APARATE SI ECHIPAMENTE DE ANESTEZIE

Anesteziologia = disciplina medicala relativ noua

Termenul de anestezie a fost folosit pentru prima data in antichitate de Platon , iar
sensul actual al sau a fost introdus in 1848.
Tradus , termenul este expresia acelei stari reversibile a organismelor vii in care este
abolita orice senzatie.
Deci nu este echivalent termenilor de analgezie locala sau de conductie ci numai celor
de anestezie generala.
Primele experiente reusite si aplicabile la om dateaza din deceniul 5 al secolului trecut
si sunt legate ma ales de progresele inregistrate in domeniul chimiei.
Senzatia de durere se poate elimina la nivel : - local
- zonal
- general
Anestezicele pot fi administrate :
- parentaral - prin injectare
- hipotermic pulverizare locala ( Kelen )
- inhalare - pacientul preia odata cu amestecul respirator si o anumita doza de
anestezie care prin respiratia alveolara trece in sange si de aici dupa un timp numit timp de
inductie actioneaza asupra celulei nervoase anihiland durerea fara a opri functiile vitale.
- acu si presopunctura

SUBSTANTE ANESTEZICE
In anestezia generala se folosesc substante anestezice inhalatorii care pot fi:
- volatile - eterul , cloroformul , halothanul , penthranul
- gazoase - protoxidul de azot - (N2O) ; ciclopropanul (C3H6)

Substante anestezice volatile

Eterul dietilic

- una din cele mai folosite substante anestezice (de peste 130 de ani)
- incolor , miros caracteristic, foarte volatil.
- punct de fierbere scazut 35,6oC ( se volatilizeaza la temperatura camerei )
- vaporii sunt explozibili in anumite amestecuri de aer O2 + N2O
- mai usor ca apa si mai greu ca aerul ( vaporii se strecoara pe sub usi ).

- este un anestezic complet ( analgetic , hipnotic si relaxant ) si se elimina prin

plamani in proportie de 90 %.
- timp de inductie 15 minute.

Cloroformul
- lichid incolor , limpede , miros dulceag si gust arzator
- fierbe la 62oC si nu este explozibil in amestec cu O2 si aer
- timp de inductie mic
toxic hepatic
Halothanul ( fluothanul )
- cea mai folosita substanta volatila
- usor manevrabil
- timp inductie mic
- fierbe la 56oC este mai stabil ca eterul
- ataca Al, Zn - nu da compusi toxici
- incompatibil cu calea sodata
- incolor , dulceag
- putere anestezica de patru ori mai mare decat eterul
- neexplozibil , neinflamabil , se tolereaza cu N2O.

Penthranul ( metoxyfluran )
- incolor , miros placut
- neinflamabil , neexplozibil
- punct de fierbere ( 104oC ( se evapora greu la temperatura camerei )
- este compatibil cu calcea sodata.
- putere analgetica mare dar se asociaza cu N2O
- se tolereaza mai bine ca eterul.
- inductia e mai blanda si se face progresiv
- dinamica e mai lenta - se foloseste cu vaporizatoare calibrate ( nu apar semne clinice
).

Anestezice gazoase

N2O
- substanta cea mai apreciata de medici
- gaz incolor , neiritant pentru caile respiratorii
- miros placut
- nu reactioneaza cu calcea sodata
- nu produce explozii in amestec cu O2 sau aer
- se pastreaza in stare lichida in butelie la aprox. 50 atm.

C3H6
- inclor , dulceag
- mai greu ca aerul
- superior N2O
- neiritant , netoxic
- puternic explozibil
- de 8 ori mai eficient ca N2O
- dinamica lenta
- se livreaza in butelii
APARATURA DE ANESTEZIE

