Subiectele Anatomie Cap si Gat

Rezolvari

1. Osificarea de membrană a craniului

Osificarea de membrana (endoconjunctiva)

Caracterizeaza formarea oaselor boltii craniene, a unor oase ale fetei, a corpului claviculei,
realizeaza cresterea in grosime a oaselor lungi pe seama periostului si reparatia osoasa in caz de
fracture. Se desfasoara in membrane conjunctive in trei faze:

1. Faza proteica
Incepe in jurul unor centre de osificare din membrana conjunctiva, prin multiplicarea unui grup de
celule conjunctive care se transforma in osteoblaste; acestea produc oseina care ajunge sa le
inconjoare complet

2. Faza minerala
Consta in impregnarea oseinei cu saruri fosfo-calcice (fosfat tricalcic) formandu-se substanta
osoasa; osteoblastele inconjurate de oseina isi pierd capacitatea secretorie si se transforma in
osteocite; prin fuzionarea tuturor centrelor de osificare se formeaza osul primar, nediferentiat.

3. Faza de remaniere

Consta in modelarea si adaptarea osului primar la functiile pe care urmeaza sa le indeplineasca;

osteocitele se inmultesc si se unesc, formand osteoclastele care distrug substanta osoasa

2. Osificarea endocondrală a craniului

Osificarea de cartilaj (endocondrala)
Caracterizeaza osificarea vertebrelor, oaselor membrelor sau a celor care formeaza baza craniului
Se realizeaza in 3 faze:

1. Faza de distrugere a cartilajului

Incepe prin inmultirea celulelor cartilaginoase care se hipertrofiaza si se distrug; distrug si
substantele fundamentale din jurul lor formand cavitati neregulate in care patrund muguri de tesut
conjunctivo-vascular din pericondru (membrana care acopera cartiajul si care se va transforma in
periost

2. Faza de osificare
Celulele tesutului conjunctivo-vascular care a invadat cartilajul devin osteoblaste care secreta
oseina

3. Faza de remaniere
Se caracterizeaza prin fenomene de osteogeneza secundara , in care, prin osteoliza se formeaza
osul functional

Oasele, odata formate, cresc in lungime si grosime.

Cresterea in lungime caracterizeaza oasele lungi si se realizeaza pe seama cartilajelor de
crestere aflate la limita dintre diafiza si epifiza. Ele asigura formarea de tesut osos nou spre
diafiza.
Cresterea in grosime este caracteristica tuturor oaselor si se realizeaza pe seama periostului
(zona interna a periostului produce osteoblaste ce se adauga la tesutul osos vechi, osul
ingrosandu-se).

3. Condrificarea
Procesul de condrificare începe în săptămâna a 7-a numai în regiunea bazei craniului,
oasele feţei şi bolţii (calvaria) fiind oase de membrană.
Condrocraniul prezintă două segmente:
a) segmentul cordal - ce include partea rostrală a cozii dorsale (notocordului), fiind mai vechi
filogenetic (paleocraniul),
b) segmentul precordal - situat anterior în prelungirea segmentului cordal, este mai nou
filogenetic (neocraniul).
Segmentul cordal prezintă la rândul său două părţi:
- o parte segmentată - situată posterior, formează regiunea occipitală,
- o parte nesegmentată - situată anterior şi lateral, formează regiunea otică.

4. Dezvoltarea viscerocraniului
Elementul caracteristic al dezvoltarii capului si gatului este reprezentat de formarea arcurilor
faringiene(branhiale). Aceste arcuri apar in S4-S5 de dezvoltare si contribuie la aspectul
caracteristic al embrionului.
Aceste arcuri faringiene sunt masele mezenchimatoase care apar in regiunea viitorului gat si sunt
separate de o serie de fante sau santuri faringiene/branhiale.
Dezvoltarea viscerocraniului
A. Etapa de inmugurire
B. Etapa de coalescenta
C. Etapa de compartimentare

A. Etapa de inmugurire
La sfarsitul S4, in zona centrala a fetei, se formeaza stomodeumul(gura primitiva) in jurul careia
apar cinci muguri faciali formati tin tesut mezenchimatos derivat din crestele neurale.
Primul arc faringian delimiteaza inferior stomodeumul. Acest arc este format dintr-o portiune
dorsala care este procesul maxilar si una ventrala – procesul mandibular. Procesele vor da
nastere mugurilor maxilar, respectiv mandibular. Astfel stomodeumul va fi delimitat lateral de
mugurii maxilari iar inferior de mugurii mandibulari. Muguriele fronto-nazal care se formeaza prin
proliferarea tesutului mezenchimatos situat inaintea veziculelor cerebrale. Acesta delimiteaza
superior stomodeumul. Lateral de mugurele fronto-nazal se formeaza, sub influenta inductiva a
portiunii ventrale a prozencefalului, doua ingrosari locale ale ectodermului de suprafata –
placodele nazale(olfactive).
In S5 placodele nazale invagineaza si formeaza santurile nazale(olfactive). Apoi tesutul de fiecare
parte a santului prolifereaza rapid, ia aspectul unor creste si formeaza mugurii nazali. Cei situati
de partea externa vor fi mugurii nazali externi, cei situati de partea interna a santului vor forma
mugurii nazali interni.
B. Etapa de coalescenta
In aceasta etapa mugurii se dezvolta si fuzioneaza.
In urmatoarele doua saptamani mugurii maxilari continua sa creasca. Ei se dezvolta si spre
medial comprimand mugurii nazali mediali catre linia mediana. Astfel spatiul dintre mugurele nazal
medial si mugurele maxilar dispare treptat iar cei doi mugri fuzioneaza . Asadar la formarea buzei
superioare contribuie cei doi muguri nazali mediali si cei doi muguri maxilari.
Mugurii maxilari si cei nazali laterali sunt separati initial printr-o depresine adanca numita sant
nazo-lacrimal. Superior acest sant pleaca de la unghiul intern al placodelor optice. Ectodermul
care acopera acest sant formeaza un cordon epitelial compact care se desprinde de restul
ectodermului. Acest cordon dobandeste lumen si formeaza ductul nazo-lacrimal. In portiunea
superiorar acest duct se largeste si formeaza sacul lacrimal. Dupa desprinderea cordonului, cei
doi muguri(maxilari si nazal lacrimal) vor fuziona, formeaza asa numitul proces globos care se va
uni cu segmentul intermaxilar. Apoi mugurii maxilari vor forma obrajii si oasele maxilare.
Mugurii mandibulari se unesc lateral de cei maxilari limitand astfel deschiderea laterala a cavitatii
bucale. Apoi mugurii mandibulari cresc, se unesc pe linia mediana, si vor forma buza inferioara si
mandibula.
La formarea nasului contribuie cinci muguri: mugurele frontal care da nastere priamidei nazale,
mugurii nazali mediali care fuzioneaza si formeaza radacina si dosul nasului, mugurii nazali
laterali care vor forma aripile nasului.
segmentul intermaxilar
Ca urmare a dezvoltarii mugurilor maxilari catre medial, cei doi muguri nazali mediali fuzioneaza
nu numai la suprafata dar si in profunzime. Prin unirea lor se formeaza segmentul intermaxilar.
Acest segment este format din 3 componente:
componenta labiala, din care se formeaza filtrumul buzei superioare
componenta a osului maxilar, unde se vor dezvolta cei patru incisivi superiori
componenta palatina, din care se formeaza palatul primar(de forma triunghiulara)
Segmentul intermaxilar se continua cu portiunea rostrala a septului nazal care se formeaza din
mugurele frontal.
C. Etapa de compartimentare
Etapa consta in separarea cavitatii bucale de cavitatea nazala si in terminarea compartimentarii
celor doua fose nazale.
Compartimentare – orizontala si verticala
Inceputul compartimentarii orizontale se realizeaza prin procesul intermaxilar care formeaza
paltul primar iar desavarsirea compartimentarii se datoreaza palatului secundar.
palatul secundar
- se formeaza din lamele palatine. Acestea sunt doua procese aplatizate ale mugurilor maxilari.Ele
apar in S6. Initial au un traiect oblic descendent de fiecare parte a limbii. In S7 lamele palatine se
deplaseaza ascendent, ajung in pozitie orizontala, deasupra limbii, fuzioneaza si vor forma palatul
secundar. In partea anterioara lamele fuzioneaza cu palatul primar iar la limita dintre acestea se
formeaza gaura incisiva.
In ce lamele palatine fuzioneaza fosele nazale se formeaza prin dezvoltarea septului nazal si
care in final se va uni cu suprafata superioara a palatului secundar.
Cavitatile nazale
In S6 santurile nazale se adancesc, pe de o parte datorita dezvoltarii mugurilor nazali , pe de alta
parte datorita patrunderii lor in mezenchimul subjacent. Initial, depresinile nazale sunt separate de
cavitatea orala primitiva prin membrana oro-nazala. Dupa disparitia acesteia cavitatea nazala
comunica cu cea orala prin doua orificii nou formate – coanele primtiive.
Coanele sunt situate de-o parte si de alta a liniei mediene si imediat posterio palatului primar.
Ulterior, dupa formarea palatuli secundar si continuarea dezvoltarii cavitatii nazale primitive,
coanele definitive se localizeaza la jonctiunea dintre cavitatea nazala si faringe.
Sinusurile paranazale se dezvolta sub forma unor diverticuli ai peretelui nazal lateral care se
extind in oasele maxilar, etmoid, frontal si sfenoid. Aceste sinusuri ating dezvoltarea maxima la
pubertate si contribuie la aspectul defintiv al regiunii faciale.
Dintii
Dintii apar in urma interactiunii epiteliilor mezenchimale dintre epiteliul cavitatii orale si
mezenchimul subjacent derivat din celulele crestei neurale.
In S6 stratul bazal al invelisului epitelial formeaza o structura numita lamina dentara situata de-a
lungul maxilarului si mandibulei. Din lamina dentara iau nastere mugurii dentari. Din acesti muguri
se formeaza primordiile componentelor ectodermice ale dintilor(smaltul). Smaltul(produs de
ameloblast) este situat pe un stat gros de dentina produs de odontoblast. Iar cementul este
produs de cementoblaste localizate in jurul radacinii dentare.
 Primii deciduali(de lapte) apar la 6-24 luni dupa nastere iar dintii definitivi(care inlocuisc pe cei
deciduali) se formeaza in luna a treia de viata intrauterina si raman inactivi pana in jurul varstei de
6 ani.
Concluzie:
Mugurele frontal dezvolta: piramida nazala, portiunea rostrala a septului nazal(spina nazala a
frontalului)
Mugurii nazali interni dezvolta: radacina si dosul nasului, lama perpendiculara a etmoidului si
vomerul, partea mijlocie a buzei superioare(filtrumul)
Mugurii nazali externi dezvolta: partea laterala a piramidei nazale(aripa nasului), oasele lacrimale,
masele laterale ale etmoidului
Mugurii maxilari dezvolta: partile laterale ale buzei superioare, cea mai mare parte a obrazului,
solzul temporaliului, malarul, apofiza zigomatica, maxilarul superior si palatinul
Mugurii mandibulari dezvolta: mandibula, buza inferioara, partile moi din partea inferioara a fetei,
muschii masticatori.

