Facultatea de Medicină

Echilibrul acido-bazic.

Fiziologie, anul I.

Lucrare practică.

Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Toate reactiile biochimice din organism depind de mentinerea unei concentratii
adecvate de ioni de hidrogen, care este mentinuta in limite foarte stricte.

Gradul de aciditate sau alcalinitate reprezintă o proprietate importantă a mediului

intern (respectiv a sângelui).

Majoritatea proceselor metabolice din organism generează cantităţi apreciabile de ioni

H+.

Concentratia ionilor de hidrogen din solutie (mai corect activitatea termodinamică a

ionilor de hidrogen, adica pH-ul solutiei) influenţează foarte mult activitatea enzimelor.

pH
sanguin are o variaţie foarte restransă – 7,35-7,45 şi rezultă din faptul că majoritatea
enzimelor au un pH optim de acţiune la care activitatea lor este maximă; deasupra
sau sub acest pH,activitatea lor scade. Curba pH-activitate are o forma de clopot pentru
majoritatea enzimelor. De aceea, menţinerea in limite normale a concentraţiilor ionilor de
hidrogen din sange şi celelalte lichide ale organismului este indispensabilă pentru buna
funcţionare a organismului.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Surse de acizi si baze:
a) productia metabolica:
- catabolizarea completa a glucidelor si lipidelor de unde rezulta dioxid de carbon, un acid
volatil care se elimina la nivel pulmonar.
- catabolizarea incompleta a glucidelor de unde rezulta acid lactic, care este non-volatil
- catabolizarea incompleta a lipidelor de unde rezulta corpi cetonici care sunt non-volatili,
exceptia fiind reprezentata de acetona, insa predominanti sunt beta-hidroxibutiratul si
acetoacetatul.
- catabolizarea proteinelor: acid fosforic, acid hidrocloric, non-volatili, care
se elimina la nivel renal.
b) Ingestia alimentelor care contin acizi/baze.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Echilibrul organismului dintre aciditate şi alcalinitate se numeşte echilibrul acido‐bazic sau
homeostazia pH‐ului.

-Homeostazia umană reprezintă capacitatea organismului de a regla în

mod fiziologic mediul său intern pentru a asigura stabilitatea acesteia ca
răspuns la fluctuaţiile mediului extern.

-Echilibrul acido‐bazic este reglat strict (în limite restrânse), deoarece chiar şi o deviere
minoră poate afecta sever mai multe organe.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

BAZELE CHIMICE

Atomul de hidrogen este format dintr‐un proton şi un electron.

Dacă disociază (adică hidrogenul se oxidează), în sensul că electronul este îndepărtat,
va lua naştere ionul de hidrogen (H+), care nu conţine electroni şi nucleul este compus
dintr‐un singur proton.
Din această cauză H+ este deseori denumit proton.

Un proton simplu, H+, nu poate exista în soluţii sau în cristale, deoarece

este atras de alţi atomi sau molecule cu electroni.
Cu toate acestea, termenul de proton se foloseşte pentru a
descrie ionul de hidrogen cu sarcină pozitivă ataşat la alţi atomi sau
molecule, fără ca denumirea să sugereze că protonul poate să existe
liber.

Acid = donor de protoni

Baza = accepta protoni

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Constanta de disociere (raportul dintre moleculele disociate / nedisociate) a apei este
descris de ecuaţia (1) şi poate fi determinat prin mai multe metode experimentale.
Constanta de ionizare a apei (adică produsul ionic al apei) este descris de ecuația (2) şi
poate fi calculat exact. Raportul dintre concentraţiile celor doi ioni este reprezentat de
ecuația (3). Deoarece apa distilată conţine numai molecule de apă care disociază în ioni
de H+ şi HO‐, concentraţiile lor trebuie să fie egale (3).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Astfel concentraţia H+ în apa distilată este 10‐7 mol/l.

pH‐ul este definit ca logaritmul (cu bază de 10) negativ al concentraţiei molare ai ionilor
de hidrogen. Astfel valoarea pH‐ului variază între 0‐14, pH‐ul neutru fiind considerat
7 (concentraţia H+ la 25°C este de aproximativ 1,0×10‐7 mol/l).

pH=-log[H+].

Soluţiile tampon menţin echilibrul acido‐bazic al organismului. pH‐ul acestor soluţii se

schimbă foarte puţin la adăugarea unui acid sau bază tare.
Soluţiile tampon sunt soluţii de electroliti a căror prezenţă se opune variaţiei pH-ului
atunci cand se adaugă un acid sau o bază.

