Sunteți pe pagina 1din 66

SUBIECTE EXAMEN - ANUL I, SEM.

II

I.
1. Neurocraniul la mamifere.
2. Desmocraniul.
3. Condrocraniul.
4. Condrocraniul segment cordal.
5. Condrocraniul segment precordal.
6. Fontanelele.
Fontanelele sunt spatii membranoase largi la nou-nascuti, la nivelul suturilor dintre
oasele cutiei craniene. Astfel, la jonctiunea suturilor coronara si sagitala si frontala,
se afla fontanela anterioara de forma romboida. Intre suturile sagitala si lamboida,
se afla fontanela posterioara de forma triunghiulara. La 30% din cazuri se descrie si
o fontanela in partea posterioara a suturii sagitale fontanela sagitala. De
asemenea, intre oasele occipital, parietal si temporal se afla sutura mastoidiana, iar
intre oasele frontal, parietal, zigomatic si temporal, se afla fontanela sfenoidala.
Fontanelele se osifica si se inchid si se osifica. Fontanela anterioara se osifica dupa
prima jumatate al celui de-al doilea an de viata, fontanela posterioara se osifica
dupa luna a VI-a, fontanela sfenoidala se osifica intre luna a III-a si a VI-a, fontanela
mastoidiana se osifica dupa primele III luni de viata. Implicatii clinice: urmarirea
dimensiunilor pentru diagnosticul rahitismului. Inchiderea precoce si sincrona
determina microcefalie. Inchiderea precoce si asincrona determina anomalii de
forma ale craniului. Macrocefalia se datoreaza de obicei unei hidrocefalii, iar craniul
are forma unui balon. Prezenta fontanelelor permite realizarea ecografiilor trans
fontanelare, ce permit aprecierea dezvoltarii creierului.
7. Dezvoltarea hipofizei.
8. Regiunea branhial generaliti.
Regiunea branhiala, desi temporara la embrion, este extrem de importanta prin
derivatele ei arcurile branhiale. Arcurile branhiale sunt structuri in care portiunea
centrala este de natura mezodermala, acoperita la exterior de ectoderm si la
interior se gaseste endoderm. Ele apar la sfarsitul saptamanii a 4-a, inceputul
saptamanii a 5-a, ca niste proeminente rotunjite, separateintre ele prin niste
santuri profunde. Ele se dispun de la gura primitiva pana la proeminenta cardiaca.
Initial, arcurile branhiale sunt alcatuite din fragmente de tesut mezenchimal,
separat prin niste santuri, atat la exterior cat si la interior. La exterior aceste santuri

formeaza fantele faringiene, in numar de 4, iar la interior formeaza recesurile


faringiene, in numar de 5. Fiecare arc branhial are nervul sau, care apartine nervilor
cranieni sau ramurilor din acestia, de asemenea, contine o ramura dintr-un arc
cranial si un cartilaj. Cartilajele arcurilor 1,2 si 3 sunt alungite spre anterior si, in
mare parte, degenereaza.
9. Arcul I branhial.
Arcul I branhial se formeaza prin unirea mugurilor mandibulari. Nervul arcului
branhial I este nervul trigemen, iar cartilajul sau se numeste Meckel, care in mare
parte degenereaza. Din partea dorsala a cartilajului Meckel, se formeaza ciocanul si
nicovala, iar din partea ventrala osiculele mentale. Cea mai mare parte a acestui
cartilaj degenereaza, cu exceptia membranei care il inveleste pericondru. Din
aceasta se formeaza ligamentul sfeno-mandibular si ligamentul anterior al
ciocanului. In ceea ce priveste mandibula, aceasta rezulta din ectomezenchimul
care determina modificari locale si osificarea partiala a mandibulei. Din mezodermul
liniei primitive se formeaza: m. maseteri, temporali, pterigoidieni mediali si laterali,
milohioidieni, pantecele anterioare ale digastricului, tensorul valului palatin si
tensorul timpanului. Componenta nervoasa a primului arc branhial este derivata din
nervul mandibular. Din ectodermul arcului I se formeaza pielea regiunii faciale.
Inervatia tegumentului fetei este realizata de catre cele trei ramuri ale nervului V.
Din mezodermul arcului I se formeaza tesutul conjunctiv din regiunea inferioara a
fetei si regiunea superioara a gatului.
10. Arcul II branhial.
Al doilea arc branhial, numit si arcul hioidian, are ca nerv propriu nervul facial, iar
cartilajul sau se numeste cartilaj Reichert. Acest cartilaj este alungit dorsoventral si
degenereaza partial. Din partea dorsala se formeaza scarita si procesul stiloid al
osului temporal, iar din portiunea ventrala, se formeaza portiunea superioara a
corpului osului hioid, respectiv coarnele mici. Portiunea mijlocie degenereaza si
formeaza ligamentul stilohioidian. Din mezenchimul arcului branhial II se formeaza
muschii: mimicii, scaritei, pantecul posterior al muschiului digastric si muschiul
stilohioidian. Toti acesti muschi sunt inervati de catre nervul facial.
11. Arcul III branhial.
Arcul branhial III are ca nerv propriu nervul glosofaringian, iar cartilajul sau
formeaza: partea inferioara a corpului osului hioid si coarnele mari ale osului hioid.
Din mezodermul arcului branhial III se formeaza muschiul stilofaringian si glomusul
carotinian, care reprezinta o structura reflexogena situata posterior de sinusul
carotic partea dilatata a arterei carotide comune, din care se desprind artera
carotida interna si artera carotida externa. Structura reflexogena se formeaza si prin
migrarea unor neuroblasti din nervul glosofaringian si din simpatic.
12. Arcurile IV i VI branhiale.

Arcul branhial IV cartilajul sau formeaza: cartilajul tiroid, cartilajul epiglotic, iar
componenta mezodermala formeaza muschiul cricotiroid, toti muschii intrinseci ai
faringelui, cu exceptia tensorului valului palatin.
Arcul branhial VI cartilajul sau formeaza: cartilajul cricoid, antenoide, corniculate si
cuneiforme, iar mezodermul adiacent formeaza toti muschii intrinseci ai laringelui,
cu exceptia muschiului cricotiroid.
Ambele arcuri branhiale sunt inervata de catre nervul vag. Arcul branhial IV este
inervat de catre nervul laringeu superior, iar arcul branhial VI este inervat de catre
nervul laringeu recurent.
13. Pungi branhiale ectodermale.
Pungile branhiale ectodermale, denumite si fante branhiale sau faringiene, sunt in
numar de 4. Prima fanta branhiala este cea care va forma meatul acustic extern.
Fantele 2, 3 si 4 treptat vor fi acoperite de o proliferare mezenchimala a arcului
branhial II, acesta va ajunge in partea inferioara in contact cu creasta epicardica, cu
care va fuziona, ramanand initial un spatiu mic, numit sinsu cervical. Acest sinus
cervical in mod normal trebuie sa dispara. Daca nu dispare, apar chisturile
faringiene in regiunea cervicala.
14. Pungi branhiale endodermale.
Numite si recesuri branhiale sau faringiene, sunt in numar de 5, cel de-al 4-lea reces
fiind considerat de unii o prelungire a celui de-al 4-lea.
Recesul branhial 1 se gaseste intre arcurile branhiale 1 si 2 apare ca un sant
profund, formand o cavitate timpanica primitiva aici se va forma urechea medie.
Partea proximala a recesului va forma tuba lui Eustachio
Recesul branhial 2 se gaseste intre arcurile branhiale 2 si 3 din el se va forma
tonsila sau amigdala palatina structura cu tesut limfoid cu rol in aparare.
Recesul branhial 3 se gaseste intre arcurile branhiale 3 si 4 se dezvolta prin
formarea a doua proliferari celulare. Una dorsala care formeaza glanda paratiroida
inferioara, iar alta ventrala care formeaza timusul.
Recesul branhial 4 se gaseste intre arcurile branhiale 4 si 5 care prin proliferare
duce la formarea glandei paratiroide superioare.
Recesul branhial 5 considerati de unii ca fiind o prelungire a recesului 4 formeaza
corpul ultimobranhial, din care se formeaza celulele parafoliculare, care produc
calcitonina.
15. Dezvoltarea limbii.
Limba se formeaza din doi muguri laterali si un mugure median, numit tubercul
impar, din arcul branhial I. Posterior de tuberculul impar, mai apare un nucleu

median, numit copula si care contine componente din arcurile branhiale 2 si 3, si


mai putin din 4. Posterior de el mai apare o proeminenta mediana care ajunge pana
la orificiul laringian, apartinand arcului branhial 4. In saptamana a 5-a, mugurii
laterali incep sa creasca si se apropie unul de celalalt, fuzioneaza si acopera
tuberculul impar, formand corpul limbii. Epiteliul corpului limbii este derivat din
arcul branhial I, asa ca va fi inervat de catre nervul mandibular. Partea posterioara
corespunde arcului branhial 3 si va fi inervat de nervul glosofaringian. Radacina
limbii, corespunzatoare arcului branhial 4, va fi inervata de catre nervul laringeu
superior. Partea musculara a limbii se formeaza din epiblastii somitelor occipitale,
antrenand si nervul care inerveaza aceasta regiune n. hipoglos.
16-17. Dezvoltarea feei .
Dezvoltarea fetei incepe in saptamana a 4-a, prin aparitia in jurul gurii primitive a
unor muguri faciali: muguri maxilari, muguri mandibulari si un mugure frontonazal.
Toti acesti muguri se dezvolta din celulele crestelor neurale. Mugurii maxilari se
gasesc lateral de gura primitiva, cei mandibulari inferior de gura primitiva, iar cel
frontonazal anterosuperior de gura primitiva. Acesti muguri sufera proliferari ale
mezodermului adiacent, cu formarea unor proeminente. Are loc o condensare,
ingrosare ingrosare ectodermala, cu formarea placodelor: placoda olfactiva, placoda
cristaloida, placoda otica. Proliferarea mezenchimala din jurul placodei olfactive,
determina formarea unor proeminente cu numele de muguri nazali. Placoda sufera
un proces de invaginare, astfel incat intre cei doi muguri apare un sant santul
olfactiv. Cei doi muguri nazali se vor deplasa spre linia mediana, fuzionand si
formand varful nasului. Mugurii maxilari cresc si ei in dimensiuni si vor fuziona pe
linie mediana, cu formarea buzei superioare si, ulterior, cu formarea obrazului si
osului maxilar. Mugurii mandibulari cresc si se deplaseaza ventral si fuzioneaza pe
linie mediana, formand buza superioara.
18. Dezvoltarea palatului.
In cadrul procesului de fuziune a mugurilor maxilari, se formeaza asa numitul
segment intermediar. Fuziunea mugurilor se realizeaza si in profunzime, formanduse palatul prim. Concomitent cu formarea segmentului intermediar, are loc si
formarea restului palatului osos, asa numit palat secund. Formarea acestuia
debuteaza cu formarea unor plici apartinand mugurilor maxilari. Acestea sunt plici
cu dispozitie oblica sau aproape verticala, situate de o parte si de alta a liniei in
formare si se numesc lame palatine. In aceasta perioada apar niste miscari ale
corpului lingual, astfel incat limba ajunge sub lamele palatine si le impinge anterosuperior, determinandu-le sa se orizontalizeze si sa fuzioneze. De asemenea, se
realizeaza si fuziunea cu palatul prim, iar septul nazal sufera un proces de
descensiune, realizandu-se si fuziunea lui cu palatul. Astfel cavitatea nazala se
separa complet de cavitatea bucala.
19. Anomalii n dezvoltarea feei.

Aprosopia lipsa de formare a fetei


Labioschizis despicatura laterala a buzei superioare
Buza de iepure lipsa de fuziune dintre procesele nazale mediale
Despicatura mediana a buzei inferioara lipsa de fuziune a mugurilor
mandibulari
Despicatura oblica a fetei sau bilaterala lipsa de fuziune a procesului
maxilar cu procesul nazal lateral
Despicatura transversala a fetei lipsa de fuziune a proceseleor maxilare si
mandibulare
Macrognatia dischidere larga a gurii deschizatura bilaterala transversala
Micrognatia exces de fuziune
Hipoplazia mandibulara mandibula mica, incomplet diferentiata
Retrognatie barbie mult retrasa
Hipoertelorism congenital distanta mare intre ochi si radacina nasului
Coloboma palpebrala lipsa de fuziune a pleoapelor superioare sau inferioara
sau ambele
Agenezia nazala lipsa formarii mugurilor nazali
Nas bifid fuziunea incompleta a mugurilor nazali
Asimetria nazala exces de crestere a unui mugure nazal sau incetinire de
crestere a celuilalt
Deviatii de sept contactul gresit intre lama etmoidului si vomer
Proboscisul inlocuirea nasului cu tesut moale un fel de trompa
Ciclopia fuziunea globilor oculari pe linie mediana
Palatoschizis despicatura palatului secundar, poate asocia despicatura
mediala sau laterala a buzei superioare => labiognatopalatoschizis.
Despicatura transversala a palatului secundar
Uvula bifida
Despicatura labiopalatina
Aglosia lipsa limbii
Macro sau microglosia
Glosopltoza lipsa m.genioglosi sau m. genioglosi scurti
Ankiloglosia frau lingual scurt

20. Caractere generale ale dinilor. Structura general a dinilor.


Periodoniu.
21. Articularea i ocluzia dinilor. Dini deciduali, dini definitivi. Anomalii
n
dezvoltarea dinilor.
22. Articulaia temporo-mandibular-anatomie aplicatie clinica :
reducerea
luxatiei de mandibul
23. Cartilajele laringelui. Muchii laringelui.
Cartilaje:

Tiroid format din doua lame (stanga si dreapta) unite in partea anterioara,
realizand proeminenta laringiana. Posterior se afla lama oblica.
Cricoid asezat sub cartilajul tiroid. Prezinta fetisoare articulara pentru baza
cartilajelor aritenoide si pentru coarnele laterale ale cartilajului tiroid.
Epiglota cartilaj elastic, seamana cu o frunzulita. Asezata cu partea subtire
inferior si partea latita superior.
Aritenoide cartilaje pereche, cu forma de piramida triunghiulara cu baza
inferior, unde se articuleaza cu cartilajul cricoid.
Corniculate descrise de Santorini situate in partea superioara a cartilajului
aritenoid.
Cuneiforme inconstante, cu aspect nodular, descrise de Wirsberg in
grosimea plicilor ariepiglotice.
Sesamoide inconstante, in grosimea plicilor vocale.
Tritice in grosimea ligamentului tirohioidian.

Muschii:
-

Extrinseci m. constrictor inferior al faringelui, m. longitudinal superior al


limbii, m. palatofaringian, m. stilofaringian, m. tirohioidian, m. sternotiroidian.
Intrinseci:
Constrictori ai fantei glotice m. cricotiroidian lateral, m. aritenoidian
transvers, m. aritenoidian oblic, m. ariepiglotic.
Dilatatori ai fantei glotice m. abductori ai plicilor vocale
Tensori ai valului palatin m. vocal si m. cricotiroidian

24. Cavitatea laringelui. Vascularizaia laringelui si inervaia laringelui.

25. Nazofaringele.
Nazofaringele este situat in partea superioara a faringelui, comunica prin
intermediul coarnelor nazale cu cavitatile nazale. Limita inferioara este data de
valul palatin. Peretele superior este format din partea inferioara a corpului
sfenoidului, acoperita de submucoasa si mucoasa. Peretele posterior este format din
partea bazilara a osului occipital si de catre ligamentul atlantooccipital. Pe peretele
lateral se afla un orificiu orificiul faringian al tubei auditive. Superior de acest
orificiu exista o proeminenta a mucoasei torus tubar, determinata de cartilajul
tubei auditive, care ridica mucoasa la acest nivel. Inferior de acest orificu se gaseste
o proeminenta a mucoasei torus levate, determinata de muschiul tensor al valului
palatin. De la acest orificiu pleaca doua plici mucoase una oblica plica
salpingopalatina, iar alta verticala plica salpingofaringiana. Superior de aceasta
plica, se gaseste tonsila sau amigdala tubara, iar pe peretele superior ce
corespunde fetei laterale a osului sfenoid, se gaseste tonsila sau amigdala
faringiana a lui Luschka. Acestea pot determina polipi, care pot duce la hipoxie si in
continare la retard mintal la copil.

26. Bucofaringele i laringofaringele.


Bucofaringele Corespunde primelor 3 vertebre cervicale. Limita superioara o
reprezinta valul palatin, care prezinta pe linie mediana o prelungire numita lueta
sau uvula. Intre valul palatin si baza limbii se delimiteaza un orificiu numit gatlej, iar
partea cea mai ingusta se numeste istmul Fauciu. Pe peretele lateral sunt descrise,
pornind de la valul palatin, doua arcuri: arcul palato-faringian si arcul palatoglos,
intre care se afla tonsila sau amigdala palatina. Cele doua arcuri sunt unite in partea
superioara printr-o plica musculara numita plica semilunara. Intre plica semilunara
si polul superior al amigdalei palatine, este descrisa fosa supratonsilara. Anteroinferior, cele doua arcuri se unesc printr-un pliu mucos de forma triunghiulara,
numit plica triunghiulara. Pe suprafata interna, la nivelul amigdalei palatine, se
observa niste cripte, intre care se afla mici orificii care se termina in fund de sac,
numite fosule tonsilare. In cripte si in fosule, se pot acumula purulente, prin
transformarea florei saprofite in una patogena.
Laringofaringele are ca limita superioara planul care trece prin cartilajul cricoid.
Corespunde posterior vertebrelor cervicale 4, 5 si 6. La copii, faringele este situat
putin mai sus primele 4 vertebre coparativ cu altultul, la care poate ajunge pana
la vertebra 6. Aceasta este rezultatul unei adaptari functionale. La nivelul peretelui
anterior, se gaseste orificiul de comunicare cu laringele, numit orificiul laringian al
faringelui. Partea superioara este formata din epiglota, care apartine laringelui. Intre
epiglota si peretele anterior al laringofaringelui, sunt descrise 3 plici glosoepiglotice
mediana si laterale. De o parte si de alta a plicii mediane, sunt descrise doua
adancituri recesuri valecule, iar inferior de plicile laterale, sunt descrise doua
santuri recesuri piriforme. Prin acestea, de regula, se scurg lichide. Aceste recesuri
prezinta in partea inferioara singura plica ridicata de un nerv la om plica nervului
laringeu superior.
27. Raporturile faringelui.
Faringele este in raport posterior cu vertebrele cervicale, acoperite la acest nivel de
m. paravertebrali si de lama paravertebrala a fasciei cervicale. Lateral, faringele
vine in raport cu marginea posterioara a lamei mediale a procesului pterigoid, cu
ligamentul pterigomandibular, cu extremitatea posterioara a liniei milohioidiene, cu
cornul mare al osului hioid si cu lamele cartilajului cricoid. Partea faringiana a
faringelui vine in raport cu epiglota, cu lobii glandei tiroide, cu artera carotida
comuna, cu artera carotida interna, cu artera carotida esterna, cu nervul vag si
nervul laringeu recurent.
28. Vascularizaia i inervaia faringelui.
Faringele este irigat de ramuri din artera faringiana ascendenta, artera palatina
ascendenta, artera tiroidiana superioara si artera pterigopalatina. Tonsila palatina
este irigata de artera tonsilara, ramura din artera palatina ascendenta si mai
primeste ramuri din arterele faciala, palatina descendenta si faringiana ascendenta.

Venele faringelui dreneaza intr-un plex submucos si in altul perifaringian, care sunt
tributrare jugularei interne. Venele tonsilare sunt tributare plexului perifaringian.
Limfa este drenata in ganglionii retrofaringieni si ganglionii jugulari. Faringele este
inervat motor de nervii glosofaringian, vag si accesor. Senzitiv, de nn trigemen,
glosofaringian si vag. Inervatia vegetativa simpatica este furnizata de fibre din
ganglionul cervical superior, iar cea parasimpatica de vag.
29. Dezvoltarea laringelui.
30. Apariia i evoluia mugurilor pulmonari.
Sistemul respirator se dezvolta din proenteron, dezvoltarea incepe in S4 si este
caracterizata de aparitia unei exteriorizari din peretele anterior al proenteronului,
exteriorizare in deget de manusa ce poarta numele de mugure respirator. Aparitia
lui este determinata de un factor de crestere TDX4. Epiteliul acestui mugure este de
origine endodermala, iar componenta musculara, tesutul conjunctiv si scheletul
cartilaginos, provin din mezodermul adiacent. Mugurele respirator creste, se
alungeste, iar la contactul cu proenteronul apar niste creste creste traheobronsice.
Aceste creste cresc medial, se unesc si formeaza septul traheoesofagian, care
separa doua segmente cu aspect circular: anterior traheea, posterior esofagul.
Catre sfarsitul S4 si inceputul S5, mugurele se alungeste si la capatul liber se
bifurca, formand doua proeminente in deget de manusa, care constituie primordiul
bronhiilor principale. Mugurele drept avand o pozitie aproape verticala, iar cel stang
este orizontalizat. Fiecare ramificatie primara la randul ei mai sufera cate o
inmugurire. In dreapta sufera 2, iar in stanga una. Ceea ce explica 3 lobi drepti si 2
stangi. Bronhiile lobare sufera o noua inmugurire cu aparitia bronhiilor tertiare 10
dreapta, 8 stanga. Pana la sfarsitul lunii a 6-a, se formeaza 16 generatii de
subdiviziuni ale arborelui bronsic, iar dupa nastere se mai formeaza inca 6
subdiviziuni aditionale.
31. Etapa pseudoglandular n dezvoltarea aparatului respirator. (S5-S17)
Are loc procesul de ramificatie a sistemului respirator, cu formarea bronhiilor
principale, secundare si tertiare, pana la bronhiile terminale. Nu se gasesc bronhiole
respiratorii sau alveole pulmonare. Structural se gasesc celule epiteliale ciliate si
neciliate, incep sa apara glande caliciforme si alte categorii de celule secretorii. In
aceasta perioada, noul nascut nu supravietuieste.
32. Etapa canalicular n dezvoltarea aparatului respirator. (S15-S27)
Din fiecare bronhiola terminala apar bronhiole respiratorii (2-7), iar din ele, cate 3-6
ducte alveolare (incep sa apara acinii pulmonari). Apare un aport crescut de sange
prin formarea uni numar mare de capilare sanguine in vecinatatea bronhiolelor
respiratorii si a ductelor alveolare. Celulele epiteliale ciliate si neciliate incep sa se
aplatizeze, iar unele capilare ajung in contact cu celulele aplatizate. Nici in aceasta
etapa noul nascut nu poate supravietui.