5.Arcurile faringiene, şanţurile faringiene: prezentare generală

Aparatul faringian este un sistem complex, care participă ladezvoltarea viscerocraniului, a feţei,
acavităţilor orală şi nazală, precum şi ldezvoltarea limbii, a laringelui şi a faringelui.
Tot din aparatul faringian se dezvoltă urechea şi unele glande endocrine.
Aparatul faringian cuprinde întregul teritoriu situat în jurul intestinului primitiv cefalic, până
lastructurile superficiale şi datorită asemănărilor custadiul comparabil al embrionului de peşte se
mainumeşte şi aparat branhial.
în S4 în perioada tubului neural (Periodus tubi neuralis), începe formarea arcurilor faringiene sau
branhiale, care se vor dezvolta şi apoi vor regresa în perioadele următoare.
În această perioadă se formează primele două arcuribranhiale, între care se formează primul şanţ
branhial.Tot acum primul arc branhial se divide în proeminebnţa maxilară şi proeminenţa
mandibulară, între care se diferenţiază o depresiune numită stomodeum, în profunzimea căruia se
află membrana orofaringiană. În următoarea perioadă, cea faringiană iniţială apar şi celelalte
arcuri faringiene ( III-VI ) precum şişanţurile faringiene (II-IV ).
Se formează şase arcuri branhiale şi numai patruşanţuri branhiale.
Acest lucru înseamnă că dezvoltarea ultimelordouă arcuri branhiale este incompletă şi acestea
dispar înainte de a se separa complet.

6. Arcul faringian I. Derivatele anatomice ale arcului I

faringian

Primul arc faringian Din partea dorsală a primului arc faringian (procesul maxilar) care seextinde
anterior sub regiunea orbitară, se formează prin osificare Intr membranoasă partea scuamoasă a
osului temporal, maxila si osulzigomatic. Mezenchimul părţii ventrale a primului arc faringian
(procesul mandibular se condensează în juru cartilajului Meckel şi prin osificare membranoasă
formează mandibula (6-7 săptămâni). Aceasta nu se formează în întregime prin osificare
intramembranoasă, centri de osificare endocondrală fiind prezenţi la nivelul liniei mediane şi a
condilului. Iniţial, mandibula este mai proeminentă faţă de maxilă (prognatism), apoi rata de
creştere este mai mică, în partea controlată deactivitatea musculară prenatală. Faţa este mică în
comparaţie cu neurocraniul datorită lipsei de pneumatizare a sinusurilor paranazale şi a
dimensiunilor mici ale oaselor, înspecial a mandibulei. Odată cu apariţia dinţilor şi dezvoltarea
sinusurilor, faţa capătă aspectul uman caracteristic.
Din primordiul muscular al arcului faringian I se dezvoltă următorii muşchi:
 muşchii masticatori (Mm. masticatorii), pântecele anterior al muşchiului digastric (Venter anterior
musculi digastrici), m. tensor al timpanului (M. tensor tympani)
şi m. tensor al vălului palatin (M. tensor veli palatini).
Arcul aortic (Arcus aorticus primus - I) are o dezvoltare precoce şi oinvoluţie rapidă. Participă la
formarea viitoarelor arterelor maxilare, precum şi la formarea arterelor carotide externe. Nervul
arcului I este nervul trigemen(N. trigeminus V), care intră încomponenţa primului arc cu ramurile
sale: nervii maxilar şi mandibular.
Face excepţie nervul oftalmic, care nu intră în componenţa arcului I. Muşchii care derivă din arcul
faringian I sunt inervaţi de nervul mandibular.

7.Arcul faringian II. Derivatele anatomice ale arcului II faringian.

Arcul faringian II (Arcus secundus II) sau arcul hioidian participă mai ales la formarea zonei
submandibulare.
Arcul faringian II prezintă o expansiunenumită capacul hioidian (Plica opercularis/ Operculum
hyoideum) , care acoperă şanţurile faringiene II-IV care rămân subforma unei cavităţi neregulate
numită sinus cervical (Sinus cervicalis), care însă va regresa rapid. Lipsa regresiei sinusului
cervical duce launele anomalii.
Cartilajul arcului II al lui Reichert
-scăriţa (Stapes)
- procesul stiloid al osului temporal
- ligamentul stilohioidian cornul mic al osului hioid ,
- partea superioară a corpului osului hioid
Din primordiul muscular al arculuifaringian II
-muşchii faciali
- muşchii auriculari pântecele posterior al muşchiului digastric (Venter posterior musculi
digastrici),
- muşchiul stilohioid (M. stylohyoideus),
- muşchiul scăriţei
Nervul arcului II este nervul facial (N. facialis VII),care inervează toţi muşchii derivaţi din arcul
hioidian.

8.Arcul faringian III. Derivatele anatomice ale arcului III faringian.

-cornul mare al osului hioid (Cornu major ossis hyoidei),
- partea inferioară a corpului osului hioid (Corpus inferius ossis hyoidei).
Primordiul muscular al arcului III va da naştere numai muşchiului stilofaringian
(M.stylopharyngeus).
Nervul arcului III este nervul glosofaringian.

9.Arcul faringian IV. Derivatele anatomice ale arcului IV faringian.

Arcurile faringiene IV-VI Cartilajele arcurilor IV (mai ales) şi V formează:

- cartilajul epiglotei (Cartilago epiglottica) şi
- cartilajul tiroid (Cartilago thyroidea),
Cartilajul arcului VI participă la formarea:
- cartilajelor aritenoide (Cartilagines arytenoidae)
- cartilajului cricoid (Cartilago cricoidea)
Primordiile musculare ale arcului IV şi VI
- vor da naştere muşchilor laringelui (Mm.laryngeales)şi muşchilor inervaţi de nervul accesorXI
(muşchii faringelui, ai palatului, muşchiisternocleidomastoidian şi trapez).
Inervaţia muşchilor derivaţi din arcurilefaringiene IV şi VI
-este asigurată de nervul vag (N. vagus X) şi nervul accesor (N. accesorius XI).
10.Derivatele pungilor faringiene
sunt depresiuni, care separă în interior, spre intestinul primitiv, arcurile faringiene.
se dezvoltă la nivelul pre-enteronului (Pre- enteron), adică a primului segment în sens
craniocaudal al intestinului primitiv, participândla formarea faringelui primitiv (Pharynx primitivus).
se dezvoltă cinci pungi faringiene.
Punga faringiană I (Saccus primus I) corespunde cu şanţul faringian I, din care se formează
conductul auditiv extern şi de care este separată prin membrana faringiană I (care va deveni
membrană timpanică).
Din prima pungă faringiană se formează:
-recesul tubotimpanic (Recessus tubotympanicus) situat profund, spre membrana faringiană I. La
acest nivel se va forma:
- cavitatea timpanică (Cavitas tympanica) şi antrul mastoidian (Antrum mastoideum).
- tuba auditivă (Tuba auditoria/auditiva) se formează superficial spre faringele primitiv. Asigură
comunicarea dintre cavitatea timpanică şi faringe.
Punga faringiană II (Saccus secundus II) este situată sub arcul faringian al II-lea. În jurul ei se
dezvoltă din mezodermul arcurilor II şi III amigdala palatină (Tonsilla palatina).
Diferenţierea ţesutului limfoid al amigdalei palatinese face după S20. Din punga faringiană II va
rămâne fosa supratonsilară (Fossa supratonsillaris).
Punga faringiană III (Saccus tertius III)iniţial îşi măreşte dimensiunile, maiales prin alungire
paralelă cu axul faringelui, rezultând o cavitate carecomunică cu faringele primitiv printr-un canal
îngust, canal care apoi se obstruează complet. Această cavitate alungită prezintă două părţi:
-partea dorsală (Pars dorsalis) din care se va dezvolta primordiile glandelor paratiroide inferioare
(Gemma parathyroidea inferior/caudalis),
- partea ventrală (Pars ventralis) din care se va dezvolta primordiul timic major.