. Sistemele tampon (buffers)

Prezinta doua elemente asociate care pot minimaliza modificarea pH-ului atunci cand se
adauga o baza sau un acid solutiei. Este in mod clasic alcatuita dintr-un acid slab si sarea acidului
respectiv (cu o baza puternica).
Limiteaza variatiile de pH secundare unei agresiuni acido- bazice prin inlocuirea acidului/bazei
tari agresoare cu acizi/ baze slabe care au capacitatea mult mai mica de a modifica pH-ul.

-Sunt cu atat mai eficiente cu cat concentratiile celor doua componente sunt mai apropiate
ca valoare Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
SOLUŢIILE TAMPON DIN ORGANISMUL UMAN

Organismul uman conţine mai multe sisteme tampon. Unele dintre ele se află în sânge şi
spaţiul extracelular:
– sistemul bicarbonatului compus din acid carbonic (H2CO3) şi bicarbonat de
sodiu (NaHCO3)
– sistemul hemoglobinei
Alte sisteme tampon se află în spaţiul intracelular:
– sistemul fosfaţilor compus din dihidrofosfat sodic (NaH2PO4) şi hidrofostat
disodic (Na2HPO4)
– sistemul proteinelor

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Dintre ei cel mai important este sistemul bicarbonatului, deoarece:
– leagă în mod reversibil ioni de hidrogen prevenind schimbarea pH‐ului
– poate schimba bioxidul de carbon în acid carbonic şi ulterior ioni de hidrogen
şi bicarbonat şi invers
– tamponează rapid (dar capacitatea de tamponare este scăzută)
– dezechilibrele acido‐bazice care depăşesc capacitatea sistemului pot fi
compensate pe termen scurt de:
– modificarea ventilaţiei, acesta alterează concentraţia de bioxid de
carbon din sânge, ceea ce prin reacţia chimică (vezi mai jos) modifică pH‐ul (de
exemplu scăderea pH‐ului poate fi compensat prin creşterea ventilaţiei,
eliminând mai mult CO2)
– excreţia acidului sau bazei în exces, rinichii compensează mai lent, dar
există mai multe mecanisme renale puternice pentru controlul pH‐ului

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Majoritatea acizilor formaţi in organism sunt mai tari decat acidul carbonic şi ei sunt
neutralizaţi de componenta bazică a sistemului şi are loc următoarea reacţie:
HCl + NaHCO3 → NaCl + H2CO3
Anhidraza carbonică scindează acidul carbonic in apă şi bioxid de carbon care se elimină
prin plămani.
La formarea unei baze tari ea va fi neutralizată de componenta acidă a acestui sistem:
NaOH + H2CO3 → NaH CO3 + H2O

CO2 este produs continuu de către metabolismul celular şi formează cu apa, in prezenţa
anhidrazei carbonice, acidul carbonic (H2CO3) care disociază uşor in HCO3- şi H+.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Sistemul tampon al fosfaţilor are o componentă bazică – Na2HPO4 şi una acidă –
NaHPO4 ce se află in spaţiul extracelular şi respectiv KHPO4 şi K2HPO4 ce se află
in spaţiul intracelular.
Reacţiile de neutralizare a substanţelor acide şi alcaline sunt următoarele:
HCl +Na2HPO4 → NaCl +NaH2PO4
NaOH + NaH2PO4→ Na2HPO4 + H2O

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Sistemul tampon al proteinelor este format din proteine, care intr-un mediu slab alcalin
se comportă ca anioni, care combinandu-se cu H+ formează componenta acidă a
acestui sistem tampon şi ca urmare neutralizează bazele:
NaOH +H-proteină → H2O + Na-proteină
Anionii proteici, interacţionand cu Na+ formează componenta bazică şi neutralizează
acizii după următoarea formulă:
HCl + Na-proteină → NaCl + H-proteină
Deci la adăugarea in soluţia tampon a proteinelor fie a unui acid sau a unei baze se
formează substanţe neutre (H2O şi NaCl) care nu influenţează modificarea pH-ului.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Sistemul tampon al hemoglobinei
Hemoglobina intră in componenţa a două sisteme tampon:
a) hemoglobină acidă (HHb) - hemoglobinat de potasiu (KHb)
b) oxihemoglobină (HbO2, acidă)- oxihemoglobinat de potasiu (KHbO2).
Reacţiile de neutralizare a substanţelor acide şi alcaline de către sistemul tampon
hemoglobină sunt următoarele:
KOH +HHb →KHb + H2O
HCl + KHb → HHb + KCl
Deci, la adăugarea acizilor sau bazelor in soluţia tampon hemoglobină are loc
neutralizarea lor fără modificarea pH-ului.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Rolul aparatului respirator în menţinerea echilibrului acido-bazic

Funcţia respiratorie are o importanţă deosebită in menţinerea echilibrului acido-bazic al

organismului.

