SUBIECTE

1. Clasificarea dispozitivelor medicale

A. Din punct de vedere al complexităţii, aparatura biomedicală poate fi grupată în:
A.1 Instrumentar,
A.2 Aparate medicale,
A.3 Instalaţii şi echipamente medicale
B. In functie de scopul in care este utlizata, aparatura medicala poate fi grupata astfel:
B1. Aparate si echipamente pentru chirurgie si terapie intensive:
B1.1 Aparate si echipamente pentru blocul operator;
B1.2 Aparate si echipamente de terapie intensive
B2. Aparate si echipamente pentru explorari functionale (aparate de diagnostic)
B3. Aparate si echipamente pentru fizioterapie
B4. Aparate si echipamente pentru radiologie si medicina nuclear
B5. Aparate si echipamente pentru stomatologie
B6. Aparate si echipamente pentru laborator
B7. Aparate si echipamente pentru alte specialitati medicale
2. Aparate de anestezie: conditii asigurate, schema bloc, componete, descriere
Un aparat modern de anestezie trebuie sa asigure :
 sursa de O2 medicinal , la presiunea dorita.
 buna eliminare a CO2 din circuit.
 concentratii anestezice optime
 posibilitatea realizarii unei ventilatii mecanice aferente
 posibilitatea de umidificare a amestecului gazos si de mentinere a unei temperaturi constante
in circuitul respirator ~ 37o C
 siguranta in functionare
 mijloace de monitorizare clinica si biologica ( aparate pentru masurarea si controlul
principalilor parametrii fiziologici: puls, tensiune, temperatura, frecventa respiratiei).
Schema bloc:
Indiferent de firma constructoare un aparat de anestezie va avea in componenta urmatoarele subansambluri:
A. sursa de gaze – statia centrala de gaze medicinale a spitalului sau butelii care constituie sursa
proprie a aparatului.
B. instalatie de producere a amestecului anestezic (masina de gaze) – asigura mixarea gazelor,
vaporizarea substantelor volatile anestezice, formarea amestecului anestezic in concentratii dorite si la o
anumita presiune.
Componente principale:
 conducte pentru distributia gazelor
 debitmetre
 vaporizoare
 aparate auxiliare pentru monitorizarea pacientului.
C. circuitele anestezice – tuburi gofrate, masca de fata, piese de legatura si supape respiratorii avand
rolul de a permite administrarea amestecului anestezic catre pacient + preluarea in vederea eliminarii a
gazelor rezultate in urma inspirului.
3. Dispozitive pentru formarea amestecului anestezic – Vaporizoare: rol functional, conditii
tehnice,clasificare
Vaporizatoarele au rolul de asigura evaporarea lichidelor anestezice volatile si de a elibera cantitati de
vapori bine determinate in fluxul de gaze spre pacient.
Un vaporizator ideal ar trebui sa indeplinesca urmatoarele conditii :
1. sa asigure livrarea amestecului anestezic la o concentratie indeferent de:
 variatia temperaturii din gaz si din mediu
 variatia de presiune din vaporizator
 variatia de debit de pe circuitul aparatului
 de tipul fluxului - continuu sau intermitent.
2. sa permita vaporizarea inclusiv cu ajutorul aerului.
3. sa opuna o rezistenta cat mai mica la flux
4. sa fie robuste pentru a suporta miscari bruste.
5. materialul sa fie rezistent la actiunea coroziunii
6. sa aiba o capacitate suficienta pentru a permite utilizarea mult timp.
7. sa poata fi conectat la aparatele de anestezie standard.
8. a nu aiba parti separabile , deci sa fie compact.
 CLASIFICAREA VAPORIZATOARELOR
a) din punct de vedere al locului unde se produce formarea
amestecului anestezic exista :
 vaporizatoare de suprafata ( fig.7 ) – in
vaporizatoarele de suprafata gazele antrenate ( O2 si N2O )
sunt introduse printr-o conducta (1) intr-un recipient (4) din
care preiau o cantitate de vapori din lichidul anestezic (3).
Amestecul anestezic astfel format este dirijat catre pacient.
Gradul de vaporizare este proportional cu fluxul de gaz,
suprafata de evaporare cu durata de contact gaz - lichid
anestezic volatil si cu temperatura. Scaderea temperaturii la
vaporizor determina reducerea evaporarii , aceasta putand fi
limitata prin utilizarea unor filtre de bumbac (5) care maresc
prin absortia lichidului (3) suprafata de evaporare.
 vaporizatoare de profunzime ( fig. 8 ) – un vaporizor
de profunzime - se realizeaza o durata mai mare de timp prin
barbotarea gazului care patrunde in incinta (4) prin conducta
(1), strabate sub forma de bule coloana de lichid anestezic (3).
Aceste vaporizatoare se folosesc mai rar astazi.
b) din punct de vedere al posibilitatii de realizare a controlului concentratiei vaporilor pot fi :
 necalibrate
 semicalibrate
 calibrate
c) Din acest punct de vedereal asigurarii compensatiilor de temperatura (a pierderilor de temperatura din
timpul evaporarii) exista vaporizoare :
 termostatate – compensarea pierderilor de caldura se realizeaza prin bai de apa cu sare si prin
camere de vaporizare cu pereti grosi
 termocompensate - care includ in constructia lor un element termosensibil
4. Principiile constructive ale vaporizatoarelor: termostatare/termocompensare, etc
1. Compensarea pierderilor de caldura din vaporizator
1.A. Principiul termostatic – consta in mentinerea lichidului la temperatura constanta.
Se poate realiza prin:
 incalzirea lichidului anestezic deasupra punctului de fierbere (este o metoda periculoasa ).
 prin realizarea de mantale termostatice in jurul unei cuvei de vaporizare.
Mantalele pot fi : - chimice - ex. CaCl2
 solutii de H20 +
 electrice
  prin construirea cuvei cu pereti grosi de materiale foarte bune conducatoare de caldura care sa
permita absortia rapida a caldurii din mediul ambient ( Cu , Au ).
1.B. Principiul termocompensarii – consta in compensarea automata a modificarilor de temperatura
astfel incat tensiunea vaporilor anestezici sa romana constanta, modificarea de temperatura a lichidului
anestezic. Se realizeaza prin modificarea automata a fluxului ce intra in cuva de vapori prin intermediul unor
supape realizate din materiale termosensibile, ce modifica sectiunea de curgere ca urmare a variatiei
dimensiunilor determinate de temperatura

