosfere de heliu si a unui curent electric, care se aplica pana la obtinerea unui arc electric stabil .Carbonul, care se evapora de la anod, se depune la catod, unde se aduna treptat luand nastere o crestere solida la exterior, dar care la interior contine nanotuburi si alte particule de carbon.
Cei mai importanti parametri ai acestei metode sunt: Controlul arcului electric Selectarea optima a presiunii gazului inert din incinta in care se afla electrozii
1- Anod 2- Catod
Descrierea schematica a instalatiei utilizate in cadrul metodei descarcarii in arc electric
Avantaje
- Nanotuburile monostrat si multistrat se pot obtine foarte usor - Nanotuburile monostrat pot avea mici defecte structurale - Nanotuburile multistrat pot fi obtinute fara catalizator - Este o metoda ieftina si este posibila obtinerea in aer liber - Metoda permite cresterea SWCNT cu un diametru controlat ce depinde de temperatura de reactie
Dezavantaje
- Tuburile tind sa fie scurte, cu dimensiuni si directii aleatoare - Uneori au nevoie de un proces de purificare destul de costisitor - Prezenta produsilor secundari precum carbon amorf, particule de grafit, particule metalice
Page 13
5.Tehnici microscopice utilizate in caracterizarea nanotuburilor de carbon
Nanotuburile de carbon au fost detectate pentru prima data cu un microscop electronic de transmisie(TEM) si, de atunci, aceasta a fost una din tehnicile cele mai utilizate pentru caracterizarea lor. In cazul nanotuburilor cu pereti multipli(MWCNT), pot fi observate diametrul, dimensiunea porilor, numarul peretilor si structura punctelor.
Imagini de microscopie electronica de transmisie de inalta rezolutie a primelor nanotuburi de carbon cu pereti multipli observate
Page 14
In cazul nanotuburilor cu un singur perete(SWCNT), microscopul electronic de transmisie permite observarea tendintei de realizare a unui grup. Inafara de micrografie, pot fi determinate dimensiunea si numarul fetelor care alcatuiesc nanotuburile dar si diametrul lor.
Imagine TEM a unei aglomerari de SWNCT in sectiunetransversala
Microscopia electronica de baleiaj(SEM), chiar daca atinge o rezolutie mai mica decat microscopia electronica de transmisie, se utilizeaza frecvent pentru caracterizarea probelor de nanotuburi.
Imagine SEM a unei probe de MWCNT tratate
Microscopia electronica cu efect de sonda(SPM=Scanning Probe Microscopy), ca si microscopia electronica cu efect de tunel (STM=Scanning Tunneling Microscopy) si microscopia de forta atomica(AFM=Atomic Force Microscopy), se utilizeaza pentru investigarea proprietatilor electrice si mecanice ale nanotuburilor de carbon. De exemplu, prin STM se pot obtine imagini ale nanotuburilor cu Page 15
rezolutie atomica, datorita caruia s-a putut demonstra dependenta caracterului semiconductor sau metalic in ceea ce priveste helicitatea.
Imagine STM cu rezolutie atomica a unei aglomerari de nanotuburi
Microscopia de forta atomica se utilizeaza pentru aflarea pozitiei unui nanotub sau a unei aglomerari in experimentele ce tin de conductivitatea electrica sau ca o conexiune locala a unui tranzistor cu efect de camp(FET=Field Effect Transistor).
Alte metode de caracterizare a nanotuburilor de carbon
Spectroscopie RAMAN - releva proprietatile structurale si electronice ale nanotuburilor SWCNT si MWCNT Difractie de raze X este cea mai semnificativa tehnica dintre analizele cu radiatii X complementare fluorescentei de raze X fiind des folosita pentru determinarea parametrilor dimensionali ai cristalelor, spatierea intre planele cristalografice, plane de difractie, faza si constante de retea. Voltametrie ciclica metoda tehnica care masoara curentul simultan cu modificarea ciclica a potentialului in timp; aceasta metoda este folosita fie pentru studiul reactiilor chimice redox in solutie, fie a proceselor ce au loc pe un anumit electrod. Voltametria ciclica este utilizata frecvent, deoarece furnizeaza informatii privind viteza de transfer dintre electrod si analit, privind stabilitatea analitului in sistemul dat si de asemenea, permite estimarea potentialului normal redox.
Page 16
6. Aplicatii ale nanotuburilor de carbon in medicina/nanomedicina
Nanotuburile de carbon sunt catalogate ca fiind cele mai promitatoare inventii tehnologice pentru domeniul medical, care datorita dimensiunilor sale foarte mici se pot misca liber prin vasele de sange, pana in interiorul peretelui celular.