Reglarea respiraţiei se realizează prin valoarea presiunii parţiale a CO2 şi concentraţiei

H+ din sangele arterial, prin intermediul chemoreceptorilor periferici din sinusul
carotidian şi ai celor centrali din sistemul nervos. Astfel, la o agresiune acidă
(creşterea concentraţiei sangiune a H+ ) va creşte prin sistemele tampon producţia de
acid carbobic care disociază in apă şi bioxid de carbon, care la randul său va
determina creşterea frecvenţei şi amplitudinii respiratorii şi eliminarea excesului de
CO2. Ca urmare, scade concentraţia CO2 şi a acidului carbonic, iar pH sanguin creşte.
In condiţiile creşterii pH sanguin (alcaloză), concentraţia bicarbonatului creşte, centrul
respirator va fi excitat intr-o măsură mai mică, frecvenţa şi amplitudinea respiratorie
scade,bioxidul de carbon se acumulează in organism cu formarea acidului carbonic,
iar pH sanguin se micşorează.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Reglarea renală a echilibrului acido-bazic

Reabsorbţia de bicarbonat.
Ionul de bicarbonat este filtrat in glomerulii renali. Concentraţia bicarbonatului in tubii
renali este egală cu concentraţia in plasmă. Reabsorbţia bicarbonatului se produce mai
cu seamă in tubii renali contorţi proximali.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Secreţia ionului de hidrogen.
Secreţia ionului de hidrogen se realizează la nivelul celulei epiteliale din tubul contort
proximal şi distal cat şi in celulele tubului colector, concentraţia maximă a H+ este apr.
de 0,025 mmol/l.(pH 4,6).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Sinteza de amoniac.
Amoniacul este format in celula tubulară, avand drept sursa principală glutamina.
In acidoza creste sintetiza de amoniac si potenţialul de tamponare a urinei.
Amoniacul trece de-a lungul unui gradient de concentraţie in lumenul tubular unde se
combină cu ionul de hidrogen liber, formand ionul de amoniu,care se elimină cu urina.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

PARAMETRII ECHILIBRULUI ACIDO‐BAZIC

pH: măsoară aciditatea sau alcalinitatea unei soluţii. Valorile normale în

sângele arterial sunt între 7,36‐7,44.

pCO2: presiunea parţială a bioxidului de carbon, valoarea ei depinde de

ventilaţie. Sistemul nervos central controlează cantitatea de bioxid de carbon
eliminat prin reglarea frecvenţei şi amplitudinii respiraţiilor.

HCO3‐ standard (bicarbonat standard): concentraţia bicarbonatului la pCO2 de

40 mmHg, oxigenare de 100% şi t=37°C. Valoarea normală în sângele arterial
este de 24 mEq/l.
– CO2 total: în sânge arterial valoarea normală este 25 mEq/l (=[HCO3‐]+0,03×pCO2)
– rezerva alcalină: concentraţia bazelor din plasmă după neutralizarea acizilor
mai tari decât acidul carbonic, valoarea normală în sângele venos este 24‐
29 mmol/l.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

baze tampon (buffer base, BB): este suma tuturor substanţelor tampon din
plasmă, valoarea normală este de 46 mEq/l.
Bazele tampon normale (NBB) reprezintă valoarea la pH normal (7,4), pCO2
normal (40 mmHg) şi temperatură normală (37°C).
Acest parametru include şi concentraţia de hemoglobină din sânge.

CO2 +H20↔H2CO3.
H2CO3 +Hb ↔HHb+HCO3-.
Corelaţia este (formulă empirică): NBB = 41,7+0,68×[Hb], unde [Hb] este în
mmol/l (valoarea normală a hemoglobinei este ≈ 9,3 mmol/l).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

baze exces (BE): se referă la excesul sau deficitul de baze din sânge. Această
valoare de obicei este exprimat în mEq/l, valorile pozitive indicând exces de
baze, iar valorile negative deficit. Valoarea normală este cuprinsă între ‐2 şi
+2 mEq/l.

– în cazul adulţilor: NaHCO3=BEmăsurat×0,3×greutatea corporală în kg

(volumul spaţiului extracelular este 1/3 din greutatea corporală)
– în cazul copiilor: NaHCO3=BEmăsurat×0,4×greutatea corporală în kg
(volumul spaţiului extracelular este 40% din greutatea corporală)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

anion gap: se calculează scăzând concentraţiile clorurii şi a bicarbonatului
(anioni) din suma concentraţiilor sodiului şi potasiului (cationi).

