Tema 4.2. Ventilaţia pulmonară. Circulaţia pulmonară.

Difuzia gazelor în plămâni şi

ţesuturi.
Lucrul individual
1. Defineşte presiunile implicate în mecanismul respiraţiei spontane de repaus şi prezintă valorile lor.
Presiunea ______760_____inspiraţie______756_____expiraţie_______764______
Presiunea ______________inspiraţie______________expiraţie________________
Presiunea ______________inspiraţie______________expiraţie________________

2. Reprezintă grafic dinamica acestor presiuni în cadrul unui ciclu respirator.

Pneumogramă normală

3. Numeşte muşchii implicaţi în mecanismul respiraţiei spontane de repaus.

 Muschii inspiratori:
Principali: diafragma, intercostali interni si interni
Mușchi inspiratori:
 Muschii intercostali externi
 Muschii sternocleidomastoidieni – ascensionează sternul
 Mușchii dințați anteriori – ascensionează coastele C5-C10
 Mușhii scaleni – ascensionează primele 2 coaste

Mușchi expiratori:
 Mușhii drepti abdominali – tractionare descendă a coastelor inferioare
 Mușhii intercostalii interni

4. Defineşte complianţa pulmonară, prezintă ecuaţia pentru calcul.

Complianţa se defineşte ca variaţia de volum pulmonar în raport cu variaţia presiunii transpulmonare egală cu
unitatea (1 cm H2O).

∆V
C=
∆P

5. Notează valorile complianţei pentru plămânul separat 200ml/cm H2O complexul plămân-torace 130
ml/cm H2O
Cum afectează surfactantul complianţa pulmonară - forțele elastice pulmonare generate de tensiunea
superficială la nivelul interfeței lichid-aer scad datorită prezenței surfactantului astfel se reduce efortul
depus de mușchii respiratori pentru a produce expansiunea plămânilor.

6. Specifică diferite tipuri de pneumotorax şi modificările de presiune intrapleurală.

Pătrunderea aerului în cavitatea pleurală se numeşte pneumotorax el poate fi :
1. Pneumotorax deschis care este de două feluri: extern – atunci când are loc lezare cutiei toracice şi
pleurei parietale şi pătrunderea aerului în cavitatea pleurală; şi intern – atunci când este lezată pleura
viscerală.
2. Pneumotorax închis – introducerea aerului în cavitatea pleurală
cu ajutorul acului (ca metodă de tratament în tuberculoza
cavitară)
7. Reprezintă sau inserează o spirogramă cu volumele şi capacităţile pulmonare.
8. Defineşte volumele şi capacităţile respiratorii şi notează valorile normale medii.
Volumul VT Volumul de aer inspirat sau 500-800 ml
curent sau tidal expirat în timpul unei respiraţii
volume normale, de repaus
Volumul VER Volumul maxim de aer care 800-1500 ml Scade în sindromul
expirator de poate fi eliminat printr-o obstructiv
rezervă expiraţie forţată, la finalul unei
expiraţii normale.
Volumul VIR Volumul maxim de aer care 1800-2600 ml Scade în sindromul
inspirator de poate fi introdus în plămâni restrictiv
rezervă printr-o inspiraţie forţată, care
urmează după un inspir de
repaus.
Volumul VR Este volumul de gaz care 1200-1800 ml Creşte în
rezidual rămâne în plămâni la sfirşitul sindromul
unei expiraţii complete obstructiv
(forţate).
__________________________________________________________________________________
10. Anexează sau reprezintă curba volumului expirator forţat.

11. Defineşte volumul expirator forţat şi explică rolul practic al acestei probe; specifică modificările testului
în maladii pulmonare obstructive şi restrictive.
Volumul Expirator forţat (VEF) este volumul de aer expirat cu putere într-o singură respiraţie, unde
cantitatea de aer expirată poate fi masurată la 1 secundă, la 2 secunde sau 3 secunde.
Rolul practic:
 - Pentru diagnosticul maladiilor pulmonare precum astmul sau obstrucție cronică pulmonară (VEF ↓)
- Pentru a observa diferența dintre maladie pulmonară restrictivă și obstructivă (The ratio of FEV1 to
FVC. In obstructive diseases, FEV1 reduction is due to the increased airway resistance to expiratory
flow which can lead to a reduced value of FEV1/FVC, of less than 70%. On the other hand, in
restrictive lung diseases, such as chest wall deformities, and idiopathic pulmonary fibrosis, the FVC
may be decreased more as compared to FEV1, thus giving an FEV1/FVC ratio of more than 70%.
- Testul bronhodilatator (It involves the administration of a bronchodilator, such as an anticholinergic
agent or a short-acting beta-2 agonist. An increase in the FEV1 of greater than or equal to 12%, or
greater than or equal to 200 mL, after bronchodilator use, is considered to be a positive bronchodilator
response. A positive response typically presents in reversible airway obstruction, such as in asthma;
whereas nonreversible obstruction as seen in COPD, may not show a positive response to the
administration of a bronchodilator.

12. Specifică factorii nervoşi şi umorali, care afectează rezistenţa căilor respiratorii.
norepinefrina, care este un agonist slab al receptorilor beta2-adrenergici si induce dilatatia bronhiilor si
bronhiolelor prin intermediul AMPc, dar scade secretia glandelor bronsice.
Epinefrina circulanta eliberata de MSR este un agonist al receptorilor beta2-adrenergici mult mai puternic
si un bronhodilatator mult mai eficient.
Acetilcolina induce bronhoconstrictie prin intermediul receptorilor muscarinici M3, efect blocat de
atropina;
substantele iritante (fumul de tigara, fumul provenit din arderea diversilor combustibili, constituenti ai
smogului, praful, SO2) induc bronhoconstrictia prin intermediul vagului dar si direct, prin efect
inflamator local cu eliberare de agenti puternici bronhoconstrictori: LTC4 si LTD4;
diversi alergeni (praf, puf, polen) induc eliberarea din mastocite a histaminei si a substantei lent reactive a
anafilaxiei care induc bronhoconstrictia, efectul fiind mai redus comparativ cu leucotrienele

13. Relaţia dintre debitul respirator şi rezistenţa căilor respiratorii.

Rezistenţa la flux variază în condiţii normale cu volumul de aer din plămâni. Ea scade la volume
intrapulmonare mari de aer prin efectul tracţiunii elastice a ţesutului pulmonar asupra bronşiolelor.

14. Defineşte presiunea parţială.

Presiunea parțiala – rata difuziunii fiecărui din gazele (care fac parte dintr-un amestec) este direct
proporționalăă cu presiunea determinată de fiecare gaz în parte

15. Prezintă valorile presiunii parţiale pentru diferite gaze:

Aer atmosferic de 760 mm Hg,

H2O 0.5% pH2O 3.7mm Hg
O2 20.84% pO2 159mm Hg,
CO2 0.04% pCO2 0.3mm Hg,
N2 78.62% pN2 597mm Hg
Aer alveolar
O2 13.6% pO2 104 mm Hg,
CO2 5.3% pCO2 40 mm Hg,
N2 74.9% pN2 569 mm Hg ,
H2O 6.2% pH2O 47mm Hg
Sânge arterial
pO2 104mm Hg,
pCO2 40mm Hg,
Sânge venos
pO2 40mm Hg,
pCO2 45mm Hg,
Lichidul intercelular în ţesuturi:
pO2 23 mm Hg
pCO2 46mm Hg
Citoplasma

Semnătura profesorului ____________________________