Administrarea substantelor anestezice s-a realizat la inceput prin dispozitive simple de

tipul valvelor respiratorii , dezavantajul acestora constand in lipsa unui control asupra
concentratiei de anestezic , medicul stabilind in mod subiectiv proportia de anestezic in
amestecul respirator.
Aparatele de anestezie moderne sunt construite astfel incat permit adaptarea la
diferitele particularitati ventilatorii ale pacientilor.
Mijloacele de realizare a concentratiilor dorite si de mentinere a acestor concentratii
au fost si ele perfectionate , astfel incat se pot obtine anumite proportii de substante
anestezice si de gaze respiratorii in limitele biodisponibilitatii pacientului.
Dezvoltarea cunostiintelor de dinamica ventilatorie , circulatie snaguina si
metabolism au permis constructia unor echipamente care pot realiza presiuni diferite in
diferite momente ale actului respirator.
Un aparat modern de anestezie trebuie sa asigure :
- o sursa de O2 medicinal , la presiunea dorita.
- o buna eliminare a CO2 din circuit.
- concentratii anestezice optime
- posibilitatea realizarii unei ventilatii mecanice aferente
- posibilitatea de umidificare a amestecului gazos si de mentinere a unei
temperaturi constante in circuitul respirator  37 C o

- siguranta in functionare
- mijloace de monitorizare clinica si biologica ( aparate pentru masurarea si controlul
principalilor parametrii fiziologici : puls , tensiune , temperatura , frecventa respiratiei ).

COMPONENTA APARATELOR DE ANESTEZIE

SURSA MASINA Deschise

DE DE CIRCUITE Semideschise
GAZE GAZE ANESTEZICE Semiinchise
Inchise

O2 reteaua de masca de fata

N2O distributie tuburi gofrate
C3H6 a gazelor medicinale piesa in Y
Debitmetre balon de respiratie
Vaporizoare supape respiratorii
Aparate auxiliare supape de siguranta
( tensiometre , volumetre )

Indiferent de firma constructoare un aparat de anestezie va avea in componenta

urmatoarele subansambluri :
A. sursa de gaze
B. instalatie de producere a amestecului anestezic ( masina de gaze )
C. circuitele anestezice
SURSA DE GAZE MEDICINALE

Este reprezentata de : statia centrala de gaze medicinale a spitalului sau de butelii care
constituie sursa proprie a aparatului.
Drept gaze medicinale se folosesc in principal O2 , N2 O si C3H6.

O2 - este gazul indispensabil in anestezie el fiind present in aparat in toate fazele de

functionare ale acestuia.
Provine din aerul atmosferic in care se gaseste in proportie de 21 % sau in butelii
speciale in care se afla conprimat pana la 150 atm. de unde este distribuit prin reductoare
speciale la presiune de lucru de 2-3 atm .

N2O - provine din butelii de 10 l in care se gaseste comprimat la 51,6 atm.

MASINA DE GAZE

Asigura : - mixarea gazelor

- vaporizarea substantelor volatile anestezice
- formarea amestecului anestezic in concentratii dorite si la o
anumita presiune.
Componente principale : - conducte pentru distributia gazelor
- debitmetre
- vaporizoare
- aparate auxiliare pentru monitorizarea
pacientului.

CIRCUITELE ANESTEZICE

Sunt o prelungire a cailor respiratorii ale pacientului , sunt constituite din tuburi
gofrate , masca de fata , piese de legatura si supape respiratorii avand rolul de a permite
administrarea amestecului anestezic catre pacient + preluarea in vederea eliminarii a gazelor
rezultate in urma inspirului.
Dirijarea gazelor prin circuit este asigurata de un sistem de valve respiratorii ( Ambu ,
gravitationale , Stephen - Slatter ) sau de jocul presiunilor realizat de fluxul de gaze proaspete
si de sistemul de ventilatie al aparatului. Aparatul de ventilatie este dotat de obicei cu
propriul circuit respirator.
Cand gazele de recircula se impune folosirea unui sistem de absortie a CO2 care poate
fi un dispozitiv special ( a valva fara reinhalare ) sau un recipient cu calce sodata.
Circuitele de anestezie pot fi :
- deschise
- semi-deschise
- inchise
- semi-inchise
Circuitul deschis
Asigura realizarea inspirului din atmosfera dupa parcurgerea unei surse de substanta
anestezica volatila , iar expirul tot din atmosfera. Este cazul anesteziei prin masca.
Avantaje - simplitate constructiva , toxicitate redusa
Dezavantaje - continutul de anestezic nu este controlabil.