2. Marirea suprafetei de contact intre lichidul anestezic + fluxul de gaz.

Se poate realiza prin :
2.A – injectarea de gaz in lichid sau pulverizarea lichidului anestezic printr-un injector.
Avantaje - nu necesita termocompensare , nefiind sensibil la variatiile de temperatura.
Dezavantaje - determinarea imprecisa a cantitatii injectate
- existenta impuritatilor poate determina blocarea conductelor de dimensiuni foarte mici
2.B - picurare pe placa poroasa
2.C - barbotare
2.D - mese fine ce se imbiba in lichid prin capilaritate
3.Evitarea suprapresiunilor in vaporizor ( efectul de pompare )
3.A. - intercalarea unei valve de presurizare care prin rezistenta creata la iesirea din vaporizor determina o
suprapresiune continua in vaporizor care anuleaza efectul variatiei de presiune
3.B - intercalarea unei supape de suprapresiune prin care se evita efectul de pompare.
3.C - intercalarea unei tubulaturi lungi intre vaporizor si circuit prin care se creaza o capacitate de rezistenta
la flux capabila sa anuleze variatiile de presiune.
5. Descriere functionare tipuri de vaporizoare Boyle, Fluotec, Draeger, Oxford, EMO,AGA (cu
schema data pe bilet se vor preciza functionarea, circuitul de by-pass, tipul vaporizorului (calibrat
/necalibrat /semi sau termocompensat/termostatat, cu justificare)
VAPORIZORUL BOYLE
- este un tip barbotor
- este cosntituit dintr-o camera de
vaporizare (7) din sticla, ce determina
scaderea temperaturii lichidului
anestezic pe masura ce creste
evaporarea. Nu este prevazut cu mese
pentru marirea suprafetei de evaporare.
Cand levierul (6) este in pozitia
superioara ( ON ), gazele dirijate prin
conducta de admisie (1) patrund prin
coloana (3) si clopotul (4) in camera de
vaporizare (7). Clopotul (4) poate fi translatat pe verticala prin plunjerul (5), putand ocupa diverse pozitii in
raport cu suprafata de evaporare.
In pozitia superioara a tijei (5) clopotul se afla deasupra lichidului anestezic vaporii lucrand ca vapori de
suprafata ( fig. 11 a) concentratia mai mica de 5%.
In pozitia lasata jos a tijei (fig. 11b) clopotul patrunde in lichid, gazele barbotand prin lichidul anestezic si se
formeaza o suprafata de evaporare cu atat mai mare cu cat bulele formate sunt mai fine.
Vaporizorul Boyle este necalibrat si netermocompensat, anestezia depinzand de arta medicului deoarece
cantitatea de anestezic evaporata depinde de :
 modificarea de temperatura a lichidului pe masura ce se evapora
 numarul si marimea bulelor de gaz
 fluxul de gaze medicinale
 profunzimea la care se produce barbotarea.
VAPORIZORUL DRAGER
Este considerat cel mai precis vaporizor si se
utilizeaza la etalonarea altor tipuri de aparate mai
putin performante.
Se caracterizeaza prin:
- asigurarea concentratiei exacte si constante a
anesteziei pe o perioada lunga si pentru o variatie
mare a debitului de trecere a gazelor proaspete.
- asigurarea independenta totala a concentratiei
de oscilatiile de presiune ce se produce de
exemplu la respiratia artificiala.
Compensarea pierderilor de caldura este asigurata
printr-o cuva de cupru (9) ce are un perete foarte
gros cantarind aproximativ 11 kg. Marirea
suprafetei de evaporare se realizeaza prin filtre.
Gazele admise prin conducta (1) sunt dirijate o
parte direct spre orificiul de iesire (2) prin intermediul supapei (3), iar cealalta parte ajunge in camera de
vaporizare (9) dupa trecerea printr-o spirala lunga (11) cu rol de a asigura presocompensarea. Imbogatite cu
vapori anestezici, gazele trec spre iesire prin sectiunea controlata de supapa conica (4).
Cele doua supape conice sunt executate deosebit de precis pentru a asigura curgerea laminara pentru debite
intre 500 - 10.000 ml/min.
Vaporizorul permite surtcircuitarea camerei de vaporizare prin inchiderea supapei (4), supapa (3) ramand
deschisa. Supapele (4) si (3) sunt controlate de butonul de reglaj (8) printr-un angrenaj format din rotile (7)
si (8). Vaporizorul este dotat cu un termometru (14), cu un indicator de nivel (13), cu un orificiu de umplere
(12) si unul de scurgere (11’). Parghia (5) asigura inchiderea sau deschiderea vaporizorului. Caderea de
presiune este liniar legata de marimea fluxului de gaz ce trece prin vaporizor. Ca rezultat raportul dintre
fluxul ce trece prin cuva si cel ce o scurtcircuiteaza ramane acelasi, mofificandu-se marimea fluxului total.