11.Derivatele şanţurilor faringiene

Se dezvoltă numai patru şanţuri între S4-5.
Singurul şanţ care contribuie la stucturile adultului este primul, celelalte trei formând sinusul
cervical, o cavitate neregulatăformată prin confluarea celor trei şanţuri şi acoperirea lor cu un
"capac" provenind din arcul faringian al II-lea. Sinusul cervical
regresează rapid.
Şanţul faringian I (Sulcus pharyngealis primus I) separă arcurile faringiene I şi II. Din acest şanţ se
va forma conductul auditiv extern
Membrana faringiană I (Membrana pharyngealis prima I) separă
şanţul faringian I de punga faringiană I. Este singura care se formează şi va persista sub forma
membranei timpanice (Membrana tympanica).

12.Anomalii de dezvoltare craniofaciale

Malformatiile fetei se pot imparti in:

- malformatii congenitale complexe, care intereseaza atat structurile faciale, cat si alte teritorii ale
corpului;
- despicaturile congenitale, care se prezinta sub forma unor fante ce despart anormal strcturile
fetei;
MALFORMATIILE CONGENITALE COMPLEXE
Sunt localizate atat la nivelul fetei, cat si la nivelul altor regiuni ale corpului, inclusiv ale
neurocraniului si extremitatilor. Acestor malformatii li s-a atribuit fie o cauza ereditara genetica, fie
cauze embriopatic epigenetice, ca agresiuni infectioase, toxice, sau traumatice in primele luni de
sarcina, fie defecte mezenchimale de tipul displaziilor ce ar afecta structurile cranio-faciale.
BOALA CROUZON , SINDROMUL APERT , SINDROMUL PIERRE-ROBIN, AGNATIA
MANDIBULARA, DISOSTOZA CLEIDOCRANIANA, DISOSTOZA MANDIBULOFACIALA,
HEMIATROFIA FACIALA PROGRESIVA, DESPICATURII CONGENITALE ALE FETEI.
Malformaţiile feţei sunt rare când nu le cuprindem pe cele legate de buza superioară şi palat.
Sunt nominalizate următoarele anomalii, uneleincompatibile cu viaţa cum suntlipsa feţei
(Aprosopia). Malformaţiile feţei care pot fi întâlnite sunt despicăturile faciale
(Schistoprosopia), care de regulă sunt asociate cu defectele palatului.
Cea mai cunoscută malformaţia a feţei este fisura facială oblică (Fissura facialis obliqua),care este
un defect de închidere a proeminenţei maxilare cu ceanazală laterală.

13.Dezvoltarea feţei
Dezvoltarea fetei : sapt 4—8. muguri faciali ecto--mezodermici
Faza de inmugurire : S4Faza de inmugurire
Faza de coalescenta : S 7Faza de coalescenta
Fata capata o forma umanoida în S 10
Proeminentia fronto--nasalis : impar, situat înaintea veziculelor cerebrale si deasupra
stomodeumului :--processus nasalis medianusprocessus nasalis medianus--proeminentia nasalis
medialis(inf :proeminentia nasalis medialis(inf :procesul globos) --proeminentia nasalis lateralis.
Primul arc branhial se bifurca :--proeminentia maxillaris (superior, lateral, lateralde stomodeum)
--proeminentia mandibullaris(inferior de stomodeum). Între cei doi muguri maxilari se interpune o
masa ectomasa ecto--mezodermica romboidala,denumita segment intermaxilar sau piesa
intermaxilara. Placoda nasalis : îngrosare ectodermica înpartea inferioara a mugurilor nazali,
înconjurata de mugurele nazal medial si lateral, în S 5 devine fovea nasalis.
Placoda lentis, ectodermica devine fovea lentis, apare superolentis, apare supero--lateral între
mugurelelateral între mugurelefrontal, nazal lateral si mugurele maxilar;frontal, nazal lateral si
mugurele maxilar;inferior de aceasta se afla sulcusinferior de aceasta se afla sulcusnazo
maxillaris nazomaxillaris.

14.Formarea cavităţii bucale

Cavitatea orală (Cavitas oris)se formează în S4 între proeminenţele frontonazală şi proemineţele
provenite din arcul faringian I (maxilară şi mandibulară).Cavitatea orală este separată scurt timp
de intestinul faringian prin membrana orafaringiană (Membrana oropharyngealis).
Membrana orofaringiană degenerează lasfârşitul S4. La nivelul cavităţii orale se dezvoltă, prin
invaginarea ectodermului, sacul hipofizar (Saccus hypophysialis) sau punga lui Rathke . Din
această pungă se va forma adenohipofiza. Palatul dur se formează din: apofiza palatină
mediană , proces impar, care separă primitiv cavitatea nazală de cea orală. Acesta formează
premaxila (Premaxilla)sau "osul incisiv" şi participă împreună cu procesele palatine laterale şi cu
septul nazal secundar la formarea orificiului incisiv (Foramen incisivum).
apofiza palatină laterală (Processus palatinus lateralis), pereche, se formează din proeminenţele
maxilare. Unirea apofizelor palatine laterale se face în sens anteroposterior şi duce la formarea
palatului propriu(Palatum proprium). Procesul de formare a palatului dur se desfăşoară
concomitent cu formarea limbii şi a cavităţii orale.

15.Formarea foselor nazale. Dezvoltarea sinusurilor paranazale

Piramida nazală se formează din proeminenţa frontonazală, mai exact astfel:
- dosul nasului din procesul nazal median,
- aripile nasului din proeminenţa nazală laterală,
Cavitatea nazală se formează din placa nazală (Placoda nasalis),care prezintă o zonă distinctă ce
formază placa olfactivă Iniţial cavitatea nazală, formată prin invaginarea plăcii nazale, nu
comunică cu cavitatea orală primitivă..
cele două cavităţi, care ajung să fie separate numai de
membrana oronazală (Membrana oronasalis).
Zona superficială care separă cavitatea nazală de cea orală formează
regiunea premaxilară (Regio premaxillaris).
Această regiune situată superficial de membrana oronazală va da naştere palatului primar sau
premaxilei (Premaxilla/ Palatum primarium).
Palatul primar constituie totodată şi septul nazal primar (Septum nasale primarium) şi
delimitează cele două deschideri nazal anterioare (Apertura nazalis anterior).
Membrana oronazală are o viaţă scurtă, ea este mai întâi perforată şi apoi dispare realizând
comunicarea dintre cavitatea nazală şi cea orală şi totodată deschiderea nazală posterioară sau
coana primitivă
(Apertura nasalis posterior/ Choana primitiva).
Septul nazal secund (Septum nasale secundum) sau definitiv se formează din proeminenţa
nazală medială şi are o dezvoltare de sus în jos sub forma apofizei tectoseptale (Processus
tectoseptalis).
Această apofiză se va uni cu apofizele palatine ale maxilei sau palatul secund (Processus
palatalis/Palatum secundum).
Formarea septului nazal secund duce şi la definitivarea comunicării posterioare a cavităţii nazale.

16.Dezvoltarea limbii
începe în S4 la nivelul intestinului faringian,în "ari mezobranhială".
La dezvoltarea primordiilor linguale (Priomordia lingualia), participă arcurile faringiene I,(II), III şi
IV.
Reamintim că arcul I este acoperit de ectoderm, iar celelalte de endoderm. Prima formaţiune din
care se va dezvolta limba este
mugurele lingual mijlociu (Gemma lingualis media), care apare anterior, în mijlocul arcului
faringian I, imedia tanterior de viitorul canal orb.Imediat după acest mugure, apar de o parte şi de
alta tuberculii linguali distali (Tuberculum linguale distale).Cei trei muguri linguali cresc spre
anterior prin proliferarea mezenchimului primului arc faringian.Cei doi tuberculi distali vor creşte
mult mai accentuat, vor ingloba mugurele mijlociu şi vor forma 2/3anterioare ale limbii, până la
şanţul terminal (Sulcus terminalis). Treimea posterioară a limbii se formează din două
proeminenţe:copula (Copula) o proeminenţă anterioară a arcului faringian II,situată imediat
postrior de orificiul orb, care are o evoluţie scurtă,fiind rapid inglobată de proeminenţa
inferioară.tuberculul lingual proximal (Tuberculum linguale proximale)situat median, anterior, la
nivelul arcului faringian III. Tuberculul lingual proximal creşte rapid, inglobează copula şi se uneşte
cu tuberculii linguali distali la nivelul şanţului terminal.Tot pe peretele anterior al arcurilor faringiene
III şi IV, median se mai află o proeminenţă numită eminenţa hipobranhială (Eminentia
hypobranchialis),care are rol atât în dezvoltarea limbii,cât mai ales în dezvoltarea epiglotei.