33. Etapa sacilor terminali n dezvoltarea aparatului respirator.


Este momentul in care se formeaza alveolele primitive sub forma unor saci. Aceste
alveole vin in contact strans cu capilarele, celulele se aplatizeaza, incepe sa aiba loc
schimbul de gaze intre alveole si celule, astfel incat un nou nascut in aceasta
perioada poate supravietui. Se disting doua tipuri de celule epiteliale alveolare: tip I
prin care se realizeaza schimbul de gaze si tip II care secreta surfractantul, lichid
tensioactiv care reduce tensiunea superficiala, favorizand respiratia.
34. Etapa alveolar n dezvoltarea aparatului respirator.
Se desfasoara dupa nastere si se finalizeaza catre sfarsitul copilariei. In aceasta
perioada mai apar ramificatii, se matureaza membrana alveolo-capilara, se dezvolta
glandele mucoase, creste numarul de celule alveolare de tip I si II si se finalizeaza
dezvoltarea sistemului respirator.
35. Malformaii i anomalii n dezvoltarea aparatului respirator.
36. Apariia tubului cardiac i evoluia sa.
Dezvoltarea cordului incepe in cursul S3 si apare ca o necesitate, intrucat nu mai
pot fi satisfacute prin difuziune necesitatile nutritive. In vecinatatea liniei primitive,
apar celulele cardiace primordiale, care vor migra prin linia primitiva. Initial
migreaza celulele care formeaza partea superioara a cordului, apoi celulele care
formeaza ventriculul drept, ventriculul stang, atriul comun cu sinusul venos. Dupa
migrare, celulele se deplaseaza catre extremitatea craniala si vor ocupa o regiune in
vecinatatea membranei buco-faringiene. Concomitent cu aceasta migrare, are loc
transformarea celulelor cardiace primordiale in mioblasti, care vor forma
componenta musculara. Urmeaza organizarea tesutului cardiogen sub forma a doua
tuburi endocardice, care vor fuziona intr-un tub comun, numit tub cardiac. Acest tub
cardiac primeste sange din partea inferioara si il pompeaza in directie craniala cu
ajutorul mioblastilor. Tubul cardiac se alungeste, iar prin alungire capata niste
curburi si formeaza ansa cardiaca. Aceasta ansa, in partea superioara se deplaseaza
anterior, inferior si la dreapta, iar partea inferioara se deplaseaza posterior, superior
si la stanga.
37. Regiunile tubului cardiac primitiv i evoluia lor.
Dupa fuzionarea completa a celor 2 tubi, tubul cardiac are 5 regiuni: sinusul venos,
atriul primitiv, ventriculul primitiv, bulbul cardiac si trunchiul arterial.
Sinusul venos reprezinta structura care se formeaza in partea inferioara a cordului,
prin unirea celor doua coarne sinusale. Fiecare corn sinusal se formeaza din unirea a
3 vene: v. vitelina, v. ombilicala si v. cardinala comuna anterioara si posterioara.
Odata cu formarea ansei cardiace, cu dezvoltarea mugurelui hepatic, se realizeaza o
modificare a circulatiei venoase cu mutarea suntului vaselor spre dreapta.
Modificarile suntului vaselor au loc cu obliterarea v. ombilicale drepte, a venei

viteline stangi, reducerea fluxului din cornul stang, din care se vor forma 2 vase:
vena ombilica a atriului stang si sinusul coronarian.
Atriul prim initial, segmentul atrial se dezvolta din doua componente simetrice
care fuzioneaza, formand o cavitate comuna. Inainte de formarea ansei, la limita
dintre ventriculul primitiv si atriul primitiv, se face insertia pericardului. Formarea
ansei determina captarea partiala a atriului in pericard.
Bulbul cardiac partea superioara reprezinta bulbul cardiac si este o portiune mai
ingusta, cu exceptia segmentului proximal. Acest segment proximal corespunde
partii trabeculare a viitorului ventricul drept. Intre acest segment si ventriculul prim,
in profunzime se gaseste orificiul interventricular. Partea superioara a bulbului
cardiac are doua segmente: intermediar constituie trunchiul arterial si distal din
care se vor forma vasele mari.
38. Septarea atriului primitiv i a canalului atrioventricular.
Septarea atriului primitiv se realizeaza prin aparitia unei creste care coboara din
peretele superior al atriului primitiv spre primordiile endocardice. Intre septul prim si
septul intermediar ramane ostiul prim. Septul continua sa creasca si ajunge sa se
uneasca cu septul intermediar (ostiul prim dispare). Inainte sa se realizeze fuziunea
celor doua septuri, apare un proces de apoptoza, din care rezulta orificiul secundar.
La dreapta septului prim apare septul secund, care coboara spre septul intermediar,
dar nu il atinge, ramanand astfel o comunicare intre atrii foramen ovale. La
nastere, presiunea crescuta in atriul stang determina inchiderea septurilor.
Septarea canalului atrioventricular la nivelul canalului atrioventricular, exista
initial 2 pernite endocardice superioara si inferioara, care fuzioneaza si formeaza
septul intermediar. Fuziunea dintre pernitele superioara si inferioara impart canalul
in canal atrioventricular drept, in care se formeaza 3 foite valvulare valva
tricuspida si in canal atrioventricular stang, in care se formeaza 2 foite valvulare
valva bicuspida. Pernitele endocardice laterale, dupa formarea canalelor
atrioventriculare, vor forma orificiile atrioventriculare. Fiecare orificiu
atrioventricular este inconjurat de tesut mezenchimal, care va forma valvele
atrioventriculare.
39. Septarea ventriculului primitiv si bulbului cardiac.
Septarea ventriculului volumul ventriculelor creste prin formarea trabeculelor la
interior. O parte din trabecule fuzionmeaza pe linie mediana, incepand cu varful
cordului, formand un sept muscular, care se indreapta spre septul interventricular,
dar lasa o comunicare orificiul interventricular, care va fi partea membranoasa a
septului.
Septarea bulbului cardiac in saptamana a 5-a apar proeminentele endoteliale
superioara si inferioara ale trunchiului arterial. Proeminentele cresc una spre alta si

se rasucesc, rezultand traiectul spiralat al viitorului sept. Se formeaza septul aortopulmonar, care imparte trunchiul arterial in: canal aortic si canal pulmonar.
Concomitent, se formeaza proeminentele conului cardiac, care cresc una spre alta si
fuzioneaza intre ele si cu septul trunchiului arterial, impartiind conul cardiac in:
tractul eferent al ventriculului drept si tractul eferent al ventriculului stang.
40. Malformaii i anomalii n dezvoltarea aparatului cardiovascular.
41. Formarea arcurilor arteriale aortice.
Arcurile arteriale se formeaza in timpul formarii arcurilor branhiale. Fiecare arc
branhial are nerv, artera si structura fibro-cartilaginoasa proprie. Vasele isi fac loc in
mezenchimul arcurilor branhiale. Pe masura ce unele arcuri se formeaza,
componente ale lor degenereaza. In final, vom avea 5 arcuri branhiale, desi ele sunt
6. A 5-a pereche fie nu se formeaza, fie degenereaza, fie regreseaza rapid. Asadar,
vom descrie arcurile branhiale I, II, III, IV, VI. Acestea pleaca din portiunea dilatata a
sacului aortic. Arcul I este destinat arcului branhial I, este degenerat bilateral si din
el nu se formeaza decat artera axilara. Arcul II degenereaza si din el nu se formeaza
decat artera hioidiana si artera scaritei. Arcurile III, IV si VI sunt voluminoase si bine
reprezentate.
42. Evoluia arcului arterial III.
Din arcul arterial III se formeaza: arterele carotide comune si portiunea incipienta a
arterei carotide interne. Partea distala a arterei carotide interne se formeaza din
partea superioara a aortei dorsale. Artera carotida externa de fiecare parte, se
formeaza prin inmugurire.
43. Evoluia arcului arterial IV.
Arcul arterial IV este voluminos. Este prezent pe ambele parti si din el se formeaza
arcul aortic, intre originea carotidei comune stagi si originea arterei subclavii stangi.
Restul arterei subclavii se formeaza din a 7-a artera intersegmentara. Din partea
dreapta a arcului IV, se formeaza partea proximala a arterei subclavii drepte.
Urmatorul segment al arterei subclavii drepte se formeaza din aorta dorsala
dreapta, iar segmentul distal se formeaza din a 7-a artera intersegmentara.
44. Evoluia arcului arterial VI.
Este un arc voluminos, bine reprezentat, supranumit arc pulmonar. Din acesta, pe
partea dreapta, se formeaza artera pulmonara dreapta, iar partea de legatura dintre
aceasta si aorta dorsala dreapta degenereaza. In partea stanga, formeaza artera
pulmonara stanga si ductul arterial. In evolutie, o parte din aorta degenereaza:
segmentul care face legatura cu cea de-a 7-a artera intersegmentara dreapta. Ceea
ce ramane din arcul arterial, sufera aranjamente pe de-o parte prin alungirea
embrionului, pe de alta parte, prin coborarea cordului in torace, antrenand
componentele toracice. Nervul vag va merge cu derivatele arcului VI.

45. Anomalii n evoluia arcurilor arteriale.


46. esutul nodal-dezvoltare si caractere generale
El se formeaza initial, in partea inferioara stanga a tubului cardiac. Apoi,
treptat, acesta functie de pacemaker este preluata de celule ce se organizeaza la
nivelul sinusului venos. Acesta este incorporat in atriul drept. Ansamblul de celule
vor creste numeric si formeaza in vecinatea orificului veni cave superioare, nodul
sinoatrial. Celulele care formeaza nodulul atrio-ventricular, au dubla originere. Are
celule cu functie de pacemaker care provin din canalul atrioventricular si din
peretele sinusului venos. Nodul sinoatrial, nodul atrioventricular si caile de
conducere - fascicolul atrioventricular his, ramura stanga, ramura dreapta si reteaua
purkinje.
47. Nodulul sino-atrial
Nodulul sino-atrial (Kieth-Flack) se gaseste in vecinatatea orificiului venei cave
superioare, sub endocardic si se prelungeste la stanga crestei terminale. Nodulul
sino-atrial este bogat inervat, fiind in raport de stransa vecinatate cu celulele
ganglionare parasimpatice, care reprezinta al doilea neuron pe calea fibrelor vagale
destinate inimii. Fibrele nodulului sino-atrial se continua cu miocitii de lucru,
impulsul raspandindu-se in forma de evantai, din aproape in aproape. Frecventa
impusa de nodulul sino-atrial este de 70-80 batai pe minut.
48. Nodulul si fasciculul atrio-ventricular.
Nodulul atrioventricular (Aschoff-Tawara) este situat in partea inferioara a septului
interatrial, pe fata dreapta a acestuia, intr-o arie triunghiulara numita trigonul Koch.
Partea sa posterioara este subendocardica, pe cand cea anterioara este mai
profunda. De la extremitatea anterioara a nodulului, pleaca fasciculul
atrioventricular (fasciculul His), care coboara oblic, anterior si inferior, strabate
trigonul fibros drept si se aseaza pe fata dreapta a septului membranar. Fasciculul
se imparte in cele doua ramuri ale sale: dreapta si stanga. Ramura dreapta continua
traiectul trunchiului pe fata dreapta a septului, indreptandu-se spre varful
ventriculului. Ea patrunde in trabecula septomarginala, impreuna cu care ajunge la
miocardul ventricular si se ramifica, formand reteaua Purkinje. Ramura stanga
patrunde prin fosa interventriculara si se aseaja pe fata stanga a septului
interventricular. Se termina prin cate o ramura pentru fiecare muschi papilar.
Nodulul atrio-ventricular imprima o vrecventa de aproximativ 40 batai pe minut, iar
reteaua Purkinje 25 batai pe minut.
49. Vascularizaia funcional a plmnilor.
Vascularizatia functionala a plamanilor este reprezentata de vasele pulmonare care
formeaza circulatia mica. Ramurile destinate lobului superior drept pot proveni
direct din artera pulmonara dreapta sau dintr-un trunchi comun. Ramurile sunt: r.

Apicala, r. ascendenta anterioara, r. ascendenta posterioara, r. descendenta


posterioara si r. descendenta anterioara. Pentru lobul mijlociu din artera pulmonara
dreapta se desprinde ramura lobara medie, care se ramifica in r. laterala si r.
mediala. Pentru lobul inferior se desprinde r. apicala superioara a lobului inferior, si
un trunchi comun parte bazala care se ramifica in: r. subapicala subsuperioara, r.
bazala anterioara, r. bazala mediala cardiaca, r. bazla posterioara si r. bazala
laterala.
Pentru plamanul drept, din artera pulmonara dreapta, pentru lobul superior se
desprind: r. apicala, r. anterioara ascendenta, r. anterioara descendenta, r.
posterioara si r. linguala, care se bifurca in r. linguala superioara si r. linguala
inferioara. Iar pentru lobul inferior, se desprind ramuri ca la plamanul stang.
Venele pulmonare sunt: v. pulmonara superioara dreapta, care se formeaza din
unirea ramurilor: apicala, anterioara, superioara si lobara medie; vena pulmonara
inferioara dreapta, care se formeaza din unirea ramurilor: apicala superioara si vena
bazala comuna; v. pulmonara superioara stanga, care se formeaza din ramurile:
apicoposterioara, anterioara si linguala; si vena pulmonara stanga inferioara, care
se formeaza din ramurile: apicala superioara si v. bazala comuna.
50. Structura arborelui bronic.
Arborele bronsic reprezinta totalitatea ramificatiilor bronhiilor. Traheea se bifurca la
nivelul vertebrei T4 in bronhii principale dreapta si stanga. Bronhia principala
dreapta se imparte in: bronhie lobara superioara, brohie intermediara, bronhie
lobara mijlocie si bronhie lobara posterioara. Bronhia lobara superioara se imparte
in: bronhie segmentara apicala, bronhie segmentara posterioara, bronhie
segmentara anterioara. Bronhia lobara mijlocie se imparte in: bronhie segmentara
laterala si bronhie segmentara mediala. Iar bronhia lobara inferioara se imparte in:
bronhie segmentara apicala superioara, bronhie segmentara subsuperioara
subapicala, bronhie segmentara bazala anterioara, bronhie segmentara bazala
posterioara, bronhie segmentara bazala laterala si bronhie segmentara bazala
mediala cardiaca. Bronhia stanga se imparte in bronhie lobara superioara si
inferioara. Cea superioara se imparte in: bronhie segmentara apico-posterioara si
anterioara, dintr-o diviziune a bronhiei lobare superioare; si in bronhie segmentara
linguala, care se imparte in linguala superioara si inferioara. Bronhia lobara
inferioara se imparte in: bronhie segmentara superioara apicala, subapicala
subsuperioara, bazala antero-mediala,bazala laterala si bazala posterioara.
51. A. coronara stng.
Are originea in sinusul aortic, la nivelul valvulei semilunare stangi. Se indreapta
anterior si spre stanga, intre trunchiul pulmonar si auriculul stang, patrunzand in
segmentul stang al santului coronar de pe fata sternocostala a inimii. Ea se bifruca
in a. interventriculara anterioara si a. circumflexa a inimii.

A. interventriculara anterioara are traiect descendent, prin santul


interventricular anterior, impreuna cu vena mare a inimii, indreptandu-se
spre varful inimi si inconstant continuandu-se cu a. apexiana posterioara pe
fata diafragmatica a inimii. Din ea se desprind:
Ramuri ventriculare stangi 3-9 cea mai importanta fiind artera
diagonala a ventriculului stang.
Ramuri ventriculare drepte 1-3 una dintre ramuri fiind artera
infundibulara
Ramuri septale 7-15 care vascularizeaza 2/3 anterioare ale septului
interventricular
A. Circumflexa a coronarei stangi merge impreuna cu vena mare a inimii
prin segmentul stang al santului coronar. Merge pe fata pulmonara, ajungand
pana pe fata diafragmatica, terminandu-se de obicei la unirea santului
coronar cu santul interventricular posterior. Din ea se formeaza:
Ramuri arteriale stangi 3-4 destinate atriului stang
Ramuri ventriculare stangi destinate ventriculului stang. Din acestea
se desprind colaterale pentru muschii papilari.

52. A. coronar dreapta.


Are originea in sinusul aortic, in dreptul valvulei semilunare drepte si apare la
suprafata inimii intre trunchiul pulmonar si atriul drept. Este acoperita de auriculul
drept si patrunde in segmentul drept al santului coronar. Ocoleste marginea dreapta
a inimii si ajunge pe fata diafragmatica, unde patrunde in santul interventricular
posterior, continuandu-se cu a. interventriculara posterioara. Artera coronara
dreapta da urmatoarele ramuri:

Ramuri atriale 3-4 destinate peretilor atriului drept, septului atrial si


partii juxtaseptale a atriului stang. Dintre aceste ramuri, una se
numeste a. marginala a atriului drept, iar alta, a. infundibulara dreapta,
care se poate anastomoza cu cea stanga
Ramuri ventriculare 4-8 destinate ventriculului drept, una dintre
ramuri se numeste a. marginii drepte.
A. interventriculara posterioara da urmatoarele ramuri:
Septale pentru partea posterioara a septului interventricular
Ventriculare pentru partea juxtaseptala a ventriculului drept si pentru
partea juxtaseptala a ventriculului stang.
Ramuri pentru fasciculul His
Ramuri pentru muschii papilari septali

53. Vv. cordului.

Venele cordului sunt reprezentate de: vena mare a inimii, vena oblica a atriului
stang, vena posterioara a ventriculului stang, vena medie a inimii si vena mica a
inimii.
Vena mare a inimii se formeaza la varful inimii si patrunde in santul
interventricular anterior, trece peste bifurcatia coronarei stangi si intra in segmentul
stang al santului coronar. Traverseaza fata pulmonara si ajunge pe fata
diafragmatica unde se varsa in partea stanga a sinusului coronar. Dreneaza sangele
din ambii ventriculi si din atriul stang.
Vena oblica a atriului stang se formeaza in apropierea orificiului de varsare al
venelor pulmonare stangi, coboara pe peretele posterior si se varsa in sinusul
coronar.
Vena posterioara a ventriculului stang trece pe fata diafragmatica a vemtriculului
stang si se varsa in sinusul coronar, la stanga venei cardiace medii. Dreneaza
sangele din peretele posterior al ventriculului stang.
Vena medie a inimii se afla in santul interventricular posterior si se
anastomozeaza spre varful inimii cu vena mare. Patrunde in santul interventricular
posterior si se varsa in sinusul coronar intre vena mare a inimii si vena mica.
Dreneaza sangele din ambii ventricului.
Vena mica a inimii incepe pe fata sternocostoala, in apropierea marginii drepte.
Intra in segmentul drept al santului coronar de pe fata diafragmatica si fie se varsa
in sinusul coronar, fie in atriul drept.

54. Inervaia cordului.


Inervatia cordului este vegetativa. Fibrele simpatice provin din lantul cervical prin
nervii cardiaci cervicali superiori, mijlocii si inferiori, si din lantul toracic prin nervii
cardiaci toracici. Fibrele parasimpatice provin din nervul vag prin ramuri cardiace
cervicale superioare si inferioare. In torace, toate aceste ramuri formeaza plexul
cardiac situat la baza inimii. Plexul cardiac este dispus intr-un plan superficial si
intr-un plan profund. Planul superficial se gaseste in jurul primelor doua parti ale
aortei toracice, intre ea si trunchiul pulmonar. Planul profund se gaseste intre
bifurcatia trunchiului pulmonar si cea a traheei. Plexul cardiac contine ganglionii
cardiaci. Din plexul cardiac pleaca fibre care formeaza o retea de-a lungul arterelor
coronare, impreuna cu care ajung in inima. Pe calea arterei coronare stangi, fibre
pentru atriul si ventriculul stang, iar pe calea coronarei drepte, fibre pentru atriul si
ventriculul drept. In interiorul organului, se formeaza plexuri subiendocardic,
subepicardic si intramiocardic. Acestea contin ganglionii in care se realizeaza
sinapsa dintre protoneuronul si deutoneuronul de pe calea nervului vag.
55. Inervaia plmnilor.

Fibrele simpatice preganglionare au originea in coarnele laterale ale maduvei T2-T5.


Dintre acestea, unele fac sinapsa cu neuronul postganglionar in ganglionii cervicali
inferiori. Fibrele postganglionare ajung la pulmoni pe calea nervilor cardiaci inferiori.
Altele fac sinapsa in primii 5 ganglioni simpatici toracali, fibrele ajungand la pulmoni
pe calea nervului vag. Fibrele parasimpatice provin din nervul vag, care in hilul
pulmonar da ramuri anterioare si posterioare, formand un plex atnerior si altul
posterior. In ganglinonii acestor plexuri se face sinapsa intre neuronul preganglionar
si cel postganglionar. Din aceste plexuri pleaca fibre nervoase care patrund in
pulmoni, formand plexuri secundare de-a lungul arborelui bronsic sau a venelor
pulmonare. Parasimpaticul produce bronhodilatatie, vasodilatatie si hipersecretia
glandelor bronsice. Simpaticul are efecte inverse.
56. Regiunea temporala.

57. Regiunea infratemporal.

58. Regiunea parotideo-maseterin.

59. Trigonul submandibular

60. Trigonul carotic.

II.

