Facultatea Medicina

Spaţiul retroperitoneal
(Spatium retroperitoneale)
TOPOGRAFIE

Anatomie 3, Modul III/curs 5, anul I, medicină

generală
Prof. Dr. Enciulescu Constantin
Șef lucrări Dr. Remus Sebastian Șipoș
Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 VASELE ŞI NERVII • Arterele sunt
RETROPERITONEULUI reprezentate de aorta
abdominală şi ramurile
ei.
• Venele se drenează în
vena cavă inferioară.
• Limfaticele sunt relativ
bine reprezentate. În
spaţiul retroperitoneal
se află cisterna chilului,
din care porneşte
canalul limfatic.
• Nervii bazinului sunt
reprezentaţi de plexul
lombar şi de partea
abdominală a
plexurilor autonome.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Aorta abdominală • Vascularizează diafragma şi
(Pars abdominalis aortae/ peretele posterior al cavităţii
abdominale, organele
Aorta abdominalis) abdominale şi gonadele.
• Bifurcaţia aortei (Bifurcatio
aortae) corespunde marginii
superioare a vertebrei
lombare L4. Aorta abdominală
se bifurcă în două artere iliace
comune. Între bifurcaţia
aortei şi promontoriu
(unghiul lombosacral) se
descrie triunghiul lui Elaut,
mărginit de arterele iliace
comune.
• În retroperitoneu se găsesc
ramurile parietale
posterioare, arterele renale,
arterele suprarenale şi
arterele gonadale.
ELAUT Leon Jozef (1897-1978)
anatomist şi urolog belgian (flamand)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Aorta abdominală • Principalele ei ramuri abdominale sunt:
(Pars abdominalis aortae/ • - artera frenică inferioară (A. phrenica
inferior) destinată diafragmei şi glandei
Aorta abdominalis) suprarenale prin arterele suprarenale
superioare (Aa. suprerenales superiores).
Artera frenică inferioară se anastomozează
cu artera frenică superioară, cu artera
toracică internă şi cu artera musculofrenică.
• - arterele lombare (Aa. lumbales) sunt în
număr de 4 sau 5 perechi, care se distribuie
peretelui posterior al cavităţii abdominale.
Se anastomozează printre altele cu arterele
inrercostale şi cu arterele epigastrice
superioară şi inferioară.
• - artera suprarenală mijlocie (A.
suprarenalis media) vascularizează glanda
suprarenală, alături de alte surse (arterele
suprarenale superioară şi inferioară). Este
prima pereche de ramuri viscerale şi se
desprinde din aortă la nivelul T12.
• - artera renală (A. renalis) este destinată
rinichiului şi glandei suprarenale prin
artera suprarenală inferioară (A.
suprarenalis inferior). Se desprinde la
nivelul L1, fiind a doua pereche de ramuri
viscerale.
• - artera ovariană (A. ovarica) este a treia
pereche de ramuri viscerale cu originea
imediat sub arterele renale şi care
vascularizează ovarul.
• - artera testiculară (A. testicularis) este
destinată testiculului şi are aceeaşi origine
ca şi cea ovariană.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Aorta abdominală • Principalele ramuri ale aortei
abdominale sunt însă ramurile
(Pars abdominalis aortae/ viscerale impare:
Aorta abdominalis) • - trunchiul celiac (Truncus
coeliacus) sau tripus Halleri este
trunchiul arterial destinat etajului
supramezocolic. Îşi are originea la
nivelul T12. Se imparte în
următoarele ramuri:
• - artera gastrică stângă ( A.
gastrica sinistra)
• - artera hepatică comună (A.
hepatica communis)
• - artera splenică (A.
splenica/lienalis)
• - artera mezenterică superioară
(A. mesenterica superior) este
destinată intestinului subţire şi
porţiunii proximale a colonului, dar
participă şi la irigarea pancreasului
şi duodenului. Se desprinde la
nivelul L1.
• - artera mezenterică inferioară (A.
mesenterica inferior) este destinată
porţiunii distale a colonului şi
porţiunii superioare a rectului. Îşi
are originea la nivelul L3.
von HALLER Albrecht (1708-1777)
anatomist şi scriitor elveţian.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Vena cavă inferioară • ia naştere prin unirea celor două vene
iliace comune şi are o serie de afluenţi
(V. cava inferior) proprii de la nivelul pereţilor
abdominali din spaţiul retroperitoneal.