VAPORIZORUL EMO
Este calibrat si termocompensat
Este alcatuit din 2 cuve concentrice – (8) - cuva cu apa la
temperatura camerei constituind un rezervor de cald ce
impiedica racirea rapida a eterului (7) - camera cu eter
fiind captusita cu mesele pentru marirea suprafetei de
evaporare. O parte din gazul ce strabate vaporizorul admis
prin conducta (1), trece direct spre iesirea (2). O alta parte
este dirijata prin supapa (10) in camera de vaporizare (7).
Gazul imbogatit cu vapori anestezici este obigat sa treaca
printr-o supapa (5) actionata printr-un burduf (6) umplut
cu o substanta termosensibila cufundat in baia de eter. Substanta sesizeaza temperatura eterului si determina
dilatarea burdufului sau comprimarea lui si deci regleaza prin supapa (5) debitul de amestec anestezic

VAPORIZORUL FLUOTEC
Se construieste pentru toate substantele anestezice
Exista mai multe forme constructive. Sunt alcatuite dintr-o
cuva cromata formata din elemente care asigura un anumit
grad de termostare. Cand aceasta este depasita intra in
actiune sistemul de termoreglare alcatuit dintr-o supapa (5)
comandata de o lamela bimetalica (4). Se reuseste astfel
pastrarea constanta a concentratiei la iesirea din vaporizor
pentru ca lamela bimetalica inchide mai mult sau mai putin
orificiul de curgere in functie de temperatura.
Cand discul gradat (8) este pe pozitia inchis (b) , gazul intra
prin orificiul (1) si merge direct spre iesirea (2), corpurile A
si B ale distribuitorului (7) blocand trecerile spre camera de
vaporizare.
Rotirea discului gradat de alegere a concentratiei determina
deplasarea spre dreapta a distrbuitorului (7) (a) corpurile A
si B deschizand orificiul spre camera de vaporizare.
Discul gradat (8) este amplasat pe un tambur profilat (10) pe
care ghideaza surubul (9) , rotirea determinand avansul
liniar al distribuitorului in corpul (11). Deschiderea orificiului de acces spre camera de vaporizare este
insotita de reducerea sectiunii de curgere prin circuitul de by-pass C.
Se modifica astfel procentajul dintre amestecul anestezic si gazul proaspat care se amesteca in conducta (2)
spre pacient. Compensarea de temperatura este realizata de lamela bimetalica 4 care functioneaza astfel:
- la scaderea temperaturii sectiunea de curgere creste deci debitul creste.
- la cresterea temperaturii sectiunea de curgere scade , deci debitul scade.