CAP SI GAT
1. Mastoid, situaie, structur, raporturi, corelaii clinice
Mastoida este situata pe fata laterala a exobazei, posterior de procesul stiloid. Ea se
afla catre regiunea occipitala si prezinta originea muschiului
sternocleidomastoidian. Mastoida are o structura pneumatica. Este in raport
anterior cu procesul stiloid si cu muschii si ligamentele inserate aici, cu meatul
acustic extern si prin intermediul acesteia, cu mandibula. Corelatii clinice:
Caracterul pneumatic al mastoidei i rolul comunicrilor cu urechea medie i,
indirect, cu rinofaringele. Mastoidita i riscul propagrii inflamaiei spre structuri
nvecinate, ex. raportul cu sinusul sigmoidian din loja posterioar a endobazei

tromboflebit de sinus sigmoidian i meningit. Raportul antrului mastoidian cu


canalul nervului facial riscul lezrii nervului facial.
2. Fosa cranian anterioar, definiie, situaie, raporturi, corelaii clinice
Fosa craniana anterioara este partea anterioara a endobazei si formeaza tavanul
orbitelor si al cavitatii nazale. Aceasta fosa este marginita anterior si pe partile ei
laterale de osul frontal. Podeaua este alcatuita de partile orbitale ale osului frontal,
lama ciuruita a etmoidului, de aripile mici si de partea anterioara a corpului
sfenoidului. Lama ciuruita a osului etmoid este asezata median si separa fosa
anterioara de cavitatea nazala. Ea prezinta orificiile prin care trec fibrele nervilor
olfacitivi. In partea anterioara, pe linie mediana se gaseste gaura oarba, in care
patrunde o prelungire a durei mater si de o vena care merge catre sinusul sagital
superior. Posterior de ea sa gaseste crista gali, iar lateral de crista gali, pe sutura
frontoetmoidala se gasesc gaurile etmoidale anterioara si posteriara, pe care se
insera partea cea mai anterioara si inferioara a coasei creierului. Posterior se
gaseste jugul sfenoidal, iar posterior, santul prechiasmatic. Santul prechiasmatic se
continua lateral cu canalele optice, prin care patrund in orbita n. optic si a.
oftalmica. Partea laterala este formata de partile orbitale ale osului frontal, care
alcatuiesc cea mai mare parte a tavanului orbitelor. In partea lor posterioara se
gasesc aripile mici ale osului sfenoid. Raporturile cu cavitatea nazal i orbitele
procesele patologice (inflamaii, tumori) pot penetra sau se pot propaga spre sau
dinspre fosa anterioar a exdobazei.
3. Fosa cranian mijlocie, definiie, comunicri, corelaii clinice
Fosa craniana mijlocie este situata mai jos decat cea anterioara. In partile laterale
ea este delimitata de fosa craniana anterioara prin marginile posterioare ale aripilor
mici ale osului sfenoid. Pe linie mediana, limita dintre cele doua fose este mai putin
evidenta. Median, corpul sfenoidului prezinta seaua turceasca, in centrul ei se afla
fosa hipofizei, care este separata anterioar de santul chiasmatic prin tuberculum
sellae, iar posterior de catre dorsum sellae ale caror unghiuri laterale se numesc
procese clinoide posterioare. Corpul sfenoidului prezinta lateral santul carotic, prin
care trece artera carotida interna, cuprinsa in sinusul cavernos. Comunicari: prin
fisura orbitala superioara comunica cu orbita si prin ea trec nervii III, IV, VI, ramura
oftalmica a nervului V si vene oftalmice. Gaura rotunda, prin care trece nervul
maxilar, gaura Vesale inconstanta pentru o vena emisara sfenoidala. Gaura
ovala prin care trec nervul mandibular, artera meningee accesorie si uneori n.
pietros mic. Gaura spinoasa artera meningee medie si ramura meningeala a
nervului mandibular. Gaura rupta prin care trece nervul pietros mare. De
asemenea, fosa craniana mijlocie prezinta: impresiunea trigeminala, eminenta
arcuata, santului nervului pietros mare, care se termina prin hiatusul nervului
pietros mare, santul nervului pietros mic, care se termina prin hiatusul n. pietros
mic. Stanca temporalului prezinta santul sinusului pietros superior si santul sinusului
pietros inferior. Ocazional, procesele clinoide anterioare fuzioneaz cu cele

posterioare compresia hipofizei. Ocazional, procesele clinoide anterioare


fuzioneaz cu cele medii, formnd, mpreun cu faa lateral a sfenoidului, un inel
osos prin care trece artera carotid intern, la ieirea din sinusul cavernos, ceea ce
poate stnjenii circulaia arterial.
4. Fosa cranian posterioar, definiie, comunicri, corelaii clinice
Fosa posterioara a craniului este cea mai larga si este situata intr-un plan inferior
fata de celelalte. La alcatuirea fosei posterioare participa in cea mai mare parte
occipitalul, prin componentele sale. Podeaua acestei fose este centrata de gaura
occipitala mare. Inaintea gaurii occipitale mari, median, este situat clivusul, pe care
sta trunchiul cerebral. De fiecare parte a clivusului se observa fisura pietrooccipitala
cu santul sinusului pietros inferior, care se termina cu gaura jugulara prin care trec
nervii IX, X, XI, sinusul pietros inferior, sinusul sigmoid. Lateral de fisura
pietrooccipitala se observa porul acustic intern, care se continua cu meatul acustic
intern, prin care trec nervii VII si VIII. La limita fetei posterioare a stancii
temporalului se observa santul sinusului sigmoid. In prima lui portiune se deschide
orificiul mastoidian. Posterior de gaura occipitala mare se gasesc creasta occipitala
interna si protuberanta occipitala interna. Lateral de acestea se gasesc santurile
sinusurilor transverse. Antero-lateral de gaura occipitala mare se gaseste canalul
hipoglos prin care trece nervul hipoglos. Toate procesele nlocuitoare de spaiu
(hemoragii, inflamaii, tumori) duc la compresia centrilor cardio-respiratori din
trunchiul cerebral i a nervilor cu origine aparent n trunchiul cerebral* i la
angajarea tonsilelor cerebeloase n gaura occipital, cu evoluie spre com i deces.
Semnele de paralizie ale nervilor respectivi (ex. paralizia vlului palatin, cu refluarea
nazal a lichidelor) pot fi semne de compresie n loja posterioar a endobazei!
5. Stanca temporalului, situaie, structur, raporturi, corelaii clinice
Stanca temporalului este situata in fosa mijlocie a craniului, in osul temporal.
Stanca temporalului prezinta anterior santul nervului pietros mare, eminenta
arcuata, impresiunea trigeminala. Pe marginea superioara a sa se afla santul
sinusului pietros superior, iar posterior se afla santul sinusului sigmoid si santul
sinusului pietros inferior. Stanca temporalului prezinta porul acustic intern cu meatul
acustic intern, care se continua cu meatul acustic extern si porul acustic extern. De
asemenea, imediat sub marginea posterioara a stancii, se gaseste o mica
depresiune numita fosa subarcuata, mult mai accentuata la copii, prin care trece o
prelungire a durei mater si 1-2 venule. Stanca temporalului are raport lateral cu osul
parietal, anterior cu osul sfenoid, posterior si medial cu osul occipital. De asemenea
are raport cu nervii pietrosi mare si mic, cu sinusul pietros superior, cu sinusul
pietros inferior, cu sinusul sigmoid, cu sinusul pietros inferior, cu gaura jugulara, cu
canalul carotic si cu gaura rupta. Raportul meningelor cerebrale cu urechea medie
explic posibilitatea propagrii infeciilor din urechea medie spre cutia cranian
(determinnd meningite, encefalite). Prezena unui meningiom sau neurinom
acustic n meatul acustic intern determin: compresia n VIII, cu hipoacuzie, tulburri

de echilibru, compresia n VII, cu parez de facial de tip periferic, nsoit de tulburri


de sensibilitate gustativ n 2/3 anterioare ale limbii
6. aua turceasc, definiie, situatie, raporturi, aplicaii clinice
Seaua turceasca se afla pe linie mediana a corpului sfenoidului, delimitata anterior
de tuberculum sellae, iar posterior de catre dorsum sellae. Seaua turceasca prezinta
fosa hipofizara, care adaposteste glanda hipofiza. Seaua turceasca vine in raport
anterior cu santul prechiasmatic, unde se afla chiasma optica, cu nervul optic, cu
artera carotida interna, care se continua lateral, posterior cu clivusul, pe care este
asezat truchiul cerebral, cu plexul venos bazilar, lateral prezinta procesele clinoide
medii si vine in raport cu sinusul cavernos. De jur imprejurul glandei hipofize se afla
sinusurile intracavernoase. Tumorile hipofizare (mai frecvent, adenomul hipofizar)
determin compresie pe structuri invecinate: anterior pe chiasma optic , lateral
pe sinusul cavernos , inferior determinnd erodarea lamei osoase ce o separ de
sinusul sfenoidal i prolabarea tumorii n sinus, superior pe diafragma selar
cefalee. Datorit poziiei sale, abordarea chirurgical a hipofizei se face prin
cavitatea nazal, trans-sinusal (prin sinusul sfenoidal).
7. Sinus cavernos, definitie, situaie, coninut, corelaii clinice
Sinusul cavernos este un plex venos mare, localizat de fiecare parte a seii turcesti,
pe fata superioara a corpului sfenoidului. Sinusul cavernos este reprezentat de un
plex venos ale carui vene au peretii extrem de subtiri. El se intinde de la fisura
orbitala superioara (anterior) pana la varful partii pietroase a osului temporal
(posterior). Primeste sange din venele oftalmice superioara si inferioara, vena
cerebrala medie superficiala si sinusul sfenoparietal. Canalele venoase din aceste
sinusuri comunica intre ele prin traiecte venoase situate anterior si posterior de tija
glandei hipofizare sinusurile intercavernoase. Sinusurile cavernoase dreneaza
postero-inferior prin sinusurile pietroase superior si inferior si vene emisare in
plexurile bazilar si pterigoid. In interiorul fiecarui sinus cavernos, se afla artera
carotida interna cu ramurile sale mici, inconjurata de plexul carotic si nervul
abducens. Nervii III, IV, impreuna cu doua dintre din cele trei diviziuni ale nervului V
sunt situati in peretele lateral al sinusului. Tromboflebita sinusului cavernos, ce se
poate datora propagrii unei infecii relativ benigne din teritoriul de drenaj al
sinusului (infecii cu localizare n sinusurile maxilare, la nivelul urechii medii, la nivel
mastoidei, orofaringelui sau tegumentului feei), este o afeciune sever, ce pune n
pericol viaa pacientului.
8. Orbita, definiie,raporturi, comunicri, corelaii clinice
Orbitele sunt doua cavitati simetrice, care contin segmentul periferic al
analizatorului vizual. Orbita are forma unei piramide patrulatere, cu axul lung
indreptat inapoi si medial. Baza piramidei este reprezentata de adisul orbitei, iar
varful reprezinta partea mediala a fisurii orbitale superioare. Orbita este formata
superior de catre partea orbitala a osului frontal, inferior de catre fata orbitala a

osului maxilar, lateral de catre fata orbitala a osului zigomatic si mai catre medial,
de aripa mare a sfenoidului, iar peretele medial este format din osul lacrimal, lama
orbitala a etmoidului si de catre procesul orbital al osului palatin. Orbita prezinta
gaurile etmoidale anterioara si posterioara, situate pe sutura frontoetmoidala,
canalul optic, fisura orbitala superioara, fisura orbitala inferioara, santul infraorbital.
Orbita comunica cu fosa mijlocie a craniului prin canalul optic, fisura orbitala
superioara si inferioara, cu fosa anterioara, prin gaurile etmoidale anterioara si
posterioara, cu meatul nazal inferior, prin fosa sacului lacrimal, care se continua cu
canalul nazolacrimal, cu regiunea faciala a maxilarului prin canalul infraorbital, care
se continua cu gaura infraorbitala.
9. Cavitatea nazal, definiie, peretele lateral,tavanul i podeaua,
comunicri
Cavitatea nazala reprezinta primul segment al cailor respiratorii. Partea anterioara a
cavitatii se numeste nas extern, iar restul este adapostita in cavitatea nazala
osoasa, in viscerocraniu, intre orbite. Tavanul cavitatii nazale este alcatuit dinainteinapoi de oasele nazale, spina nazala a osului frontal, lama ciuruita a etmoidului si
fetele anterioara si inferioara ale corpului osului sfenoid. Intre lama ciuruita si fata
anterioara a corpului sfenoidului se gaseste recesul sfenoetmoidal, loc de
deschidere a sinusului sfenoidal. Podeaua cavitatii nazale este formata de palatul
dur. In partea anterioara se observa de fiecare parte a septului, orificiul canalului
incisiv, canal care ajunge pe fata inferioara a palatului osos. Peretele lateral al
cavitatii nazale este format superior de procesul frontal al maxilarului, de osul
lacrimal si de labirintul etmoidal. Inferior, este format din fata nazala a maxilarului,
lama perpendiculara a palatinului si lama mediala a procesului pterigoid. Pe fata
laterala se vad cornetele nazale. Cavitatea nazala comunica cu cavitati pneumatice
numite sinusuri: cu sinusul frontal, cu sinusul maxilar si cu labirintul etmoidal. De
asemenea, prin gaura sfenopalatina cavitatea nazala comunica cu fosa
pterigopalatina, iar prin canalul nazolacrimal, cu orbita.
10. Cavitatea nazal - raporturi, septul nazal, mucoasa nazal, organul
vomeronazal,
corelaii clinice
Cavitatea nazala este situata in viscerocraniu, intre cele doua orbite. Are raporturi
cu sinusurile frontale, cu sinusul sfenoidal, cu sinusurile maxilare si cu labirintul
etmoidal. Septul nazal este format superior de catre lama perpendiculara a
etmoidului, care se articuleaza cu creasta sfenoidului, iar inferior de catre lama
perpendiculara a vomerului si de palatul dur. Septul nazal imparte cavitatea nazala
in doua cavitati simetrice. Cavitatea nazala este captusita de tunica mucoasa
nazala, careia i se disting doua regiuni: regiunea olfactiva corespunde lamei
ciuruite, cat si zonelor invecinate ale septului si cornetului nazal superior. Ea
reprezinta portiunea periferica a analizatorului olfactiv. Regiunea respiratorie este

groasa, bogat vascularizata, cu numeroase glande nazale si seroase. Organul


vomeronazal Jacobson este un organ specializat in detectarea feromonilor la
mamifere si este prezent si la om, in viata fetala. Este bogat in chemoreceptori
sensibili la feromoni. Importanta la om sugarul recepteaza feromonii mamei prin
atingerea pielii, ceea ce duce la cortificarea de tip familial si, in general, la o
dezvoltare psihica armonioasa. Corelatii clinice:
Hipertelorismul latime crescuta a radacinii nasului, poate fi un caracter racial sau
o anomalie congenitala sau asociata altor anomalii.
Deviatia de sept cea mai frecventa malformatie nazala, are ca efect secundar o
ventilatie deficitara.
Datorita caracterului vascular al mucoasei, chiar si in conditiile unei structuri osoase
normale, edemul marcat de inflamatiile mucoasei nazale duce la obstructie nazala.
Epistaxisul hemoragie cu punct de plecare in fosa nazala, cel mai frecvent la
nivelul petei vasculare Kisselbach. Poate fi: de cauza locala sau de cauza generala
ex: din hipertensiunea arteriala.
11. Sinusuri paranazale - frontal, etmoidal i sfenoidal definiie, situaie,
raporturi, corelaii clinice
Sinusurile paranazale sunt cavitati pneumatice sapate in oasele din jurul cavitatii
nazale. Ele sunt reprezentate de: sinusurile frontale, maxilare, sfenoidal si labirintul
etmoidal. Sinusul frontal este situat in grosimea osului frontal, are raporturi cu
cavitatea nazala, cu orbita si cu fosa craniana anterioara. El se deschide in meatul
nazal mijlociu, prin intermediul unor celule etmoidale. Sinusul sfenoidal este sapat
in osul sfenoid si are raport cu seaua turceasca, cavitatea nazala, sinusul cavernos,
fosa craniana mijlocie si cu santul carotic. El se deschide in dreptul recesului
sfenoetmoidal. Labirintul etmoidal, format din totalitatea celulelor etmoidale, este
situat intre cavitatea nazala si peretele medial al orbitei. Celulele etmoidale se
deschid separat la nivelul meaturilor nazale. Corelatii clinice: sinuzitele reprezinta
inflamatii ale mucoasei sinusurilor paranazale si este o boala foarte frecventa. La
adulti, cel mai frecvent este afectat sinusul maxilar, iar la copii, celulele etmoidale.
Sinuzitele se pot complica cu acumulare de puroi, cu extinderea infectiei in orbita,
cu o meningita sau tromboflebita de sinus cavernos.
12. Sinusul maxilar - definiie, situaie, raporturi, corelaii clinice
Sinusul maxilar se afla in grosimea osului maxilar si este cel mai mare dintre
sinusuri. Peretele superior corespunde podelei orbitei, iar cel medial il desparte de
cavitatea nazala si este format de maxilar, palatin si de cornetul nazal inferior. Pe
peretele medial se gaseste deschiderea sinusului in meatul nazal mijlociu. Inferior,
sinusul se prezinta ca un sant scobit in procesul alveolar al maxilarului, in care

proemina relieful radacinilor dentare. Raporturile sinusului maxilar cu craniul,


premolarii si molarii determina urmatoarele consecinte:
Sinuzita odontogena prin propagarea inflamatiei de la radacina dintelui la
mucoasa sinusala.
In sinuzutele cronice, cu colectii inchistate, deschiderea sinusului maxilar se
realizeaza prin trepanatia procesului maxilar al cornetului nazal inferior, in meatul
nazal inferior, pentru a favoriza drenarea secretiilor.
13. Fontanelele definiie, localizare, evoluie, implicaii clinice
Fontanelele sunt spatii membranoase largi la nou-nascuti, la nivelul suturilor dintre
oasele cutiei craniene. Astfel, la jonctiunea suturilor coronara si sagitala si frontala,
se afla fontanela anterioara de forma romboida. Intre suturile sagitala si lamboida,
se afla fontanela posterioara de forma triunghiulara. La 30% din cazuri se descrie si
o fontanela in partea posterioara a suturii sagitale fontanela sagitala. De
asemenea, intre oasele occipital, parietal si temporal se afla sutura mastoidiana, iar
intre oasele frontal, parietal, zigomatic si temporal, se afla fontanela sfenoidala.
Fontanelele se osifica si se inchid si se osifica. Fontanela anterioara se osifica dupa
prima jumatate al celui de-al doilea an de viata, fontanela posterioara se osifica
dupa luna a VI-a, fontanela sfenoidala se osifica intre luna a III-a si a VI-a, fontanela
mastoidiana se osifica dupa primele III luni de viata. Implicatii clinice: urmarirea
dimensiunilor pentru diagnosticul rahitismului. Inchiderea precoce si sincrona
determina microcefalie. Inchiderea precoce si asincrona determina anomalii de
forma ale craniului. Macrocefalia se datoreaza de obicei unei hidrocefalii, iar craniul
are forma unui balon. Prezenta fontanelelor permite realizarea ecografiilor trans
fontanelare, ce permit aprecierea dezvoltarii creierului.
14. Fosele temporal, infratemporal i pterigopalatin, definiie i
coninut
Fosa temporala este o depresiune ce ocupa, de fiecare parte, fata laterala a
craniului, sub liniile temporale si este delimitata inferior de arcada zigomatica, unde
comunica cu fosa infratemporala. In fosa temporala se afla muschiul temporal.
Fosa infratemporala denumita si spatiu pterigomaxilomandibular, este o
depresiune osoasa situata pe suprafetele laterale ale craniului, inferior si medial de
arcul zigomatic, sub fosa temporala. In fosa infratemporala se gasesc cei doi muschi
pterigoidieni, nervul mandibular si artera maxilara.
Fosa pterigopalatina este un spatiu piramidal mic, intre procesul pterigoid al
sfenoidului si osul palatin, medial de fosa infratemporala, cu care comunica. In fosa
pterigopalatina se afla ganglionul pterigopalatin, nervul maxilar si ramurile lui,
terminatiile arterei maxilare si se deschid o serie de orificii si canale de comunicare
cu regiunile invecinate, pentru vase si nervi.

15. Mandibula - descriere, repere anatomice, bazele anatomice ale


manevrei de reducere a luxatiei de mandibul
Mandibula este un os median, situat in partea anterioara si inferioara a
viscerocraniului. Mandibula are forma de potcoava concava posterior, cu capetele
indreptate in sus, fiind alcatuita dintr-un corp si doua ramuri. Corpul prezinta o fata
interna si o fata externa. Fata externa prezinta protuberanta mentala, limitata
lateral de tuberculul mental. Lateral de ea se vede gaura mentala. Pe fata laterala a
corpului se gaseste linia oblica. Fata interna prezinta median spina mentala, iar
lateral fosele digastrice. Lateral de acestea, se afla linia milohioidiana, ea separa
doua depresiuni: fosa sublinguala si fosa submandibulara. Ramurile mandibulei
formeaza cu corpul un unghi, numit unghiul mandibulei. Marginea superioara se
continua cu condilul mandibulei, separat prin incizura mandibulei de procesul
coronoid. Inferior de condil se gaseste fosa pterigoidiana. Pe fata laterala, pe
unghiul mandibulei, se afla tuberozitatea maseteriana si pterigoidiana. Pe fata
mediala se gaseste gaura mandibulei, limitata de o lama osoasa, numita spina spix
care este reper in anestezia nervului mandibular. Inferior de gaura se gaseste
santul milohioidian, prin care trece manunchiul vasculonervos omonim. Tehnica de
reducere a luxatiei: capul pacientului se fixeaza pe un plan dur si se realizeaza
manevra de sertar mandibular presiune indreptata in jos si apoi spre posterior,
pentru depasirea tuberculului articular.

16. Mm. mimicii, enumerare, inervaie. Aspectul paraliziei de facial


Muschii mimicii sunt reprezentati de: m. epicranian, m. procerus, m. auricular
anterior, m. auricular superior, m. auricular posterior, m. orbicular al ochiului, m.
sprancenos, m. coborator al sprancenei, m. nazal, m. coborator al septului, m.
orbicular al gurii, m. buccinator, m. ridicator al buzei superioara si al aripii nasului,
m. ridicator al buzei superioare, m. ridicator al unghiului gurii, m. zigomatic mic, m.
zigomatic mare, m. rizorius, m. coborator al unghiului gurii, m. coborator al buzei
inferioare, m. mental. Invervatia acestor muschi provine din nervul facial, deoarece
muschii au origine embrionara din al doilea arc branhial. Paralizia de nerv facial:
leziunile centrale se manifesta prin paralizia muschilor mimicii din etajele mijlociu
si inferior in miscarile voluntare. In miscarile semiautomate si cele reflexe,
contractia este posibila, daca nucleul motor si caile extrapiramidale sunt indemne.
Leziunile periferice se manifesta prin paralizia ipsilaterala a muschilor mimicii, la
care se pot asocia tulburari de secretie lacrimala si salivara si tulburari de
sensibilitate gustativa, daca este afectat si ganglionul geniculat.
17. Mm. masticatori, enumerare, situaie, noiuni minimale de
biomecanic, inervaie
Muschii masticatori sunt reprezentati de: m. temporal, m. maseter, m. pterigoidian
medial, m. pterigoidian lateral, m. lung al capului, m. drept anterior al capului, m.

drept lateral al capului. Inervatia lor este realizata de nervul trigemen, de ramura
mandibulara, prin originea embriologica din primul arc branhial. Muschii masticatori
sunt situati in jurul mandibulei si realizeaza aparatul masticator. Masticatia este
realizata in primul rand de muschiul maseter. M. maseter si m. pterigoidian medial
sunt muschi cu structura multipenata, iar m. temporal este bipenat. M. pterigoidian
lateral difera de ceilalti, fiind un muschi cu fibre paralele. Miscarea de coborare a
mandibulei este realizata de m. pterigoidieni laterali, m. milohioidieni si digastrici.
Miscarea de ridicare a mandibulei este realizata de m. maseteri, pterigoidieni
mediali si temporali.
18. Mm. hioidieni, enumerare, inervatie, aciune
Muschii hioidieni se impart in suprahioidieni si infrahioidieni. Muschii suprahioidieni
sunt reprezentati de: m. digastric, m. stilohioidian, m. milohioidian, m.
geniohioidian. Iar muschii infrahioidieni sunt reprezentati de: m. sternohioidian, m.
omohioidian, m. sternotiroidian, m. tirohioidian si m. ridicator al glandei tiroide.
Inervatia muschilor suprahioidieni: m. digastric si stilohioidian din n. facial.
Pantecele anterior al muschiului milohioidian n. mandibular. M. geniohioidian
plexul cervical. Muschii infrahioidieni sunt inervati de plexul cervical, prin
intermediul ansei cervicale. Muschiul tirohioidian primeste in mod obisnuit inervatia
printr-o ramura a n. hipoglos. Actiune: au rol in deglutitie, fonatie si respiratie.
Muschii suprahioidieni intervin si in masticatie. In timpul faringian, contractia tuturor
muschilor suprahioidieni, ridica osul hioid, realizand inchiderea laringelui si
separarea caii digestive de cea aeriana.
19. Mm. SCM origine, inserie, topografie, raporturi, inervaie,
biomecanica. Baza anatomic a torticolisului.
Muschiul sternocleidomastoidian are doua origini distincte: pe fata anterioara a
manubriului sternal si pe extremitatea sternala a claviculei. Unele dintre fibrele cu
origine claviculara se alatura celor sternale si se insera pe fata laterala a procesului
mastoidian si pe extremitatea laterala a liniei nucale superioare. Restul fibrelor se
insera pe marginea anterioara, varful si fata laterala a procesului mastoidian.
Topografia apartine regiunii sternocleidomastoidiene si prin marginile sale
delimiteaza regiunile anterioara si laterala ale gatului. La baza gatului, muschiul
acopera articulatia sternoclaviculara si originea muschilor sternohioidian si
sternotiroidian. Mai profund se afla confluentul venos jugulo-subclavicular, apoi
urmeaza un plan nervos constituit din nervul frenic, ansa subclaviculara si nervul
vag, iar posterior de acesta artera subclavie, artera carotida comuna. In partea
mijlocie a regiunii sternocleidomastoidiene, muschiul are raporturi stranse cu
manunchiul vasculonervos al gatului, cu radacinile ansei cervicale si cu trunchiul
simpatic. In trigonul carotic, raporturile muschiului cu vasele se modifica: artera
carotida comuna se indeparteaza de acesta, muschiul pastrand raportul doar cu
vena jugulara interna. Deasupra unghiului mandibulei, pe fata profunda a
muschiului, se gasesc: pantecele posterior al digastricului, muschii scaleni si

formatiunile vasculonervoase latero-faringiene. Muschiul are raporturi mai stranse


cu vena jugulara interna si cu nervul accesor, care patrund in grosimea lui. In
apropierea insertiei lui, acopera muschii ridicator al scapulei si splenius al capului.
Muschiul este vascularizat de: arterele suprascapulara, tiroidiana superioara si
occipitala. Inervatia este asigurata de nervul accesor prin 1-3 ramuri din plexul
cervical. Contractia unilaterala flecteaza capul, il inclina de aceeasi parte si il
roteste de partea opusa. In contractia bilaterala, cu punct fix pe occipitomastoidian,
muschii devin inspiratori auxiliari. Torticolismul (gat stramb) este o afectiune
manifestata prin contractia mai mult sau mai putin dureroasa a muschilor gatului,
care limiteaza miscarile de rotatie ale capului. Capul este inclinat lateral, spre
partea afectta, in timp ce este rotat spre partea opusa. Printre cauze se enumera si
adenopatia ganglionilor limfatici cervicali superiori, a caror inflamatie duce la iritatia
ramurii externe a nervului accesor.