17. Dezvoltarea glandei tiroide

Glanda tiroidă (Glandula thyroidea ) se dezvoltă din diverticolu tiroidian (Diverticulum
thyroideum),care apare la nivelul faringelui
primitiv, în interiorul arcurilor faringiene, în zona numita "ariamezobranhială".
Dezvoltarea tiroidei este stâns legată de dezvoltarea limbii.
Diverticolul tiroidian apărut la nivelul limbii străbate un traiect relativ lung, de la limbă şi până la
locul definitiv. Traiectul pe care se deplasează primordiul tiroidian se numeşte canal tiroglosal
(Ductus thyroglossalis). Capătul lingual al acestui canal, care se obstruează va forma gaura oarbă
(Foramen caecum).

18.Dezvoltarea dinţilor
Dintele uman are origine embrionarã dublã: ectodermicã si mezodermicã. Schematic,dupã Schour
si Massler, fiecare organ dentar parcurge trei perioade distincte:
1. Cresterea proliferativã
2. Calcifierea
3. Eruptia
Etapele sunt diferite pentru dinþii temporari si dinþii permanenþi, iar în cadrul fiecãreia din cele
douã categorii, diferite pentru fiecare entitate morfologicã.
Dezvoltarea dintilor incluzând si erupþia lor se întinde pe o perioadã foarte lungã de timp,
cuprinsã între a 6-a sãptãmânã de viaþã intrauterinã si 18-24 de ani.
1. Etapa de proliferare este definitã de o multiplicare celularã rapidã si inegalã, începând cu a 6-a
sãptãmânã de viaþã intrauterinã. Ea începe prin proliferarea stratului bazal al stomodeumului în
mezenchimul subiacent al primului arc
branhial si duce la formarea lamei dentare primare în formã de potcoavã; câte una pentru fiecare
maxilar . În cea de a 16-a sãptãmânã de viaþã intrauterinã, dintr-o prelungire distalã a lamei
dentare primare, se formeazã mugurele primului molar permanent.
2. Calcifierea Matricea organicã a smaltului si dentinei este transformatã în smalþ si dentinã prin
impregnarea, depunerea de substanþe anorganice. Iniþierea calcefierii se face la nivelul dentinei,
urmatã de cea a smalþului, depunerea fãcându-se ritmic si succesiv. Momentul nasterii este
marcat în þesuturile dure ale caninului, molarilor temporari si primului molar permanent de o
pauzã importantã denumitã linia neonatalã a lui Orban.
3. Eruptia Erupþia dentarã reprezintã migrarea dinþilor din zona osoasã, în care s-au format
coroanele acestora, în cavitatea bucalã, pânã la atingerea planului ocluzal. Se desfãsoarã în trei
etape:
– etapa preeruptivã;
– etapa prefuncþionalã;
– etapa functionalã.

19.Erupţia dentară
Începe la vârsta de 6 ani, cu primul molar inferior, locul de erupþie al acestuia aflându-se înapoia
molarului 2 de lapte. De la aceastã vârstã si pânã la 11 ani, copilul va avea dinti aparþinând celor
douã dentiþii (dentitia mixtã).
Tot în jurul vârstei de 6 ani va erupe ºi molarul 1 superior, aceºti doi dinþi stabilind rapoarte de
contact ocluzal, realizând prima înãlþare a ocluziei, folosind totodatã ca referintã în aprecierea
poziþiei dinþilor pe cele douã arcade (cheia de ocluzie a lui Angle). La 7 ani erupe incisivul central
inferior, concomitent cu acesta apãrând pe arcadã si incisivul central superior. Dupã aproximativ
un an erupe ºi incisivul lateral, prioritate având incisivul inferior.
În continuare, dupã datele clasice, existã diferenþe de erupþie între dinþii arcadei maxilare si a
celei mandibulare. La maxilarul superior, primul premolar erupe la 9 ani, la 10 ani cel de al doilea
premolar, iar la 11 ani erupe caninul. Aceastã ordine de erupþie are consecinþe importante pentru
activitatea medicului stomatolog. Prin erupþia devansatã a premolarilor, existã pericolul de a se
ocupa spaþiul necesar caninului, iar acesta neavând loc, ocupã o poziþie în afara arcadei
(ectopie), dând copilului un aspect fizionomic neplãcut si necesitând un tratament special de
„îndreptare“ (ortodontic).
Când spaþiul este ocupat complet, caninul erupe anormal, iar alteori nici nu
erupe, rãmânând inclus în grosimea procesului alveolar al maxilarului.
La mandibulã, în jurul vârstei de 9 ani erupe caninul, urmând ca la 10 si 11 ani sã erupã succesiv
premolarul unu si premolarul doi. La 12 ani, atât la maxilar cât si la mandibulã erupe molarul doi.
Datoritã vârstei la care erup acesti molari li s-a dat denumirea de „molari de 12 ani“.În condiþiile
pierderii molarului
de 6 ani, molarul de 12 ani capãtã o valoare restaurativã, (proteticã) deosebit de mare.
20.Anomalii de dezvoltare dentară
Modificãrile structurilor dentare se pot prezenta ca modificãri de: dimensiune, de formã, de
structurã si de numãr. În perioada prenatalã pot interveni numai unele boli foarte grave, cum sunt
sifilisul congenital si rubeola prenatalã în primele douã luni de sarcinã, care intercepteazã geneza
dintilor temporari si anume aproape în totalitate pe cea a incisivilor si partial pe cea a molarilor
si caninilor, precum si debutul formãrii mugurilor dentari ai dintilor permanenti.
Dupã nastere, factorii etiologici incriminati în ordinea frecventei sunt:
1. Rahitismul si dispepsiile frecvente în primul an de viaþã influenþeazã mineralizarea pãrtii
coronare a molarilor 1 definitivi, frontalilor inferiori, a incisivilor centrali superiori si caninilor
superiori si inferiori.
2. Bolile infectocontagioase, în special cele însoþite de exantem, pot tulbura mineralizarea dintilor
permanenti atunci cînd intervin pânã la vârsta de 3 ani si sunt grave si îndelungate.
3. Tulburarea funcþiei glandelor endocrine, în mod special hipoactivitatea paratiroidelor, însoþitã
de tetanie, poate interveni între 6 luni si 2 ani si poate perturba mineralizarea dintilor din aceastã
perioadã.

21.Dezvoltarea tonsilelor
TONSILELE PALATINE numite în mod curent în clinică amigdale sunt organe limfoide cu rol de
apărare a organismului. Tonsilele palatine şi-au luat numele după asemănarea lor cu un sâmbure
de piersică. Au forma unui ovoid turtit, orientat oblic de sus în jos şi dinainte înapoi având culoarea
roşiatică.
La adult o tonsilă normală măsoară 4 cm lungime, 1,5 cm lăţime şi 1 cm grosime. Cea mai mare
dezvoltare o are copilul, la vârsta de 5-6 ani, după care regresează treptat. Tonsila palatină am
vazut ca se găseşte situată în fosa tonsilară, limitată între arcul palatoglos şi cel palato faringian.
Proiectată la suprafaţă ea răspunde cu aproximaţie unghiului mandibulei. La acest nivel există un
punct dureros în tonsilite. Tonsila are două feţe, două margini şi două extremităţii. Faţa medială
(internă) priveşte spre vestibulul faringian, este uşor convexă, neregulată presărată cu un numar
variabil (10-30) de mici depresiuni, fosetele tonsilare care reprezintă deschiderile criptelor
tonsilare. În unele stări patologice ele pot fi pline cu puroi. Faţa laterală (externă) este în raport cu
faringele. La acest nivel peretele faringelui este format de muşchiul tonsiloglos, tunica fibroasă a
faringelui şi muşchiul constrictor superior care îşi impleteşte fibrele cu ale muşchiului stilo
faringian.

22.Dezvoltarea glandelor salivare

23.Osul frontal
Osul frontal este un os nepereche, asezat în partea anterioara a cutiei craniene. I se pot distinge
mai multe portiuni:
Solzul este partea verticala a osului frontal; el formeaza fruntea. Pe fata anterioara a solzului se
afla proeminente numite tuberculi frontali sau eminente frontale.
Sub tuberculii frontali, deasupra orbitelor, sunt doua proeminente arcuate, care poarta denumirea
de arcuri sprâncrenare sau arcade orbitale; între ele, pe linia mediana, se afla glabela, o suprafata
osoasa care prezinta pe linia mediana o sutura dintata, sutura metopica; la unele cranii adulte
aceasta sutura lipseste, dar exista în timpul dezvoltarii.
Arcadele orbitale se continua lateral cu apofizele zigomatice, care se articuleaza cu osul
zigomatic. Marginile interne ale arcadelor sprâncenoase si glabela se prelungesc în jos prin
portiunea nazala a frontalului. Aceasta prezinta o scobitura numita incizura nazala si se termina
ascutita, spina nazala a frontalului sau spina frontala. Pe fiecare arcada orbitala, spre extremitatea
interna, se observa o scobitura numita incizura supraorbitala; în unele cazuri se prezinta ca un
orificiu supraorbital. Marginea posterioara a apofizei zigomatice se continua în sus si înapoi cu o
creasta, creasta laterala a frontalului.