Circuitul semideschis
- amestecul gazos este format de o sursa ce contine si un dispozitiv de stabilire a
concentratiei de anestezic.
- pacientul inspira din aparat si expira in atmosfera.
Avantaje
- nu exista reinhalare , se poate utiliza la copii , batrani in ventilatie
prelungita.
- se pot atasa sisteme de ventilatie mecanica
- separarea gazelor inhalate de cele expirate , se face fie printr-un debit mare de gaze
proaspete sau prin valve fara reinhalare.( ca la valva autoocluziva ).
- nu permite acumularea de CO2
- calitate foarte buna a amestecului anestezic.
Dezavantaje :
- consum mare de gaz medicinal
- nu se folosesc cu substante explozive sau inflamabile.

Circuitul inchis
- pacientul preia din aparat amestecul format din punct de vedere al concentratiei si
elimina gazele tot in aparat care este prevazut cu un dispoztiv de retinere a CO2
Avantaje
- economia de narcotic
- pierderi minime de caldura + vapori
Dezavantaje
- rezistenta mare a ciruitului datorata supapelor si calcei sodate.
- calitate mai redusa a amestecului respirator datorata continutului crescut de CO2.
- consum mare de calce sodata.

Circuitul semiinchis
- cel mai utilizat sistem de administrare a substantelor volatile - permite folosirea N2O
care este utilizat pe scara larga.
- consum moderat de gaze medicinale si de calce sodata.
- gazele expirate sunt reinhalate partial cu reutilizarea O2 si substantele anestezice
neconsumate anterior. O alta parte este evacuata in atmosfera prin supape de suprapresiune.
Dezavantaje
- necesita calce sodata sau alt dispozitiv de retinere a CO2
Avantaje
- cu cat debitul de gaz proaspat este mai mic cu atat pierderile sunt mai mici pe
circuit.
- spatiu mort minim , rezistenta in circuit redusa - reinhalarea este mai importanta.
TIPURI DE CIRCUITE ANESTEZICE

CIRCUITUL DUS - INTORS

Functionare:
Gazele medicinale O2 + N2O trec prin blocul de debitmetre 3 si preiau vaporii de
anestezic lichid din dispozitivul 4 numit vaporizor trec prin calcea sodata 5 si de aici spre
pacient.
In expir gazele sunt obligate sa treaca din nou prin calcea sodata 5 fiind dirijate de
valva 7.
Avantaje - rezistenta mica fiind scurt.
- filtrare buna a CO2
Dezavantaje - risc de inhalare a calcei sodate

CIRCUITUL FILTRANT

Functionare
- calcea este amplasata pe ramura de expir.
- prin inspir pacientul deschide supapa 7’ de inspir si inhaleaza amestecul anestezic
epurat de CO2 la care se adauga gaz proaspat.
- la expir gazele trec prin calcea sodata 5 fiind dirijate de supapa 7 de expir.
- o parte din gaz se acumuleaza in balon fiind introdus in circuit cand este necesar.
 Principalele subansambluri din componenta unui aparat de anestezie sunt :
- debitmetrele - pentru masurarea debitelor de gaze medicinale ce circula prin
conductele aparatului.
- vaporizatoarele - pentru formarea amestecului anestezic ce are la baza vaporii de
anestezic lichid antrenat de gazele medicinale avand o anumita presiune si un anumit debit.

DISPOZITIVE PENTRU MASURAREA DEBITULUI

Aparatele pentru masurarea debitului pot fi : - umede
- uscate
Dispozitive de tip umed - lucreaza pe principiul variatiei presiunii fluidelor prin
strangulari ( diafragme , ajutaje , tuburi Venturi )
Conform acestui principiu , debitul se masoara prin intermediul presiunii diferentiale
deci prin diferenta presiunilor din amonte si aval fata de strangulare.

Pe conducta 1 se plaseaza un restrictor de debit 2 de tip diafragma ca in fig. 1sau

ajutaj ( fig. 3) care produce o cadere de presiune P = p1- p2 masurabila printr-un manometru
in U ( fig. 1) sau cu vas cu lichid ( fig. 2 ).

