• 1 ml de sânge conţine 4-6 mln de globule roşii.

• Sunt celule anucleate (nu posedă capacitatea de a sintetiza proteine noi),

• T1/2 a eritrocitelor = 120 zile.
• 65%- H20 (liberă-70%; legată -30%)
• 35% - substanţe solide (Hb-92%; strom-3,3%; alte substanţe -4,7%).
• Componenţa organică:
1) Hb - 120-150 g/l
2) Proteine nehemoglobinice
 Membranare:
AEP (Anion Exchange Protein) – străbat membrana de 10 ori şi asigură schimbul ionilor de Cl
şi bicarbonat
Glicoforinele – A, B, C– străbat membrana doar o singură dată
 Citoscheletul: spectrinele, ankirina, adducina, actina, tropomiozina – contribuie la menţinerea
formei şi flexibilităţii eritrocitare
3). Compuşi organici neproteici: urea, glucoza, colesterolul liber, glutationul redus
Enzimele
. glicolitice
• 2, 3 difosfogliceratmutaza ciclul Rapoport –Luiebering –produce 2,3 diP-gliceratul
2. E şuntului pentozofosfat
3. E ciclului glutationic: glutation peroxidaza, glutation transferaza, glutation reductaza
4. NADH- DH I şi II; NADPH –DH A şi B – asigură reducerea la Hb a cantităţilor mici de metHb
5. Carbanhidrazele A,B, C – transportul lui CO2 în formă de bicarbonaţi
• Trăsăturile caracteristice eritrocitului:
• consum slab de oxigen
• absenţa sistemului citocromic
• absenţa în cursul maturităţii a E ciclului Krebs (ex: fumarazei, aconitazei, malatDH,
izocitratDH)
• degradarea glucozei pe 2 căi:
1. anaerobă – 90%
2. şuntului pentozofosfat (10%)–-acumularea de NADPH (reducerea glutationului,metHb)
• Acumularea în cantităţi mari a 2,3 difosfogliceratului (ciclul Rapoport –Luebering)
Rol:
- C % 2,3-DPG -  afinitatea Hb pentru O2  elib.  a O2 la ţesuturi
• deplasează curba de disociere a HbO2 la dreapta, mărind eliberarea O2 la nivel tisular.
Obs: La făt - E conţin Hb fetală (HbF, 22)  2,3-DPG nu influenţează eliberarea O2 la ţesuturi
1. Functia respiratorie a sangelui:
a. Transportul oxigenului. Rolul hemoglobinei, mecanismul cooperative de adititie a oxigenului.
Reglarea afinitatii hemoglobinei fata de oxygen ( 2,3-bifosfogliceratul, Ph-ul , temperature).

Funcţia respiratorie a sângelui:

• Transportul O2 de la plămâni la ţesuturi şi a lui CO2 de la ţesuturi la plămâni
Formele de transport ale O2:
1. Oxihemoglobină – HHBO2
2. dizolvat în plasmă (3%);
Formele de transport ale CO2:
1. dizolvat în plasmă -6-7%
2. sub formă de carbhemoglobină -3-10%
R – NH2 + HO – C = O → R – NH – C = O + H2O
│ │
OH OH
Carbhemoglobina
3. sub formă de bicarbonaţi
• 80% de CO2 este transportat în formă de KHCO3 (bicarbonat de potasiu sau sodiu).

Transportul O2
• O moleculă de Hb acceptă 4 molecule de O2 după mecanismul cooperativ (ce înseamnă că
alipirea primei molecule de O2 este mai lentă decît a celorlalte şi adiţionarea ei măreşte
gradul de fixare a celorlalte molecule de O2.
 • Locul fixării este fierul hemoglobinei (în locul histidinei distale); fierul în oxihemoglobină
rămîne cu gradul de oxidare +2.