Marginea fiecarei arcade orbitale se continua posterior cu o lama triunghiulara, apofiza orbitala
sau lama orbitala, care formeaza o parte din peretele superior al orbitei; între marginile mediale
ale celor doua apofize orbitale ramâne un spatiu, incizura etmoidala, vizibila pe fata orbitala a
osului frontal. Pe marginile incizurii etmoidale sunt niste scobituri mici, numite celule etmoidale;
ele reprezinta continuarea sinusurilor etmoidale. Pe fata interna a frontalului, pe linia mediana, se
afla un sant, santul sagital, care, în partea anterioara, se continua cu creasta frontala. Marginea
posterioara a frontalului este crestata si se articuleaza cu oasele parietale.
În osul frontal, în regiunea de la baza nasului, înapoia incizurii nazale, sunt doua cavitati
neregulate, sinusurile frontale. Fiecare sinus frontal comunica cu cavitatea nazala printr-un canal
frontonazal, care se deschide în meatul mijlociu.

24.Osul occipital
Osul occipital - fata exocraniana
Osul occipital este un os nepereche asezat în partea posterioara a cutiei craniene. El este format
din partea bazala sau corpul osului occipital, doua parti laterale si solzul occipitalului.
Aceste parti sunt grupate în jurul unui orificiu - marea gaura occipitala - prin care se face
comunicarea între cutia craniana si canalul vertebral.
Partea bazala sau corpul occipitalului este situata anterior fata de marea gaura occipitala, pe linia
mediana, si are forma aproximativ cuboida. Fata sa anterioara se articuleaza cu corpul
sfenoidului. Fata superioara, de forma aproape patrulatera, este neteda si înclinata dinainte
înapoi; ea este scobita în forma unui sant larg antero-posterior si sustine bulbul rahidian si puntea.
Fata inferioara, tot de forma patrulatera, este rugoasa si are pe linia mediana, aproape de marea
gaura occipitala, o proeminenta - tuberculul faringian - servind pentru insertia aponevrozei
faringiene. Fetele laterale se articuleaza cu oasele temporale.
Partile laterale sau partile condiliene sunt asezate pe laturile gaurii occipitale. Ele sunt doua
masive osoase de forma neregulata. Pe fata inferioara a fiecarei parti laterale se gaseste o
apofiza ovala, numita condil occipital. Cei doi condili occipitali au suprafete de articulare pentru
cavitatile articulare ale primei vertebre cervicale (atlas). În dreptul marginii anterioare a condilului,
partea laterala este strabatuta de un canal - canalul condilian anterior - prin care trece nervul
hipoglos. Prin fetele lor laterale, partile laterale se articuleaza cu oasele temporale.

Solzul occipitalului este asezat posterior fata de marea gaura occipitala si este partea cea mai
dezvoltata si cea mai subtire a osului occipital.
Fata externa a solzului este convexa. Pe linia ei mediana exista o ridicatura care se numeste
protuberanta occipitala externa. Ea se continua în jos, pe linia mediana, cu o creasta, care se
numeste creasta occipitala externa, si merge pâna la marea gaura occipitala. Tot din protuberanta
occipitala externa porneste lateral, la dreapta si la stânga, o linie curba, linia nucala superioara;
aproximativ la mijlocul crestei mai este o alta linie curba, linia nucala inferioara. Partea din fata
externa a solzului, care se gaseste deasupra liniei curbe superioare, este neteda si se numeste
planum occipitale, iar partea care se gaseste sub aceasta linie este rugoasa si se numeste
planum nucale; pe aceasta din urma se insera unii muschi ai cefei.
Fata interna este concava si corespunde suprafetei encefalului. În mijlocul ei se gaseste
protuberanta occipitala interna. De la ea porneste în jos, pe linia mediana, creasta occipitala
interna, care se bifurca pe marginile gaurii occipitale. De la protuberanta occipitala interna
porneste în sus, pe linia mediana, un sant, santul sagital (longitudinal) superior. Lateral, porneste
din protuberanta un sant, santul (lateral) transversal. Creasta si santurile amintite determina pe
fata interna a occipitalului patru scobituri numite fose; cele care se gasesc deasupra santului
transversal au forma aproape triunghiulara si adapostesc lobii occipitali ai emisferelor cerebrale,
de aceea se numesc fose cerebrale, iar cele asezate sub santul transversal au forma aproximativ
patrulatera si adapostesc emisferele cerebeloase si poarta denumirea de fose cerebeloase.
Marginile solzului, de la partile laterale pâna la santul transvers, se articuleaza cu oasele
temporale, iar marginile dinaintea acestui sant se articuleaza cu oasele parietale.
25.Osul sfenoidal. Corpul sfenoidal. Procesele pterigoidiene
Osul sfenoid - Fata superioara
Osul sfenoid este un os nepereche. El se gaseste în partea centrala a bazei craniului. Privit pe
fata inferioara, are forma unui fluture. El este format din urmatoarele parti: corpul, aripile mici,
aripile mari si apofizele pterigoide.
Corpul sfenoidului este partea centrala care se sudeaza anterior cu frontalul si etmoidul, iar
posterior cu occipitalul. Pe fata superioara a corpului se afla o scobitura transversala, care poarta
denumirea de saua turceasca. În fundul acesteia este o gropita, gropita hipofizara, în care este
adapostita glanda hipofiza. Marginea anterioara a seii turcesti este formata dintr-un tubercul numit
tuberculul seii. Pe fiecare latura a tuberculului seii este o apofiza, apofiza clinoida anterioara.
Posterior, saua este marginita de o ridicatura lamelara, numita lama patrulatera. Pe fiecare latura,
lama patrulatera prezinta unghiuri supero-laterale, denumite apofize clinoide posterioare. Lama
patrulatera se continua, posterior, cu o suprafata înclinata, care se articuleaza cu corpul
occipitalului. Înaintea tuberculului seii se observa un sant transversal, santul optic sau santul
chiasmatic. La fiecare extremitate a santului optic se gaseste un orificiu, numit orificiul optic; prin
cele doua orificii intra în craniu nervii optici, care, în santul optic (santul chiasmatic), se
încruciseaza, formând chiasma optica. Portiunea de pe fata superioara, aflata înaintea santului
optic, poarta numele de jugul sfenoidului si se articuleaza cu etmoidul. În corpul sfenoidului sunt
sapate doua cavitati - sinusurile sfenoidale - care se deschid în cavitatea nazala prin orificii situate
în meaturile superioare.
Apofizele pterigoide ale sfenoidului sunt doua apofize care pornesc de pe fata inferioara a
corpului, din dreptul bazei aripilor, si se îndreapta vertical în jos. Fiecare apofiza pterigoida este
formata din doua lame sau aripi: lama interna si lama externa; între ele ramâne un spatiu care se
numeste incizura pterigoidiana. Baza apofizei pterigoide este strabatuta de canalul pterigoidian.
Apofiza pterigoida serveste la insertia muschilor pterigoidieni.
Pe fata inferioara a corpului sfenoidului exista o creasta mediana care se termina anterior printr-o
spina cu forma triunghiulara - ciocul sfenoidului\

26.Osul sfenoidal. Aripile mari. Aripile mici.

Aripile mici ale sfenoidului sunt doua lame osoase de forma triunghiulara, care pornesc de pe
partile anterioare ale marginilor fetei superioare a corpului. Baza este fixata pe corpul sfenoidului,
iar vârful este îndreptat în sus si înainte. Baza fiecarei aripi mici corespunde extremitatii santului
optic si închide orificiul optic. Unghiul medial posterior al aripii mici corespunde tuberculului seii
turcesti si formeaza apofiza clinoida anterioara. Prin marginile anterioare se articuleaza cu
frontalul si cu etmoidul. Aripile mici contribuie la formareaperetelui superior al orbitei.
Aripile mari ale sfenoidului reprezinta doua apofize mari, care pornesc de pe fetele laterale ale
corpului, îndreptându-se înainte si în sus. Ele au o forma aproximativ piramidala, prezentând trei
fete: fata posterioara sau cerebrala este concava în sus si formeaza o parte din baza craniului;
fata anterioara sau orbitala are o forma patrulatera si formeaza o parte din peretele extern al
orbitei; fata externa sau temporala are o forma neregulata si formeaza peretele cutiei craniene
dintre frontal si temporal. La baza aripii mari se gasesc mai multe orificii, dintre care amintim: pe
cel anterior, gaura rotunda, prin care trece nervul maxilar superior, si pe cel posterior, gaura ovala,
prin care trece nervul mandibular. Între marginea posterioara a aripii mici si marginea anterioara a
aripii mari se afla fisura orbitala superioara, prin care se face legatura cu orbita.

27.Solzul temporalului
Solzul temporalului este partea cea mai subtire si cea mai mare a osului temporal. El este asezat
la partea superioara a temporalului si are forma aproape semicirculara.
Fata externa este convexa si corespunde tâmplei. Din partea inferioara porneste, anterior, o
apofiza lamelara, apofiza zigomatica a temporalului, care se articuleaza cu osul zigomatic si pe
care se insera unii muschi masticatori. Baza apofizei zigomatice are forma triunghiulara si este
formata din doua radacini: radacina anterioara si radacina posterioara. Între aceste radacini, fata
inferioara a bazei este scobita si formeaza o cavitate, cavitatea glenoida a temporalului, care se
articuleaza cu condilul mandibulei. Radacina anterioara formeaza o proeminenta înaintea cavitatii
glenoide, condilul temporalului sau tuberculul articular, care contribuie la articularea mandibulei.
Vârful apofizei zigomatice este dintat si se articuleaza cu apofiza temporala a osului zigomatic,
formând arcada zigomatica.
Fata interna este concava si prezinta santuri pentru vasele sanguine si impresiuni ale
circumvolutiunilor cerebrale.
Marginile solzului sunt subtiate si se articuleaza (sutura scuamoasa) cu aripa mare a sfenoidului si
cu parietalul.

