LP 22 INTESTINUL SUBŢIRE Jejunul şi ileonul

Jejun-ileonul este cea de a doua porţiune a intestinului subţire; este o portiune

mobilă şi intraperitoneală;
Limite: limita proximală-flexura doudeno-jejunală; limita distală: valvula ileo-
cecală (Bauhin) prin care se deschide în intestinul gros la limita dintre cec şi
colonul ascendent;
Localizare: în etajul inframezocolic al cavitatii abdominale;
Configuraţia externă. Jejuno-ileonul este format din anse ancorate de peretele
posterior al abdomenului prin mezenter; jejun-ileonul este împărţit în:
- jejun care are diametru de 3,5 cm şi coboară la stânga porţiunii
ascendente a duodenului şi formează prima ansa în recesul dintre rinichiul
stâng şi mezocolonul transvers. Ansele care urmează se dispun în
principal orizontal.
- ileonul are un diametru de circa 3 cm şi este bogat în foliculi limfatici şi
placi Peyer. Ansele sale sunt în principal verticale şi dispuse în regiunile
foselor iliace şi în hipogastru. La circa 80-90 cm de valvula ileo-cecală
ileonul prezintă diverticulul Meckel cu o lungime de 8-10 cm.
Raporturi:
- anterior: omentul mare, peretele abdominal anterior;
- posterior: stratul osteo-muscular format din coloana vertebrală, muşchii iliopsoas
şi pătraţi lombari; stratul visceral retroperitoneal format din aorta abdominală, vena
cavă inferioară, duodenul, pancreasul, ureterele, vasele testiculare sau ovariene,
vasele mezenterice inferioare, vasele colice stângi;
- superior: mezocolonul transvers, bursa omentală, stomac;
- inferior: fosele iliace, rectul, vezica urinară, uterul, tubele uterine;
- în dreapta: colonul ascendent;
- în stânga: colonul descendent;