20. Sindromul de defileu scalenic, bazele anatomice


Prin defileul interscalenic trec: ramurile ventrale si trunchiurile plexului brahial,
portiunea interscalenica a arterei subclavii. In cazul compresiei manunchiului
vasculonervos prin hipertrofia sau contractia spastica a muschilor scaleni anterior
sau mijlocii, prezenta unei coaste cervicale sau a calusului vicios in fracturi de
clavicula, pot aparea:
-

Sindromul neurogen manifestat prin tulburari de tip senzorial,


predominante, reprezentate de dureri sau parestezii, sau motor de la
scaderea fortei musculare pana la atrofii semnificative
Sindromul arterial manifestat prin slabiciune musculara, paloare (eventual
cianozare), racire si dureri la nivelul membrului superior (mai ales la mana)

21. Fascia cervical, alctuire i dispoziie general


Nomenclatura internationala descrie o singura fascie cervicala, pe care o considera
ca structura unitara, derivata din tesutul conjunctiv al gatului si diferentiata in trei
lame: lama superficiala, lama pretraheala si lama paravertebrala. Lama superficiala
se dispune in jurul gatului. Insertia superioara se face de-a lungului unei linii ce
uneste protuberanta occipitala exterioara cu cea mentala, iar insertia inferioara
pleaca de la nivelul fetei anterioare a manubriului, urmareste clavicula, acromionul,
spina scapulei, ajunge pe muschiul trapez si apoi pe muschiul latissimus dorsi si se
continua cu fascia acestuia. Lama pretraheala se insera superior pe osul hioid, iar
inferior pe marginile superioare ale oaselor scapulare, pe clavicule si pe incizura
sternala. Lama paravertebrala se fixeaza superior pe baza craniului si care inferior
se continua cu tesutul conjunctiv al mediastinului. Lateral se prinde pe tuberculii
anteriori ai proceselor transverse cervicale. Fiecare lama este anexata unui plan

muscular pe care-l acopera, formand muschilor respectivi fascii si septuri


intermusculare.
22. Lama superficial a fasciei cervicale i platysma
Lama superficiala este situata sub tegument si muschiul platysma, in planul
muschilor sternocleidomastoidieni si trapezi. Lama poate fi considerata ca fiind
formata din doua jumatati simetrice, ce se continua pe linie mediana si care,
posterior, se fixeaza pe coloana cervicala, astfel incat ea apare ca un invelis fibros
ce inconjoara tot gatul. Insertia superioara se face de-a lungul unei linii ce uneste
protuberanta occipitala externa cu cea mentala, fixandu-se succesiv pe: linia nucala
superioara, fata laterala si marginea anterioara a mastoidei, arcul zigomatic, fascia
maseterina, unghiul si marginea inferioara a corpului mandibulei. Insertia inferioara
pleaca de pe fata anterioara a manubriului sternal, urmareste clavicula, trece apoi
pe acromion si pe spina scapulei, pe unde coboara pe muschiul trapez si latissimus
dorsi, continuandu-se cu fascia acetuia. In sens transversal, cele doua lame
superficiale se continua intre ele, determinand pe linia mediana anterioara o
ingrosare mai evidenta sub osul hioid.
Muschiul platysma apartine functional muschilor mimicii. El se prezinta ca o lama
musculara lata si subtire, situata subcutatat si intinsa din regiunile deltoidiene si
infraclaviculara, pana la partea inferioara a fetei. Insertiile sale inferioara cutanate
si fasciala se fac pe fata profunda a pielii regiunilor infraclaviculara si deltoidiana si
pe fasciile muschilor pectoral mare si deltoid, fibrele se indreapta oblic, superior si
medial si se termina astfel: fibrele mediale se incruciseaza cu cele opuse si se
insera pe protuberanta mentala si pe pielea acestei regiuni. Fibrele mijlocii se insera
pe corpul mandibulei, iar fibrele laterale, la nivelul unghiului gurii si pe fascia
maseterina. Dezvoltat din arcul branhial II, muschiul este inervat de nervul facial.
Contractia sa determina coborarea unghiului gurii, ridicarea si incretirea pielii
gatului si a partii superioare a toracelui.
23. A. subclavie, traiect, raporturi, enumerare ramuri
Artera subclavie stanga are originea in arcul aortic si are un traiect oblic
intratoracic, pana inapoia articulatiei sternoclaviculare stangi. Artera subclavie
dreapta se desprinde din truchiul brahiocefalic, posterior de articulatia
sternoclaviculara dreapta. In partea prescalenica, cele doua artere subclavii au
raporturi putin diferite. Artera subclavie dreapta este acoperita anterior de trei
planuri: osteomuscular alcatuit din articulatia sternoclaviculara dreapta, partea
mediala a claviculei si muschii sternocleidomastoidian si sternotiroidian. Sub
aceasta, se afla planul venos reprezentat de vena subclavie, urmand planul nervos.
El desparte artera de vena si este format dinspre medial spre lateral de: nervul vag,
ansa subclavie si nervul frenic. Nervul vag da pe sub artera nervul laringeu recurent
drept. Inferior, artera subclavie se afla pe versantul anterior al domului pleural. In
partea stanga, aceasta parte presalenica prezinta mici deosebiri. Artera subclavie

stanga se afla mai in profunzime, iar artera carotida comuna stanga, pe un plan
anterior. Nervul vag incruciseaza artera in partea sa intratoracica, iar nervul
laringeu recurent stang inconjoara arcul aortic. Artera subclavie stanga este
inconjurata de canalul toracic. In rest, celelalte raporturi sunt asemanatoare. Partile
interscalenica si postscalenica sunt identice. Partea interscalenica artera subclavie
este culcata pe fata superioara a primei coaste intre muschii scaleni anterior si
mijlociu. Aceasta este marginita anterior de tuberculul scalenic. Superior, artera
prezinta raporturi cu plexul brahial. Partea postscalenica se intinde de la muschii
scaleni pana la marginea primei coaste, unde se continua cu artera axilara. In
aceasta parte, ea se afla mai superficial. Anterior vine in raport cu vena subclavie,
vena jugulara externa si nervul muschiului subclavicular. Superior este acoperita de
muschiul platysma si de fascia cervicala. Posterior si lateral se gasesc trunchiurile
plexului brahial. Inferior se afla prima coasta si prima digitatie a muschiului dingtat
anterior. Ramuri: arterele vertebrala, toracica interna, tiroidiana inferioara,
transversa a gatului si trunchiul costocervical.
24. A. vertebral - traiect, raporturi, sursa pentru poligonul arterial
Este prima ramura ascendenta, din partea prescalemica a arterei subclavii. Ea
participa in special la vascularizatia encevalulu. De la origine, artera vertebrala se
indreapta spre gaura transversa a vertebrei C6. De aici trece succesiv prin gaurile
transversare a tuturor vertebrelor cervicale. In acest canal, ea se gaseste impreuna
cu vena vertebrala si nervul vertebral. De la gaura transversara a axisului, se
indreapta lateral spre gaura transversa a atlasului. Ocoleste masele laterale ale
acestuia, perforeaza membrana atlantooccipitala posterioara, duramater si intra in
craniu prin gaura mare. Apoi se indreapta medial, inconjurand bulbul si se aseaza
pe apartea bazilara a osului occipital (clivus). Aici, cele doua artere vertebrale se
unesc si formeaza artera bazilara, care se imparte in ramurile terminale: cerebrale
posterioare. Acestea participa la formarea cercului arterial al creierului denumit
clasic poligonul arterial de la baza creierului (Willis). Artera are raporturi posterior cu
procesul transvers C7, muschiul lung al gatului si ganglionul stelat. Medial are
raporturi cu esofagul, carja canalului toracic (in stanga) si nervul laringeu recurent.
Lateral se afla prima parte a arterei tiroidiene inferioare, muschiul scalen anterior si
nervul frenic, anterior se afla artera carotida comuna, tiroidiana inferioara si vena
vertebrala. Ramuri: a. spinala posterioara, a. spinala anterioara, a. cerebeloasa
inferioara si posterioara.
25. A. toracic intern traiect, raporturi, importan clinic
Ia nastere de pe fata inferioara a arterei subclaviei, lateral de artera vertebrala si de
ansa subclavie. Ea trece pe fata anterioara a domului pleural, posterior de vena
subclavie. Artera toracica interna este incrusiata anterior de nervul frenic, care
trece din lateral spre medial. Artera are traiect descendent, paralel cu sternul,
lateral de acesta si posterior de cartilajele costale. Pe fata posterioara a celui de-al
VI-lea cartilaj costal, se imparte in artera musculo frenica si epigastrica superioara.

Artera toracica interna da mai multe colaterale: rr. mediastinale, timice, bronhiale,
ce vascularizeaza unele din viscerele mediastinale.
Anastomoza arterei epigastrice superioare cu cea inferioar n cazul coarctaiei de
aort, aceste anastomoze se dilat mult i asigur devierea sngelui arterial spre
aort, distal de sediul coarctaiei. Dac coarctaia este situat proximal de originea
arterei subclaviculare stngi, semnele clinice (tensiunea arterial mai mic la braul
drept) i radiologice (eroziuni ale marginilor inferioare ale coastelor, datprate
dilatrii anastomozelor arteriale) sunt prezente doar pe partea dreapt.
Anastomoza arterelor intercostale anterioare cu cele posterioare n cazul coarctaiei
de aort sau n cazul obstrurii intrinseci sau extrinseci ale aortei, aceste
anastomoze se dilat mult i asigur devierea sngelui arterial spre artera iliac
extern, pentru irigarea membrului inferior (circulaie colateral). n aceast situaie
se pot percepe, la palparea mm drepi abdominali, pulsaiile arterelor dilatate.
Bypassul coronarian Arterele toracice interne sunt considerate la ora actual cele
mai bune grefe de bypass. Iniial au fost utilizate pentru a lega aorta ascendent de
poriunea permeabil, situat distal de obstrucie, a arterei coronariene sau a
ramurei coronariene afectate. Investigaiile ulterioare au relevat rezultate i mai
bune (rat excelent de paten pe termen lung a grefei) dac se pstraz originea
n artera subclavicular.
26. A. tiroidian inferioar - traiect, raporturi, importan clinic
Se desprinde din trunchiul tireocervical si este cea mai mediala ramura al ei. Are un
traiect initial ascendent, paralel cu manunchiul vasculonervos al gatului (medial) si
m. scalen anterior (lateral), pana la procesul transvers C6. Aici se curbeaza medial,
trecand posterior de carotida interna, v. jugulara intern, n. vag si anterior de artera
si vena vertebrala. apoi, artera descrie o curba concava superior si abordeaza polul
inferior al lobilor tiroidieni, unde se ramifica. La acest nivel, ramurile arterei se afla
in raport cu n. laringeu recurent, care poate trece posterior sau printre ele. Raportul
este important de cunoscut pentru a nu leza nervul in tireodiectomii, ce ar duce la
tulburari grave de fonatie, pana la pierderea vocii. artera da urmatoarele ramuri: a.
laringee inferioara, rr, glandulare, a. cervicala ascendenta. Vascularizatia arteriala a
paratiroidelor, atat a celor inferioare cat si a celor suporioare, provine exclusiv din
artera tiroidiana inferioara. din aceste motive, ligaturarea ramurilor terminale ale
arterei tiroidiene inferioare se realizeaza tangent la parenchimul tiroidian. Astfel,
ramurile secundare ale arterei tiroidiene inferioare si nervul laringeu recurentu
raman posterior.
27. A. carotid comun
Limita superioara a arterei este planul ce trece prin marginea superioara a
cartilajului tiroid. Arterele carotide comune au origini diferite: carotida comuna
dreapta trunchiul brahiocefalic, iar artera carotida comuna stanga arcul aortic.

Astfel, artera carotida comuna se afla pe tot traiectul sau in regiunile gatului, pe
cand ceastanga se gaseste in prima parte a ei in torace. Artera carotida comuna
stanga vine in raport cu: v. brahiocefalica stanga, cu ramurile cardiace superioare
din nervul vag, cu plamanul stang, cu nervul frenic stang si cu nervul vag.Artera
carotida comuna dreapta vine in raport cu trunchiul brahiocefalic, cu traheea, cu
esofagul si cu venele tiroidiene inferioare. intre trahee si esofag se afla nervul
laringeu recurent stang. In regiunile gatului, cele doua artere au raporturi
asemanatoare. In traiectul lor, trec succesiv prin regiunea sternocleidomastoidiana,
anterioara a gatului si trigonul carotic. La baza gatului a. carotida comuna vine in
raport cu sternocleidomastoidianul, cu m. omohioidian, superior cu ansa cervicala.
in trigonul carotic, este superficiala, acoperita de piele, de m. platysma si de lama
superficiala a fasciei cervicale. Lateral vine in raport cu v. jugulara interna,
posterior cu nervul vag. Anterior glanda tiroida, medial traheea, laringele,
esofagul, faringele, n. laringeu recurent, n. cervicali superiori si medii. Posterior cu
venele cervicale, m. paravertebrali, m. scaleni, n. frenic, a. cervicala ascendenta. Un
reper foarte important este tuberculul carotic reprezentat de procesultransvers al
lui C6. La marginea superioara a cartilajului tiroid, se bifurca in carotida externa si
carotida interna. La acest nivel se afla o dilatatie sinusul carotic.
28. A. carotid intern
Artera carotida interna este cea de-a doua ramura terminala a arterei comune.
Intraiectul sau spre encefal, strabate regiunile gatului, baza craniului, sinusul venos
si la baza emisferelor cerebrale se imparte in ramurile sale. La gat ea se intinde de
la marginea superioara a cartilajului tiroid, pana la fata inferioara a partii
scuamoase a osului temporal, unde intra in canalul carotic In trigonul carotic, ea se
afla superficial si este incrucisata anterior de m. digastric, ce constituie limita
superioara a trigonului. Ea se afla initial lateral si posterior de a. carotida externa si
o incruciseaza posterior, asezandu-se medial. In trigonul caroticare raporturi
posterior procesele transverse cervicale, m. paravertebrali, simpaticul cervical, n.
vag. Medial faringele, n. laringeu superior, a. faringiana ascendenta. Lateral v.
jugulara interna. Anterior si lateral m. sternocleidomastoidian, trunchiul venos
tirolingofacial, n. hipoglos. Dupa trigonul carotic, devine profunda si se gaseste intre
m. stilienisi faringe. Aici are raporturi: lateral m. stilofaringian, stiloglos, n.
glosofaringian. Medial peretele faringian, n. laringeu superior. Posterior de artera
se afla ganglionul cervical superior simpatic. A. carotida interna intra in craniu prin
canalul carotic, apoi strabate sinusul cavernos. La nivelul proceselor clinoide
anterioare, a. devine ascendenta si da nastere a. oftalmice si apoi se imparte in
ramurile terminale: a. cerebrala anterioara, a. cerebrala medie, a. coroidiana
anterioara si comunicanta posterioara.
29. A. carotid extern, traiect, raporturi sistematizate n funcie de
regiunile topografice strbtute

Artera carotida externa incepe la nivelul planului care trece prin marginea
superioara a cartilajului tiroidian si se termina la nivelul colului mandibulei, unde se
imparte in ramurile sale terminale: a. temporala superficiala si a. maxilara. Artera
strabate mai multe regiuni topografice: initial se afla in trigonul carotic, ca dupa sa
fie incrusisata de pantecele posterior al muschiului digastric si sa intre in trigonul
submandibular. In partea superioara a acestuia, artera intra in grosimea glandei
parotide, pentruca inapoia ramrii mandibulei sa se impartain ramurile terminale. In
trigonul carotic se afla initial antero-medial de originea celei interne. Are raporturi:
posterior cu lantul simpatic cervical, planul osteomuscular format din procesele
transverse ale vertebrelor cervicale si m. paravertebrali. Medial m. constrictor
mijlociu al faringelui, a. faringiana ascendenta si n. laringeu superior. Lateral este
in raport cu artera carotida interna si cu v. jugulara interna. Anterior n. hipoglos, v.
linguala, vv.tiroidiene superioare, v. faciala, iar cand exista, cu trunchiul
triolingofacial si este acoperita numai de piele, platysma si de lama superficiala a
fasciei cervicale. In trigonul submandibular, devine profunda si se dispune lateral de
a. carotida internasi de v. jugulara interna, fiind situata intre m. stiloglos si
stilohioidian (lateral) si stilofaringian (medial). In profunzimea glandei parotide
vine in raport cu: lobii glandei, cu n. facial, auriculotemporal, v. jugulara externa.
Artera carotida externa emite 6 colaterale: a. tiroidiana superioara, a. faringiana
ascendenta, a. linguala, a. faciala, a. occipitala si a. auriculara posterioara.
30. A. i vena facial - traiect, raporturi, ramuri, anastomoze
A. faciala ia nastere in trigonul carotic, de pe fata anterioara a a. carotide externe.
Artera are un traiect sinuos, intra in trigonul submandibular, ocoleste glanda
submandibulara medial, pe care lasa un sant, apoi iese pe fata laterala a corpului
mandibulei si se indreapta spre comisura buzelor, apoi spre comisura palpebrala
mediala, unde se termina prin artera angulara.
-

raporturi: medial m. constrictor mijlociu al faringelui, lateral n. hipoglos,


m. stilohioidian,pantecele posterior al digastricului.
ramuri: a. palatina ascendenta, r. tonsilara, a. submentala, rr. glandulare, a.
labiala superioara, a. labiala inferioara, a. angulara.

V. faciala se formeaza la comisura palpebrala mediala, din vena angulara, venele


supratrohleare si vena supraorbitala. Coboara prin santul nazogenian, pe sub
m.zigomatic, pe fata anterioara a maseterului, pana lamarginea inferioara a
corpului mandibulei. Vena se afla posterior de artera, iar la marginea inferioara a
mandibulei, difera de traiectul arterei, inconjurand glanda submandibulara lateral.
Ea se varsa in vena jugulara interna.
-

ramuri: vv. palpebrale superioare, vv.palpebrale inferioare, vv. nazale


externe, vv. labiala superioara, inferioara, v. faciala profunda, rr. parotidiene,
v. palatina externa si v. submentala
anastomoze: se realizeaza anastomoze intre v. angulara si vena oftalmica,
care se varsa in sinusurile venoase ale encefalului.

31. A. i vena lingual - traiect, raporturi, ramuri, anastomoze


A. linguala ia nastere de pe fata anterioara a a. carotide externe sau dintr-un
trunchi comun cu artera faciala trunchi lingofacial. La origine, ea se afla superficial
si in raport cu m. constrictor superior al faringelui si n. laringeu superior. Artera este
incrusisata lateral de n. hipoglos si de v. linguala. Artera descrie o curba deasupra
cornului mare al osului hioid. Superior de acesta, ea are un traiect orizontal, spre
varful limbii, intra pe sub m. stiloglos, care o desparte lateral de n. hipoglos si de v.
linguala. Artera se continua cu ramura terminala a. profunda a limbii.
-

ramuri: r. suprahioidiana, a. sublinguala, rr. linguale dorsale

V. linguala se formeaza prin unirea mai multor afluenti: vv. dosale ale limbii, v.
comitanta a n. hipoglos, v. sublinguala si profunda a limbii.
A. faciala se poate anastomoza inconstant cu cea opusa (Mayer).
32. A. temporal superficial - traiect, raporturi, ramuri
A. temporala superficiala este ramura de bifurcatie a carotidei externe si ii
continua traiectul acesteia.Ea incepe in grosimea glandei parotide, posterior si
medial de colul mandibulei. In traiectul sau ascendent, artera devine superficiala si
trece intre procesul zigomatic al temporalului si meatul acustic extern, spre
regiunea temporala. In regiunea parotidiana, ea se afla posterior de v. temporala
superficiala si de articulatia temporomandibulara si medial de ramurile n. facial. Are
anterior vena si posterior nervul. Artera temporala superficiala da urmatoarele
ramuri:
-

rr. parotidiene
a. transversa a gatului care iese inainte ca a. temporala superficiala sa iasa
din grosimea glandei parotide; are un traiect paralel cu arcul zigomatic si se
distribuie glandei parotide, fetei, m. buccinator, maseter.
rr. auriculare anterioare in general in nr de 3 si vascularizeaza fata laterala
a pavilionului urechii si meatul acustic extern.
a. zigomaticoorbitala are traiect orizontal, superior de arcul zigomatic si
vascularizeaza m. orbicular al ochiului.
a. temporala medie in traiectul sau ascendent, participa la vascularizatia m.
temporal, articulatiei temporomandibulare si a conductului auditiv extern.

Artera temporala superficiala se termina prin ramuri frontale si parietale, care


vascularizeaza tegumentul si m. regiunilor corespunzatoare.
33. A. occipital - traiect, raporturi, ramuri
Artera occipitala are originea in trigonul carotic, din artera carotida externa. Se
alatura pantecului posterior al m. digastric si incruciseaza anterior n. hipoglos, v.
jugulara interna, n. vag si n. accesor. Artera determina pe fata inferioara a stancii

temporalului santul arterei occipitale. Aici, ea are lateral m. sternocleidomastoidian


si pantecele posterior al m. digastric. Isi schimba directia si se indreapta oblic sub
m. splenius al capului, spre protuberanta occipitala externa. Dupa un traiect sinuos,
isi schimba iar directia si perforeaza m. trapez la originea sa. Ramuri:
-

r. mastoidiana inconstanta, pentru celulele mastoide


r. auriculara pentru tegumentul regiunii mastoidiene si fata mediala a
pavilionului urechii
rr. sternocleidomastoidiene pentru m. sternocleidomastoidian
r. meningeana pentru dura mater
rr. occipitale sunt ramurile terminale ale arterei
r. descendenta pentru muschii oblici si drepti posteriori ai capului.