Vena cava inferioară este situată în
dreapta coloanei vertebrale şi ceva mai
posterior decât aorta abdominală, care
este situată anterior şi la stâga coloanei
lombare.
• - venele frenice inferioare (Vv.
phrenicae inferiores) drenează sângele
venos de la nivelul diafragmei. Vena
frenică inferioară dreaptă se varsă în
vena cavă inferioară, iar vena frenică
inferioară stângă se varsă în vena
suprarenală stângă.
• - venele lombare (Vv. lumbales) sunt în
număr de 5, însoţesc arterele lombare.
Primele două perechi superioare de
vene lombare se varsă în vena
lombară ascendentă (V. lumbalis
ascendens) care la rândul ei se
continuă superior cu vena azygos în
dreapta şi cu vena hemiazygos în
stânga. Perechile trei şi patru se varsă
în vena cavă inferioară, iar ultima
pereche se varsă în vena iliolombară,
dar toate comunică cu venele lombare
ascendente.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Vena cavă inferioară • - venele hepatice (Vv. hepaticae)
numite şi venele suprahepatice,
(V. cava inferior) drenează sângele hepatic în vena cavă
inferioară. Cea mai mare parte a
traiectului acestor vene este
intrahepatic.
• - venele renale (Vv. renales) ale lui
Burow, drenează sângele renal.
Amintim că vena renală stângă
primeşte ca afluenţi vena suprarenală
stângă (V. suprarenalis sinistra), vena
ovariană stângă (V. ovarica sinistra),
respectiv vena testiculară stângă (V.
testicularis sinistra).
• - vena suprarenală dreaptă (V.
suprarenalis dextra), vena ovariană
dreaptă (v. ovarica dextra), respectiv
vena testiculară dreaptă (V.
testicularis dextra) se varsă direct în
vena cavă inferioară. Venele ovariene,
respectiv venele testiculare drenează
plexul pampiniform (Plexus
pampiniformis).
von BUROW Karl August. (1809-1874) chirurg
militar şi anatomist german.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Cisterna chilului • a lui Pecquet, o formaţiune ovalară (cca
3/1,5 cm) sub formă de sac, situată în
retroperitoneu, la nivelul vertebrelor L1-2.

(Cisterna chyli)
Din cisterna chilului porneşte canalul
toracic (Ductus thoracicus) al lui Pecquet
care este principalul canal limfatic al
corpului. El adună limfa de la membrele
inferioare, cea mai mare parte a
abdomenului, jumătatea stângă a capului,
gâtului şi toracelui şi membrul superior
stâng. Canalul toracic are o lungime de
circa 30-35 cm şi un diametru de sub 0,5
cm. Canalul toracic ascensionează spre
torace, trece prin orificiul aortic al
diafragmei, posterior de aortă, îşi
continuă ascensiunea spre gât, unde are
un scurt traiect formând o crosă dinspre
profunzime spre suprafaţă şi se varsă în
confluentul subclaviojugular stâng.
Datorită traiectului relativ lung, prezintă
mai multe părţi, dintre care la nivelul
retroperitoneului se află partea
abdominală (Pars abdominalis). Partea
abdominală este situată subdiafragmatic,
în retroperitoneu, între cisterna chilului
şi orificiul aortic al diafragmei. Canalul
toracic traversează diafragma posterior
de aortă.
PECQUET Jean (1622-1674) medic şi anatomist
francez

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Nodurile limfatice parietale • fac parte din nodurile limfatice abdominale
(Nodi lymphoidei abdominales) Ele se clasifică
în:
(Nodi lymphoidei parietales)
• - nodurile lombare stângi (Nodi lumbales
sinistri) formează un lanţ de noduri limfatice
asociate aortei abdominale. În funcţie de
poziţia lor faţă de aortă se subîmpart în:
• - noduri aortice laterale (Nodi
aortici laterales),
• - noduri preaortice (Nodi
preaortici),
• - noduri retroaortice (Nodi
retroaortici/postaortici).