Hemoglobina – model ideal de proteină alosterică

A. Structura Hb
= cromoproteină porfirinică care conţine fier – din:
4 molecule de hem (cu 1 atom de Fe2+ - leagă O2, CO2)
4 catene polipeptidice (globine:două α şi două β ).
• Fierul stă în planul porfirinic înconjurat cu 4 atomi de azot de la ciclurile pirolice, şi doi atomi
de azot de la ciclurile imidazolice a histidinei distale şi proximale.

• Saturaţia Hb cu O2 e dependentă de:

1. presiunea parţială a O2 şi se exprimă prin curba disociaţiei oxiHb (saturării Hb cu O2) –formă
sigmoidală - S
• Mg – hiperbolică

• Afinitatea se caracterizează prin mărimea P50, egală cu presiunea parţială a O2 la saturarea a

50% din locusurile de fixare (pH 7,4; t=37 C)
• Deplasarea curbei saturării Hb cu O2:
1. spre dreapta – micşorarea afinităţii (saturării) Hb la O2, P50- mărit
2. spre stînga – mărirea afinităţii Hb la O2; P50 -micşorat
Factorii care influenţează afinitatea Hb pentru O2

b. Transportul CO2 de la tesuturi la plamani.

2. Notiuni generale despre hipoxii.

Dereglările transportului oxigenului – hipoxii – micșorarea conținutului de O2 în țesuturi
Exista 4 tipuri de hipoxie:
- hipoxemie: scaderea presiunii si a cantitatii de oxigen de la nivelul sangelui arterial (ex: raul de
altitudine).
- anemica: scaderea capacitatii de a trasporta oxigenul in sange (ex: intoxicarea cu monoxid de
carbon).
- distributiva/circulatorie: reducerea fluxului sanguin (ex: ateroscreloza, stare generala de soc).
- histotoxica: incapacitatea celulara de a folosi oxigenul (ex: intoxicatiile cu cianura).

Daca nu este rapid tratata hipoxia conduce la necroza, si apoi la atac de cord

• 1. Hipoxia acută: pneumonie, astm, edem pulmonat acut, etc.

• 2.Hipoxia cronică: fibroza pulmonară, boli cardiace cianogene, altitudinea,

3. Sistemele tampon ale sangelui.

Un sistem tampon este amestecul în soluţie a două substanţe cu acţiuni complementare, în sensul că
una din ele se opune scăderii pH-ului, iar cealaltă se opune creşterii pH-ului.
Amestecul a 2 substanţe tampon:
1. acid slab + sarea sa alcalină puternică sau
2. bază slabă + sarea sa acidă tare
care se opun scăderii şi creşterii pH-ului mediului la adăugarea unei cantităţi mici de acid sau bază
 • Componenta care neutralizează acizii – componenta bazică;
• Componenta care neutralizează bazele – componenta acidă.
Sunt formate din:
• donor de protoni
• acceptor de protoni
• Soluţia fiecărui sistem tampon are un anumit pH, dat de ecuaţia Henderson-Hasselbalch

• Ecuaţia lui Henderson-Hasselbach

[acceptor de protoni]
pH =PKa +log ----------------------------
[donor de protoni]
• PK a =constanta de aciditate a componentei acide
[acceptor de protoni ] - componenta bazică
[donor de protoni ] – componenta acidă

SISTEME TAMPON:
• Plasmatice
1. Sistem acid carbonic -bicarbonat
2. Sistemul proteinelor (proteinat)
3. Sistemul fosfaţilor
• Eritrocitare
1. Sistemul hemoglobinei
2. Sistem acid carbonic -bicarbonat
3. Sistemul fosfaţilor

Sistemul tampon acid carbonic – bicarbonate

• Cota lui e de 10%
1. H2CO3 – donator de protoni
H2CO3 H+ + HCO3 -
2. HCO3- - acceptor de protoni
• Bicarbonaţii din plasmă - NaHCO3,
• Bicarbonaţii în eritrocite – KHCO3
– raportul bicarbonat/acid carbonic este de 20/1
la pH =7,4