Debitul volumic este acelasi pentru sectiunile S1 si S2 :

Qv = S1V1 = S2V2 (1) in care S2 = D2 / 4 ; S1 = do2/4 = So

 Ecuatia lui Bernoulli pentru cele doua sectiuni este :
p1/ + V12 / 2g = p2 / + V22 / 2g (2)
Din (1) si (2) se obtine pentru debit , in cazul fluidelor compresibile, relatia:
Qv = So 2P 1  = k k
in care  = coeficient de debit
 = coeficient de expansiune ce depinde de variatia greutatii
specifice  fluidului la trecerea prin diafragma.
k = constanta ce depinde de parametrii fizici ai fluidului ( ,p,T ) si
de dimensiunile si natura orificiului ( forma si rugozitatea lui )
h = diferenta de nivel a coloanei de lichid din manometrul diferential.
 = densitatea fluildului (  = g )
Aceste tipuri de dispozitive de masurare a debitului sunt simplu de construit , ele
avand in amonte montat un robinet si necesitand o calibrare pentru fiecare fluid in parte ( k =
functie de natura fluidului ).

Dispozitive de tip uscat - denumite si rotametre isi bazeaza functionarea pe deplasarea

unui plutitor 1 cu rol de indicator in interiorul unui tub cilindric sau tronconic 2 confectionat
din sticla sau metal , montat vertical intr-o ramificatie a conductei prin care circula fluidul al
carui debit se masoara.

Intre plutitorul 1 si peretele interior al tubului de masura se formeaza un ajutaj inelar

in calea fluidului.
La trecerea fluidului prin sistem , plutitorul ( flotorul ) se stabileste in echilibru la o
inaltime masurabila pe peretele gradat al tubului , inaltime dependenta de debitul de fluid ce
trece prin rotametru.
Flotorul se afla in echilibru sub actiunea fortelor Fa si G:
Fa - forta ascensionala = Fp + Fd
Fp - forta de presiune exercitata de fluid asupra flotorului = p Sf = p df2 / 4
Fd - forta dinamica = kV2gazSI / 2 Si - sectiunea de curgere

SI = di2 / 4 - df2 / 4 =  / 4 [ ( df + 2 h tg )2 - df2 ]

 Conditia de echilibru este :
G = Fp + Fd = df2p / 4 + kSiV2gaz / 2
Inlocuind se obtine : v = f (h)
QV = vSI = f(h)
h = Qvk1 / ( Qv + Qv )Qv h  Qv
in care : Qv - debitul instantaneu ce trece prin rotametru
Qv - debitul total integrat pe un anumit interval de timp.

Avantajele rotametrelor :
- permit masurarea debitelor mici si foarte mici
- au erori de masurare relativ mici si scala este gradata uniform
- au cosntructie simpla si ieftina.

TIPURI CONSTRUCTIVE

fig. 4 - rotametru cu flotor liber

fig. 5 - rotametru cu flotor ghidat - au o precizie mai mare decat cele fara ghidaj unde micile
rotatii ale flotorului modifica sectiunea Si si introduc erori de masurare a debitului.
Obs. - un alt factor de eroare este temperatura prin dilatarea diferita a
flotorului si tubului care este de obiecei din metal.
- se recomanda flotorul din sticla la rotametrele pentru gaze medicinale care nu
corodeaza
- pentru fluide cu vapori de narcotic se folosesc rotametre lestate cu bile
metalice.

DISPOZITIVE PENTRU FORMAREA AMESTECULUI ANESTEZIC

Denumite si vaporizatoare au rolul de asigura evaporarea lichidelor anestezice volatile si de a

elibera cantitati de vapori bine determinate in fluxul de gaze spre pacient.
Un vaporizator ideal ar trebui sa indeplinesca urmatoarele conditii :
1. sa asigure livrarea amestecului anestezic la o concentratie indeferent de:
- variatia temperaturii din gaz si din mediu
- variatia de presiune din vaporizator
- variatia de debit de pe circuitul aparatului
- de tipul fluxului - continuu sau intermitent.
2. sa permita vaporizarea inclusiv cu ajutorul aerului.
3. sa opuna o rezistenta cat mai mica la flux
4. sa fie robuste pentru a suporta miscari bruste.
5. materialul sa fie rezistent la actiunea coroziunii
6. sa aiba o capacitate suficienta pentru a permite utilizarea mult timp.
7. sa poata fi conectat la aparatele de anestezie standard.
8.a nu aiba parti separabile , deci sa fie compact.
Complexitatea fenemenelor ce au loc in vaporizator nu au permis realizarea unui
dispozitiv care sa intruneasca toate aceste cerinte , impedimentele fiind determinate de
masurarea fenomenului de vaporizare
 - evaporarea are loc cu absortie de caldura ceea ce determina scaderea temperaturii si
deci modificarea vitezei de evaporare.
- presiunea vaporilor si a gazului ambiant perturba de asemenea evporarea.