28.Stanca temporalului
Partea petromastoidiana este formata din stânca temporalului si din partea mastoidiana.
Stânca temporalului sau piramida este portiunea cea mai groasa a temporalului si are forma de
piramida triunghiulara. Vârful ei este orientat anterior si medial, iar baza este orientata posterior si
lateral, unindu-se cu partea mastoidiana. Are o fata anterioara, o fata posterioara si o fata
inferioara. Pe fata anterioara, aproape de vârf, exista o mica scobitura pentru ganglionul Gasser
(ganglionul nervului trigemen). Pe fata posterioara, aproape de mijloc, se gaseste orificiul
conductului auditiv intern, prin care trec nervii cranieni, iar pe lânga el, spre exterior, un orificiu în
forma de fanta care duce în apeductul vestibulului, canal care adosteste conductul endolimfatic.
Fata inferioara formeaza o parte din baza craniului si pe ea se insera muschi. În stânca
temporalului sunt sapate cavitati si canale care formeaza labirintul osos al urechii interne.

29.Maxiar
Maxilarul - fata antero-laterala
Maxilarul este cel mai dezvoltat dintre oasele fixe ale fetei. Este un os pereche asezat în partea
centrala a fetei. Forma acestui os este foarte neregulata si este alcatuita din corp si patru apofize.
Corpul maxilarului are forma neregulata si prezinta patru fete:
Fata anterioara sau externa prezinta în dreptul primilor patru dinti niste creste verticale; cea din
dreptul caninului este înalta si înapoia vârfului ei se afla o gropita, fosa canina. Deasupra ei,
aproape de marginea superioara a corpului, exista un orificiu, orificiul infraorbital, care este
capatul extern al canalului cu acelasi nume, prin care trece artera infraorbitala si nervul
infraorbital.
Fata posterioara este situata înapoia apofizei zigomatice. În mijlocul ei se gasesc orificiile
canalelor dentare ale unor dinti superiori.
Fata superioara sau orbitala se prezinta ca o lama triunghiulara neteda care formeaza o parte din
peretele inferior al orbitei.
Fata interna sau nazala are la partea inferioara o suprafata de articulare cu osul maxilar opus.
Înapoia acesteia porneste apofiza palatina, deasupra careia fata interna a maxilarului formeaza
peretele meatului nazal inferior.
În corpul maxilarului este o cavitate, sinusul maxilar, care se deschide prin doua orificii mici în
meatul nazal mijlociu.
Cele patru apofize ale maxilarului sunt:
Apofiza zigomatica se desprinde de pe partea superioara a limitei dintre fetele anterioara si
posterioara ale corpului, articulându-se cu osul zigomatic.
Apofiza frontala sau ascendenta se articuleaza prin vârful ei cu osul frontal, iar prin muchea ei
anterioara cu osul nazal. Ea contribuie la formarea peretelui intern al orbitei si a peretelui lateral
superior al cavitatii nazale. Sub muchea anterioara a apofizei frontale, muchea corpului
maxilarului formeaza o scobitura, incizura nazala. Pe fata laterala a apofizei frontale se afla o
creasta verticala, creasta lacrimala, înapoia careia este un sant vertical, santul lacrimal al
frontalului.
Apofiza alveolara reprezinta marginea inferioara a corpului. Ea are opt scobituri numite alveole
dentare, în care sunt adapostite radacinile dintilor superiori.
Apofiza palatina se prezinta ca o lama orizontala care, unindu-se cu apofiza palatina opusa,
constituie partea anterioara a palatului dur, a carui fata inferioara formeaza plafonul cavitatii
bucale (cerul gurii), iar fata superioara formeaza podeaua cavitatii nazale.
Cele doua oase maxilare, sudate între ele, formeaza partea centrala a craniului visceral.

30.Mandibula
Mandibula sau maxilarul inferior este un os nepereche si singurul os mobil din scheletul capului.
Se gaseste la partea inferioara a fetei si este formata din corp si doua ramuri.
Corpul mandibulei are forma de potcoava, cu convexitatea orientata anterior; extremitatile
posterioare se continua cu ramurile mandibulei. El prezinta o fata anterioara si o fata posterioara.
Fata anterioara sau externa are pe linia mediana o creasta putin proeminenta, simfiza mentoniera,
care se termina la partea inferioara printr-o proeminenta triunghiulara, cu baza în jos, numita
protoberanta mentoniera. Vârfurile bazei sunt marcate prin câte un tubercul mentonier. De la
tuberculul mentonier porneste, în sus si înapoi, o creasta, linia oblica externa. Deasupra liniei
oblice externe, în dreptul premolarilor, se afla un orificiu, orificiul mentonier, care comunica cu
canalul mandibular, canal prin care trec vasele si nervii pentru dintii inferiori.
Fata posterioara sau interna prezinta pe linia mediana doua ridicaturi mici, care poarta denumirea
de apofizele geni sau spinele mentoniere. De la apofizele geni porneste, în fiecare parte, o
creasta care merge în sus si înapoi, linia oblica interna sau linia milohioidiana. Sub extremitatea
anterioara a liniei milohioidiene exista o scobitura, foseta digastrica, pentru insertia muschiului
digastric; deasupra liniei milohioidiene, în dreptul fosetei digastrice, este o scobitura mai mare,
foseta sublinguala, în care este adapostita glanda salivara sublinguala. Sub linia oblica interna,
spre extremitatea posterioara, exista o alta scobitura, foseta submandibulara, în care este
adapostita glanda salivara submandibulara. Sub extremitatea posterioara a liniei oblice se
gaseste capatul inferior al santului milohioidian, care se continua de pe ramura pe corp. Marginea
superioara a corpului mandibulei se numeste marginea (apofiza) alveolara si poarta 16 alveole
dentare pentru dintii inferiori.
Ramurile mandibulei. Fiecare ramura se prezinta ca o lama aproape patrulatera fixata pe
marginea posterioara a corpului mandibulei, cu directie verticala, putin înclinata dinainte înapoi.
Fata externa este rugoasa la partea inferioara si neteda la partea superioara. Pe fata interna, la
partea superioara, se afla un orificiu, orificiul mandibular, prin care trec nervii si vasele dentare. De
pe marginea inferioara a orificiului mandibular porneste în jos santul milohioidian, care se termina
pe corpul mandibulei, la extremitatea posterioara a liniei oblice interne. Coltul infero-posterior al
ramurii este rotunjit si formeaza unghiul mandibulei. Marginea superioara a mandibulei prezinta o
scobitura pronuntata, incizura mandibulara, care este marginita, anterior, de apofiza coronoida, iar
posterior, de apofiza articulara.

Apofiza coronoida se prezinta ca o lama triunghiulara, cu vârful îndreptat în sus si înainte, iar baza
ei reprezinta coltul supero-anterior al ramurii mandibulei. Pe apofiza coronoida se insera muschiul
temporal.
Apofiza articulara sau apofiza condiliana este subtire la baza (gâtul madibulei) si mai îngrosata la
vârf (condilul mandibulei). Condilul se articuleaza cu cavitatea glenoida a osului temporal.
În interiorul ramurii si corpul mandibulei se gaseste canalul dentar sau canalul mandibular care
începe la orificiul mandibular si se termina la orificiul mentonier. În acest canal patrund vasele si
nervii care ajung la dinti.

31.Palatinul
Osul palatin este un os pereche asezat înapoia marginii posterioare a apofizei palatine a
maxilarului. El este alcatuit din doua lame perpendiculare una pe alta: lama orizontala si lama
verticala.
Lama orzontala are forma aproximativ patrulatera. Marginea ei laterala se articuleaza cu marginea
inferioara a lamei verticale, iar marginea mediala se articuleaza cu lama orizontala opusa si
formeaza partea posterioara a palatului dur. Fata ei superioara formeaza o parte din podeaua
cavitatii nazale, iar fata inferioara formeaza partea posterioara a boltii cavitatii bucale.
Lama verticala are forma patrulatera neregulata si este perpendiculara pe lama orizontala. Ea
formeaza o parte din peretele lateral al cavitatii nazale. Pe fata ei interna este o creasta orizontala
numita creasta concala, pe care se articuleaza o parte din marginea laterala a cornetului nazal
inferior. Marginea superioara prezinta, la partea anterioara, apofiza orbitala, iar la partea
posterioara, apofiza sfenoidala.