Ecuaţia lui Henderson-Hasselbach

[HCO3-]
pH =PKH2CO3 +log ---------- = 6,1 + log 24/1,2= 7,4
[H2CO3]
PK =6,1 –constanta de disociaţie a acidului carbonic
[HCO3-] - concentraţia de bicarbonat plasmatic
[H2CO3] – concentraţia de acid carbonic în sângele arterial

• Bazele tari sunt neutralizate de componenta acidă H2CO3:

• NaOH + H2CO3 NaHCO3 + H2O
• Pentru neutralizarea acizilor intervine componenta bazică şi are loc reacţia de tipul:
• HCl + NaHCO3 NaCl + H2CO3
• H2CO3 sub acţiunea anhidrazei carbonice:
• H2CO3 H2O + CO2 ( este eliminat prin plămîni).

• Compensarea pulmonară
• eliminarea CO2 este echivalentă cu eliminarea acidului  CO2 = factorul respirator
• ritmul respirator se modifică:
– accelerat - hiperventilaţie – în acidoză pentru a elimina excesul de CO 2
– încetinit - hipoventilaţie - în alcaloză pentru a reţine CO2, respectiv acidul - creşte
aciditatea sîngelui

Sistemul tampon al fosfaţiilor

Н2РО4– /НРО42–
este constituit din:
NaH2PO4 sau KH2PO4 ( donator, componenta acidă)
Na2HPO4 sau K2HPO4 ( acceptor, componenta bazică).
Procesul tamponării are loc potrivit reacţiilor:
HCl + Na2HPO4 ------- NaCl + NaH2PO4
NaOH + NaH2PO4 ----------- Na2HPO4 + H2O
La PH =7,4 – raportul HPO4 2-/H2PO4 - este de 5/1
Este activ în hematii şi celulele tubilor renali
 Cota lui e de 1% din întregul sistem

sistemul tampon al proteinelor.

proteină–Н+/proteină-
proteină–Н+ – componenta acidă
proteină- – componenta bazică
NaOH + Н+-proteină ------- H2O + Na – proteina
HCl + Na-proteină ------- NaCl + H+ – proteină
Efectivă la pH 7,2-7,4
sistemul tampon al hemoglobinei
HHb /KHb
HHbO2 / KHbO2
îşi exercită acţiunea tampon datorită resturilor de histidină din partea sa proteică. Inelul
imidiazolic al histidinei posedă capacitatea de a accepta şi a ceda protoni.
KOH+HHb KHb +H2O
HCl + KHb HHb + KCl
NaOH +HHbO2 NaHbO2 +H2O
HCl + NaHbO2 HHb O2 +NaCl
Cota acestui sistem e de 75%

4. Notiuni generale despre echilibrul acido-bazic. Acidoze si alcaloze.

• Echilibrul acido-bazic reprezintă menţinerea constantă a pH-ului mediilor lichide ale
organismului.
• pH –ul sîngelui în normă este 7,35-7,45. Păstrarea acestei constante este importantă pentru
desfăşurarea normală a tuturor proceselor vitale.

• Menţinerea pH-ului în limitele date o realizează următoarele mecanisme funcţionale:

1. Neutralizarea acizilor şi bazelor de către sistemele tampon,
2. Eliminarea renală a excesului de acizi;
3. Eliminarea pulmonară a dioxidului de carbon

Perturbările EAB
• Acidemie –diminuarea pH sanguine sub valoarile normale de 7,35-7,45.
• Alcalemie –creşterea pH sanguine peste valorile normale de 7,35-7,45.
 • Acidoză – proces fiziologic care contribuie la creşterea [H+] prin creşterea pCO2 sau
diminuarea [HCO3-]. (metabolică şi respiratorie)
• Alcaloză – proces fiziologic care contribuie la diminuarea [H+] prin scăderea pCO2 sau creşterea
[HCO3-] (metabolică şi respiratorie).