• - nodurile lombare intermediare (Nodi
lumbales intermedii) formează un lanţ de
noduri limfatice aşezate între aortă şi vena
cavă inferioară.
• - nodurile lombare drepte (Nodi lumbales
dextri) formează un lanţ de noduri limfatice
asociate venei cave inferioare. În funcţie de
poziţia lor faţă de venă se subîmpart în:
• - noduri cavale laterale (Nodi
cavales laterales),
• - noduri precavale (Nodi
precavales),
• - noduri retrocavale (Nodi
retrocavales/postcavales).
• - nodurile frenice inferioare (Nodi phrenici
inferiores) sunt formaţiuni limfatice de mici
dimensiuni ataşate vaselor frenice inferioare.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Nervii
retroperitoneului • plexul lombar,
• trunchiul lombosacral,
• porţiunea lombară a
trunchiului simpatic şi de
partea abdominală a plexurilor
viscerale şi a ganglionilor
viscerali.
• Plexul lombar (Plexus
lumbalis) este format din
anastomozarea ramurilor
ventrale ale nervilor spinali
lombari L1-4, la care se adaugă
ramuri anastomotice din
nervul toracic T12 şi nervul
lombar L5. Plexul lombar are
strânse legături cu plexul
sacral.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • - nervul iliohipogastric (N.
Plexul lombar iliohypogastricus/iliopubicus) împreună cu
nervul ilioinghinal participă la inervaţia

(Plexus lumbalis) muşchilor laţi ai abdomenului şi a dreptului

abdominal. Are un traiect oblic descendent,
posterior de muşchiul psoas mare şi
anterior de muşchiul pătrat al lombelor,
unde este acoperit de peritoneul parietal.
• - nervul ilioinghinal (N. iliohypogastricus/
iliopubicus) are un traiect oblic descendent
paralel cu precedentul. Deasupra spinei
iliace anteriosuperioare străbate muşchiul
oblic intern şi pătrunde în canalul inghinal.
Aici, la bărbat, este situat anterior de
cordonul spermatic şi se termină cu nervii
scrotali anteriori (Nn. scrotales anteriores).
În canalul inghinal la femeie, nervul
ilioinghinal este situat anterior de
ligamentul rotund al uterului şi se termină
cu nervii labiali anteriori (Nn. labiales
anteriores).
• - nervul genitofemural (N. genitofemoralis)
porneşte din nervul lombar L2, dar are
conexiuni şi cu L1. Străbate muşchiul psoas
mare şi coboară pe acesta spre fosa iliacă. Se
divide pe faţa anterioară a psoasului în
ramurile terminale:

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Plexurile viscerale şi ganglionii viscerali
(Plexus viscerales et ganglia visceralia)
• sunt formaţiuni anatomice
autonome, care cuprind atât
formaţiuni simpatice, cât şi
formaţiuni parasimpatice,
dar mai ales anastomoze
între fibrele simpatice şi
cele parasimpatice.
• Fibrele simpatice provin din
trunchiul simpatic, iar cele
parasimpatice din nervul
vag şi nervii splahnici
pelvini.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Partea abdominală • este alcătuită din plexuri situate în jurul
aortei abdominale şi a principalelor sale
(Pars abdominalis) ramuri, dar şi în preajma organelor
abdominale (ficat, splină, stomac,
pancreas, suprarenală, rinichi, ureter, ovar,
rect sau intestin). Partea simpatică
provine din nervii splanhnici mare, mic şi
ultim, iar partea parasimpatică provine
din nervul vag şi din nervii splanhnici
pelvini.
• - plexul aortic abdominal (Plexus aorticus
abdominalis) este un plex autonom situat
în jurul aortei abdominale şi este
continuarea plexului aortic toracic. Plexul
se extinde şi la nivelul arterelor frenice
inferioare. La acest nivel se găsesc nişte
ganglioni autonomi de mici dimensiuni
numiţi ganglioni frenici (Ganglia
phrenica).