Anion gap‐ul se modifică dacă concentraţiile ionilor considerate se

schimbă, şi creşte dacă se acumulează acizi ficşi (nevolatili) în organism.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

DEFINIŢII
Acidoză – aciditate crescută din cauza unui exces de acid sau deficit de baze.
Acidemia înseamnă pH scăzut (pH<7,36), acidoza se foloseşte pentru a descrie
procesul care duce la aciditate crescută. Clinicienii folosesc, în mod eronat,
acești termeni în mod interschimbabil.
Alcaloză – concentraţie redusă a ionilor de hidrogen în plasma sanguină
arterială.
Metabolic – tulburare acido‐bazică cauzată de deficitul sau acumularea de acizi
sau baze în spaţiul extracelular.
Respirator – tulburarea acido‐bazică cauzată de modificarea ventilaţiei.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Tulburare acido‐bazică simplă – cu o singură bază etiologică; tulburare
metabolică sau respiratorie (adică numai o singură cauză dintre cele două
posibile).
Tulburare mixtă – mai mult de o cauză.
Compensat – tulburarea unui sistem (renal sau respirator) modifică pH‐ul, iar
acesta este compensată de celălalt sistem, astfel pH‐ul se corectează (revine
spre normal). De exemplu hipoventilaţia duce la acumularea de bioxid de
carbon, astfel la scăderea pH‐ului, acesta va fi compensată prin creşterea
bicarbonatului pentru a tampona H+ liberi. Dacă compensarea este completă,
pH‐ul este normal, dar atât pCO2 cât şi concentraţia bicarbonatului sunt
modificate.
Compensare parţială – similar cu situația discutată mai sus, dar compensarea nu
este de ajuns ca să restabilească pH‐ul normal.
Tulburare necompensată – nu există compensare a tulburării acido‐bazice.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

TULBURĂRILE ACIDO‐BAZICE

Acidoza respiratorie reprezintă o perturbare a echilibrului acdo-bazic, care se

caracterizează prin creşterea pCO2 sanguin peste nivelurile calculate.

Cauzele acidozei respiratorii:

1. Hipoventilaţie alveolară
Depresia centrului respirator şi alte afecţiuni ale s.n.c.(AVC, tumori ,medicație).
Afecţiuni neuromusculare: miastenie, miopatii.
Afecţiuni pulmonare şi ale cutiei toracice:pareza dafragmatică, edem pulmonar.
Dereglarea permeabilităţii căilor aeriene.
Factori externi.

2. Creşterea producţiei de CO2 (ex.hipertermie malignă).

3. Prezenţa CO2 in aerul inspirat.

Cea mai frecventă cauză a acidozei respiratorii este hipoventilaţia alveolară.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Acidoza metabolică
Acidoza metabolică reprezintă o perturbare primară a echilibrului acido-bazic care se
caracterizează prin creşterea concentraţiei acizilor in plasmă şi diminuarea concentraţiei
bicarbonatului sub nivelele calculate.
Nu există o modificare primară a presiunii parţiale a bioxidului de carbon.

Cauze:
1. Cetoacidoză.
2. Acidoză lactică
3. Insuficienţă renală.
4. Toxine.
6. Cauze de origine digestivă (ex. diaree severă).

Compensarea acidozei metabolice

Compensarea acidozei metabolice se produce prin hiperventilaţie, care contribuie la
diminuarea pCO2 (respiraţie Kussmaul) şi atinge maxima la 12-24 ore.
Gradul compensării poate fi stabilit cu ajutorul formulei: pCO2=1,5 x HCO3- +8―2,
adică pCO2 este aşteptat să scadă cu 1,5 mm Hg pentru fiecare mmol/l scădere a HCO3

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Alcaloza respiratorie
Alcaloza respiratorie reprezintă o dereglare primară a echilibrului acido-bazic care se
caracterizează prin scăderea pCO2 arterial sub valorile normale.
-nu există o modificare primară a presiunii parţiale a bioxidului de carbon.(productie).

Cauze:
-Centrală - afectarea centrului respirator.
Hipoxemie (acţiune la nivelul chemoreceptorilor periferici).
Cauze pulmonare (acţiune asupra receptorilor pulmonari).
Cauze iatrogene.

In faza cronică compensarea se produce prin diminuarea eliminării ionilor de hidrogen

şi acizilor, reducerea reabsorbţiei ionului de bicarbonat, sinteza şi eliminarea amoniului.
Adaptarea renală completă in alcaloza respiratorie se face in cateva zile in condiţiile
unui status volemic şi a unei funcţii renale normale.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Alcaloză metabolică – cauzat de boli care cresc concentraţia bicarbonatului, scăzând
concentraţia ionilor de hidrogen (astfel creşte pH‐ul). Nu există o modificare primară a
presiunii parţiale a bioxidului de carbon.

Cauze:
Diminurea concentraţiei ionilor de hidrogen:Pierderi din tubul digestiv, Pierderi renale,
Translocarea ionilor de hidrogen, Aport excesiv de substanţe alkaline,
Diminuarea spaţiului de distribuţie.

Cele mai frecvente cauze de pierdere a ionilor de hidrogen sunt vărsăturile şi aspiraţia
conţinutului gastric.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.