32.Etmoidul
Osul etmoid este un os nepereche. El apartine atât cutiei craniene, cât si craniului visceral. Se afla
asezat la partea dinainte a cutiei craniene, între frontal si sfenoid, si este format din: lama ciuruita,
lama verticala si masele laterale.
Lama ciuruita a etmoidului este partea centrala a etmoidului si ocupa incizura etmoidala. Are
forma dreptunghiulara, cu lungimea antero-posterioara, si este caracterizata prin existenta unui
mare numar de orificii care o strabat si prin care trec fibrele nervilor olfactivi. Lama ciuruita se
articuleaza, anterior si lateral, cu osul frontal, iar posterior cu osul sfenoid si formeaza plafonul
cavitatii nazale.Lama verticala a etmoidului este perpendiculara pe lama ciuruita si este asezata în
planul median. Ea are doua parti: una deasupra lamei ciuruite, numita apofiza crista galli, si alta
sub lama ciuruita, numita lama perpendiculara.
Apofiza crista galli, creasta de cocos, are forma unei lame groase triunghiulare, care proemina în
cutia craniana. Prin marginea ei anterioara se articuleaza cu osul frontal, iar pe marginea ei
posterioara se fixeaza coasa creierului.
Lama perpendiculara se prezinta ca o lama subtire, cu forma dreptunghiulara, si formeaza partea
superioara a septului nazal.
Masele laterale se mai numesc labirinte si sunt asezate pe partile laterale inferioare ale lamei
ciuruite. Ele au forma aproximativ cubica. Fetele externe ale maselor laterale sunt formate din
câte o lama subtire, lama orbitala, care contribuie la formarea peretelui medial al orbitei. Fetele
interne ale maselor laterale sunt formate, de asemenea, din câte o lama subtire, lama mediala, si
formeaza peretele extern al cavitatii nazale. Aceasta lama prezinta doua îndoituri curbate în jos,
cunoscute sub numele de cornete nazale - cornetul nazal superior si cornetul nazal mijlociu. Sub
cornetul nazal superior este un spatiu - meatul nazal superior, iar sub cornetul nazal mijlociu este
un altul - meatul nazal mijlociu. Pe fata superioara a masei laterale se afla niste cavitati care sunt
închise de celulele etmoidale ale frontalului, formând împreuna sinusurile etmoidale. Aceste
sinusuri se gasesc si în grosimea maselor laterale.

33.Zigomaticul. Nazalul. Cornetul inferior.

Osul zigomatic sau osul malar este un os pereche asezat pe partea latero-inferioara a orbitei si
formeaza partea laterala superioara a scheletului fetei. Este un os cu forma neregulata.Prezinta o
fata externa, care corespunde pielii si determina umarul obrazului, si o fata posterioara, care
corespunde fosei temporale. Marginea anterioara se articuleaza cu apofiza zigomatica a
maxilarului. Marginea superioara formeaza o parte din marginea laterala si inferioara a orbitei.
Marginile posterioara si inferioara sunt libere. Coltul postero-inferior se articuleaza cu apofiza
zigomatica a temporalului. Coltul postero-superior se prelungeste în sus si înainte, formând
apofiza frontala, care se articuleaza cu apofiza zigomatica a frontalului. De pe marginea
superioara porneste înapoi o lama subtire, apofiza orbitala, care formeaza o parte din peretele
inferior al orbitei, din care cauza este considerata ca fata interna a osului zigomatic.
Cornetul nazal inferior este un os pereche asezat la partea inferioara a peretelui lateral al
cavitatii nazale. Are forma unei lame triunghiulare curbate, cu baza fixata de fata nazala a corpului
maxilarului si pe fata nazala a almei verticale a osului palatin, iar vârful liber medial. Fata
superioara este convexa, iar fata inferioara, concava, margineste meatul inferior.
Osul nazal este un os pereche, asezat la radacina nasului, pornind din incizura nazala a
frontalului, paralel cu marginea anterioara a apofizei frontale a maxilarului, cu care se articuleaza.
Osul nazal are forma unei lame patrulatere verticale, mai groasa la partea superioara, care se
articuleaza cu frontalul, si mai subtire la partea inferioara, prin care se articuleaza cu cartilajul
nazal. Marginea laterala se articuleaza cu apofiza frontala a maxilarului, iar marginea mediala, cu
nazalul din partea opusa printr-o sutura armonica. Fata externa este convexa, acoperita de piele
si formeaza radacina nasului, iar fata interna, care este concava, formeaza o parte din peretele
lateral superior al fosei nazale.

34.Orbita osoasă
Cavitatile orbitale sau orbitele sunt doua cavitati situate de o parte si de alta a liniei mediane. Între
fata si cutia craniana, care adapostesc globii oculari.
Orbita are forma unei piramide cu baza orientata anterior si vârful posterior si prezinta patru
pereti: superior, inferior, intern si extern.
Peretii ei sunt formati din urmatoarele oase:

Peretele superior este format din: osul frontal si aripa mica a osului sfenoid.
Peretele inferior este constituit din: maxilar, osul zigomatic si lama verticala a osului palatin.
Peretele intern este format din: osul lacrimal, osul etmoid si fata laterala a corpuluisfenoidului.
Peretele extern este format din: osul zigomatic si aripa mare a osului sfenoid.
În fundul orbitei se afla fisura orbitala superioara, iar în unghiul dintre peretele extern si cel inferior
se afla fisura orbitala inferioara.

35.Cavitatea nazală osoasă

Cavitatea nazala se afla asezata în centrul fetei. Ea este separata printr-un perete vertical, septul
nazal osos, în doua fose nazale. Fiecare fosa nazala prezinta în perete inferior, un perete
superior, în perete extern si altul intern.

Peretele inferior sau podeaua este format din: apofiza palatina a maxilarului si din lama orizontala
a osului palatin.
Peretele superior sau bolta este alcatuit din: osul nazal, lama ciuruita a osului etmoid si corpul
sfenoidului.
Peretele intern sau septul nazal este format din: lama perpendiculara a osului etmoid si vomer.
Peretele extern este format din: corpul maxilarului, masa laterala a osului etmoid, lama verticala a
osului palatin, osul lacrimal si cornetul nazal inferior. Masa laterala prezinta pe acest perete
cornetul nazal superior si cornetul nazal mijlociu, cornetul nazal inferior fiind un os
independent.Cornetele nazale delimiteaza sub ele niste spatii numite meaturi nazale, care îsi iau
numele dupa cornetul respectiv. Astfel avem: meatul nazal superior, meatul nazal mijlociu si
meatul nazal inferior.
În meatul nazal superior se deschid orificiile celulelor etmoidale si orificiul sfenopalatin; în meatul
nazal mijlociu se afla orificiile sinusurilor frontal si maxilar, precum si ale unor celule etmoidale, iar
în meatul nazal inferior se deschide orificiul canalului nazolacrimal.
Din cele de mai sus rezulta ca fosele nazale comunica cu sinusurile si celulele etmoidale ale
oaselor masivului facial (sinusul frontal, sfenoidal, maxilar si labirintul etmoidal). Fosele nazale
comunica cu faringele prin coane sau narile interne.

36.Articulaţia temporo-mandibulară
 Componentă a
 - aparatului dento-maxilar cu rol în :
 digestia bucală
 fonaţie
 deglutiţie
 conturarea fizionomiei
 - articulaţie condiliana
Temporal -fosa mandibulei
-tuberculul articulat
– fosa mandibulară
– depresiune semielipsoidală, cu axul oblic orientat dinainte inapoi
Fosa este impartita de fisura lui Glaser in doua parti:
-anterioara-articulara
-dependenta de scuama temporalului
-posterioara-extraarticulata
- depenedenta de potiunea timpanica a temporaluilui
Acoperit cu periost
- tuberculul articular
Proeminenta situata inaintea mandibulei
- convex, dinainte inapoi
- concav in sens transversal
Pe sectiune sagitala are forma de S culcatAcoperita cu fibrocartilaj
- capul mandibulei forma elipsoidala
- ax mix: 18-20 mm
- ax mare: 8-10 mm
- două povârnişuri – anterior -posterior
Numai povarsaul anterior participa la articulare
DISCUL articular
fibrocartilaj dezvoltat intre suprafetele articular eliptic , 2 – 4 mm
două feţe - inf – CONCAVĂ - sup – CONCAV inaint – CONVEXĂ inapoi
lateral –scurt,gros -principalul mijloc de intarire a capsulei articulare
- medial-inconstant,subtire- sfenomandibular- stilomandibular

37.Biomecaniva articulaţiei temporomandibulare

Muschii motorii
STAREA DE REPAUS - UŞOARĂ INOCLUZIE - 2-3 mm

1.MIŞCĂRI DE COBORÂRE şi RIDICARE

- MIŞCĂRI de TRANSLAŢIE – articulaţie Disco-TEMPORALĂ
- MIŞCĂRI de ROTAŢIE – etaj SUBDISTAL
2. MIŞCĂRI DE PROTECŢIE înainte (PROPULSIE)
înapoi (RERTROPULSIE)
ETAJ DISCOTEMPORAL
3. MIŞCĂRI de LATERALITATE – DIDUCŢIE
COMPLEXE CAP de balans ( + disc )
CAP de MASTICAŢIE – etaj DISCO MANDIB
ALTERNANŢĂ