VAPORIZORUL AGA ( SUA )

- vaporizor necalibrat ( concentratia este mentinuta cu
aproximatie )
- este robust
- supapele S1 si S2 regleaza simultan:
S1 - procentul de gaz in vaporii de anestezic
S2 - debitul de gaz ce trece prin by-pass.
De la sursa S gazul se divide datorita supapei S2 , o parte
direct spre pacient, alta prin supapa S2 in camera de vaporizare (5) prevazuta cu un cilindru metalic (3’)
identic ca material cu cel al cilindrului exterior (3). Cel interior este captusit cu filtru de bumbac (4). Gazul
culege vaporii vaporii de eter si trece prin S1 spre pacient amestecandu-se in prealabil cu gazul proaspat de
la sursa.
Compensarea de temperatura se face prin peretii din Cu ai camerei (3) (nichelat pentru a nu se degrada ) Se
poate folosi pentru halotan, cloroform , eter.

VAPORIZATORUL OXFORD
Este un vaporizator calibrat, cu debit reglabil de agent anestezic in circuitul
de pacient.
Caracteristici - elementele active sunt continute in 2 bai concentrice - apa
calda la exterior si CaCl2 la interior
CaCl2 are punctul de solidificare la 30oC , datorita caruia in contact cu
mediul ambiant de temperatura scazuta are tendinta sa se solidifice ,
mentinand temperatura recipientului de eter aproximativ constanta.
Pierderea de caldura este recuperata de rezerva de H2O. Eterul mentinut la
temperatura constanta debiteaza vapori ce sunt reglati de robinetul conic (8).
Verificarea se face cu debitmetrul (6).
Avantaje: - stabilitate termica si realizare foarte simpla.
Dezavantaje: - manevrabilitate scazuta
- regenerarea CaCl2
6. Mecanismul de ciclare. Rol functional. Clasificare.
Mecanismul de ciclare trebuie sa realizeze comanda fazelor de inspir si expir si ritmul exact de trecere
inspir - expir si expir - inspir. Ritmicitatea respiratiei se obtine prin 2 tipuri de mecanisme : cu prag de
presiune fixa si de volum fix.
Aparate cu prag de presiunea fixa – relaxatoare de presiune (manometrice ) asigura introducerea aerului in
plamani (inspirul) pana la atingerea unei presiuni prestabilite in circuitul aparatului moment in care incepe
expirul.
Avantaje :
 se pot adapta usor in functie de varsta si carcteristicile elastice ale pacientului.
 compenseaza bine pierderile de presiune de pe caile respiratorii ale pacientului
 sunt elastice din punct de vedere al frecventei dar avand prag fix de presiune existenta.
Dezavantaje : riscul distrugerii hemostazei pulmonare
Aparate cu prag de volum fix – relaxatoare volumetrice care se caracterizeaza prin vehicularea unui volum
preselectat de amestec gazos.
Avantaje :
 asigura o buna oxigenare a sangelui.
 realizeaza o ventilatie la o elasticitate redusa a plamanului.
Dezavantaje: - exista pericolul spargerii alveolelor pulmonare deoarece presiunea nu este controlata.
7. Supape respiratorii: conditii tehnice si particularitati in raport cu supapele industriale.
Supapele respiratorii sunt dispozitive de administrare a amestecului gazos in procesul de anesteziere cat si
de preluare a gazelor rezultate in urma inspirului.
Conditii generale pe care trebuie sa le indeplineasca:
1. rezistenta minima la fluxuri mari
2. sa impiedice prin constructie lipirea supapelor (datorita umiditatii)
3. sa nu faca zgomot
4. sa aiba un spatiu mort cat mai mic.
5. sa fie usoare si rezistente la temperaturi ridicate
6. sa permita sterilizarea si curatirea usor
Avantaje fata de supapele industriale:
 nu permit acumularea de CO2 , prin separarea fluxurilor de inspir si expir
 nu se produce retentie de caldura
 nu exista riscul reinhalarii prafului de calce sodata
 se pot folosi si fara calce sodata deci si in anestezie cu narcotice de tip incompatibil cu calcea sodata.
8. Precizati daca aparatul de ventilatie(Draeger, Pesty Richards, Radcliff) din schema atasata este de
tip manometric sau volumetric.Justificati. Reprezentati aparatul in faza de inspir/expir, etc)
APARATUL DRAEGER este un aparat de tip relaxator manometric( cu prag de presiune ) pt ca inspirul si
expirul se executa fortat, automat, trecerea de la inspir la expir avand loc la un annumit nivel de presiune a
amestecului gazos de inspirat
APARATUL PESTY – RICHARD este de tip volumetric, trecerea de la inspir la expir realizandu-se la
atingerea volumului de amestec respirator prestabilit.
APARATUL RADCLIFF este un aparat de tip relaxator volumetric cu I = activ si E = pasiv , activ -spontan
prin relaxarea musculaturii sau fortat.
9. Cunoscind valoarea raportului I/E=1/2 si frecventa respiratorie f=12 resp/min sa se determine
durata inspirului/expirului - CALCUL
10. Aparate de ventilatie cu elemente fluidice. Principiu de lucru. Schema aparatului de ventilatie de
tip manometric/volumetric
APARATE DE VENTILATIE CU ELEMENTE FLUIDICE.
Elementele fluidice sunt elemente pneumatice fara piese in miscare, in constructii monobloc, cu functii
discrete, avand drept agent purtator de informatii un mediul fluid - aerul.
Pot functiona pe diferite principii:
 efectul atasarii jetului la perete ( Ef. Coanda )
 trecerea unui jet laminor - turbionar
 prin inductia jetului
 prin focalizarea jetului.
Cele mai des utilizate sunt 1 si 2.
Aparatele cu elemente fluidice se folosesc rar datorita dezavantajelor :
 consum mare de gaz
 zgomot in functionare datorita frecventelor mari necesare unei bune functionari.
 riscul infundarii canalelor datorita dimensiunilor lor reduse ceea ce determina modificarea
parametrilor.
Obs. sunt preferate aparatele de ventilatie cu supape.
APARAT DE VENTILATIE DE TIP
RELAXATOR VOLUMETRIC
- are o constructie mai complicata
-necesita in plus un traductor de volum.
Cand supapa de control pentru inspir se deschide,
prezenta semnalului X determina dirijarea jetului de
aer spre cilindrul (4) care comprima burduful (5) din
care se evacueaza spre pacient amestec respirator de
O2 si aer. Cand se stinge LCS semnalul de comanda
de la mecanismul declansator (7) deschide supapa
SNT, fluidul din bucla de reactie constituind semnalul Y care deviaza aerul spre atmosfera. Pistonul coboara
avand loc aspirarea unui nou volum de gaz prin supapa (10) pana la atingerea LCI cand semnalul emis
genereaza semnalul X, ciclul reluandu-se.
11. Hemodializa: definitie, schema de principiu, descriere
PRINCIPIUL DIALIZEI
Hemodializa (fig.1) este metoda terapeutica prin care
sangele uremic (1) (care contine toxine) este pus in contact,
in afara organismului, cu o solutie hidroelectrolitica (2) prin
intermediul unei membrane semipermeabile (3) in scopul
eliminarii substantelor acumulate si reechilibrarii
hidroelectrolitice si acido-bazice.
Instalatia contine in principiu:
 circuitul sanguin (CS), prin care sangele extras dintr-
o artera a pacientului este dirijat prin linia arteriala (LA)
spre dializor (D), urmand sa fie reintrodus dupa epurare prin linia venoasa (LV) inapoi in organismal
pacientului (P);
 circuitul lichidului de dializa (CLD), prin care se asigura transportul substantelor nutritive spre
dializor si prelucrarea toxinelor;
 dializorul (D) sau rinichiul artificial, care asigura prin membrana semipermeabila 3 trecerea apei si a
substantelor toxice din sangele bolnavului in lichidul de dializa si prelucrarea celor nutritive.