Artera mezenterică superioară

1. stomacul; 2. duodenul 1; 3. duodenul 2; 4. duodenul 3; 5. duodenul 4; 6. jejunul; 7. ileonul; 8. cecul; 9.
colonul ascendent; 10. flexura colică dreaptă; 11. colonul transvers; 12. flexura colică stângă; 13. pancreas;
14. artera mezenterică superioară; 15. vena mezenterică superioară; 16. mezenter; 17. vena cavă inferioară;
18. aorta descendentă; 19. artera ileocolică; 20. artera colică dreaptă; 21. artera colică medie; 22. ramuri
Artera mezenterică superioară jeunale; 23. artera iliacă externă; 24. ureterul; 25. arcada marginală;
1.Originea: aorta abdominală
2.Traiect şi raporturi: artera este însoţită retropancreatic de vena mezenterică superioară care se dispune la dreapta arterei; ea trece anterior de vena renală stângă, de procesul uncinal
şi de duodenul 3 (precavo-aortic). Ulterior artera intră prin rădăcina mezenterului între cele două foiţe ale sale. Străbate mezenterul, formează o curbă cu concavitatea spre dreapta şi se
tremină în apropierea unghiului ileo-colic.
3.Ramuri:
a.artera pancreatico-duodenală inferioară se desprind două ramuri: anterioară şi posterioară: Ramura anterioară se anastomozează cu artera pancreatico-duodenală superioară-
anterioară şi formează arcada arterială pancreatico-duodenală anterioară care prin ramuri pancreatice şi duodenale vascularizează capul pancreasului şi duodenul;
b.artera colică medie trece anterior de capul pancreasului şi pătrunde în mezocolonul transvers; ajunge în apropierea colonului şi se împarte în două ramuri: dreaptă şi stângă; participă
la formarea arcadei marginală; vascularizează colonul transvers.
c.arterele jejunale
d.arterele ileale
e.artera colică dreaptă participă la formarea arcadei marginale şi vascularizează colonul ascendent.
f.artera ileocolică este ramura terminală a arterei mezenterice superioare; ea se împarte în: ramura ileală, ramura apendiculară, ramura cecală anterioară, ramura cecală posterioară şi
ramura ascendentă. Artera ileocolică vascularizează cecul, apendicele, partea terminală a ileonului şi partea iniţială a colonului ascendent.
4. Teritoriul. Artera mezenterică superioară vascularizează: duodenul, capul pancreasului, jejunul, ileonul, apendicele vermiform, cecul, colonul ascendent, flexura colică dreaptă şi
colonul transvers.
INTESTINUL GROS
Artera mezenterică
inferioară
1. colonul transvers; 2.
flexura colică stângă; 3.
colonul descendent; 4.
sigmoidul; 5. muşchiul
psoas mare; 6. pancreas;
7. arcada marginală; 8.
anastomoza Haller-
Riolan; 9. artera colică
stângă; 10. aorta
abdominală; 11. artera
mezenterică inferioară;
12. artera iliacă externă;
13. artera rectală
superioară; 14. artere
sigmoidiene; 15. vena
mezenterică inferioară;
16. lanţul simpatic
lombar; 17. ureter; 18.
vena renală stângă; 19.
artera renală stângă; 20.
rinichiul stâng; 21.
muşchiul pătrat lombar;
22. nervul iliohipogastric;
23. nervul ilioinghinal;
24. arteră lombară; 25.
trunchiul venos splenico-
mezenteric; 26. vena
iliacă comună stângă;
Intestinul gros
Generalităţi. Intestinul gros este partea tubului digestiv care se întinde între
valvula ileocecală şi anus.
Caracteristici:
- intestinul gros este un organ fixat de peretele posterior al abdomenului având
două porţiuni retroperitoneale (colonul ascendent şi colonul descendent) şi trei
porţiuni intraperitoneale (cecul, colonul transvers şi colonul sigmoid);
- fibrele longitudinale ale tunicii musculare sunt condensate sub forma unor
benzi, numite teniile colonului;
- prezintă haustre (dilataţii separate de şanţuri transverse).
Porţiuni şi localizare
- Cecul se află localizat în fosa iliacă dreaptă. Prezintă apendicele vermiform.
- Colonul ascendent urcă în regiunea flancului drept şi hipocondru drept, se
continuă la nivelul flexurii colice drepte cu colonul transvers.
- Colonul transvers începe la flexura colică dreaptă, face o buclă cu
concavitatea superior, traversează regiunile hipocondrului drepte, ombilicală,
hipocondrului stâng. La nivelul flexurii colice stângi se continuă cu colonul
descendent.
- Colonul descendent coboară în regiunile: hipocondrului stâng, flancului
stâng şi se continuă în dreptul marginii mediale a muşchiului psoas mare, cu
colonul sigmoid.
- Colonul sigmoid face o ansă apoi pătrunde în micul bazin şi se continuă cu
rectul la nivelul perechii a III-a de orificii ale sacrului.
- Rectul se află în micul bazin. Este partea terminală a intestinului gros şi a
tubului digestiv. Are două porţiuni: ampula rectală (partea superioară, pelvină)
situată în micul bazin şi canalul anal (partea inferioară, rectul perineal) care
străbate perineul şi se deschide la exterior prin anus.
Artera mezenterică inferioară
1.Origine: faţa anterioară a aortei abdominale
2.Traiect şi raporturi. Artera mezenterică inferioară are un traiect descendent
retroperitoneal.
3.Ramuri:
a.artera colică stângă are un traiect ascendent şi spre stânga. Vena
mezenterică inferioară încrucişează artera colică stângă formând astfel arcada
vasculară Treitz. Artera colică stângă se împarte într-o ramură ascendentă şi
una descendentă. Ramura ascendentă se anastomozează cu ramura stângă a
arterei colice medii în partea stângă a colonului transvers în apropierea flexurii
colice stângi. (anastomoza Haller-Riolan).
b.arterele sigmoidiene sunt superioară, medie şi inferioară. Ele străbat
mezosigmoidul şi vascularizează sigmoidul.
c.artera rectală superioară este ramura terminală a arterei mezenterice
inferioare.
4. Teritoriul. Artera mezenterică inferioară vascularizează flexura colică
stângă, colonul descendent, sigmoidul şi partea superioară a rectului.
 MEZENTERUL
MEZOSIGMOIDUL
Mezenterul
a. definiţie: este o structură peritoneală în formă de evantai care ataşează
jejun-ileonul de peretele posterior al abdomenului.
b. configuraţia externă:
- marginea posterioară (rădăcina mezenterului) este o zonă de fixare
(cu o lungime de aproximativ 15cm) de pe peretele posterior al
abdomenului. Se întinde oblic de sus în jos şi dinspre stânga spre dreapta
de la nivelul flexurii duodeno-jejunale la unghiul ileo-cecal. În traiectul
său intersectează următoarele structuri: partea orizontală a duodenului D3,
aorta abdominală, vena cavă inferioară, ureterul drept, muşchiul psoas
mare drept;
- marginea anterioară (marginea intestinală). La acest nivel cele două
foiţe ale mezenterului îmbracă jejun-ileonul.
- foiţa dreaptă a mezenterului este orientată superior şi spre dreapta.
Participă la delimitarea spaţiului mezenterico-colic drept al etajului
inframezocolic;
- foiţa stângă a mezenterului este orientată inferior şi spre stângă. Participă
la delimitarea spaţiului mezenterico-colic stâng al etajului inframezocolic;
c. conţinut. Între cele două foiţe ale mezenterului se află:
- artera mezenterica superioară şi ramurile ei jejunale şi ileale;
- vena mezenterică superioară şi afluenţii ei venele jejunale şi ileale;
- vase limfatice
- limfonoduli mezenterici
- plexuri nervoase periarteriale
- ţesut conjunctiv
- ţesut adipos