34. Vv. Jugulare i subclavii


V. jugulara interna colectioneaza sangele venos de la nivelul encefalului,
meningelor cerebrale si de la regiuni ale fetei si gatului. Se intinde de la baza
craniului pana inapoia articulatiei sternoclaviculare Superior se formeaza sub gaura
jugulara, unde continua sinusul sigmoidian. Ea prezinta superior bulbul jugular
superior, iar inferior bulbul jugular inferior. In traiectul ei descendent,
esteincrusisata de m. digastric si inferior de m. omohioidian. Ea isi mentine raportul
medial cu a. carotida interna si cu n. vag. Are ca afluenti: sinusurile durei mater si
vene ce aduna sangele din regiunile superficiale si de la viscerele capului si gatului.
V. jugulara externa se formeaza in grosimea glandei parotide din v. occipitala si v.
auriculara posterioara. Se proiecteaza pe o linie ce s eintinde intre unghiul
mandibuleisi jumatatea claviculei. Initial este profunda, apoi devine superficiala,
incruciseaza m. sternocleidomastoidian si intra in fosa supraclaviculara mare.
Devine din nou profunda si se varsa in vena subclavie sau in unghiul dintre aceasta
si vena jugulara interna.
V. subclavie situata anterior de artera, de care estedespartita de m. scalem
anterior si de planul nervos format din n. vag, ansa subclavie si n. frenic. Inferior, pe
prima coasta, determina santul venei subcalvii, anterior de cel al arterei. Anterior
are raporturi cu ,. subclavicular, cu clavicula si cu insertia calviculara a m.
sternocleidomastoidian. Vena subclavie poate fi punctionata si descoperita supra si
infraclavicular, in scopul perfuziilor, transfuziilor sau recoltarilor de sange. Are ca
afluenti: vv. pectorale, v. scapulara dorsala si uneori vena toracoaromiala.
35. Limfaticele capului i gtului
Ganglionii limfatici ai capului prin dispozitia lor generala, formeaza un adevarat cerc
limfatic in jurul limitei sale inferioare, incepand din regiunea occipitala si pana in
regiunea mentoniera. Ganglionii sunt reprezentati de: gg. limfatici occipitali,
retroauriculari, parotidieni superficiali si profunzi, mandibularisi submandibulari,
submentali, retrofaringieni, bucali, linguali. Ganglionii limfatici ai gatului sunt
asezati in doua lanturi cervicale de-a lungul celor doua vene jugulare interna si

externa si sunt reprezentati de: gg. limfatici cervicali superficiali, cervicali profunzi,
jugulodigastric Kuttner intre jugularainterna si digastric, gg. limfatic
juguloomohioidian. Vasele limfatice ale capului si gatului formeaza o retea ce aduna
limfa din teritoriile aferente, in grupele ganglionare descrise. Ele sunt siuase si
insotesc in general trunchiurile venoase. Ganglionii limfatici cervicali profunzi,
reprezinta in general ultima statie de releu. Vasele lor aferente se aduna in regiunea
inferioara a gatului, in trunchiul jugular, aflat pe partea laterala a portiunii terminale
a v. jugulare interne. Indreapta, ele se unesc cu trunchiul subclavicular si cel
bronhomediastinal, formand ductul limfatic drept, care se varsa in unghiul format de
vena subclavie si de vena jugulara interna In stanga, trunchiul jugular se varsa in
canalul toracic.
36. Plexul cervical ramuri sensitive
Plexul cervical asigura prin ramurile sale inervatia cutanata a gatului si capului, a
umarului si peretlui toracic anterior. Ramurile senzitive provin din trunchiurile de
origine si din anse. Ramurile care inerveaza tegumentele gatului si ale capului se
desprind de obicei din ansa mijlocie, iar cele pentru pielea umarului si a peretelui
toracic anterior, din ultima ansa Fibrele din consistenta lor sunt somatosenzitive si
simpatice postganglionare secretorii si vasomotorii.
N. occipital are originea in ansa mijlocie C2-C3, patrunde in regiunea laterala a
gatului si dupa ce inconjoara n. accesor, se indreapta spre procesul mastoid. In
partea superioara, perforeaza fascia si se imparte in numeroase ramuri terminale,
pentru pielea regiunii occipitale, a procesului mastoid si a fetei mediale a
pavilionului urechii 1/3 superioara.
N. auricular apare la marginea posterioara a m. sternocleidomastoidian, sub n.
occipital mic si urca pe fata laterala a muschiului, posterior de v. jugulara externa.
Se indreapta spre lobul urechii si se termina prin doua ramuri: anterioara pentru
regiunea parotidiomaseterina si posterioara pentru fata mediala a pavilionului
urechii, 2/3 inferioare.
N. transvers al gatului cea mai voluminoasa dintre ramuril cutanate ale plexului.
Are originea in ansa mijlocie, fie din C2-C3, fie direct din C3. El se imparte in ramuri
superioare si inferioare, pentru regiunea anterioara a gatului.
Nn. supraclaviculari au originea intr-un trunchi comun C3-C4 si se impart in:
supraclaviculari mediali pentru tegumentul fosei supraclaviculare mica si
manubriul sternal, supraclaviculari intermediari, a caror teritoriu de inervatie se
suprapune partial cu teritoriul nervului intercostal si supraclaviculari laterali
pentru pielea din regiunea superioara si posterioara a regiunii deltoidiene.
37. Plexul cervical ramuri motorii

Ansa cervicala se formeaza anterior de v. jugulara interna, prin unirea a doua


radacini: inferioara C2-C3 si superioara C1-C2, care se alatura n. hipoglos la baza
craniului. Ramurile ansei asigura inervatia m.infrahioidieni, omohioidieni,
sternohioidieni.
Nervul frenic este cea mai lunga si importanta ramura a plexului cervical. Teritoriul
sau de inervatie este reprezentat in primul rand de diafragma si pericard. Nervul
este format din 1-3 radacini Radacina principala provine din ramura ventrala C4,
celelalte isi au originea in C3-C5. Nervul coboara pe scalenul anterior, pana la baza
gatului, patrunde in torace, pe care il strabate aproape vertical si se termina in
grosimea diafragmei. Nervul frenic are raporturi deosebite la intrarea in torace.
Nervul frenic stang se gaseste la distanta de nervul vag, incruciseaza posterior a.
toracica interna. La baza gatului, cei doi nervi frenici primesc cate o ramura de la
nn, subclaviculari si uneori din ganglionul stelat. In continuare,nervul se situeaza
intre pleurasipericard si coboara pana la diafragma. Ei dau ramuri pericardice,
frenico-abdominale.
Nervii frenici accesori au origine variata si intra in alcatuirea nervului frenic Ei pot
avea originea in ramurile ventrale C5 sau se alatura n. subclavicular, din care se
desprind pentru a se uni cu n. frenic.
N. sternocleidomastoidian originea in ansa mijlocie sau C2-C3.
N. muschiului trapez C3-C4.
N. muschiului lung al gatului 3-4 nervi din C2-C4.
N. muschiului lung al capului C1-C3.
N. muschiului drept anterior al capului C1 sau C1-C2.
38. Sinusul carotic definiie, situaie, structur, inervaie, raporturi,
corelaii clinice
Este o formatiune prezenta la om si la multe specii de animale. Lipseste in primii ani
de viata, dar devine evident dupa varsta de 4 ani. Sinusul carotic se afla la nivelul
bifurcatiei arterei carotide externe, adica la nivelul planului ce trece prin marginea
superioara a cartilajului tiroid. Este o zona reflexogena de mare imporanta a
organismului, baroreceptoare,cu efecte regulatoare asupra presiuniisanguine si
frecventei batailor cardiace. Prin presiune sau lovire pe sinus se declanseaza
reflexul sinusal, care are ca efect vasodilatatie periferica si scaderea frecventei
batailor inimii pana la orpirea acestuia. In tunica medie a sinusului carotic
predomina fibrele elastice. In general, peretele este mai subtire si mai usor
depresibil. In tunica externa exista terminatii nervoase senzitive din nervul
glosofaringian prin ramura sinusului carotic si din nervul vag. De asemenea, sinusul
carotic primeste si terminatii nervoase autonome din ganglionul simpatic cervical
superior prin plexul carotic comun. In clinica, masajul sinusal se realizeaza in scop

terapeutic: copresia distal de sinus, declanseaza un reflex depresor, iar compresia


proximal de sinus, declanseaza un reflex presor.
39. Glomusul carotic- definiie, situaie, structur, inervaie, raporturi,
corelaii clinice. Alte formaiuni glomice enumerare
Glomusul carotic este un corpuscul de culoare brun-roscata, fuziform, cu o lungime
de 6-7mm. El prezinta un pol inferior situat chiar in unghiul de bifurcatie al carotidei
comune si un pol superior. Glomusul este inconjurat de tesut conjunctiv si este
cuprins in vagina carotica. El este irigat de 2-3 arteriole aferente din a. carotida
externa sau din bifurcatia carotidelor. Tot prin polul superior, glomusul carotic este
abordat de terminatii nervoase provenite din nervul glosofaringian, din nervul vag si
din ganglionul simpatic cervical superior. In structura glomusului, celulele sunt
asezate fie sub forma de cordoane sau insule, iar alte ori, ca celule izolate,
inconjurate de capilare sinusoide si de terminatii dervoase. Glomusul are o functie
baroreceptoare si protejeaza creierul fata de variatiile presionale. Paraganglionii
sunt formaiuni ce se dezvolt din celule migrate din crestele neurale i sunt dispui
de-a lungul axelor vasculare mari ale trunchiului, de la baza craniului pn la coccis,
n relaie cu sistemul nervos parasimpatic (nervii IX i X) la gt i n mediastinul
superior, respectiv cu ganglionii simpatici pre i paravertebrali, n restul trunchiului.
Au funcie chemoreceptoare i secretoare, declansnd reflexe ce regleaz debitul
vascular. Exemple: corpusculii paraaortici Zukerkandl i glomusul coccigian, care
rmn ca formaiuni bine individualizate i la adult (restul sunt formaiuni difuze,
diseminate pe traiectul vaselor, n hilul viscerelor parenchimatoase sau n pereii
viscerelor cavitare). Paraganglionii pot fi originea unor tumori paraganglionare
(paragangliomi), benigne sau maligne.
40. Nn. lll, lV i Vl, origini, traiect, raporturi, teritorii de inervaie
Nervul oculomotor are originea reala a fibrelor somoatomotorii in mezencefal, in
nucleul n. oculomotor, iar a celor parasimpatice in nucleul accesor autonom
situat anterior de primul. Originea aparenta se afla in fosa interpedunculara. N.
trohlear are originea reala in mezencefal, in nucleul n. trohlear, situat inferior de
nucleul n. oculomotor. Originea aparenta se afla pe fata posterioara a trunchiului
cerebral, inferior de coliculii cvadrigemeni inferiori. Este singurul nerv care se
incruciseaza complet intrunchi. N. abducens are originea reala in nucleul n.
abducens, prin tegmentul pontin. Originea aparenta se afla pe fata antero-laterala a
trunchiului cerebral,la limita dintre bulb si punte. Cei trei nervi se gasesc asezati pe
partea bazilara a occipitalului, acoperiti de trunchiul cerebral. Medial de n.
oculomotor se alfa a. comunicanta posteriora, iar lateral n. trohlear si apoi
trigemen. In continuare, n. oculomotor incruciseaza aa. cerebeloase superioara si
cerebrala posterioara. Acest raport cu vasele explica afectarea sa in periarterita
luetica.Impreuna cu n. trohlear si abducens, se indreapta lateral, avad traiect
ascendent pe fata posterioara a stanciitemporalului, trecand pe sub sinusul pietros
superior. Patrund in sinusul cavernos, la nivelul proceselor clinoide anterioare. In

apropierea iesirii din sinus, nn. oculomotor si oftalmic se impart in ramurile lor
terminale. Traiectul lor prin sinusul cavernos explica paralizia lor globala sau partiala
in anevrismele a. carotide interne si in tronboflebitele de sinus. N. oculomotor se
imparte in doua ramuri: una superioara si alta inferioara. Ramura superioara
inerveaza muschii drept superior si ridicator al pleoapei superioare. Ramura
inferioara inerveaza muschii drept medial, oblic inferior si drept inferior. Inervatia
parasimpatica provine din ganglionul ciliar, unde se realizeaza sinapsa fibrelor pre si
postganglionare. Fibrele sale ajung pe calea nervilor ciliari scurti, la muschiul ciliar si
sfincter al pupilei, realizand mioza. N. trohlear inerveaza muschiul oblic superior, iar
n. abducens inerveaza muschiul drept lateral.
41. N. V, origini, traiect, raporturi, ramuri, teritorii de inervaie
Nervul trugemen este un nerv mixt, cu originea reala a fibrelor somatosenzitive in
ganglionul trigeminal Gasser, iar a celor somatomotorii in nucleul motor al n.
trigemen din punte. Originea aparenta este pe fata anterioara a puntii. Nervul
trigemen are trei ramuri: ofltalmic, maxilar si mandibular.
N. oftalmic inerveaza cutanat etajul superior al fetei. La origine se afla lateral de n.
oculomotor, trohlear si abducens, seindreapta anterior si medial, patrunzand in
peretele lateral al sinusului cavernos. Nervul oftalmic da urmatoarele ramuri:
-

ramura pentru cortul cerebelului


n. lacrimal care patrunde in orbita si se aseaza pe peretele ei lateral si se
distribuie glandei lacrimale si conjunctivi pleoapei superioare. El trimite
ramura comunicanta cu n. zigomatic
n. frontal care trece prin fisura orbitala superioara si se indreapta spre
aditus orbitae.Da urmatoarele ramuri: n. supraorbital, care se imparte intr-o
ramura laterala si una mediala, n. supratrohlear.
n. nazociliar se situeaza intre drept superior si oblic superior si da
urmatoarele ramuri: comunicanta cu ganglionul ciliar, nn. ciliari lungi, n.
etmoidal posterior, n. etmoidal anterior care se imparte in ramuri nazale
interne, ramuri nazale laterale, nazale mediale , nazala externa, n.
infratroheal. Nervul nazociliar se termina prin ramuri palpebrale.

N. maxilar inerveaza cutanat etajul mijlociu al fetei. Se indreapta anterior si lateral


spre gaura rotunda, trecand lateral de sinusul cavernos. Prin gaura rotunda, n.
maxilar trece in fosa pterigopalatina, asezandu-se pe peretele ei posterior. Lateral
de el se gaseste a. maxilara, iar medial gg. pterigopalatin. In orbita se termina cu
ramura sa terminala n. infraorbital. El da urmatoarele ramuri:
-

meningee medie inerveaza dura mater din fosa craniana mijlocie


nn. pterigopalatini care se termina in ganglionul pterigopalatin
n. zigomatic intra ingaura zigomaticoorbitala si da ramurile:
zigomaticotemporala, zigomaticofaciala, care inerveaza pielea regiunilor
respective

n. infraorbital intra in santul infraorbital si da n. alveolari superiori care


formeaza plexul dentar superior

N. mandibular nerv mixt, fiind cea mai laterala ramura a n. trigemen. El se


indreapta spre gaura ovala, pentrunde in ea, iar dupa ce iese din gaura ovala, se
imparte in ramurile sale:
-

meningee a n. mandibular pentru dura mater a fosei mijlocii


n. maseterin patrunde prin incizura mandibulei si inerveaza m. omonim
nn. temporali profunzi trec printre mm. pterigoidieni si inerveaza m.
temporal
n. pterigoidian lateral se afla intre cele 2 fascicule ale muschiului si il
inerveaza
n. bucal are traiect descendent intre procesul coronoid si tuberozitatea
maxilara si inerveaza pielea, mucoasa obrajilo si gingia corespunzatoare
primului molar
n. auriculotemporal inconjoara colul mandibulei, ajungand in regiunea
parotideomaseterina, urca anterior de meatul acustic extern si da
urmatoarele ramuri: n. meatului acustic extern, ramuri parotidiene,
comunicante cu n. facial, nn. auriculari anteriori, r. temporale superficiale.
n. lingual se indreapta inferior de cei doi muschiu pterigoidieni si in
continuare are un traiect orizontal. In traiectul sau da urmatoarele ramuri:
pentru isthmus facium valul palatin, amigdala palatina si planseul bucal,
ramuri comunicante cu n. hipoglos, r. comunicanta cu coarda timpanului. n.
sublingual.
n. alveolar inferior care in canalul mandibular se ramifica si formeaza plexul
dentar inferior

42. Nn. Vll, origini, traiect, raporturi, teritorii de inervaie


Nervul facial este un nerv mixt, avand originea reala a fibrelor branhiomotorii in
nucleul nervului facial din punte, iar a fibrelor visceromotorii in nucleul salivator
superior si in nucleul lacrimal. Originea aparenta se afla in santul bulbopontin. In
craniu, nervul facial, intermediar si vestibulocohlear sun inveliti intr-o teaca
arahnoidiana comuna. N. facial urca pe occipital si pe fata posterioara a stancii
temporalului, acoperit de punte, cerebel si pedunculul cerebelos mijlociu, intre n.
trigemen situat medial si n. glosofaringian, vag si accesor in lateral. N. facial
patrunde prin porul acustic intern, in meatul acustic intern impreuna cu a.
labirintica. La nivelul porului, este situat anterior de n. vestibulocohlear, intre cei doi
gasindu-se n. intermediar. In stanca temporalului, n. facial ocupa canalul facialului,
avand 3 parti. In prima parte a canalului, nervul facial formeaza genunghiul nervului
facial, pe al carui perete anterior se afla ganglionul geniculat. In a doua parte a
canalululi, n. facial este insotit de o ramura din a. meningee medie, iar ultima parte
a canalului tine pana la gaura stilomastoida, prin care n. facial iese din staca. In
continuare se indreapta lateral, patrunzand in grosimea glandei parotide.

Incruciseaza a. auriculara posterioara si trece lateral de a. carotida externa si v.


faciala. N. facial da urmatoarele ramuri:
-

N. Pietros mare care se desprinde la nivelul ganglionului geniculat, si se


uneste cu n. pietros profund, formand n. canalului pterigoidian, care ajunge la
ganglionul pterigopalatin. Acest nerv contine fibre parasimpatice
visceroaferente preganglionare pentru glandele lacrimala, palatine, nazale si
faringiene, fibre motorii pentru mm. valului palatin si fibre visceroaferente
pentru peretele superior al cavitatii nazale si bucale.
N. Scaritei contine fibre eferente branhiomotorii pentru m. scaritei
N. Auricular posteior se desprinde in apropierea gaurii stilomastoide si
inerveaza muschii auriculari si m. occipital.
R. Digastrica fibre visceroeferente pentru pantecele posterior al digastricului
si pentru m. stilohioidian.
R. Comunicanta cu n. glosofaringian formeaza ansa descrisa de Haller,
lateral de v. jugulara interna. Ea este o ramura inconstanta si variabila.
R. Linguala inconstanta, se desprinde din r. stilohioidiana.

Nervul facial se termina in moduri diferite: uneori bifurcandu-se intr-o ramura


superioara si alta inferioara, alteori prin trei ramuri superioara, mijlocie si
inferioara; sau formand plexul parotidian in jurul venei jugulare externe. Din acest
plex pleaca urmatoarele ramuri:
-

R.
R.
R.
R.
R.

Temporale pentru mm. pielosi din etajul superior al fetei


Zigomatice pentru mm. pielosi din etajul mijlociu al fetei
Bucale pentru mm. orbicular al gurii, buccinator si nazal
Marginala a mandibulei pentru muschii barbiei si ai buzei inferioare
Colli pentru m. platysma.

N. intermediar sau VII bis, are traiect comun cu nervul facial si reprezinta
componenta vegetativa preganglionara a acestuia. Prelungirile sale periferice culeg
stimulii gustativi de la cele doua treimi anterioare ale mucoasei linguale. De
asemenea, prin n. coarda timpanului se alatura cu n. lingual si ajunge la ganglionul
sublingual si submandibular, de unde fibrele ajung la glandele respective.
43. Nn. lX origini, traiect, raporturi, teritorii de inervaie
N. glosofaringian are originea reala a fibrelor branhiomotorii in treimea superioara a
nucleului ambiguu, a celor parasimpatice in nucleul salivator inferior din bulb, iar
acelor senzitive in ganglionul inferior de pe traiectul nervului. Originea aparenta se
afla in santul lateral posterior intre nervul facial si vestibulocohlear. In traiectul
intercranian, este invelit intr-o teaca proprie, situata anterior de nervul vag si
accesor. Cei trei nervi se gasesc pe tuberculul occipital inveliti intr-o teaca
arahnoiiana, acoperiti de flocculus. Ei ies din craniu prin gaura jugulara, n.
golosfaringian fiind situat in partea ei antero-mediala, lateral de sinusul pietros
inferior. La iesirea din craniu, n. glosofaringian se alfa in spatiul delimitat anterior de
muschii care se insera pe procesul stiloid, posterior de lama prevertebrala a fasciei

cervicale, medial de faringe si lateral de m. sternocleidomastoidian. Inferior, n.


glosofaringian se gaseste intre cele doua artere carotide, venind in raport medial cu
m. constrictor superior al faringelui. N. glosofaringian se indreapta anterior si medial
spre limba. In aceasta ultima portiune, se gaseste profund de m. stiloglos. N.
glosofaringian da urmatoarele ramuri:
-

N. Timpanic se desprinde din ganglionul inferior, patrunde impreuna cu r.


timpanica din a. faringiana ascendenta in canalul timpanic de pe fata
inferioara a stancii. Intra in alcatuirea plexului timpanic din care se desprind:
n. pietros mic care iese impreuna cu n. pietros mare prin gaura rupta,
jungand la ganglionul otic; nn. caroticotimpanici care se distribuie mucoasei
timpanice si glomusului carotic; si ramura tubara pentru mucoasa tubei
auditive.
R. Comunicanta cu ramura comunicanta a n. vag = careajunge la gg. superior
al n. vag
R. Sinusului carotic care reprezinta calea aferenta a reflexului baro si
chemoreceptor.
R. Faringiene formeaza impreuna cu ramurile din vag si din simpaticul
cervical plexul faringian situat pe laturile faringelui.
R. M. stilofaringian pentru muschiul stilofaringian
R. Tonsilare pentru mucoasa dintre cele doua arcuri palatine
R. Linguale care inerveaza senzitiv treimea posterioara a mucoasei linguale
prin fibre visceroaferente generale, prin fibre visceroaferente speciale
papilele valate si foliate, iar parasimpatic glandele linguale.