FIZICA VAPORIZARII

Considerand un lichid volatil intr-un recipient izolat in atmosfera. moleculele de la suprafata

lichidului se degaja si intra in spatiul de deasupra formand vapori.
Daca recipientul este pastrat la temperatura constanta se formeaza un echilibru intre
lichid si vapori astfel incat numarul moleculelor aflate in stare de vapori ramane constant
avand o anumita presiune numita “presiunea vaporilor “.
Daca se mareste temperatura recipientului echilibrul va fi modificat astfel incat mai
multe molecule vor intra in faza de vapori , presiunea acestora crescand.
Prin racirea sistemului va creste nr. moleculelor ce vor intra in faza lichida si
presiunea vaporilor va scadea.
Deci intre presiunea vaporilor si temperatura exista o corelatie bine stabilita.
Pentru a intra in stare gazoasa moleculele lichidului au nevoie de energie. Caldura de
vaporizare a unui lichid este nr. de calorii necesar pentru a transforma 1 g de lichid in vapori.
Caldura de vaporizare este functie de temperatura lichidului : cu cat lichidul este mai
rece cu atat are nevoie de o cantitate mai mare de caldura pentru a se transforma in vapori.
Caldura necesara vaporizarii este asigurata in parte de lichidul anestezic ramas. De
aceea temperatura lichidului scade in timpul vaporizarii ajungand la temperaturi sub
temperatura mediului ambiant , deci se creaza un gradient de temperatura astfel incat caldura
trece din mediu spre lichid. Cu cat temperatura este mai ridicata cu atat mai mare este
schimbul de caldura cu mediul. Se stabileste astfel un echilibru astfel incat caldura pierduta
prin vaporizare este compensata de caldura mediului. In acest punct temperatura incepe sa
scada.

PRINCIPIILE COSNTRUCTIVE ALE VAPORIZATOARELOR

1. Compensarea pierderilor de caldura din vaporizator

1.A. Principiul termostatic - consta in mentinerea lichidului la temperatura constanta .
Se poate realiza prin :
- incalzirea lichidului anestezic deasupra punctului de fierbere (este o metoda
periculoasa ).
- prin realizarea de mantale termostatice in jurul unei cuvei de vaporizare.
Mantalele pot fi : - chimice - ex. CaCl2
- solutii de H20 +
- electrice
- prin construirea cuvei cu pereti grosi de materiale foarte bune conducatoare de
caldura care sa permita absortia rapida a caldurii din mediul ambient ( Cu , Au ).
1B. Principiul termocompensarii - consta in compensarea automata a modificarilor de
temperatura astfel incat tensiunea vaporilor anestezici sa romana constanta , modificarea de
temperatura a lichidului anestezic. Termocompensarea se realizeaza prin modificarea
automata a fluxului ce intra in cuva de vapori. Se folosesc pentru aceasta supape din
materiale termosensibile , ce modifica sectiunea de curgere ca urmare a variatiei
dimensiunilor determinate de temperatura ( ex. supape comandate de lamele bimetalice ).
2. Marirea suprafetei de contact intre lichidul anestezic + fluxul de gaz.
Se poate realiza prin :
2A - injectarea de gaz in lichid sau pulverizarea lichidului anestezic printr-un injector.
Avantaje - nu necesita termocompensare , nefiind sensibil la variatiile de temperatura.
Dezavantaje - determinarea imprecisa a cantitatii injectate
- existenta impuritatilor poate determina blocarea
conductelor de dimensiuni foarte mici
2B - picurare pe placa poroasa
2C - barbotare
2D - mese fine ce se imbiba in lichid prin capilaritate

3.Evitarea suprapresiunilor in vaporizor ( efectul de pompare )

3A. - intercalarea unei valve de presurizare care prin rezistenta creata la iesirea din vaporizor
determina o suprapresiune continua in vaporizor care anuleaza efectul variatiei de presiune
3B - intercalarea unei supape de suprapresiune prin care se evita efectul de pompare.
3C - intercalarea unei tubulaturi lungi intre vaporizor si circuit prin care se creaza o
capacitate de rezistenta la flux capabila sa anuleze variatiile de presiune.