Mezosigmoidul are formă de evantai şi prezintă:

- rădăcina mezosigmoidului are traiect de-a lungul unui unghi deschis
inferior. Are o porţiune verticală dreaptă care începe de la nivelul vertebrei S3
şi ajunge pe discul intervertebral L4-L5, inferior de bifurcaţia aortei; de aici îşi
schimbă direcţia spre inferior şi stânga încrucişând vasele testiculare sau
ovariene stangi şi ureterul stâng. Coboară de-a lungul arterei iliace comune
stângi şi artera iliacă externă stângă ;
- marginea viscerală aderă de colonul sigmoid;
*Recesul intersigmoidian este limitat anterior de mezocolonul sigmoid şi
posterior de peretele pelvin. Pe peretele său posterior se palpează ureterul
stâng.
MEZOCOLONUL TRANSVERS
BURSA OMENTALĂ
Mezocolonul transvers ancorează colonul transvers de peretele posterior
al abdomenului. Acesta prezintă:
- rădăcina mezocolonului transvers. Are o direcţie oblică spre superior
stânga şi încrucişează de la dreapta la stânga următoarele structuri: faţa
anterioară a capului pancreasului, marginea inferioară a corpului pancreasului,
faţa anterioară a rinichiului stâng şi muşchiul diafragma.
-marginea colică aderă la colon de-a lungul teniei mezocolice;
-foiţa superioară limitează inferior bursa omentală şi prin intermediul acesteia
are raporturi cu faţa posterioară a stomacului;
-foiţa inferioară limitează superior etajul inframezocolic şi are raporturi cu
ansele intestinale.
Între cele două foiţe se află vasele colice medii şi arcada vasculară marginală.

Bursa omentală
1. Generalităţi. Bursa omentală este o prelungire a cavităţii peritoneale
posterior de stomac. Comunicarea beursei omentale cu cavitatea
peritoneală se face prin orificiul epiploic (hiatusul Winslow).
2. Împărţire. Bursa omentală este împărţită în două zone: vestibulul
bursei omentale şi bursa omentală propriu-zisă.
a. Vestibulul bursei omentale se află localizat posterior de
omentul mic; el comunică cu cavitatea peritoneală prin prin
orificiul epiploic (hiatusul Winslow); la stânga comunică cu
bursa omentală propriu-zisă prin orificiul bursei omentale.
Pereţii vestibulului sunt: anterior-omentul mare; posterior-
peritoneul parietal posterior; superior-lobul caudat al ficatului;
b. Bursa omentală propriu-zisă este limitată anterior de peritoneul
de pe faţa posterioară a stomacului şi posterior de peritoneul
parietal posterior; inferior, bursa este închisă de mezocolonul
transvers. Recesurile bursei omentale sunt: recesul splenic,
recesul omental superior şi recesul omental inferior.
3. Orificiul epiploic (hiatusul Winslow)-delimitare: anterior-vena portă;
posterior- vena cavă inferioară; superior-lobul caudat; inferior-duodenul 1;
4. Orificiul bursei omentale este situat între curbura mică a stomacului,
plica gastro-pancreatică superioară (ridicată de artera gastrică stângă) şi
plica gastro-pancreatică inferioară (ridicată de artera hepatică comună).