•  pH = 6,1 + log [HCO3-]

0,03 x pCO 2
=> acidoza metabolică
•  pH = 6,1 + log [HCO3-]
0,03 x  pCO2
=> acidoza respiratorie
Acidoze metabolice
• reprezintă o perturbare primară a echilibrului acido-bazic care se caracterizează prin
creşterea concentraţiei acizilor în plasmă şi diminuarea concentraţiei bicarbonatului sub
nivelele calculate.

1. Hiperproducţia sau aportul exogen de acizi

• Cetoacidoză: diabetică, alcoolică, de malnutriţie
• Acidoză lactică
• Toxine: Etilenglicol, Metanol,Salicilate
2. Pierderea de baze constitue al doilea mecanism de scadere a concentratiei HCO3 plasmatic.
• diareea.
• pe cale renală în acidozele tubulare, caracterizate prin pierderea de bicarbonat prin urină
3. Scăderea eliminarii renale de acizi este al treilea mecanism
Cauza - reducerea numărului de nefroni activi şi în consecinţă scăderea amoniogenezei şi a capacităţii
rinichiului de a elimina încărcarea acidă obişnuită.
• La bolnavii cu pielonefrită cronică, IRC.

Acidoza respiratorie
pH (< 7,38)
pCO2 (> 45mmHg)
Compensată prin  HCO3-
= hipoventilaţie alveolară
• micşorarea minut volumului respiraţiei
acută: toate cauzele de insuficienţă respiratorie acută
cronică : emfizem, astmă bronşică
 • se întâlnesc în afecţiunile care induc o hipoventilaţie alveolară ==> acumularea de CO2 în
sângele sistemic .
• Cauzele:
1. Boli pulmonare (bronhopneumopatii obstructive, boli restrictive.
2.Afecţini ale cutiei toracice (obezitate, cifosolioză, spondilită, ankilopoietică),
3.Alterarea mecanismului central de control repirator (suparadozarea de narcotice, barbitrice sau
tranchilizante, anestezie, encefalită, poliomielită bulbară, traumatisme craniene)
 Interceptarea conducerii nervoase sau neuro-musculare (nevrite periferice, tetanos, miastenia gravis,
miotonia atropinică, tretraplegie şi paraplegii, disfuncţii ale diafragmului).

ALCALOZE
•  pH = 6,1 + log [HCO3-]
0,03 x pCO 2
=> alcaloza metabolică
•  pH = 6,1 + log [HCO3-]
0,03 x  pCO2
=> alcaloza respiratorie

Alcaloza metabolică
pH (> 7,42)
 HCO3- (> 27mmol/l)
compensată prin  pCO2
- - Pierdere de acizi de origine digestivă (vomă, aspiraţie gastrică) ori renală (diuretice, hipercalcemie)
- Supradozare de bicarbonat de Na 
- Alcaloză de contracţie (deshidratare)

Alcaloza respiratorie
pH (> 7,42)
 pCO2 (< 35mmHg)
compensată prin  HCO3-
= hiperventilaţie alveolară
- centrală : origine septică, tumorală, psihogenă, toxică (salicilaţi), metabolică
- secundar unei hipoxii tisulare prin hipoxemie, anemie, căderea debitului cardiac…
 • Cauzele alcalozei respiratorii :
1. Hipoxia acută: pneumonie, astm, edem pulmonat acut, etc.
2.Hipoxia cronică: fibroza pulmonară, boli cardiace cianogene, altitudinea,
3.Stimularea centrilor respiratori: anxietate, febră, intoxicaţii cu salicilaţi, afecţiuni cerebrale (tumori,
encefalite etc.)
4. Cauze diverse: efort fizic, stări septice cu bacili gram negativi, ciroza hepatică, sarcina, ventilaţia
mecanică excesivă.