CLASIFICAREA VAPORIZATOARELOR

Exista o mare diversitate de tipuri de vaporizatoare construite pe diferite principii .

a) din punct de vedere al locului unde se produce formarea amestecului anestezic exista :
- vaporizatoare de suprafata ( fig.7 )
- vaporizatoare de profunzime ( fig. 8 )
fig. 7 - in vaporizatoarele de suprafata gazele antrenate ( O2 si N2O ) sunt introduse printr-o
conducta 1 intr-un recipient 4 din care preiau o cantitate de vapori din lichidul anestezic
3.Amestecul anestezic astfel format este dirijat catre pacient.
Gradul de vaporizare este proportional cu fluxul de gaz , suprafata de evaporare cu
durata de contact gaz - lichid anestezic volatil si cu temperatura.
Scaderea temperaturii la vaporizor determina reducerea evaporarii , aceasta putand fi
limitata prin utilizarea unor filtre de bumbac 5 care maresc prin absortia lichidului 3 suprafata
de evaporare.
fig. 8 - un vaporizor de profunzime - se realizeaza o durata mai mare de timp prin barbotarea
gazului care patrunde in incinta 4 prin conducta 1 , strabate sbu forma de bule coloana de
lichid anestezic 3 . Aceste vaporizatoare se folosesc mai rar astazi.

b) din punct de vedere al posibilitatii de realizare a controlului concentratiei vaporilor pot fi :

- necalibrate
- semicalibrate
- calibrate
Primele vaporizoare au fost necalibrate , gradul de vapori fiind apreciat mai ales dupa
simptomele clinice care se constituiau in indicatori ai profunzimii anesteziei.

c) o conditie esentiala pentru a conferi vaporizatoarelor o precizie cat mai mare este
asigurarea compensarii variatiilor de temperatura , respectiv a pierderilor de temperatura din
timpul evaporarii.
Din acest punct de vedere exista vaporizoare :
- termostatate - in care compensarea pierderilor de caldura se realizeaza prin bai de
apa cu sare sau bai cu CaCl2 si prin camere de vaporizare cu pereti grosi din Cu, Bz, Sn -
bune conducatoare termice.
Obs. La aceste vaporizoare preluarea caldurii din exterior presupune o scadere mai
mica a pierderilor de caldura din lichid ceea ce asigura o temperatura mai constanta si deci un
bun nivel de evaporare.
- termocompensate - care includ in constructia lor un element termosensibil - ex.
lamela bimetalica care regleaza debitul de vapori de anestezic in functie de temperatura din
incinta : cu cat temperatura scade cu atat vaporii permit trecerea unui debit mai mare.

AMPLASAREA VAPORIZOARELOR IN CIRCUITUL ANESTEZIC

 Un vaporizor poate fi montat :
- in serie ( in interiorul circuitului ) fig.9
- in derivatie ( in exteriorul circuitului ) fig. 10
fig. 9 - gazul expirat de pacient prin supapa de expir 1 este purificat de CO2 , trece
prin calcea sodata 2 si este utilizat drept gaz antrenant alaturi de O2 proaspat in vaporizorul 5
. Cum in gazele expirate mai exista vapori anestezici neutilizati exista riscul supradozarii.
Alte dezavantaje
- vaporii de apa formati dupa retinerea CO2 se pot depune pe suprafata lichidului din
vaporizor diminuand evaporarea anestezicului.
- temperatura de lucru este foarte influentata de temperatura gazelor ce intra in
vaporizor , aceasta fiind rezultatul temperaturii gazelor expirate si temperaturii
rezultate din reactia exoterma din recipientul cu calce sodata. Desi se realizeaza o
compensare a temperaturii nu se reuseste un control riguros al ei.
fig. 10 - in vaporizor patrund doar gaze proaspete deci nu exista riscul supradozarii si
nici al depunerii apei in vaporizor , deci al diminuarii evaporarii.
In componenta unui vaporizor se vor distinge urmatoarele circuite :
- circuitul de admisie a gazelor medicinale
- circuitul de evacuare a amestecului anestezic
- circuitul de ocolire a camerei de vaporizare ( circuitul de by-pass )
- circuitul de imbogatire a gazelor medicinale antrenate in vaporizor