44. Nn. X. origini, traiect, raporturi, teritorii de inervaie

45. Nn. Xl i Xll, origini, traiect, raporturi, teritorii de inervaie


46. Glanda parotid, definiie, situaie, raporturi, inervaie
Glanda parotida este o glanda salivara mare, pereche, situata in afara cavitatii
bucale, in partea laterala si posterioara a fetei, corespunzatoare regiunii
parotideomastereice. Ea are o forma neregulata si cantareste 25-30 g. Glanda
parotida este formate dintr-o parte superficiala si o parte profunda. Partea
superficiala este acoperita de piele, de m. platysma, m. rizorius si de fascia
parotidiana. Pe partea profunda se gaseste ductul parotidian si vine in raport cu
artera carotida externa,cu a. auriculara posterioara, a. maxilara, a. temporala
superficiala. Lateral de acest planse gaseste planul venos, constituit din vv. jugulara
externa, si retromandibulara, cu afluentii lor de origine. Formatiunile nervoase sunt
situate intr-un plan mai superficial si sunt reprezentate de n. facial si plexul
parotidian. Glanda parotida prezinta o glanda accesorie, care se prezinta ca un
nodul, situat in vecinatatea ductului parotidian, in care isi varsa produsul de
secretie. Glanda parotida este vascularizata de ramurile parotidiene din a.

temporala superficiala, ramuri din a. transversa a fetei si auriculara posteriara.


Venele glandei se varsa in vv. retromandibulara, jugulara externa si in afluentii lor
de origine. Limfaticele dreneaza in gg. parotidieni profunzi. Inervatia glandei este
vegetativa, simpatica si parasimpatica. Fibrele parasimpatice postganglionare
provin din ganglionul otic, prin intermediul n. auriculotemporal. Cele parasimpatice
preganglionare provin din nucleul salivator inferior din bulb, prin intermediul n.
glosofaringian, pietrosul mic si plexul timpanic, iar fibrele simpatice isi au originea in
ganglionul cervical superior si ajung la glanda pe calea plexului carotic extern.
47. Glandele salivare submandibular i sublingual definiie, situaie,
raporturi, inervaie
Glanda submandibulara este un organ pereche, de forma triunghiulara. Ea se afla
inferior de planseul cavitatii bucale, in regiunea trigonului submandibular. Fata
superficiala a glandei este in raport superior cu corpul mandibulei, pe care se
gaseste la acest nivel fosa submandibulara, si cu m. pterigoidian medial. In rest, ea
este acoperita de pliele, m. platysma si lama superficiala a fasciei cervicale. Pe fata
profunda a glandei segasesc vasele submentale si ganglionii limfatici
submandibulari, vena faciala, n. hipoglos, vasele linguale, si corespunde muschilor
din aria trigonului submandibular. Glanda este vascularizata de ramurile glandulare
ale a. faciale. Inervatia simpatica provine din plexul carotic extern, iar cea
parasimpatica de la gg. submandibular. Originea fibrelor preganglionare o constituie
nucleul salivator superior din punte. Limfa dreneaza catre ganglionii submandibulari
situati in jurul glandei.
Glanda sublinguala este situata pe planseul cavitatii bucale, caruia ii apartine. Ea
face partedin grupa glandelortubuloacinoase si produce saliva mixta. Sublingualanu
este o glanda unica, ci esteformata dintr-un pachet de glande. Glanda sublinguala
este inconjurata de tesut conjunctiv lax si este situata medial de corpul mandibulei,
lateral de m. genioglos si deasupra muschiului milohioidian. Intre glanda si m.
genioglos se afla ductul submandibular si n. lungal. Posterior se gaseste ganglionul
sublingual, atasat n. lingual. Glanda este vascularizata de ramuri ale a. sublinguale,
iar venele dreneaza catre v. linguala, iar limfaticele in ganlionii submandibulari.
Glanda este inervata de plexul carotic extern, de fibre parasimpatice
postganglionare din gg. sublingual si de fibre preganglionare din nucleul salivator
superior din punte.
48. Glanda tiroid, definiie, situaie, structur, raporturi, vascularizaie.
Implicaii clinice.
Glanda tiroida este un organ unic, cu functie endocrina, situat inpartea
infrahioidiana a reiunii anterioare a gatului, in dreptul vertebrelor C7-T1. Este
formata din doi lobi: stang si drept, uniti prin istmul tiroidian. Pe marginea lui
superioara se gaseste frecvent lobul piramidal. Lobii piramidali sunt mai voluminosi
ispre extremitatea inferioara. Fiecare lob este in raport anterior si lateral cu cele

douaplanuri ale m. infrahioidieni , inveliti de lama pretraheala a fasciei cervicale, iar


spre suprafata, cu , m. sternocleidomastoidieni si cu lama superficiala a fasciei
cervicale. Medial, lobul corespunde lamei laterale a cartilajului tiroid, cartilajului
crocoid si primelor 4-5 inele ale traheei, iar posterior de aceste formatiuni, esofagul
si faringele. In unghiul dintre trahee si esofag se gaseste n. laringeu recurent, insotit
de cativa ganglioni limfatici, de ramuri ale a. tiroidiene inferioare. Structura: glanda
tiroida este invelita la periferie de o capsula fibroasa, prelungita in interior prin
tracturi care separa incomplet lobulii glandulari. Acestia sunt constituiti din foliculi,
intre care se gaseste stroma conjunctiva, ce contine numeroase capilare saguine si
limfatice, fibre conjunctive de reticulina, terminatii nervoase si celule C. Glanda
tiroida este vascularizata de aa. tiroidiene sperioare si inferioare. Inervatia este
vegetativa, ea provine din cei trei ganglioni simpatici cervicali, in special de la cel
mijlociu, fie ca ramuri directe, fie prin nn. laringei recurenti, laringei superiori sau a
plexurilor periarteriale. Implicatii clinice: Tehnica palprii glandei tiroide, Localizrile
ectopice, Aspectul fistulelor de canal tireoglos,Complicaii n tiroidectomii extirparea sau devascularizarea glandelor paratiroide - lezarea nervilor laringei traheomalacia posttiroidectomie - este o anomalie structurala a cartilajului traheal
care permite colapsul peretilor sai si obstructia fluxului de aer, datorat
perturbrilor vasculare determinate de ligatura defectuoas a arterei tiroidiene
inferioare.
49. Glandele paratiroide, definiie, situaie, structur, raporturi,
vascularizaie. Implicaii clinice.
Glandele paratiroide sunt formatiuni mici, situate de obicei in tesutul conjunctiv
peritiroidian, intre partea posterio-mediala a lobilor glandei tiroide si esofag, in
lungul anastomozei dintre ramura posterioara a a. tiroidiene inferioare. Dupa pozitia
lor, se deosebesc de fiecare parte: o glanda paratiroidiana superioara si una
inferioara. Glandele parotide superioare se gasesc spre extremitatea superioara a
lobilor glandei tiroide. Glandele paratiroide inferioare se gasesc in pozitii variabile,
astfel incat raporturile lor cu lobii glandei tiroide si cu formatiunile vasculonervoase
din vecinatate difera de la individ la individ sau chiar la acelasi individ. In cele mai
multe cazuri, ele sunt situate la nivelul treimii inferioare a lobilor tiroidieni, in tesutul
conjunctiv peritiroidian, sau aderente de capsula fibroasa a glandei tiroide si au
raporturi cu a. tiroidiana inferioara si cu ramurile ei glandulare. Fata de nn. laringei
recureti, ele se gasesc lateral. Variatiile de pozitie ale glandelor paratiroide, si mai
ales a celor inferioare, se explica filo si ontogenetic. Glandele supranumerare sunt
denumite paratiroide accesorii si se pot gasi in contact cu lobii glandei tiroide,
inaintea traheei sau in mediastinul superior, sunt considerate ca insule de tesut
glandular mobilizate de timus in coborarea lui. Strucutra: ficare glanda este invelita
de o capsula conjuctiva subire, din care se desprind tracturi ce contin ramuri
vasculare si nervoase. Tesutul glandular este alcatuit din celule principale, iar dupa
7-8 ani si de celule oxifile. Celulele principale care secreta parathormonul sunt de
trei tipuri: intunecate, luminoase si clare. Ele se grupeaza in cordoane sau insule in

care se gaseste tesut conjunctiv si o retea bogata de capilare de tip sinusal.


Vascularizatia este asigurata de ramuri ale aa. tiroidiene superioare si inferioare,
venele se varsa in plexul peritiroidian, iar limfaticele in gg. cervicali profunzi,
juguloomohioidieni si jugulodigastrici. Inervatia este vegetativa simpatica, fibrele
ajungand prin intermediul n. leringei recurenti si a plexurilor periarteriale.
50. Lanul simpatic cervical - definiie, situaie, raporturi.
Partea cervicala a sistemului nervos autonom este reprezentata de segmentul
truchiului simpatic, intins de la orificiul superior al toracelui si pana la baza
craniului. Ea este formata din trei ganglioni nervosi: ganglionul cervical superior,
ganglionul cervical mijlociu si ganglionul stelat, uniti intre ei prin fibre
interganglionare. Numarul redus de ganglioni cervicali simpatici se explica prin
sudarea ganglionilor primitivi, care initial aveau o dispozitie metamerica
corespunzatoare nervilor spinali cervicali. La gat, trunchiul simpatic se gaseste
lateral de faringe, apoi intrigonul carotic si in regiunea sternocleidomastoidiana si
este situat profud, pe lama prevertebrala a fasciei cervicale, de care adera prin
tracturi fibroase. Posterior de lama se gasesc muschii prevertebrali, care separa
trunchiul de procesele transverse ale verterelor cervicale. Manunchiul
vasculonervos al gatului se gaseste anterior si trunchiul simpatic adera de teaca
carotica mai ales in partea superioara. In traiectul sau descendent, trunchiul
simpatic este situat la inceput posterior de a. carotida interna si medial de n. vag,
pe care apoi il incruciseaza si se aseaza lateral de el si posterior de vena jugulara
interna. La baza gatului, manunchiul vasculonervos se indeparteaza astfel ca
trunchiul simpatic se gaseste intre cupula plurala, anterior si gatul primei coaste,
posterior.
51. Ganglionii cervicali superior i mijlociu situaie, raporturi, ramuri
Ganglionul cervical superior este cel mai voluminos ganglion al intregului truchi
simpatic. Topografic, se gaseste in spatiul situat lateral de faringe, in dreptul
proceselor C2-C3, anterior de lama si de muschii prevertebrali si medial de muschii
stilieni. Anterior, el este acoperit de manunchiul vasculonervos al gatului si
corespunde direct arterei carotide interne. Extremitatea sa superioara se continua
cu n. carotic intern, care patrunde in craniu si contribuie la alcatuirea partii cefalice
a sistemului nervos autonom. Extremitatea inferioara a ganglionului ajunge pana in
trigonul carotic si se leaga prin ramuri interganglionare cu ganglionul cervical
mijlociu sau cu cel stelat. Intins de la baza craniului si pana in trigonul carotic, el are
raporturi importante cu nervii X, XI, XII. Nervul hipoglos il incruciseaza posterior si
trece lateral. Ganglionul superior da urmatoarele ramuri:
-

N. Jugular porneste din extremitatea superioara a ganglionului si urca pana


in gaura jugulara, unde se termina prin doua ramuri care patrund in gg .
inferior al n. glosofaringian si vag.

N. Carotic intern reprezinta una dintre cele mai importante ramuri ale gg.
superior, datorita contributiei pe care o are la formarea partii cefalice a S.N.A.
Intra in craniu prin canalul carotic si va forma plexul carotic intern, care
insoteste artera si se prelungeste pe ramurile ei.
Nn. Carotici externi formeaza in jurulcarotideiexterne plexul carotic extern,
care se continua cu plexul carotic comun.
R. laringofaringiene se alatura n. laringeu superior si se distribuie laringelui,
glandei tiroide si faringelui.
N. Cardiac cervical superior se desprinde sub forma a doua-trei ramuri din
partea inferioara a ganglionului, patrundein toracesi se termina inplexul
cardiac situat pefata profunda a arculuiaortic.

Ganglionul cervical mijlociu poate lipsi in 50% din cazuri, fiind inlocuit de mici
mase de celule nervoase, corespunzatoare ganglionilor primitivi C5-C6. Cand exista,
ganglionul mijlociu se gaseste situat in regiunea sternocleidomastoidiana, in
vecinatatea a. tiroide inferioare si a tubercului carotic, acoperit de manunchiul
vasculonervos. Raportul cu arcul a. tiroidiene inferioare sunt variabile si depind pe
pozitia ganglionului. In cazurile in care ganglionul lipseste, a. tiroidiana inferioara
are raporturi cu ramurile interganglionare, trecand anterior sau printre ele.
Extremitatea inferioara a ganglionului mijlociu este legata de gg. stelat, prin ramuri
interganglionare. Adesea, trunchiul simpatic cervical mai contine un ganglion mic,
situat in dreptul originii a. vertebrale, denumit ganglion vertebral. Considerat ca o
parte desprinsa din ganglionul cervical mijlociu, este si el unit de ganglionul stelat
prin numeroase ramuri. Din ganglionul cervical mijlociu se desprinde N. Cardiac
mijlociu cel mai voluminos dintre nn. cardiaci cu origine in simpaticul cervical. El
porneste din extremitatea inferioara a ganglionului, sau din ramurile
interganglionare, patrunde in torace si se termina in plexul cardiac de pe fata
profunda a arterei aorte. Nervii cardiaci mijlocii dau ramuri directe glandei tiroide si
schimba fibre cu n. laringeu recurent si cu nn. cardiaci cervicali superiori,cu care
cateodata sunt uniti.
52. Ganglionul stelat - definiie, aezare, raporturi, ramuri, corelaii clinice
Ganglionul stelat rezultadin unirea unor mase gaglionare, corespunzatoare
ganglionilor primitivi C7-C8, cu primul ganglion toracic si adesea cu ganglionul T2
sau T3. Ganglionul stelat se gaseste situat profund la limita dintre gat si torace,
culcat intr-o depresiune a cupulei pleurale. Intre el si pleura se interpunmembrana
suprapleurala si tracturile fibroase pe care aceasta le trimite spre coloana
vertebrala. A. vertebrala inconjurata de o retea nervoasa provenita din acest
ganglion se gaseste anterior de el si il ascunde complet. Ganglionul stelat stang are
raporturi anterioare si laterale cu ductul toracic. Pe partea laterala, in apropierea
extremitatii inferioare, se afla trunchiul costocervical, care se ramifica, iar a.
intercostala suprema trece apoi posterior de ganglion. Ganglionul stelat este
despartit medial de corpul vertebrei C1, prin fasciculele inferioare ale m. lung al
gatului, iar posterior de procesul transvers C7 si gatul coastei I, prin ramurile

ventrale ale nn. spinali C8-T1. Aceste raporturi sunt variabile in functie de pozitia
mai inalta sau mai joasa a ganglionului. Ganglionul stelat da urmatoarele ramuri:
-

Ansa subclavie constituita din fibre detasate din partea superioara a


ganglionului, alaturi de aceste fire se gasesc si ramuri interganglionare venite
de la ganglionii cervicali milociu si vertebral.
N. Cardiac cervical inferior se formeaza din unirea mai multor ramuri din gg.
stelat si din ansa subclavie, patrunde intorace si se termina in plexul cervical
situat pe partea profunda a arcului aortic.
Plexul subclavicular reprezentat din numeroase ramuricu origine in ganglion
si in ansa subclavie si se distribuie cu ramurile a. subclavii si alcatuieste un
plex in jurul a. axilare
N. Vertebral format si el din mai multe ramuri, patrunde prin gaura
transversa a vertebrei C6, impreuna cu a. vertebrala, in jurul careia formeaza
un plex
Plexul vertebral cuprine fibre provenite de la n. vertebral, de la gg. cervical
mijlociu si vertebral si din ramurile interganglionare ale trunchiului simpatic.
Plexul se continua incraniu,de-a lungul ramurilor a. vertebrale si constituie a
treia sursa imporanta de fibre simpatice pentru partea cefalica a S.N.A.
Ganglionul stelat poate trimite fibre n. frenic, care formeaza o a doua ansa in
jurul a. subclavii.

Implicatii clinice:
Leziunile ganglionului cervico-toracic, determin:
-

sindrom oculo-simpatic Poufour-Du Petit (hipertonie simpatic), manifestat


prin o midriaz, determinat de contracia fibrelor radiare din structura
irisului ,o exoftalmie , lrgirea fantei palpebrale, determinat de contracia
fibrelor musculare netede ale muchilor tarsali (inervai simpatic) ,o
vasoconstricie hemifacial.
sindrom Claude-Bernard-Horner (paralizie simpatic), manifestat prin o
mioz, o enoftalmie ,o ngustarea fantei palpebrale.

Aceste semne apar frecvent n leziuni ale lobului pulmonar superior i/sau ale
domului pleural, asocierea lor cu semnele pleuro-pulmonare realiznd sindromul
Pancost-Tobias.
53. Cavitatea bucal, alctuire, coninut, corelaii clinice
Cavitatea bucala este primul organ al aparatului digestiv si este situata in etajul
inferior al fetei, numit si etaj digestiv. Ea este alcatuita din 4 pereti: anterior, lateral,
superior si inferior. Cavitatea bucala se continua cu bucofaringele. Peretele anterior
este format de buze. Buza superioara si buza inferioara, prin marginile lor libere
delimiteaza orificul bucal. Buza superioara se intinde in sus pana la santul
nazolabial, iar pe linie mediana, prezinta un sant vertical numit filtrum. Buza
inferioara este despartita de barbie prin santul mentolabial. Partea mucoasa este

slab keratinizata, are glande labiale si se continua superior si inferior cu mucoasa


gingiei. Pe linie mediana, ambele buze prezinta cate o plica mucasa sagitala, numita
fraul buzei. Peretii laterali obrajii se intind anterior pana la prelungirea inferioara
a santului nazolabial si santul mentolabial, posterior pana la marginea anterioara a
ramurii mandibulei, superior pana la regiunile infraorbiale si zigomatica. Stratul
extern este format din piele. Stratul profund este reprezentat de tunica mucoasa,
careia ii sunt anexate glandele bucale si molare. Peretele superior este format de
catre bolta palatina, formata din palatul dur si palatul moale. Peretele inferior al
cavitatii bucaleo desparte de regiunea anterioara a gatului. Pe el este asezat corpul
limbii si glanda sublinguala si este format din muschii ce se intind intre osul hioid si
mandibula. Cavitatea bucala contine: limba, dintii, uvula, tonsilele palatine, glandele
sublinguale. Corelatii clinice: Semnul Koplik, patognomonic pentru rujeol, const
prezena de puncte mici albe, nconjurate de o mic areol rou-aprins; localizate pe
mucoasa bucal n dreptul celui de-al doilea molar. Apar cu 24-48 de ore naintea
debutului erupiei caracteristice. Repere pentru anestezia: n. alveolar inferior, rr.
alveolare superioare, n. lingual.
54. Inelul Waldayer, amigdala palatin - definiie, aspect, raporturi,
structur, funcie, corelaii clinice, localizare
Amigdala palatina este un organ limfoid, ovoid, cu axul mare vertical. Pe suprafata
interna a tonsilei palatine se gasesc santuri numite cripte tonsilare, marginite de
mucoasa amigdaliana, care ajung pana in apropierea fetei ei externe. Orificiile lor se
numesc fosule tonsilare. In interiorul criptelor se gasesc in mod normal celule
epiteliale descumate, limfocite si microbi saprofiti. Lateral,tonsila palatina
corespnde partii bucofaringiene a m. constrictor superior al faringelui, m. stiloglos si
stilofaringian, prin intermediul carora vine in raport cu aa. carotide externa si
interna, precum si cu glanda parotida. Ea este separata de peretele lateral al
faringelui prin tesut conjunctiv lax, ceea ce permite enuclearea in amigdalectomii.
Datorita raporturilor stranse ale tonsilei cu aa. carotida externa, faciala si palatina
ascendenta, exista riscul lezarii acestora in interventiile pe tonsila. n zona
faringelui, tesutul limfatic cu rol n mecanismul de aparare a organismului se
afladispus sub forma unui cerc sau inel (inelul Waldeyer) ce are n structura sa
aglomerarilimfoide mari, numite amigdale, unite ntre ele prin foliculi limfoizi
dispersati n mucoasafaringiana. Inelul lui Waldayer are dou componente, i
anume: un inel interior i unulexterior. Ganglionii limfatici cervicali constituie inelul
exterior, n timp ce inelul interior esteconstituit din : amigdala faringiana Lushka,
amigdalele tubare Gerlach, amigdalele palatine,amigdala linguala a lui
Francke.Toate aceste structuri care alcatuiesc inelul limfatic Waldayer sunt
interlegate. Aceste elemente reprezinta organe limfoide secundare ce produc
limfocite T cu rol in imunitateacelulara si limfocite B cu rol in imunitatea umorala
producand anticorpi precum IgG, IgA, IgM.
55. Trahee . Bazele anatomice ale traheostomiei

Traheea este un segment al cailor respiratorii, de forma tubulara situata median in


partea inferioara a gatului si in mediastin. Ea este unita superior de laringe prin
ligamentul cricotraheal, limita dintre cele doua organe fiind data de planul orizontal
corespunzator vertebrei C6 la adult, C5 la femeie, C4 la copil si C7 la batrani. De la
origine, traheea coboara spreorificiul superior al toracelui, strabate mediastinul
superior si in dreptul vertebrei T4, T5 se ramifica in bronhiile principale. In acest
traiect oblic inferior si posterior, traheea se indeparteaza progresiv de planurile
superficiale, astfel incat bifurcatia este situata in mediastinul posterior. Traheea este
fixata indirect atat de baza craniului, cat si de mandibula prin mm. suprahioidieni,
lig. stilohioidian si mm. constrictri mijlociu si inferior ai faringelui. La capatul opus,
bifurcatia traheei este fixata de plamani prin bronhii, iar de pericard si diafragma
prin tracturi fibroase. Unita in acest fel de diafragma, va prezenta variatii de lungme
in miscarile respiratorii. Peretele tubului traheal, turtit posterior, este constituit
dintr-o tunica externa cu structura fibromusculocartilaginoasa, captusita spre
interior de o mucoasa. Tunica externa este formata dintr-un schelet fibrocartilaginos
ce cuprinde 16-20 de inele cartilaginoase, carora le lipsesc segmentul posterior,
solidarizate prin ligamentele inelare. Ultimul inel, proemina in lumen, formand
pintele sau carina traheala. Ligamentele inelare sunt formate din fibre conjunctive si
elastice puternic, longitudinale, care solidarizeaza inelele, completand astfel
scheletul traheei. Membrana fibroelastica situatain partea posterioara, formeaza
peretele membranos al organului si in grosimea ei se gaseste m. traheal, constituit
din fibre netede. Mucoasa traheei, subtire si aderenta, cuprinde un epiteliu cilindric
ciliat si o lamina proprie, in care se gasesc numeroase glande mucoase, in special in
partea posterioara. Vascularizatia partii cervicale a traheei este asigurata de aa. si
vv. tiroidiene inferioare. Limfaticele dreneaza spre ganglionii cervicali, iar invervatia
vegetativa este asigurata de n. vag si de n. recurenti, iar cea simpatica de trunchiul
simpatic cervical.
56. Esofag - structura peretelui, raporturi

III.