12. Abordul vascular:conditii

Metodele cele mai utilizate de abord vascular sunt:
a) scurtcircuitul arterio-venos Scribner-Quinton (1959);
b) fistula arterio-venoasa interna Cimina Brescia (1966).
Aici nu stiu
13. Conditii impuse echipamentelor de hemodializa
 sa necesite pentru umplere o cantitate mica de sange (~500 ml) recuperabila la sfarsitul procesului de
dializa ;
 sa realizeze o diminuare eficace a substantei reziduale;
 sa nu fie traumatizanta pentru elementele figurate ale sangelui;
 sa aiba o suprafata mare de dializa (0.8÷1.5)m² ;
 sa permita circulatia sangelui si a lichidului în limitele admise corespunzatoare parametrilor
fiziologici;
 rezistenta opusa fluxului sanguin sa fie cat mai mica.
14. Dializorul:rol functional, clasificare, avantaje/dejavantaje, scheme de principiu
Dializorul este elementul tehnic esential al hemodializei la nivelul
lui realizandu-se schimburile intre sangele uremic si solutia de
dializa.Indiferent de tipul constructiv, la orice dializor se vor
distinge urmatoarele structuri functionale:
1. membrana de dializa (M);
2. compartimentul sanguin (CS);
3. compartimentul lichidului de dializa (CLD).
TIPURI DE DIALIZOARE
In functie de modul de dispunere a membranei in dializor, se poate vorbi de trei tipuri de dializoare:
 dializoare in bobina sau in spirala
 dializoare in placi
 dializoare capilare
Avantajele dializoarelor capilare sunt:
 eficacitate buna, grosimea filmului sanguin fiind minima;
 ultrafiltrare controlabila;
 posibilitatea continuarii dializei in cazul ruperii unor capilare.
 volum mic de sange (70-150 ml);
Dezavantajul major il constituie coagularea sangelui in capilare, ceea ce determina reducerea suprafetei de
schimb.
Dializoarele se livreaza presterilizate si sunt, de regula, cu utilizare unica.
15. Structura unui echipament de hemodializa (schema generala-fara Hemodiarom)