VAPORIZORUL BOYLE

- este de tip barbotare

- este cosntituit dintr-o camera de vaporizare 7 din sticla , material cu o conductivitate
termica slaba ceea ce determina scaderea temperaturii lichidului anestezic pe masura ce
creste evaporarea. Nu este prevazut cu mese pentru marirea suprafetei de evaporare.
 Cand levierul 6 este in pozitia superioara ( ON ) , gazele dirijate prin conducta de
admisie 1 patrund prin coloana 3 si clopotul 4 in camera de vaporizare 7. Clopotul 4 poate fi
translatat pe verticala prin plunjerul 5 , putand ocupa diverse pozitii in raport cu suprafata de
evaporare.
In pozitia superioara a tijei 5 clopotul se afla deasupra lichidului anestezic vaporii
lucrand ca vapori de suprafata ( fig. 11 a) concentratia mai mica de 5%.
In pozitia lasata jos a tijei ( fig. 11b) clopotul patrunde in lichid , gazele barbotand
prin lichidul anestezic si se formeaza o suprafata de evaporare cu atat mai mare cu cat bulele
formate sunt mai fine.
Vaporizorul Boyle este necalibrat si netermocompensat , anestezia depinzand de arta
medicului deoarece cantitatea de anestezic evaporata depinde de :
- modificarea de temperatura a lichidului pe masura ce se evapora
- numarul si marimea bulelor de gaz
- fluxul de gaze medicinale
- profunzimea la care se produce barbotarea.

VAPORIZORUL DRAGER

Este considerat cel mai precis vaporizor si se utilizeaza la etalonarea altor tipuri de
aparate mai putin performante.
Utilizeaza ca amestec halothanul si se caracterizeaza prin :
- asigura concentratii exacte si constante la anestezie de lunga durata si pentru o
variatie mare a debitului de trecere a gazelor proaspete.
- asigura independenta totala a concentratiei de oscilatiile de presiune ce se produc de
exemplu la respiratia artificiala.
Compensarea pierderilor de caldura este asigurata printr-o cuva de cupru 9 ce are un
perete foarte gros cantarind aproximativ 11 kg. Marirea suprafetei de evaporare se realizeaza
prin filtre.
 Gazele admise prin conducta 1 sunt dirijate o parte direct spre orificiul de iesire 2 prin
intermediul supapei 3 , iar cealalta parte ajunge in camera de vaporizare 9 dupa trecerea
printr-o spirala lunga 11 cu rol de a asigura presocompensarea. Imbogatite cu vapori
anestezici gazele trec spre iesire prin sectiunea controlata de supapa conica 4.
Cele doua supape conice executate deosebit de precis asigura curgerea laminara
pentru debite intre 500 - 10.000 ml/min.
Vaporizorul permite scurtcircuitarea camerei de vaporizare prin inchiderea supapei 4 ,
supapa 3 ramand deschisa.
Supapele 4 si 3 sunt controlate de butonul de reglaj 8 printr-un angrenaj format din
rotile 7 si 8.
Vaporizorul este dotat cu un termometru 14 , cu un indicator de nivel 13, cu un
orificiu de umplere 12 si unul de scurgere 11’.
Parghia 5 asigura inchiderea sau deschiderea vaporizorului.
Caderea de presiune este liniar legata de marimea fluxului de gaz ce trece prin
vaporizor. ca rezultat raportul dintre fluxul ce trece prin cuva si cel ce o scurtcircuiteaza
ramane acelasi , mofificandu-se marimea fluxului total.