TORACE
1. Pediculii pulmonari-alcatuire, raporturi extrinseci i intrinseci
Pediculii pulmonari sunt formati din bronhia principala, vasele circulatiei functionale,
vasele circulatiei nutritive, vasele limfatice si nervii vegetativi.
Pediculul drept:

Extrinseci:

Anterior vena cava superioara, nervul frenic drept, vasele pericardofrenice


Medial pericardul
Posterior vena azygos, nervul vag drept, esofagul, ganglioni
Superior crosa venei azygos
Inferior ligamentul pulmonar
Intrinseci:
Bronhia superior si posterior
A. Pulmonara anterior si inferior de bronhie
V. Pulmonara superioara inferior de a. pulmonara
V. Pulmonara inferioara inferior de bronhie

Pediculul stang:

Extrinseci
Anterior pericardul, n. frenic stang, vasele pericardofrenice, ligamentul
arterial, plexul cardiac
Posterior esofagul, aorta descendenta, n. vag
Superior arcul aortic, v. Intercostala superioara stanga,n. laringeu recurent
Inferior ligamentul pulmonar
Intrinseci:
Bronhia posterior si inferior de a. pulmonara
A. Pulmonara anterior si superior de bronhie
V. Pulmonara superioara anterior si inferior de a. pulmonara
V. Pulmonara inferioara inferior de bronhie

2. Plamnul drept - situaie, configuraie, raporturi, proiecii


Situatie:
Este asezat in cavitatea toracica, mai exact in cavitatea pleurala dreapta, delimitat
medial de mediastin.
Configuratie:
Plamanul drept este format din 3 lobi si prezinta o fata costala, o fata mediala, varf,
baza, margine anterioara si margine inferioara.
Raporturi:
Fata costala este in raport prin intermediul pleurei si a fasciei endotoracice cu
peretele antero-lateral al toracelui.
Fata mediala este concava, formata anterior din parte mediastinala si posterior din
parte vertebrala. Partea vertebrala este in raport cu vertebrele toracice, cu vasele
intercostale posterioare si cu simpaticul toracic. Partea mediastinala prezinta
impresiunea cardiaca dreapta, care se continua cu santul venei cave inferioare si
este in raport cu mediastinul.

Varful este in raport cu prima coasta, cu extremitatea sternala a claviculei.


Baza reprezentata de fata diafragmatica, este in raport cu diafragma care separa
baza pulmonului drept de lobul drept al ficatului.
Marginea anterioara spre marginile anterioara, plamanii acopera partial pericardul.
Marginea inferioara delimiteaza fata diafragmatica, separand-o de fetele mediala
si costala. Se interpune intre diafragma si pericard si patrunde in recesul
costodiafragmatic.
Proiectii:
Varful se proiecteaza cu 3-4 cm deasupra coastei 1 si a extremitatii sternale a
claviculei, fapt care permite auscultatia lui in fosa supraclaviculara.
Baza se proiecteaza cu 2 cm mai sus decat proiectia resesului costodiafragmatic.
Marginea anterioara se proiecteaza pe peretele anterior al toracelui.
3. Plamnul stng situaie, configuraie, raporturi, proiecii
Situatie:
Plamanul stang se afla in cavitatea toracica, mai exact in cavitatea pleurala stanga,
delimitat anteromedial de mediastin.
Configuratie:
Plamanul stang este format din 2 lobi si prezinta: o fata costala, o fata mediala, o
baza (fata diafragmatica), un varf, o margine anterioara si o margine inferioara.
Raporturi:
Fata costala este in raport prin intermediul pleurei si a fasciei endotoracice cu
peretele antero-lateral al toracelui.
Fata mediala este concava, formata anterior din parte mediastinala si posterior din
parte vertebrala. Partea vertebrala intra in raport cu vertebrele toracicie, vasele
intercostale posterioare si cu simpaticul toracic. Partea mediastinala prezinta
impresiunea cardiaca si este in raport cu mediastinul.
Varful este in raport cu prima coasta si cu extremitatea sternala a claviculei.
Baza reprezentata de fata diafragmatica, este in raport cu diafragma care separa
anterior baza pulmonului stang de lobul stang al ficatului si posterior de fundul
stomacului si de splina.

Marginea anterioara prezinta in dreptul coastei 4 impresiunea cardiaca stanga,


inferior de care se gaseste o lama de tesut pulmonar lingula plamanului stang.
Spre marginile lor anterioare, cei doi plamani acopera partial pericardul.
Marginea inferioara delimiteaza fata diafragmatica, separand-o de fetele mediala
si costala. Ea se interpune intre diafragma si pericard si patrunde in recesul
costodiafragmatic.
Proiectii:
Varful se proiecteaza cu 3-4 cm deasupra coastei 1 si a extremitatii sternale a
claviculei, fapt ce permite auscultatia in fosa supraclaviculara.
Baza se proiecteaza cu 2 cm deasupra recesului costodiafragmatic.
Marginea anterioara se proiecteaza pe peretele anterior al toracelui.
4. Plamnul drept - structur functional i microscopic
Plamanii sunt alcatuiti dupa tipul glandelor tubuloacinoase, fiind formati din doua
mari componente: arborele bronsic si alveolele pulmonare.
Arborele bronsic reprezinta totalitatea ramificatiilor bronhiilor in interiorul
plamanilor si are rol in vehicularea aerului.
Alveolele pulmonare sun cavitati situate la extremitatile arborelui bronsic, la nivelul
lor avand loc schimburile de gaze.
Plamanul drept este impartit in 3 lobi, care sunt impartiti in segmente, care sunt
formate din lobuli.
Lobul superior este impartit in segment apical, segment posterior si segment
anterior. Lobul mijlociu este impartit in segment lateral si segment medial, iar lobul
inferior este impartit in segment apical superior, segment subapical subsuperior,
segment bazal anterior, segment bazal medial-cardiac, segment bazal posterior si
segment bazal lateral.
Lobulii sunt unitati structurale si functionale care alcatuiesc segmentele pulmonare.
Exista lobuli superficiali si lobuli profunzi. Intre lobuli se gasesc septurile
interlobulare, ale caror fibre conjunctive patrund in stratul subpleural. In aceste
septuri se gasesc vase limfatice si colectoare venoase tributare venelor pulmonare.

5. Plamnul stng - structur functional i microscopic


Plamanii sunt alcatuiti dupa tipul glandelor tubuloacinoase, fiind formati din doua
mari componente: arborele bronsic si alveolele pulmonare.

Plamanul stang este impartit in 2 lobi, formati din segmente, care sunt formate din
lobuli.
Lobul superior este este format din segment apicoposterior, segment anterior,
segment lingual superior, segment lingual inferior, iar cel inferior este format din
segment apical superior, segment subapical subsuperior, segment bazal medialcardiac, segment bazal anterior, segment bazal posterior si segment bazal lateal.
Din cauza impresiunii cardiace, segmetele bazal anterior si medial-cardiac pot lipsi.
Lobulii sunt unitati structurale si functionale care alcatuiesc segmentele pulmonare.
Exista lobuli superficiali si lobuli profunzi. Intre lobuli se gasesc septurile
interlobulare, ale caror fibre conjunctive patrund in stratul subpleural. In aceste
septuri se gasesc vasele limfatice si colectoare venoase tributare venelor
pulmonare.

6. Arborele bronic - structur microscopic. Bazele anatomice ale


modificarilor lumenului bronic
Arborele bronsic este format din totalitatea ramificatiilor bronhiilor in interiorul
plamanilor si are rol in a vehicula aerul.
Bronhiile aflate in afara lobulului au peretele format din trei tunici: mucoasa,
musculocartilaginoasa si adventice. Tunica mucoasa este alcatuita din epiteliu
pseudostratificat cilindric ciliat. Printre celulele cilindrice ciliate se gasesc celule
caliciforme. Tunica musculocartilaginoasa este formata la interior din fibre
musculare spiralate care se intretes cu fibre elastice. Printre fibrele musculare se
gaseste reteaua vasculara. La periferia tunicii musculocartilaginoase se afla
cartilajele bronsice. In aceasta tunica se gasesc si glandele bronsice. Adventicea
este o teaca fibroasa care leaga bronhiile de adventicea ramurilor a. pulmonare,
impreuna cu care formeaza teaca bronhovasculara.
Structura bronhiolelor difera de cea a bronhiilor extrapulmonare in primul rand prin
absenta cartilajelor. Mucoasa lor este formata din epiteliu cilindric simplu sau
bistratificat in care predomina celulele ciliate. Epiteliul bronhiolelor respiratorii este
format din celule cubice ciliate, iar cel al canalelor alveolare din celule
pavimentoase. Glandele bronsice dispar in bronhiolele terminale. In afara epiteliului
se gasesc fibre elastice longitudinale dispuse in retea. Tunica musculara este bine
reprezentata sub forma de doua benzi elicoidale, diminuand spre extremitatea
distala a arborelui bronsic si dispar la originea alveoleleor pulmonare.
Lumenul bronhiilor extralobulare este mentinut permanent deschis prin prezenta
inelelor cartilaginoase complete. Bronhiolele respiratorii sunt lipsite de cartilaje, ele

isi modifica lumenul prin tunica musculara care se relaxeaza usor in inspiratie si se
contracta in expiratie.
7. Mica circulaie - circuit i vase componente, cu descrierea acestora i
principalele raporturi. Bariera hemoalveolara, corelaii clinice
Mica circulatie este fomata din trunchiul pulmonar si venele pulmonare. Trunchiul
pulmonar are originea in ventriculul drept si transporta in plaman sange neoxigenat.
El se imparte in a. pulmonara dreapta si a. pulmonara stanga. Venele pulmonare, in
numar de patru: v. pulmonara superioara dreapta, v. pulmonara inferioara dreapta,
v. pulmonara superioara stanga si v. pulmonara inferioara stanga transporta sange
oxigenat de la plamani in atriul stang. A. pulmonara dreapta are raport superior cu
arcul aortic, anterior cu v. cava superioara, inferior cu vena pulmonara superioara
stanga, posterior cu esofagul si bronhia dreapta. A. pulmonara stanga este in raport
superior cu arcul aortic, posterior cu aorta descendenta, bronhia principala stanga si
canalul toracic, inferior cu vena pulmonara stanga. V. pulmonara superioara dreapta
se afla inferior de a. pulmonara dreapta si superior de v. pulmonara inferioara
dreapta. Aceleasi raporturi sunt si la venele pulmonare stangi.
Bariera hemoalveolara este formata din epiteliu alveolar (pneumocite de tip 1 si 2),
din endoteliul capilar si din membrana bazala. Bariera este permeabila pentru
oxigen, dioxid de carbon, monoxid de carbon si alte gaze. Bariera exista pentru a
preveni formarea de bule de aer in sange si pentru a preveni intrarea sangelui in
alveole.

8. Vascularizaia nutritiv a plamnului. Limfaticele bronho-pulmonare


Vascularizatia nutritiva apartine marii circulatii. Sangele oxigenat este adus prin
ramurile bronsice cu originea in aorta toracica si mai rar in arterele intercostale
superioare posterioare. De obicei plamanul drept primeste o ramura, iar plamanul
stang doua. Structural, ele apartin arterelor de tip muscular si iriga peretii arborelui
bronsic, pana la bronhiola respiratorie, peretii vaselor pulmonare, ganglionii limfatici
si pleura. Ele formeaza un plex intramuscular din care se desprind vase care iriga
reteaua submucoasa. La acest nivel se pot stabili anastomoze cu capilarele a.
pulmonare.
Drenajul venos se face prin venele bronsice, care au originea intr-o retea profunda si
alta superficiala. Reteaua superficiala strange sangele venos de la pleura viscerala,
bronhiile extrapulmonare si de la ganglionii limfatici si vegetativi din hil. Reteaua
profunda dreneaza sangele din peretii bronhiilor lobare si al vaselor pulmonare.
Venele bronsice drepte se varsa in v. azygos, iar cele stangi in v. hemiazygos, mai
rar in venele intercostale superioare drepte sau chiar in v. cava superioara, iar cele
stangi in v. toracica interna sau in v. brahiocefalica stanga.

Limfaticele plamanului formeaza un plex superificial si altul profund. Plexul profund


se afla in lungul ramurilor vaselor pulmonare, pana la nivelul canalelor alveolare. Pe
traiectul bronhiilor mari se gasesc gg. pulmonari, care reprezinta primul releu al
plexului profund. Plexul superficial este situat subpleural, vasele sale fiind
prevazute cu valvule, care orienteaza limfa numai spre hil. Cele doua plexuri sunt
legate prin anastomoze prevazute cu valvule. Ambele plexuri dreneaza in gg.
bronhopulmonari si de aici, fie in gg. traheali, fie mai intai prin cei traheobronsici.
Partea bazala a lobului inferior drept dreneaza si in gg. mediastinali posteriori, iar a
celui stang in gg. mediastinali anteriori.
9. Segmente arteriale de control - corelaii clinice. Bifurcaia traheei raporturi.
Segmentele arteriale de control reprezinta anastomozele arterei pulmonare si cele a
arterelor bronsice. Prin intermediul acestei retele se pot stabili legaturi cu
colectoarele tributare venelor pulmonare.
Aceste cai de legatura participa la reglarea tensinuii in teritoriul a. pulmonare, cat si
punerea in acord intre irigatia alveolara si ventilatie. Aceste anastomoze constituie
rezerva functionala a pulmonilor, crescand capacitatea lor de adaptare in hipoxii,
cazuri in care solicitarile sunt crescute.
Bifurcatia traheei la nivelul vertebrei T4. Are raport anterior cu aorta ascendenta,
trunchiul pulmonar, posterior esofagul, lateral (dreapta) cu crosa v. azygos, v. cava
superioara, lateral (stanga) si posterior cu aorta descendenta.
10. Pleura definiie, situaie, structur microscopic, vascularizaie,
inervaie. Relaia pleur - perete. Durerea pleural.
Definitie:
Pleura este membrana seroasa care captuseste peretii cavitatii toracice si acopera
pulmonii, fiind formata din 2 foite: parietala si viscerala, intre care se alfa o cavitate
virtuala cavitatea pleurala care contine lichid pleural.
Situatie:
Pleura este situata in cavitatea toracica, mai exact in cavitatea pleurala, captusind
peretii acesteia si plamanii. Pleura parietala captuseste peretii toracelui, iar cea
viscerala adera la pulmoni prin fibrele conjuctive ale septurilor interlobulare.
Structura microscopica:
Pleura este formata dintr-un strat de celule pavimentoase simple de origine
mesodermica si un strat subtire de tesut conjunctiv.
Vascularizatie:

Pleura este vascularizata de: aa. bronsice, intercostale, toracica interna,


musculofrenica. Venele sunt tributare venei azygos. Drenajul limfatic: pleura
parietala gg. parietali toracici; pleura viscerala gg, bronhopulmonari.
Inervatia:
Pleura parietala primeste inervatii in raport cu partea de perete careia ii
corespunde:
-

Pleura costala nn. intercostali si simpaticul toracic


Pleura mediastinala nn. vagi, cardiaci, frenici, intercostali
Pleura diafragmatica nn. frenici si intercostali
Cupula pleurala nn. frenici inferiori, ramuri anterioare ale plexului brahial
(C8-T1) si simpaticul toracic din jurul a. subclavii.

Pleura viscerala:
-

Fibre simpatice preganglionare coarnele laterale T2-T5, postganglionare


g. cervical, pe calea nervilor cardiaci inferiori, sau prin ramuri independente.
Fibre parasimpatice n. vag plexul pulmonar anterior si posterior -> plexuri
secundare din care se formeaza un plex submucos.

Relatia pleura-perete
Durerea pleurala
11. Formaiunile pleurale - enumerare. Recesul costomediastinal descriere i proiecii
Enumerare: Recesul costodiafragmatic stang si drept, recesul costomediastinal
stang si drept.
Recesul costomediastinal este fundul de sac care se formeaza intre pleura costala
si cea mediastinala.
Linia de proiectie:
-

Recesul costomediastinal drept incepe de la articulatia sternoclaviculara,


depaseste linia mediosternala ajungand in apropierea marginii stangi a
sternului, in dreptul celei de-a doua articulatii sternocostale. De aici coboara
paralel cu marginea stanga a sternului pana la a IV-a articulatie sternocostala
stanga. De aici se abate spre dreapta, depasind linia mediosternala si ajunge
in dreptul celei de-a VI-a sau a VII-a articulatie condrocostala dreapta.
Recesul costomediastinal stang incepe de la articulatia sternoclaviculara
stanga, indreptandu-se medial pana la unghiul sternal, unde ajunge in
apropierea celui drept. De aici coboara medial pe marginea stanga a
sternuluipana la a IV-a articulatie sternocondrala stanga. Din acest punct se
abate spre stanga, gasindus-se in al V-lea spatiu intercostal stang la 1 cm de

stern, iar in al VI-lea la cca 2 cm de stern. De la al VII-lea cartilaj costal stang


se continua cu recesul costodiafragmatic stang.
12. Formaiunile pleurale - enumerare. Recesul costodiafragmatic descriere i proiecii
Enumerare: Recesul costodiafragmatic stang si drept, recesul costomediastinal
stang si drept.
Recesul costodiafragmatic reprezinta fundul de sac care se formeaza intre pleura
costala si pleura diafragmatica.
Linia de proiectie:
-

Recesul costodiafragmatic drept incruciseaza coasta VIII pe linia


medioclaviculara, coasta IX pe linia axilara anterioara, coasta X pe linia
axilara medie, coasta XI pe linia axilara posterioara si coasta XII pe lina
scapulara.
Recesul costodiafragmatic stang are aceeasi proiectie.

13. Ligamentul pulmonar - descriere. Baza anatomic a sindroamelor


pleurale - pneumotorax, hidrotorax, hemotorax, chilotorax. Corelatii
clinice.
Ligamentul pulmonar reprezinta continuarea pleurei inferior de hil. Este de forma
triunghiulara, dispus sagital intre marginea mediala a pulmonului si marginea
laterala a esofagului. Varful sau se gaseste in dreptul hilului, iar baza spre
diafragma, pe care se poate insera.
Baza anatomica a sindroamelor pleurale:
Atunci cand cavitatea pleurala devine reala, acumuland aer, apa, sange, puroi,
limfa, se instaleaza sindromul pleural respectiv. In caz de pneumotorax, se face
punctie toracica pe linia axilara anterioara, razant la partea inferioara a coastei,
pentru a nu atinge nervii intercostali.
14. Raporturile domului pleural - corelatii clinice
Domul pleural (cupula pleurei) este portiunea in care pleura se muleaza perfect pe
suprafata organului. Domul pleural vine in raport cu coasta 1, cu clavicula, cu m.
Scaleni anteriori, m. Scalen mijlociu din care se desprinde scalen minim, artera si
vena subclavie, plexul brahial. Domul pleural depaseste cu 1-2 cm extremitatea
mediala a claviculei, permitand auscultatia plamanului in fosa surpaclaviculara.
Datorita raportului cu plexul brahial, mai ales cu ramurile anterioare C8-T1,
inflamatiile pleurale la acest nivel iradiaza in brat.
15. Mediastinul definiie, topografie. Implicaii clinice ale deplasrilor
mediastinale - baza anatomic

Definitie Mediastinul este o regiune viscerala ocupata de organe strans


legate intre ele, care realizeaza un tot.
Topografie Mediastinul ocupa partea mediana a toracelui dintre cei doi
pulmoni
- Este turtit lateral si se intinde mult antero-posterior
- Limita superioara corespunde planului aperturii superioare
- Limita inferioara corespunde partii centrale a fetei superioare a
diafragmei
- Limita anterioara corespunde recesurilor costomediastinale, care difera
de la adult la copil
- Limita laterala corespunde pleurilor mediastinale
- Limita posterioara corespunde vertebrelor toracale
- Inaltimea mediastinului corespunde in partea anterioara sternului, iar in
partea poasterioara, datorita coborarii diafragmei pana in dreptul
vertebrei T12, corespunde vertebrelor toracice.
- Mediastinul este impartit in: Mediastin superior, mediastin anterior,
mediastin mijlociu si mediastin posterior.
Implicatii clinice ale deplasarilor mediastinale:
- Mediastinul isi mareste volumul in inspiratie, in el se transmit impulsurile
sistolodiastolice ale masei cardiace sau modificarile din timpul deglutitiei.
- La persoanele cu mediastin suplu, apare o aritmie legata de respiratie.

16. Mediastinul superior. Delimitri i coninut.

Delimitari:
- Mediastinul superior se intinde de la planul aperturii superioare toracale
pana la planul care trece prin unghiul sternal si pe fata inferioara a
vertebrei T4.
- Anterior limitat de manubriul sternal
- Posterior limitat de primele 4 vertebre toracale
- Lateral limitat de pleurele mediastinale
Continut:
- Originile m. sternohioidieni si sternotiroidieni, partea inferioara a m. lungi
ai gatului
- Arcul aortic si vasele care pleaca din el
- Venele brahiocefalice si partea superioara a venei cave superioare, vena
intercostala superioara stanga
- Nervii vagi, cardiaci, frenici, laringeu recurent stang
- Traheea, esofagul si ductul toracic
- Resturile timusului si ganglionii limfatici paratraheali, mediastinali
anteriori si o parte din cei traheobronsici.

17. Mediastinul anterior i mijlociu. Delimitri i coninut.


Mediastinul anterior:

Delimitari:

Este cuprins intre corpul sternal si pericard, intre unghiul sternal si


perechea 4 de cartilaje costale.
Continut:
- Tesut conjunctiv lax, ligamente sternopericardice
- 2-3 ganglioni limfatici
- Mici ramuri mediastinale ale arterei toracice interne

Mediastinul mijlociu:

Delimitari: este delimitat de pericard


Continut:
- Inima cu pericardul
- Aorta ascendenta
- Partea intrapericardica a venei cave superioare
- Partea terminala a venei azygos
- Bifurcatia traheei cu cele 2 bronhii principale
- Trunchiul pulmonar cu arterele pulmonare
- Venele pulmonare
- Nervii frrenici, o parte a plexului cardiac
- Cativa ganglioni limfatici traheobronsici

18. Mediastinul posterior. Delimitri i coninut.

Delimitari:
- Anterior este delimitat de pericard, bifurcatia traheei, venele pulmonare
si partea posterioara a diafragmei
- Posterior de vertebrele T5-T12
- Dispozitia diafragmei face ca inaltimea mediastinului posterior sa
corespunda la toata intinderea ultimelor vertebre toracale.
Continut:
- Esofagul
- Aorta descendenta toracica
- Venele azygos si hemiazygos
- Canalul toracic
- Nervii vagi si splanchnici
- Ganglionii limfatici mediastinali posteriori

19. Pericardul fibros i seros-definiie, situaie, raporturi, structur


microscopic,
inervaie.
20. Sinusurile pericardice.. Nivelul de inserie a pericardului pe marile
vase.
21. Proiecia pericardului. Durerea pericardic. Baza anatomic a
tamponadei
cordului. Repere anatomice pentru punctia pericardului.