• - plexul celiac (Plexus coeliacus) sau plexul
solar este partea superioară, cea mai
importantă şi mai dezvoltată a plexului
aortic abdominal. Plexul celiac se află la
emergenţa trunchiului celiac (T12) şi este
format din fibre provenind din nervul
splanhnic mare şi din nervul vag drept
(trunchiul vagal posterior). Plexul solar
are conexiuni cu plexurile mezenteric
superior şi renal.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Plexul celiac • Plexul celiac are o
(Plexus coeliacus) extindere foarte mare şi se
poate subîmpărţi în:
• - plexul hepatic (Plexus
hepaticus),
• - plexul splenic (Plexus
splenicus/lienalis),
• - plexul gastric (Plexus
gastrici),
• - plexul pancreatic (Plexus
pancreaticus),
• - plexul suprarenal
(Plexus suprarenalis).
• - plexul ureteral (Plexus
uretericus) este o extensie
a plexului celiac, care
însoţeşte ureterul.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Plexul celiac și plexul mesenteric
superior • Ganglionii celiaci (Ganglia coeliaca) ai lui
(Plexus coeliacus et mesentericus Vieussens, ganglionii solari, sau centrul
nervos Willis sunt grupul cel mai mare şi
superior) cel mai sus situat dintre ganglionii
simpatici prevertebrali. Sunt situaţi de o
parte şi de alta a trunchiului celiac şi
conţin neuroni simpatici postsinaptici.
• Ganglionii aorticorenali (Ganglia
aorticorenalia) sunt un grup ganglionar
simpatic, incomplet separat de grupul
ganglionilor celiaci. Aceşti ganglioni sunt
situaţi la originea fiecărei artere renale şi
primesc fibre presinaptice de la nervul
splanhnic mic. Fibrele postsinaptice intră
în plexurile mezenteric superior şi renal.
• - plexul mezenteric superior (Plexus
mesentericus superior) este un plex
autonom situat în jurul arterei
mezenterice superioare. Este situat în
continuarea plexului aortic abdominal.
Contribuie la inervaţia vegetativă a
intestinului împreună cu nervul vag.
Plexul mezenteric superior trimite fibre
nervoase în peretele intestinului care
formează plexul enteral sau enteric.
• Ganglionul mezenteric superior
(Ganglion mesentericum superius) face
parte din ganglionii simpatici
prevertebrali.
de VIEUSSENS Raymond (1641-1715) anatomist
francez.
WILLIS Thomas (1621-1675) medic englez.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 • - plexul intermezenteric (Plexus
intermesentericus) este o parte a
plexului aortic abdominal situată între
emergenţele arterelor mezenterice.
• - plexul renal (Plexus renalis) este un
plex visceral situat în jurul arterei
renale cu extindere spre sinusul renal.
• Ganglionii renali (Ganglia renalia)
sunt un grup ganglionar simpatic
prevertebral răspândiţi printre
anastomozele plexului renal.
• - plexul mezenteric inferior (Plexus
mesentericus inferior) este o parte a
plexului aortic abdominal situată în
jurul arterei mezenterice inferioare.
• Ganglionul mezenteric inferior
(Ganglion mesentericum inferius) face
şi el parte din ganglionii simpatici
prevertebrali.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Plexurile viscerale şi ganglionii viscerali
(Plexus viscerales et ganglia visceralia)
• - plexul rectal superior (Plexus rectalis superior) sau hemoroidal superior este o prelungire a
plexului mezenteric inferior. Însoţeşte artera rectală superioară.
• - plexul ovarian (Plexus ovaricus) este o prelungire a plexului aortic abdominal, prezent la
femeie, care însoţeşte artera ovariană, până la nivelul ligamentului larg, contribuind la
inervaţia autonomă a ovarului şi trompei uterine.
• - plexul testicular (Plexus testicularis) sau spermatic este o prelungire a plexului aortic
abdominal, prezent la bărbat, care însoţeşte artera testiculară.
• - plexul iliac (Plexus iliacus) este un plex autonom situat în jurul arterelor iliace comune,
precum şi a arterelor iliace externe şi interne.
• - plexul femural (Plexus femoralis) este un plex autonom situat în jurul arterei femurale. Este
ultima porţiune a plexurilor autonome abdominale. Acest plex se extinde şi spre membrul
inferior.