Echipamentele de dializa asigura:

 circulatia extracorporala a sangelui
 circulatia solutiei de dializa
 monitorizarea (controlul) circulatiei sangelui si a lichidului de dializa.
16. Pompe peristaltice. Clasificare. Scheme si principiul de lucru. Conditii impuse pompelor ce
vehiculeaza sange
O pompa peristaltica este un subansamblu de transport al sangelui in circuitele extracorporale.
Clasificare:
 pompe rotative - Tachetii sau rolele (4) montate pe rotorul (2)
comprima succesiv tubul (3) dispus circular în statorul (1) ca urmare a
miscarii de rotatie în jurul axei centrale a rolelor.
o Pompe ce functioneaza prin intinderea tubului pe rotor

o Pompe ce functioneaza prin comprimarea tubului pe

rotor
 Pompe liniare - Tubul (3) este amplasat liniar pe statorul (1) al
pompei fiind supus unei miscari ondulatorii prin intermediul unui
ansamblu de came (4) montate pe un arbore (2) rotativ si amplasat în
paralel cu tubul.
Principalele conditii pe care trebuie sa le îndeplineasca o instalatie
de dializa :
 sa necesite pentru umplere o cantitate mica de sange (~500 ml) recuperabila la sfarsitul procesului de
dializa
 sa realizeze o diminuare eficace a substantei reziduale
 sa nu fie traumatizanta pentru elementele figurate ale sangelui
 sa aiba o suprafata mare de dializa (0.8÷1.5)m²
 sa permita circulatia sangelui si a lichidului în limitele admise corespunzatoare parametrilor
fiziologici rezistenta opusa fluxului sanguin sa fie cat mai mica.
17. Cunoscind valorile recomandate clinic pentru debitul sanguin dar si conditiile privind evitarea
hemolizei sa se determine turatia unei pompe peristaltice stiind ca volumul de transport este de ...... –
CALCUL
18. Calculul debitului si volumului de transport la pompele peristaltice rotative. (inclusiv schemele)
Calcule – proiect

19. Precizati parametrii fiziologici de la interfata pacient-aparat care determina caracteristicile

tehnice pentru cazul: aparat de ventilatie, aparat de dializa, proteza de membru superior/inferior
Aparat de ventilatie – frecventa respiratorie a pacientului, volumul si capacitatea pulmonara statica, debitele
ventilatorii fortate, proprietatile mecanice ale plamanilor, distributia intrapulmonara a aerului ventilat
Aparat de dializa – diferentele de concentratie a substantelor din cele doua lichide, diferenta de presiune
dintre cele doua lichide, membrana de dializa
Proteza de membru superior / inferior – gradul de amputatie
20. Explorari functionale respiratorii/spirometria: definitie, rol,metode de explorare
Explorari functionale – activitati de analiza cantitativa si calitativa a functionarii unui organ in vederea
stabilirii diagnosticului
Spirometria –cea mai utilizata metoda de masurare a capacitatilor vitale si a subdiviziunilor ei, consta in
masurarea amplitudinilor cursei unui clopot determinate de volumul de gaz mobilizat de miscarea
ventilatorie a pacientului.
Rol: determinarea volumelor si capacitatilor pulmonare statice
Metode de explorare: mentinerea continutului de CO2 din aerul de sub clopot in limite acceptabile, factor
de conversie, echilibrarea spirometrelor, echilibrarea in orice punct pe cursa ????

21. Spirometre :clasificare, principiul de lucru, spirometre umede/uscate, descriere.

Clasificare:
 Spirometrul cu aer (uscat) este prevazut (fig.2) cu un sac (burduf) care colecteaza aerul expirat de
pacient.Burduful este prevazut cu o scala gradata care indica volumul expirat.
 Spirometrele cu apa (umede) (fig.3) sunt compuse dintr-un clopot cilindric aflat in echilibru intr-un
vas cu apa. Pacientul comunica cu interiorul clopotului prin intermediul unei piese de gura. Nasul fiind
obturat, circuitul astfel format este inchis. Amplitudineaclopotului, masura a volumului de gaz
mobilizat de pacient, poate fi citita direct pe o scala gradata sau determinata prin intermediul unui
traductor potentiometric pentru deplasari unghiulare care furnizeaza o tensiune proportionala cu pozitia
clopotului.
  Spirometrul conventional (fig.4) este un dispozitiv puternic amortizat, raspunsul sau fiind slab la
variatii mai rapide si, in plus, are un histerezis apreciabil nepermitand detectarea schimbarilor subtile in
respiratia pacientului.
 Spirografele sunt aparate complexe ce permit inregistrarea grafica a volumelor de gaz mobilizate.