22. Configuraia extern a cordului


Cordul prezinta 3 fete: sternocostala, diafragmatica si pulmonara; margine dreapta,
baza si un varf.
Fata sternocostala este convexa, orientata antero-superior. Cele doua atrii se
continua lateral cu doua auricule, cuprinzand cu aorta ascendenta si trunchiul
pulmonar intr-o concavitata corona cordis. Auriculul drept inconjoara aorta si are
forma triunghiulara cu baza situata posterior. Inferior acopera partial partea dreapta
a santului coronar. Limita dintre auricul si atriu poate fi reprezentata de o incizura
situata pe marginea superioara a auriculului. Auriculul stang este mai lung si mai
ingust, inconjoara trunchiul pulmonar, delimitand inferior partea stanga a santului
coronar; superior ajunge pana la artera pulmonara stanga.
Pe fata sternocostala se pot gasi doua santuri: unul longitudinal santul
interventricular si unul transversal santul coronar. Santul interventricular al inimii
pleaca de la stanga trunchiului pulmonar si se indreapta oblic spre marginea
dreapta, pe care determina incizura varfului inimii. Acest sant indica limita
superficiala dintre ventricului. Santul cuprinde: r. interventriculara anterioara a a.
coronare stangi si v. mare a inimii. Santul coronar este impartit de emergenta aortei
si a trunchiului pulmonar intr-un segment drept si unul stang. Segmentul drept
incepe de la dreapta aortei, trece inferior de auriculul drept, peste marginea
dreapta a inimii, ajungand pe fata ei diafragmatica. In el se gaseste: a. coronara
dreapta si v. coronara mica. Segmentul stang pleaca de la stanga trunchiului
pulmonar, peste fata pulmonara a inimii si ajunge pe fata diafragmatica. El contine:
a. circumflexa a a. coronare stangi si v. cardiaca mare.
Fata diafragmatica este plana, asezata pe diafragma, in dreptul centrului tendinos.
Pe fata diafragmatica, cordul vine in raport cu fornixul gastric si cu fata
diafragmatica a ficatului. Pe aceasta fata, santul interventricular anterior se
continua cu santul interventricular posterior, care contine vasele omonime. De
asemenea se gaseste continuarea santului coronar, ocupat in partea stanga de
sinusul coronar.
Fata diafragmatica este formata in special de ventriculul stang, numai posterior de
santul coronar se gaseste o mica portiune formata din atrii.
Baza cordului situata superior, posterior si la dreapta, corespunde fetei posterioare
a atriilor si in special a celui stang. Limita dintre atrii este putin evidenta,
reprezentata posterior de prelungirea santului longitudinal posterior, pe cand
anterior este mascata. Baza se continua fara limita aparenta cu fata sternocostala,
dar formeaza un unghi cu cea diafragmatica. Pe ea se gasesc ostiile venelor cave si
pulmonare. Baza cordului corespunde in ortostatism vertebrelor T4-T8.

Varful inimii orientat anterior, inferior si la stanga, fiind acoperit de pleura si de


pulmonul stang. In mod normal el se deplaseaza 3-4 cm in decubitul lateral,
mobilitate care scade in cazuri de aderente pleuropericardice.
23. Raporturile cordului
Fata sternocostala pericardul, muschiul transvers toracic, corpul sternului,
cartilajele costale 3-6 stangi, recesurile pleurale costomediastinale, marginile
anterioare ale plamanilor si vasele toracice interne.
Baza atriul stang esofagul, aorta descendenta. Atriul drept plamanul drept si
venele pulmonare drepte, venele cave.
Fata diafragmatica fornixul stomacului si cu fata diafragmatica a ficatului.
24. Atriul drept
Atriul drept are din punct de vedere embriologic 2 parti: una provenita din cornul
drept al sinusului venos numita parte sinusala a atriului si cealalta cu originea in
atriul primitiv. Anterior, peretele este format din muschi in forma de dinti de
pieptene m.pectinati, care permit dilatarea atriului in diastola. Lateral, locul in care
acestia intalnesc peretele sinusal, se formeaza creasta sinusala, reprezentata la
exterior de creasta terminala, care incepe din partea superioara a septului
interatrial, trece anterior si la dreapta ostiului venei cave superiore, apoi la dreapta
ostiului venei cave inferioare, termindandu-se la extremitatea dreapta a valvulei
acesteia. De la jonctiunea peretilor superior si lateral, pleaca auriculul drept, in
interiorul caruia se prelungesc m. pectinati sub forma de retea. In atriul drept se
deschid cele doua vene cave. V. cava inferioara prezinta o valvula rudimentara,
concava superior, care se inchide incomplet. Intre orificiile celor doua vene cave se
gaseste tuberculul intervenos, cu rol in viata fetala de a dirija sangele spre ostiul
atrioventriculara si spre atriul stang. Pe peretele interatrial se gaseste o fosa,
numita fosa ovala, care prezinta o margine proeminenta limbul fosei ovale. Intre
orificiile venei cave inferioare si ostiul atrioventricular, se gasesc orificiile venelor
mici ale inimii si ostiul sinusului coronar, prevazut cu o valvula incompleta valvula
sinusului coronar. Orificiul coronar se ia drept reper in localizarea nodulului
atrioventricular, care se gaseste in triunghiul format dintre ostiul atrioventricular,
ostiul coronar si o banda conjunctiva care le uneste tendonul Todaro. Partea
sinusala se deosebeste prin faptul ca are m. netezi.
25. Atriul stng
Atriul stang este mai rotunjit si mai gros decat cel drept. Anterior este separat de
atriul stang prin septul interatrial. Partea corespunzatoare fosei ovale este
delimitata de o proeminenta concava superior si la stanga, numita falx septi. Pe
peretele posterior se gasesc orificiile venelor pulmonare, iar pe peretele anterior se
gaseste orificiul de comunicare cu auriculul stang. Limita dintre acesta si peretele

atrial este data de fasciculele musculare care proemina in interiorul auriculului. In


rest, peretii atriului stang sunt netezi. In partea inferioara a atriului se afla ostiul
atrioventricular stang. Organele cu care atriul stang vine in raport sunt: esofagul
posterior, aorta ascendenta si trunchiul pulmonar anterior. In peretii sai se gasesc
de asemenea orificii de deschidere ale venelor mici.

26. Ventriculul drept


Ventriculul drept are forma piramidal triunghiulara, cu baza corespunzand ostiului
atrioventricular drept. Peretii sai anteriori si inferiori corespund fetei sternocostala si
diafragmatica, iar peretele stang septului. Ostiul atrioventricular drept este
prevazut cu valvula tricuspida, formata din 3 cuspide dispuse la fel ca peretii:
anterioara, posterioara si septala. Cuspidele sunt mai groase si opace in centru
decat la periferie. Muschii papilari sunt orientati asemenea cuspidelor. Astfel, de pe
peretele anterior pleaca m. papilar anterior, care se prinde prin cordaje tendinoase
de cuspida anterioara si de cuspida posterioara. M. papilar posterior, care pleaca de
pe peretele posterior, se prinde de cuspida posterioara si de cea septala, iar m.
papilar septal se prinde de cuspida septala. M. papilar anterior este legat de
peretele septal prin trabecula septomarginala, care are rolul de a impiedica
distensia exagerata a ventriculului in diastola. Trabecula septomarginala, impreuna
cu m. papilar anterior si partea libera a cuspidei anterioara, formeaza un orificu care
compartimenteaza ventriculul in: compartiment de receptie, situat inferior de acest
orificiu si compartiment de evacuare, situat superior de acest orificiu.
Compartimentul de evacuare se continua cu conul arterial. Peretii interiori ai conului
arterial sunt netezi, spre deosebire de restul ventriculului. Conul arterial este
delimitat anterior de fata sternoclaviculara corespunzatoare, posterior de creasta
supraventriculara si medial de sept. Lumenul sau se continua cu ostiul trunchiului
pulmonar, care contine valva trunchiului pulmonar, formata din 3 valvule
semilunare: anterioara, dreapta si stanga. Fiecare valvula prezinta pe marginea
libera cante un nodul, iar de o parte si de alta a nodulilor, o zona lunulele
valvulelor semilunare. Acesti noduli ar avea rolul unor dinti de oprire, impiedicand
alunecarea valvulelor una peste cealalta si asigurand inchiderea etansa a acestora.
27. Ventriculul stng
Ventriculul stang este cavitatea inimii cu cei mai grosi pereti. In apropierea varfului
inimii, trabeculele carnoase formeaza o retea densa. Peretii sai anterior si lateral
corespund septului interventricular si fetei pulmonare a inimii. Baza este formata de
ostiul atrioventricular stang, prevazut cu valva mitrala. Ostiul este ovalar, mai
stramt decat cel drept, mai mic la femei decat la barbati, ceea ce ar explica
frecventa mai mare a stenozei mitrale la acestea. Valva mitrala este formata din 2
cuspide: cuspida anterioara si posterioara. Fiecare cuspida prezinta cate un muschi

papilar: anterior si posterior, care se desprind de pe peretii corespunzatori ai


ventriculelor si se insera pe cuspide prin cordaje tendinoase. Cand are loc
inchiderea orificiului, convexitatea m. papilar anterior patrunde in concavitatea m.
papilar posterior. Cuspida anterioara impreuna cu septul interventricular delimiteaza
un orificiu care compartimenteaza ventriculul in: compartiment de receptie (atrial)
si compartiment de evacuare (arterial). Primul este situat posterior si la stanga
cuspidei anterioara, imediat sub ostiul atrioventricular. Compartimentul de evacuare
se continua cu bulbul aortei. Peretii compartimentului de evacuare sunt netezi, spre
deosebire de restul ventriculului. La originea aortei se afla ostiul aortei, prevazut cu
valva aortei. Valva aortei este formata din 3 valvule semilunare: posterioara,
dreapta si stanga, mai groase si mai opace decat valvulele semilunare ale
trunchiului pulmonar. Prezinta nodului si lunulele valvulelor semilunare. Intre valvule
si peretele bulbului aortic, se gasesc sinusurile aortice, la nivelul carora au originea
cele doua artere coronare.
28. Aparatul valvular mitral
Este format din inelul atrioventricular stang,cuspidele anterioara si
posterioara,cordajele tendinoasesi muschii papilari anteriori si posteriori.
Orificiul mitral are o circumferinta de 7-9 cm.poate fi comparat cu forma literei D,cu
partea veritcala corespunzand continuitatii mitroaortice.
Inelul atrioventricular stang este situat in dreptul unui sant circular unde endocardul
atrial se cofntinua cu cel al cuspidelor.Santul este rezultatul plierii endocardului din
canalul atrioventricular.
Inelul atrioventricular stang se formeaza in unghiul dintre radacinile divergente ale
cuspidelor.radacinile se continua cu peretii musculari ai atriului respectiv
ventriculului si sunt acoperite de endocar.In unghiul dinre redacini se gaseste tesut
conjuctivo adipos ce impreuna cu fila coronaria formeaza inelul AV stang
Inelul AV stang primeste fila coronaria din cornul anterior stang al trigonului fibros
stang si din conrnul posterior al centrului tendinos.Fila coronaria nu inconjoara
complet inelul.
Aspectul cuspidelor este variabil.Si acestea prezinta val membranos intrerup de
incizuri adanci ce delimiteaza comisuri si incizuri mai putin adanci ce delimiteza
lobuli valvulari.
Cuspida anterioara-aortica este mai lata si ocupa cm o teime din circumferinta
canalului.Dar marginea ei libera e mai intinsa deci ambele tricuspide vor ocluziona
cam aceeasi suprafata din orificu.
Cordajele tendinoase sunt de mai multe tipuri dupa zona pe care se insera:
-

Ale marginii libere

Ale zonei clare


Ale zonei bazale
zonei comisurale
Corzile ce pleaca de pe un muschi papilar se insera dominant pe cuspida
corespunzatoare dar si pe cea opusa.
Cuspidele histologic au 3 straturi:
1. intern compus din t.fibros si fibroblasti
2. mijlociu-spongio compus din fibre de colagen si proteoglicani
3. superficial reprezentat de endotelie si fibre elastice
Cuspidele nu au vascularizatie.

29. Aparatul valvular tricuspid


Este reprezentat de muschiii papilari,cordajele tendinoase,cuspidele valvrei AV
drepte si inelul fibros ce face parte din scheletul fibros al inimii.Are o circumferinta
de 8-11 cm si daca iti face placere poti introduce in el varful a 3 degete.
Muschii papilari sunt proeminente musculare relativ conice,unice au multiple ce se
prind cu baza de peretii ventriculari.Varful reprezinta origine pt cordajele
tendinoase.Cordajele se prind de marginile cuspidelor impiedicand reflexia lor in
sistola ventriculara.(corzi tendinoase adevarate)
In VD muschii papilari prezinta o mare diversitate nr,forma,pozitie,insertia
coradjelor.
Clasic in Vd sunt prezenti 2 muschi papilari:
Anterior(la baza s se termina bandeleta moderatoare) si posterior.In multe cazuri
mulschiul papilar anterior poate fi unicul papilar al atriului drept.in acest caz el este
solidarizat prin trabecule de toti peretii VD.In unele cazuri acest papilar unic este
mentinut in pozitie si si de cordaje tendionase false ce se prin de peretele anterior si
septal.Papilarul anterior se comporta ca un distribuitor de t. Excitoconductor nidal
prin bandeleta moderatoarede la baza sa.
Papilarul poesterior cand exista,se prezinta ca un muschi voluminos cu varful
ramificat.Sau poate fi reprezentat de un grup papilar format din 2 3 muschi.Cand
acesta nu exista,cordajele corespunzatoare lui se insera prin mici proeminente pe
peretele septal si posterior.
Mai rar exista si un muschi papilar septal(voluminos).dar de obicei cordajele septale
se prind direct de sept prin proeminente mici.
Inelul atrioventricular drept separa AD de VD si este asezat intr-un plan
oblic,reprezentand peretele anterior al AD.Inelul are o structura membranoasa
indeplinind rolul de izolator electric in A si V.(clasic pe el se insera cuspidele but not
really).

Radacina inferioara a cuspidelor are insertia la baza piramidei ventriculara in


continuare endocardului ventricular.La acest nivel fibrele musculare subepicardice
se continu cu cele subendocardice).
Radacina superioara are un traiect scurt si este tapetata pe fata superioara de
musculatura atriala.
Inelul atrioventricular drept trece la nivelul septului interventricular drept prin
partea membranoasi si separa septul interatrial de cel interventricular membranos.
Fila coronaria-reprezinta prelungiri fibroase ale centrului tendinos ce ajung la inel.
Cuspidele:

Anterioara
Septala
Posterioara(inferioara)

Numarul lor este variabil.Ele pot avea pe marginea libera 1 sau mai multe incizuri
ce separa lobuli valvulari.Exista de obicei o comisura anteroseptala,inferoseptala si
anteroinferioara.Comisurile sunt zone unde valul membranar are dimensiuni mai
reduse.
Valul membranar este portiunea prin care cele 3 cuspide sunt alipide una de alta.se
afla pe marginile inelului.
O cuspida prezinta :

Baza
Margine libera-densa ,rugoasa

Si o zna clara aflata inte maza si marginiea libera


Cordajele tendinoase se pot insera pe oricare din aceste elemente.
DE pe papilarul anterior de obicei pe cuspidele anterioare si posterioare.
De pe papilarul posterior pe cuspidele septale si posterioare
De pe sept pe cuspida septala si anterioara
! papilarii dau cordaje tendinoase pe 2 cuspide.
Cuspidele anterioara si posterioara sunt atasate de pereti mobili, pe cand cea
septala este atasate de sept care este imobil.
30. Aparatul valvular aortic. Rdcina aortei

Inelul aortic reprezinta o condesare de fibre conjunctive i peretele aortic.nu are


aspect de cerc ci este format din 3 segmente de cerc cu concavitatea superior.
Valva aortca se gaseste la limita dintre vestibulul aortic si aorta descendenta.Este o
structura formata din 3 valvule semilunare si un inel fibros,pe care acestea se
insera.Valvuele au o baza la niv inelului aortic si o margine libera.
Sunt 2 anterioare-dreapta si stangsa-s i una posterioara.Ele delimiteaza impreuna
cu peretele aortic 3 sinusuri aortice(Valsava).Cele 2 stangi coronariene si cel
posterior necoronarian.Valvele prezinta noduli si lunule.
Fetele interioare ale valvulelor nu sunt regulate,ci strabatute de benzi fibroase
transversale acoperite de endocard.limita superioara a sinusurilor este reprezentata
de o proeminenta a peretelui aortic numita ceasta supravalvara.Marcheaza
jonctiunea sinotubulara-dintre sinusuri si partea tubulara a aortei.
Bulbul aortei reprezinta proeminenta la exterior a sinusurilor.
Radacina aortei este o structura integrativa ce solidarizeaza si face sa lucreze
impreuna atat elementele ce asigura intrarea sangelui in inima cat si ejectia
acestuia.Aceste elemente sunt predominant fibroase
-

Trigonurile fibroase-ancoreaza inima de VS(cel stang) sau de creasta septului


interventricular(posterior) inelul mitral si tricuspid-cel drept.
Al treilea trigon-solidarizeaza inelul aortic de cel mitral
Cortina aortica(sept intervalvar)-se intinde ca un perete membranos intre inelul
aortic si cel mitral

31. Orificiul mitroaortic i continuitatea mitroaortic definiie, situaie,


alctuire,
Continuitatea mitroaortica este locul in care cortina aortica fuzioneaza cu peretele
atriului stang.Serveste ca origine bazei cuspidei anterioare a valvei bicuspide.
Dupa indepartarea atriilor si a aortei la baza VD ramane un singur orificiu numit
mitroaortic.Acesta este imparti de continuitatea mitroaortica in cele 2 ostii ,aortic si
mitral.Continuitatea mitrala se continua superior,spre inelul aortic cu cortina
aortica.
In aria orificiului mitroaortic se gaseste si centrul tendinos ce separa orificiile
tricuspid mitral si aortic.
Formarea orificiului mitroaortic este rezultatul protuziei aortei in pernita cardiaca
superioara si fuziunii partiale a celor 2 structuri.
implicaii funcionale i clinice

32. Aparatul valvular pulmonar


Aparatul valvular pulmonar este aproape identic cu cel arterial.Exceptia fiin ca
sinusul valvular nu proemina atat de mult in exterior precum cel aortic.Inelul fibros
pulmonar este solidarizat prin fibre conjuctive dense de inelul aortic.
33. Scheletul fibros al cordului - componente i funcie
Scheletul fibros este un ansamblu de elemente ce au in comun compozitia bogata in
tesut fibros dens si necontractil.aceste formatiuni sunt suficient de denspe pentru a
oferi insertie formatiunilor miocardice.Ele pot suferi transformari
cartilaginoase,seroase sau, in unele cazuri calcifieri.
Scheletul fribros cuprinde:

Inelele atrioventriculare
Inelele arteriale(pulmonar si aortic)
Spatiile comisurale situate nferior de aceste inele
Cortina aortica
Continuitatea mitroaortica
Fasciculele fibroase intravalvulare
Septurile membranoase interventricular si AV
Tendonul Todaro
Tendonul conului arterial
Trigonurie fibroase stang si drept
Fila coronaria

Rolurile Scheletului fibros sunt:


-

Asigurarea discontinuitatii electrice intre A si V


Teritoriu de insertie t miocard
Mentine pozitia inimiii in pericard
Realizeaza o baza stabila,dar deformabila pt insertia valvelor

TRIGONURILE FIBROASE sunt mase de tesut conjunctiv ce muleaza radacina


aortei.Ambele sunt componente ale radacinii aortei.Ele participa la formarea
peretelui vestibulului aortic si leaga inelul aortic de orificul mitroaortic.
Trigonul fibros stang(anterior) muleaza la exteriorul aortei baza sinusului coronar
stg.are urmatoarele componente:un corn anterior drept, ce merge catre simfiza
aorticopulmonara,un corn posterior pe captrunde in continuitatea mitroaortica si un
corn stang ce ce se continua cu fila coronaria in partea anterioara a inelului mitral.
Acest trigon rerezinta punct de insertie pentru toate fibrele miocardice din
vecinatate(superificiale,profunde),pentru baza sinusului coronarian stg,pentru
continuitatea mitroaortica)

FILA CORONARIA- Structuri fibrocartilaginoase,cu aspect filiform(diametru de 0,51,5mm)lungimi de 5,5-3cm care inconjoara segmente ale orificiilor mitral si
tricuspid.Fila coronarie reprezinta loc de insertie pt fibrele miocardice de la baza
ventriculelor si intermediaza uneori discontinuitati subepi-subendocardice.
Unele sunt superficiale,efilate ce reprezinta prelungiri ale coarnelor trigonurilor.
Iar altele sunt profunde,mai groase,cilindrice ce se insera pe trigoane.(fila
anterioara tricuspidiana,si o fila posterioara mitrala).
TENDONUL TODARO este un fascicul conjunctiv sibros ,cilindric bine organizat cu
diametru de 1-2mm si lungimi de 1-3 cm.Se insera pe trigonul fibros drept.
De la trigonul fibros drept,tendonul are un traiect posterior,in regiunea
dorsosinusala dorsal de ostiul sinusului venos coronarian unde se pierde in tracturi
fibroase din ce in ce mai subtiri.Traseul sau este intramuscular,la 1-3 cm profund de
endocard,pe podeaua atriului la locul de jonctiune cu setul interatrial.Participa la
delimitarea trigonului Koch.
TENDONUL ARTERIAL incepe la cornul superior drept al centrului tendinos, trece
peste spatiul subcomisural drept si se termina la nivelul spatiului subcomisural
anterior.Aici se uneste cu tendonul de insertie a unor fibre miocardice superficialea
ale VS.....SAU tendonul arterial reprezinta un fascicul de fibre ce uneste inelul aortic
cu cel pulmonar.(se dau ambele variante,nu mentioneaza care e cea unanim
acceptata).
34. Centrul tendinos ( trigonul fibros drept) Definiie, situaie, raporturi,
funcie
Centrul tendinos muleaza baza sinusului noncoronarian al sinusului aortic si creasta
septului muscular interventricular.Este mai mare decat cel stang ocupand o supraf
de 1 cm2 si are o grosime de 3 mm.
Trigonurile fibroase sunt unite la baza sinusurilor prin tracturi conjunctive bine
reprezentate.
Ofera inserie pt:
-

Baza sinusului noncoronarian


Continuitatii mitroaortice
Inelului tricuspidian
Fibre miocardice din ambi ventriculi de la marginea superioara a septului
Fibre din atrii,in special septul interatrial
Tendonul todaro

Cand este bine structuratcentrul tendinos prezinta un corn posterior ce se


prelungeste pe treimea posterioara a crestei septului interventricular.De la varful

cornului pleaca in general o fila coronaria ce ajunge in partea posterioara a inelului


mitral.poate da o fila coronaria si pentru inelul tricuspid.
Cornul anterior stang patrunde in continuitatea mitroaortica iar cel drept se
continua cu tendonul conului arterial.Tot din centrul tendinos poate pleca si fila
coronaria pt partea anterioara a inelului tricuspid.

35. Notiuni generale de arhitectur a miocardului


36. Proiecia cordului. Ariile de matitate. Focare de auscultaie. Conturul
radiologic al cordului
37. Aorta ascendent i crosa aortei
38. Canalul arterial - formare, evoluie, persisten. Raporturile
ligamentului
arterial. Implicaii clinice
39. Aorta descendent toracic
40. Vena cav superioar
41. Sistemul venelor azygos
42. Canalul toracic i ductul limfatic drept
43. Ganglionii limfatici parietali i viscerali n torace
44. Grania toracoabdominal - topografie, descriere, comunicri ntre
regiuni,
regimul limfatic.
45. Grania toracocervical - topografie, descriere, comunicri ntre
regiuni,
regimul limfatic