• - plexul enteric (Plexus entericus) este un plex vegetativ format în peretele intestinului subţire
având drept surse ganglionul mezenteric superior şi nervul vag. Plexul enteric este organizat
stratigrafic. Astfel se descriu următoarele plexuri:
• - plexul subseros (Plexus subserosus) situat între seroasă şi peretele muscular,
• - plexul mienteric (Plexus myentericus) al lui Auerbach situat în interiorul tunicii musculare,
• - plexul submucos (Plexus submucosus) al lui Meissner situat la limita dintre tunica musculară
şi mucoasă.
AUERBACH Leopold (1828-1897) anatomist şi fiziolog german.
MEISSNER Georg (1829-1905) histolog german.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Zona de tranziţie
duodenopancreatică
• se numeşte astfel datorită poziţio-
nării acestor două organe la limita
dintre etajul supramezocolic şi cel
inframezocolic. Dacă cea mai mare
parte a pancreasului corespunde
etajului supramezocolic, duodenul
retroperitoneal corespunde mai ales
etajului inframezocolic. Din punct de
vedere clinic zona duodeno-
pancreatică este mai aproape de
etajul supramezocolic, decât de
spaţiul retroperitoneal. Totodată,
zona duodenopancreatică, deşi
retroperitoneală, este situată
anterior de loja suprarenorenală.
• Limitele acestei zone situate la
înălţimea vertebrelor L1-3 sunt:
• - anterosuperior – etajul
supramezocolic al cavităţii
peritoneale,
• - anteroinferior – etajul
inframezocolic al cavităţii
peritoneale,
• - posterior – loja suprarenorenală.
• Rădăcina mezocolonului transvers
are cea mai mare extindere în zona
duodenopancreatică.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Duodenul • are raporturi cu rinichiul drept,
retroperitoneal mezocolonul transvers şi
mezenter şi bineînţeles cu capul
pancreasului.
• Porţiunea descendentă a
duodenului D II este situată
anterior de rinichiul drept, cu
care vine în contact la nivelul
feţei renale anterioare. D II este
traversat, în apropierea flexurii
superioare, de rădăcina
mezocolonului transvers.
• Porţiunea orizontală D III vine în
raport posterior cu vena cavă
inferioară şi aorta abdominală.
• Porţiunea ascendentă D IV este
intersectată oblic de rădăcina
mezenterului, care conţine
vasele mezenterice superioare.
Altfel spus D IV este cuprins între
vasele mari retroperitoneale,
situate posterior şi vasele
mezenterice superioare, situate
anterior.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Pancreasul • capul pancreasului este cuprins în
potcoava duodenului. Între capul
pacreasului şi duoden, pe partea
posterioară a acestora se află canalul
coledoc. Tot posterior de capul
pancreasului se formează vena portă
din vena mezenterică superioară şi
vena splenică. Capul pancreasului
prezintă posteroinferior o prelungire
numită procesul uncinat sau
„pancreasul lui Winslow“. Procesul
uncinat este separat de capul
pancreasului prin incizura pancreatică,
un şanţ care cuprinde vasele
mezenterice superioare.
• Procesul uncinat este singura parte a
pancreasului care corespunde etajului
inframezocolic. Pancreasul lui Winslow
pătrunde între aortă situată posterior
şi artera mezenterică superioară.
• Corpul pancreasului vine în raport
posterior cu vena cavă inferioară şi
aorta, iar superior vine în raport cu
trunchiul celiac, mai ales cu ramura
splenică, dar şi cu ramura hepatică
comună. Artera splenică se găseşte
într-un şanţ nenominallizat situat pe
faţa anterosuperioară a pancreasului.
Vena splenică are şi ea un şanţ
nenominalizat situat însă pe faţa
posterioară a corpului pancreasului.
WINSLOW Jakob Benignus (1669-1760)
anatomist francez de origine daneză.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Faţa anteroinferioară a corpului
Pancreasul priveşte predominant anterior şi
prezintă o ridicătură numită
tuberozitatea omentală.
• Tuberozitatea omentală a
pancreasului se află vis-à-vis de
tuberozitatea omentală a ficatului,
fiind separate de bursa omentală.
• Coada pancreasului este porţiunea
terminală, rotunjită şi îngustată, care
priveşte spre hilul splenic, unde
poate să ajungă sau nu. Coada
pancreasului vine în raport
posterior cu faţa anterioară a
richiului stâng şi este unită cu hilul
splinei prin ligamentul
pancreaticosplenic, care este o
expansiune a omentului mare.