22. Spirograful: schema, descriere,functionare

Spirografele – aparate complexe ce permit inregistrarea grafica a volumelor de gaz mobilizate.
Descriere: sunt compuse dintr-un spirometru
prevazut cu un circuit respirator inchis si dintr-un
sistem de inregistrare
Principiul de functionare: Inspiratia si expiratia
determina miscari ale clopotului spirografului
proportionale cu volumul de gaz deplasat, traseul
obtinut pe hartia de inregistrare fiind o linie franta
continuu descendenta, datorita modificarii in timp a
volumului de gaz de sub clopot prin scaderea
concentratiei de oxigen
23. Echilibrarea spirometrelor: cu cama si contragreutate (schema si calcule)
ECHILIBRAREA SPIROMETRELOR este o etapa esentiala pentru
obtinerea unor date cat mai corecte.
Echilibrarea spirometrelor cu cama – permite echilibrarea in orice punct
pe cursa prin utilizarea arcului unei came al carei profil asigura egalitatea
momentelor dezvoltate de greutatea aparenta a clopotului si de arc.
Calcule:
𝐹∗𝐴 =𝑃∗𝑟
𝐹 = 𝑘(𝑙 − 𝑙0) = 𝑘 ∗ 𝛥𝑙 = 𝑘 ∗ 𝐴 ∗ ɵ
𝑃 = 𝑃1 − (𝑃1 − 𝑃0) ∗ ℎ/𝑐
=> (𝑃1 − 𝑃0) ∗ 𝑟 − 𝐺𝐴𝑐 = 0
Echilibrarea spirometrelor cu contragreutate: aceasta metoda nu asigura
echilibrarea decat intr-un singur punct pe cursa, sistemul opunand rezistenta mai
mare sau mai mica in raport cu pozitia aleasa pentru echilibrare.In plus se
caracterizeaza printr-o inertie considerabila. Acest din urma dezavantaj se elimina
prin utilizarea primei metode
Calcule:
(𝑃1 − 𝑃0) ∗ 𝑟 – 𝐺𝐴𝑐 = 0

24. Echilibrarea spirometrelor: cu cama si arc (schema si calcule)

Un sistem care sa permita echilibrarea in orice punct pe cursa presupune
utilizarea in combinatie cu arcul a unei came a carei profil asigura
egalitatea momentelor dezvoltate de greutatea aparenta a clopotului si de
arc.
Un sistem care sa permita echilibrarea in orice punct de pe cursa
presupune utilizarea in combinatie cu arcul a camei a carei profil asigura
egalitatea momentelor dezvoltate de greutatea aparenta a clopotului si de
arc.
 25. Spirometre: cu doua clopote (descriere,
functionare – cu schema data pe bilet)
Spirograful Pulmotest-Godart dispune de doua
clopote, si stabilizeaza volumul astfel: clopotul
principal (1) dispune pe firul de legatura de un
contact electric care, printr-un releu, actioneaza
ventilul electromagnetic(6). Bucsa contactului se
deplaseaza in timpul ciclurilor inspir-expir pe o
tija ce cuprinde o zona izolatoare si una
conducatoare, determinand astfel inchiderea sau
deschiderea ventilului. In cazul in care se
introduce mai mult oxigen decat se foloseste la
piesa bucala, atunci clopotul se ridica, se atinge zona izolata, coborarea clopotului prin consumul de oxiegen
de catre pacient avand loc pana cand se atinge din nou zona conducatoare. Circulatia aerului prin sistem se
realizeaza prin pompele(8). Din categoria aparatelor de explorari functionale pulmonare ce utilizeaza
metoda spirometrica fac parte si spirografele de tip Eutest si Vicatest.