Bionanotuburi
Cercetatorii de la Universitatea California au realizat bionanotuburi inteligente, care pot fi folosite pentru transportulmedicamentelor sau genelor direct la locul dorit din celula. S-a studiat interactiunea dintre microtubuli si membrane lipidice incarcate pozitiv si s-a descoperit ca, in anumite conditii, acestea se autoasambleaza pe microtubului. Bionanotubul astfel obtinut este alcatuit din trei straturi. Prin controlarea sarcinii electrice a bionanotubului se poate comuta intre doua stari. Daca se aplica o sarcina negativa, capetele bionanotubului se deschid, iar daca se aplica o sarcina pozitiva capetele se inchid. Aceasta calitate le face utile pentru o serie de aplicatii medicale, incepand de la transportul anumitor medicamente pana in locul dorit(de exemplu, catre celulele canceroase) sau in ingineria genetica(in acest caz, anumite secvente genice pot fi transportate pana in locul dorit de pe macromolecula de ADN). Page 17
Leacul pentru cancer sta in nanotuburi de carbon?
In razboiul umanitatii cu cancerul a aparut o noua arma: nanotuburile de carbon, care, incalzite prin intermediul luminii aproape de stadiul de infrarosu ard celulele canceroase din corp. Dezvoltate de catre cercetatorii de la University of Texas Southwestern Medical Center, aceste nanotuburi sunt mai rezistente decat otelul si pot fi atasate anticorpilor care cauta celule canceroase. Apoi, razele luminoase sunt proiectate, incalzind tuburile pana ce cancerul este distrus.(Terapia Kanzius) Studiile initiale pe celule animale si umane au aratat o distrugere de 100% a celulelor canceroase in 48 de ore, in timp ce nu ataca deloc celule sanatoase.
Nanotuburi de carbon pentru leziunile cerebrale
Datorita conductibilitatii lor electrice, nanotuburile de carbon pot forma legaturi foarte solide cu membranele celulare ale neuronilor si pot vindeca astfel leziunile cauzate de exemplu, de ictus. In laborator, cercetatorii au reusit sa creasca excitabilitatea cerebrala prin conectarea nanotuburilor de carbon care au capacitatea de a conduce electricitatea si de a crea astfel legaturi neurologice artificiale care duc la vindecarea leziunilor cerebrale.
Page 18
7. Concluzii
Caracteristicile microscopice ale nanotuburilor de carbon le transforma pe acestea in materiale foarte interesante pentru aplicatiile tehnologice si, intr-un mod direct, pentru cei care cred in evoluarea sistemelor miniaturizate. In cazul dispozitivelor de dimensiuni mari, proprietatile nanotuburilor sunt demonstrate doar in anumite conditii si de obicei intr-o foarte mica masura decat ceea ce se asteapta de la structura lor fascinanta. Pentru a ajunge la stadiul de utilizare in cele mai optime conditii ale materialului este necesara o analiza minutioasa a proceselor. Dificultatile intampinate pana la realizarea unui produs final nu sunt straine stiintei materialelor, care doar infrunta problema trecerii de sistemele microscopice, reale sau ideale, pentru a masura sau a prezice evolutia unui material cu comportament special.
Page 19
8. Bibliografie
ION STAMATIN, Nanomateriale-aplicatii in biosenzori, surse de energie,medicina, biologie. Elemente de nanotehnologie., Universitatea din Bucuresti, 2008 Rezumat teza de doctorat MALVINA-SIMONA SCOCIOREANU Materiale compozite de tip polimer/nanoparticule anorganice. Sinteza si caracterizare optica, Bucuresti, 2012 Rezumat teza de doctorat STANCU MIHAELA Sinteza si caracterizarea unor nanostructuri cu atomi de carbon, Bucuresti, 2009 Rezumat teza de doctorat ALEJANDRO ANSON CASAOS Nanotubos de carbono: estructura porosa y sus implicaciones en el campo de la energia, Zaragoza, 2005 Suport de curs- NANOBIOMATERIALE- Nanotuburi de carbon Prof. Ecaterina Andronescu, Bucuresti, 2013 http://ro.scribd.com http://www.gadgetzone.ro/medicina/leacul-pentru-cancer-sta-in- nanotuburi-de-carbon_666 http://www.eva.ro/sanatate/stiri/nanotuburi-de-carbon-pentru- leziunile-cerebrale-articol-23597.html http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S09215107050013 15 https://www.academia.edu/391389/SINTESIS_DE_NANOTUBOS_ DE_CARBONO_POR_EL_METODO_DE_ARCO_DE_DESCARG A_ELECTRICA# http://www.descopera.ro http://ro.wikipedia.org