Ligamentul pancreaticocolic este o
expansiune profundă a ligamentului
pancreaticosplenic, care uneşte
coada pancreasului cu flexura colică
stângă.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Loja suprarenorenală • este o lojă simetrică care conţine rinichiul
şi glanda suprarenală.
• Loja corespunde cu două regiuni ale
spatelui, mai precis cu partea inferioară a
regiunii infrascapulare şi cu regiunea
lombară. Rinichiul împreună cu glanda
suprarenală este cuprins în fascia renală a
lui Zuckerkandl sau capsula lui Gerota.
Această fascie aderă anterior la
peritoneul parietal posterior, superior la
fascia diafragmatică şi posterior la
peretele abdominal posterior (spate).
Inferior coboară mult spre bazin.
Porţiunea retrorenală a fasciei renale este
mai bine reprezentată.
• Concepţia clasică despre fascia perirenală
este că aceasta este formată din două
foiţe, una anterioară şi alta posterioară,
cea posterioară a lui Zuckerkandl fiind
mai rezistentă şi că cele două foiţe sunt
unite lax, inferior, permiţind ptoza renală.
• Terminologia anatomică nu face referiri la
aceste foiţe. Spaţiul relativ mare, dintre
fascia renală şi capsula adipoasă este
umplut cu corpul adipos pararenal cu rol
important în protejarea mecanică şi
termică a rinichiului. Corpul adipos
pararenal umple şi spaţiul dintre bazinet
şi sinusul renal.
ZUCKERKANDL Emil (1849-1910) anatomist şi
anatomopatolog austriac.
GEROTA Dimitrie (1867-1938) anatomist,
chirurg şi radiolog român.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Loja suprarenorenală • Spaţiul relativ mare, dintre fascia
renală şi capsula adipoasă este
umplut cu corpul adipos pararenal
cu rol important în protejarea
mecanică şi termică a rinichiului.
Corpul adipos pararenal umple şi
spaţiul dintre bazinet şi sinusul
renal. Dimitrie Gerota a descris loja
renală insistând asupra grăsimii
pararenale, de unde a rămas
denumirea de „grăsimea pararenală“
al lui Gerota. Capsula adipoasă este o
condensare perirenală a corpului
adipos. Ea este aderentă de capsula
fibroasă, care la rândul ei aderă de
suprafaţa rinichiului. Cei doi rinichi
au o poziţie oblică, atât faţă de
planul sagital, cât şi faţă de planul
frontal. Astfel polii superiori sunt
situaţi mai medial decât cei inferiori,
iar partea medială este mai
anterioară decăt marginea laterală.
Cele două loji suprarenorenale
dreaptă şi stângă sunt
asemănătoare, dar nu identice,
motiv pentru care trebuiesc
prezentate separat.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Loja suprarenorenală • Pereţii lojei sunt
dreaptă următorii:
• - superior – lobul drept al
ficatului şi loja
hepatobiliară,
• - posterior – regiunile
infrascapulară şi lombară
ale spatelui,
• - lateral – peritoneul
parietal şi peretele lateral
al abdomenului,
• - anterior – zona
duodenopacreatică,
• - inferior – loja ureterului,
• - medial – vena cavă
inferioară

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • este aşezată deasupra polului superior
Loja suprarenorenală al rinichiului, de care este separat prin
capsula adipoasă a rinichiului. Cel mai
dreaptă important raport al acestei glande este
cu aria nudă, de pe partea posterioară a
feţei diafragmatice a ficatului. Datorită
acestei situaţii, glanda suprarenală
dreaptă are raporturi mai strânse cu
ficatul, decât cu rinichiul. Glanda are
raporturi şi cu vena cavă inferioară,
care este situată medial şi cu stâlpul
drept al diafragmei şi muşchiul psoas
mare, care sunt situaţi posterior.
Topografic corespunde vertebrei T11.