26. Spirometre: Eutest, pneumotahograful – scheme,functionare

Spirografele de tip Eutest masoara capacitatea vitala minima la expir fiind constituite dintr-un piston metalic
imbracat etans de un cilindru de cauciuc (2). Miscarea
pistonului(1) este solidara cu cea a acului indicator(5) ca
urmare a expiratiei pacientului prin piesa bucala(3),
determina obtinerea unei curbe.
Avantajul acestui tip de aparat consta in sensibilitatea sa
ridicata, determinata de inlocuirea frecarii vascoase de la
spirometrul clasic cu frecarea uscata de rostogolire ceea
ce duce la o dinamica buna si o reducere a rezistentei in circuit (max. 1cm H2O ).
PNEUMOTAHOGRAFIA are la baza urmatorul principiu: cand fluxul de aer trece printr-un tub in care
exista o obstructie partiala, presiunea de dupa obstructie este mai mica decat cea masurata inaintea ei;
diferenta dintre cele doua presiuni se gaseste in relatie liniara cu debitul aerului ce trece prin tub. Obstructia
este realizata de o sita din fire metalice cu retea foarte fina sau de un mare numar de tuburi capilare montate
in paralel in mijlocul unui tub cilindric. Ele opun o rezistenta la curgerea aerului pe care il obliga sa le
parcurga in regim laminar (criteriu necesar pentru validitatea masuratorilor).
Pierderea de presiune provocata de sita sau de pachetul de tuburi capilare este masurata de un
Fig 10.
electromanometru diferential si convertit in variatie de flux care este integrata in functie de timp astfel incat
sa se obtina volumul de aer ventilat. Un aparat de inregistrare, de obicei un inscriptor x/y, permite
inregistrarea semnalului de iesire al electromagnetului ca debit si/sau volum.
Etalonand aparatul, se poate masura pe
traseul inscris, debitul aerului in orice
moment al nivelului ventilator (debite
instantanee) sau rezultatul integrarii
tuturor debitelor instantanee din cursul
unei faze a ciclului ventilator, adica
volumul de aer deplasat in acea faza.
Aparatele moderne folosesc, ca mijloc de
inregistrare, osciloscopia catodica pentru vizualizarea imediata a traseului si imprimare pe banda magnetica
cu redarea ulterioara pe inscriptor x/y, metoda ce are avantajul ca anuleaza efectele inertiale ale
inscriptorului, efecte care daca nu influenteaza determinarea capacitatii vitale, in schimb pot provoca
distorsiuni importante la evaluarea fluxului.Un astfel de aparat este pneumoscreen-ul JAEGÄR (fig.9).

27. Pletismografia:principiul de lucru, schema, functionare

PLETISMOGRAFIA: reprezinta tehnica de inregistrare a variatiilor pulsatile volumice la nivelul unui
segment de corp, organ sau al intregului corp (body pletismografie).
In functie de sistemul aplicat pentru inregistrarea variatiilor de volum ale toracelui in timpul
respiratiei se pot distinge:
 Pletismografia corporala cu presiune constanta: se caracterizeaza printr-o sensibilitate
scazuta, fiind preferata cea cu volum constant.
 Pletismografia cu volum constant precum si instalatiile aferente vor fi exemplificate in cazul
determinarii volumului gazos toracic (egal cu capacitatea functionala reziduala). Masurarea
se bazeaza pe legea Boyle-Mariotte: la temperatura constanta p†V=ct sau
p†V=(p+Dp)(V+DV).

Aplicarea acestei legi se face astfel: subiectul inchis intr-o cabina etansa (fig.10), cu un volum de
500-1000 litri executa respiratie printr-o piesa bucala prevazuta cu un dispozitiv care poate inchide etans
comunicarea cu cabina, intrerupind astfel fluxul de aer. In primele momente de dupa inchiderea subiectului
in cabina, aerul din interiorul ei se incalzeste si umiditatea creste din cauza aerului expirat de subiect. Apare
astfel o crestere a presiunii in pletismograf. Dupa mai multe echilibrari ale presiunii cu aerul atmosferic
(prin deschiderea supapelor din peretii cabinei), se ajunge la un regim slab de presiune care permite
inceperea masuratorilor.

In cursul unei respiratii spontane de repaus prin piesa bucala, presiunea din alveole este egala cu cea
din cabina in momentul de la sfarsitul inspiratiei si expiratiei, deci cand nu exista flux de aer in caile
respiratorii. Daca se suprima comunicarea cu incinta prin actionarea dispozitivului de inchidere a piesei
bucale la sfarsitul unei expiratii normale, volumul de gaz aflat in plamani nu mai este in comunicare cu aerul
din pletismograf.
In cursul miscarilor de inspiratie si expiratie efectuate impotriva rezistentei circuitului respirator,
aerul din plamani este alternativ comprimat si decomprimat.Se masoara variatiile presiunii bucale (identice
cu cele alveolare) in cursul comprimarilor si decomprimarilor succesive, concomitent cu variatiile de volum
toracic care se traduc cu variatii de presiune in camera pletismografului. Inregistrarea cu ajutorul unui
osciloscop sau inscriptor x/y a acestor variatii apare sub forma unei linii a carei panta este egala cu DV/Dp.
Conform legii Boyle-Mariotte, avem:

Valoarea raportului DV/Dp se citeste pe grafic iar pi. este presiunea gazelor din plamani, egala la inceputul
masuratorilor cu presiunea atmosferica.
Masurarea presiunii din cheson se efectueaza prin raportare la o incinta de referinta montata in interior, de
aceea cresterile de presiune prin incalzirea aerului din cheson si variatiile de presiune ale aerului ambiant nu
influenteaza rezultatul masuratorilor.