VAPORIZORUL EMO

Este calibrat si termocompensat

- aparatul este alcatuit din 2 cuve concentrice
- 8 - cuva cu apa la temperatura camerei constituind un rezervor de cald ce impiedica
racirea rapida a eterului
7 - camera cu eter fiind captusita cu mesele pentru marirea suprafetei de evaporare.
O parte din gazul ce strabate vaporizorul admis prin conducta 1 , trece direct spre
iesirea 2. O alta parte este dirijata prin supapa 10 in camera de vaporizare 7. Gazul imbogatit
cu vapori anestezici este obigat sa treaca printr-o supapa 5 actionata printr-un burduf 6
umplut cu o substanta termosensibila cufundat in baia de eter. Substanta sesizeaza
temperatura eterului si determina dilatarea burdufului sau comprimarea lui si deci regleaza
prin supapa 5 debitul de amestec anestezic
VAPORIZORUL FLUOTEC

Se construieste pentru toate substantele anestezice

Exista mai multe forme constructive

Sunt alcatuite dintr-o cuva cromata din elemente care asigura un anumit grad de
termostare . Cand acesta este depasit intra in actiune sistemul de termoreglare alcatuit dintr-o
supapa 5 comandata de o lamela bimetalica 4 . Se reuseste astfel pastrarea constanta a
concentratiei la iesirea din vaporizor pentru ca lamela bimetalica inchide mai mult sau mai
putin orificiul de curgere in functie de temperatura.

Cand discul gradat 8 este pe pozitia inchis (b) , gazul intra prin orificiul 1 si merge
direct spre iesirea 2 , corpurile A si B ale distribuitorului 7 blocand trecerile spre camera de
vaporizare.

Rotirea discului gradat de alegere a concentratiei determina deplasarea spre dreapta a

distrbuitorului 7 (a) corpurile A si B deschizand orificiul spre camera de vaporizare.

Discul gradat 8 este amplasat pe un tambur profilat 10 pe care ghideaza surubul 9 ,

rotirea determinand avansul liniar al distribuitorului in corpul 11. Deschiderea orificiului de
acces spre camera de vaporizare este insotita de reducerea sectiunii de curgere prin circuitul
de by-pass C.

Se modifica astfel procentajul dintre amestecul anestezic si gazul proaspat care se

amesteca in conducta 2 spre pacient. Compensarea de temperatura este realizata de lamela
bimetalica 4 care functioneaza astfel :
- la scaderea temperaturii sectiunea de curgere creste deci debitul creste.
- la cresterea temperaturii sectiunea de curgere scade , deci debitul scade.

VAPORIZORUL AGA ( SUA )

- vaporizor necalibrat ( concentratia este mentinuta cu aproximatie )

- este robust
- supapele S1 si S2 regleaza simultan:
S1 - procentul de gaz in vaporii de anestezic
S2 - debitul de gaz ce trece prin by-pass.
 De la sursa S gazul se divide datorita supapei S2 , o parte direct spre pacient , alta prin
supapa S2 in camera de vaporizare 5 prevazuta cu un cilindru metalic 3’ identic ca material cu
cel al cilindrului exterior 3. Cel interior este captusit cu filtru de bumbac 4. Gazul culege
vaporii vaporii de eter si trece prin S1 spre pacient amestecandu-se in prealabil cu gazul
proaspat de la sursa.
Compensarea de temperatura se face prin peretii din Cu ai camerei 3 (nichelat pentru
a nu se degrada )
Se poate folosi pentru halotan , cloroform , eter.

VAPORIZATORUL OXFORD

Este un vaporizator calibrat , cu debit reglabil de agent anestezic in circuitul de

pacient.
Caracteristici - elementele active sunt continute in 2 bai concentrice - apa calda la
exterior si CaCl2 la interior
CaCl2 are punctul de solidificare la 30oC , datorita caruia in contact cu mediul
ambiant de temperatura scazuta are tendinta sa se solidifice , mentinand temperatura
recipientului de eter aproximativ constanta.
Pierderea de caldura este recuperata de rezerva de H2O
Eterul mentinut la temperatura constanta debiteaza vapori ce sunt reglati de robinetul
conic 8. Verificarea se face cu debitmetrul 6.
Avantaje : - stabilitate termica si realizare foarte simpla.
Dezavantaje - manevrabilitate scazuta
- regenerarea CaCl2