• Rinichiul drept este situat mai jos decât
rinichiul stâng, datorită poziţiei
ficatului. Rinichiul drept corespunde
vertebrelor T12-L2. El vine în raport cu
ficatul, pe care lasă impresia renală care
ocupă aproape tot lobul drept, între
aria nudă, impresia duodenală şi cea
colică. Impresia renală corespunde
treimii superioare a feţei anterioare a
rinichiului drept. Între ficat şi rinichiul
drept se află recesul hepatorenal sau
„punga“ lui Morison. Recesul
hepatorenal este o zonă declivă situată
între lobul drept al ficatului şi polul
superior al rinichiului, lateral de bulbul
duodenal. El este o parte declivă,
lateroposterioară, a recesului
subhepatic.
MORISON James Rutherford (1853-1939) chirurg
britanic

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Loja suprarenorenală • Pereţii lojei sunt
următorii:
stângă
• - superior – splina şi
loja gastrosplenică
• - posterior – regiunile
infrascapulară şi
lombară ale spatelui,
• - lateral – peritoneul
parietal şi peretele
lateral al abdomenului,
• - anterior – zona
duodenopacreatică,
• - inferior – loja
ureterului,
• - medial – aorta
abdominală

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 • Glanda suprarenală stângă este
Loja suprarenorenală aşezată între polul superior şi
pediculul renal. Deşi are o poziţie mai
stângă joasă comparativ cu rinichiul, decât
suprarenala dreaptă, totuşi
topografic se află la aproximativ
aceeaşi înălţime corespunzătoare
vertebrei T11. Glanda suprarenală
stângă are raporturi cu faţa renală a
splinei, cu ligamentul gastrosplenic,
cu aorta şi pediculul renal stâng, cu
stâlpul stâng al diafragmei, precum şi
cu muşchiul psoas mare pe care este
aşezată parţial.
• Rinichiul stâng este situat mai sus
decât rinichiul drept, aproximativ la
nivelul vertebrelor L1-3. Are raporturi
cu faţa renală a splinei, cu ligamentul
gastrosplenic, cu stâlpul stâng al
diafragmei şi cu muşchiul psoas mare
din stânga. Rinichiul stâng mai vine
în contact, pe faţa sa anterioară cu
coada pancreasului.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 • este o lojă simetrică, de mici
Loja ureterului dimensiuni, de formă dreptunghiulară,
situată retroperitoneal, paramedian.
Conţine ureterul abdominal. Ureterul
abdominal porneşte de la joncţiunea
pieloureterală şi ţine până la intersecţia
cu vasele iliace. Ureterul se află în zona
inferioară a retroperitoneului, unde
grosimea acestuia este foarte mică.
• Limitele acestei loji sunt următoarele:
• - superior – loja suprarenorenală,
• - medial – corpurile vertebrelor
lombare; ureterul drept are ca limită
media-lă vena cavă inferioară, iar
ureterul stâng, aorta abdominală.
• - lateral – o linie convenţională care
uneşte vârfurile apofizelor costiforme
lombare,
• - inferior – intersecţia cu vasele iliace
sau limita dintre abdomen şi bazin.
• - posterior – musculatura
paravertebrală lombară,
• - anterior – peritoneul parietal
posterior, de care şi aderă.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Loja ureterului
• Ureterul este cuprins şi el între foiţele
fasciei renale.
• Loja uretrală mai conţine şi vasele
gonadice (ovariane, respectiv
testiculare), care au o direcţie oblică,
intersectând anterior, ureterul,
dinspre medial spre lateral.
• Artera gonadală stângă încrucişează
ureterul mai sus decât cea dreaptă.
Venele gonadice formează în jurul
arterei plexul pampiniform.
• Ureterul este ataşat peritoneului
parietal posterior, fiind vizibil prin
semitransparenţa peritoneului.
Ureterul stâng este mai uşor de
reperat, datorită raporturilor cu
recesul intersigmoidian, prezent la
rădăcina mezocolonului sigmoid.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Loja ureterului
• Datorită faptului că
rinichiul stâng este situat
mai sus şi că cele două
urete-re au lungimi
cvasiegale, încrucişarea
vaselor iliace se face diferit,
după regula lui Luschka ,
care spune că ureterul
drept încrucişează artera
iliacă externă la 1,5 cm sub
bifurcaţie, iar ureterul
stâng încrucişează artera
iliacă comună la 1,5 cm
deasupra bifurcaţiei
acesteia.
von LUSCHKA Hubert (1820-1875)
medic şi anatomist german.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Vă mulțumim
pentru atenție!

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.