38.Muşchii temporal şi maseter

Muschiul Temporal este cel mai puternic ridicator al mandibulei. Are forma unui evantai si se
gaseste in fosa temporala. Se insera pe intreaga suprafata osoasa a fosei temporale si pe fascia
temporala. Fasciculele musculare converg si se insera pe procesul coronoidian al mandibulei.
Dupa directia fibrelor dar si dupa inervatie fibrele muschiului temporal formeaza trei fascicule cu
actiuni diferite:
1.Fasciculul anterior format din fibre aproape verticale, inervat de nervul temporal anterior este
ridicator al mandibulei.
2.Fasciculul mijlociu are fibrele putin oblice inspre posterosuperior. E inervat de nervul temporal,
prin contractie trage mandibula in sus si inapoi.
Fasciculul posterior este aproape orizontal,Este inervat de nervul temporal posterior, prin
contractie trage mandibula inapoi.
Muschiul Maseter
Are forma de patrulater, gros, situat pe fata laterala a ramurii mandibulei. Dupa orientare
fasciculelor se disting 2 portiuni : superficiala si profunda.
1.Portiunea superficiala se insera in cele doua treimi anterioare ale arcadei zigomatice, pe
marginea inferioara a arcadei. Fibrele musculare sunt orientate in !os si inapoi se insera pe
unghiul mandibulei.
2.Portiutea profunda se insera pe marginea inferioarasi pefata profunda a arcadei zigomatice in
cele doua treimi posterioare ale acesteia. Aceste fascicule snt verticale si se insera pe fata
laterala a mandibulei
Fasciculul nugal este un fascicul muscular descris diferit. Acest fascicul muscular e interpus intre
muschiul temporal si muschiul maseter. Una dintre extremitati se insera pe arcada zigomatica,
cealalta extremitate pe procesul coronoidal al mandibulei la fel cu temporalul.
Fasciculul articular este format din fibre foarte scurte, cele mai posterioare intense de la arcada
zigomatica si capsula articulara.muschiul maseter este inervat de nervul maseterin.Actiunea
muschiului: ridicator al mandibulei si usor propulsor.

39.Muşchii pterigoidieni
Muschiul Pterigoidian Median
Este puternic, de forma patrulatera asemanator cu muschiul maseter dar situat pe fata mediana a
ramurii mandibulei.Se insera in aria fosei pterigoide. Fibrele musculare sunt orientate postero
inferior si lateral. Se insera pe fata mediala a gonionului. Inervatia este asigurata de nervul
mandibular. 'rin contractie acesta ridica mandibula. In contractie: bilaterala e precursor
al mandibulei, unilaterala trage mandibula spre medial. La nivelul gonionului se continua cu o
aponevroza ce a!unge pe muschiul maseter.
Muschiul Pterigoidian lateral
Este scurt, gros, situat lateral si deasupra muschiului pterigoidian median. Dupa insertia fibrelor
muschiul este divizat in doua fascicule
1.Fasciculul superior se insera pe fata infratemporala a aripei mari a sfenoidului. Cealalta
extremitate se insera pe capsula si pe discul articulatiei temporo-mandibulare.
2.Fasciculul interior se insera pe fata laterala a procesului pterigoidian. Cealalta extremitate se
insera in foseta pterigoida a procesului condilian al mandibulei.Fasciculul superior este usor
descendent in timp ce fasciculul inferior este ascendent. Ambele fascicule sunt orientate dinspre
medial spre lateral si dinspre anterios spre posterior.Muschiul este inervat de o ramura a nervului
mandibular, iar actiunea muschiului e cea de propulsie si coborare in contractie bilaterala, iar in
contractie unilaterala trage mandibula inspre medial de partea de contractie.
40.Regiunea fronto-parieto occipitala
Este o regiune mediana ce corespunde celei mai mari parti a calvariei. Este boltita datorita
convexitatii calvariei. Limitele:
•Anterior – glabela si marginile supra-orbitare ale frontonului, care o separa de etajul facial
alcapului
•Posterior– protuberanta occipitala externa si prin liniile nucale superioare care o separa de
regiuneanuchala
•Laterala(stanga si dreapta)-Liniile temporale superioare, care separa de regiunea temporala-
Baza procesului mastoidian care o separa de regiunea sternocleidomastoidiana
Stratigrafia regiunii:
a)Pielea este groasa, adera de planul musculo-aponevros. Glabrã(fara par) la nivelul fruntii si
paroasain rest. Parul poate avea culori diferite si consistenta variabila, imprimate de factori
individuali, sex,rasa sa varsta. Pielea fruntii are santuri verticale (in portiunea gabelarã) sau
transversale cuimportanta pt mimica
b)Planul subcutanat contine putina grasime, dar are multe fibre conjunctive ce unesc strans pielea
cuaponevroza epicraniana
c)Planul musculo-aponevrotic este alcatuit din aponevroza epicraniana si muschii occipito-frontali
sitemporo-parientali
Aceste 3 straturi alcatuiesc scalpul care contine numeroase elemete vasculo-nervoasesuperficiale
in planul subcutanat.
Arterele sunt: -Ramurile din artera oftalmic a pt portiunea frontala
-Ramurile frontala si temporala ale arterei temporale superficiale pt portiunea parietala
-Ramurile occipitala si auriculara posterioara pt portiunea occipitala
Venele insotesc arterele si formeaza o retea bogata, drenata fie catre venele diploice si emisarefie
spre venele extracraniene
Limfaticele - anterioare coboara spre nodurile submandibulare-posterioare spre nodurile
occipitale-Cele mijlocii spre nodurile mastoidiene si partial spre cele parotidiene
Nervii senzitivi sunt: - supratrohlearul si supraorbitarul (din orbita) pt portiunea frontala
- auriculotemporalul (ramuri din plexul cervical si ramuri posterioare dinnervii spinali cervicali C2
si C3) pt portiunea parietala si occipitala
d)Planul subaponevrotic este constituit dintr-un tesut celular lax care pemite alunecarea scalpului.
e)Planul periostal (pericraniul) este slab aderat la oasele calvariei, insa adera puternic de
tesutulfibros al suturilor dintre acestea
f)Planul osos este reprezentat de calvarie cu suturile sale. Intre cele 2 oase parietale intalnim
sutura sagitala care se termina anterior, perpendicular pe
sutura coronara, iar posterior pe cea lambdoida.
Uneori cele 2 jumatati ale solzului frontal sunt separate prin sutura frontala(
prezenta lafat si nou nascut).La nou nascut la intretaierea suturilor se intalnesc fontanelele care
sunt:
- Fontanela anterioare- situat intre cele 2 piese frontale si oasele paietale. Se osifica lasfarsitul
anului al doilea al vietiift
- Fontanela posterioara – situata intre cele 2 parietale si occipital. Se osifica la sfarsitul primului an
Suprafata exocraniana prezinta: - in partea anterioara arcadele supraciliare
-In partea posterioara liniile nuchale supreme
Pe suprafata endocraniana intalnim:
Pe linia mediana: - gaura oarba- Creasta frontalului-Santul sinusului sagital superio
41.Regiunea temporala si auriculara

42.Regiunea orbitala
43.Regiunea nazala: cavitatea nazala (vestibul si fose nazale),
sinusurile paranazale.
44.Regiunea mentonieră
45.Regiunea geniană
46.Regiunea parotidiană
47.Regiunea maseterină
48.Regiunea suprahioidiană (delimitare, stratigrafie, muşchi)
49.Regiunea infrahioidiană (delimitare, stratigrafie, muşchi)
50.Regiunea sterno-cleido-mastoidiană: pachetul vasculo-nervos al
gatului.
51.Regiunea supra-claviculară: artera şi vena sub-claviculara,
nervul frenic, şi plexul brahial
52.Plexul cervical
53.Fascia cervicală
54.Muşchii mimicii. Muşchii periorbiculari şi perinazali
Muschiul orbicular al ochiului este situat pe circumferinta orbitei si in grosimea pleoapelor.
Fasciculele sale nu sunt paralele ele se impletesc, au o dispozitie semicirculara. Majoritatea
fibrelor se insera pe ligamentele palpebrale.(igamentele pe care se insera sunt:ligamentul
palpebral medial
e o banda fibroasa cu o extremitate mediala care se desparte in 2 fascicole inserate pe crestele
lacrimale anterioara si posterioara. Intre cele doua fascicule este cuprins sacul lacrimal.
Extremitatea laterala a ligamentului palpebral medial se bifurca intr-o ramura superioara si o
ramura inferioara. Fiecare ramura patrunde in tarsul corespunzator. -arsurile palpebrale sunt
doua lamele fibroase, groase si rezistente care ocupa marginea libera a fiecarei pleoape.
Muschiul corugator al spran cen ei - e un muschi mic, puternic, fascicol care depinde de
muschiul orbicular al ochiului. Se insera pe portiunea mediala a sprancenei, pe pielea din treimea
mediala. )ealalta insertie este pe portiunea nazala a osului frontal.Fasciculele musculare strabat
muschiul orbicular al ochiului si muschiul frontal. Prin contractie trag spranceana inspre medial si
in !os si se dormeaza cute intersrancenoase verticale + intervine in gandire, durere, mirare.
Muschiul depresor al sprancenei (coborator)este un fascicol al muschiului orbicular si are o
forma triunghiulara cu baza orientata in sus la capul sprancenei unde se insera pe piele, varful
orientat in !os si se insera pe procesul ascent al maxilei in apropierea radacinii nasului. 'Prin
contractie coboara capul sprancenei si este sinergist al muschiului corugator
MUSCHII NASULUI sunt muschi mici, subtiri&n nomenclatura anatomica este descris muschiul
nazal cu 2 portiuni si muschiul depresor al septului nazal care e un fascicul din orbicularul buzelor.
Acest fascicul este de mici dimensiuni. Muschiul nazal are doua portiuni. Portiunea transversala
are forma triunghiulara si este dispusa transversal pe partea cartilaginoasa a nasului. Se insera
pe fata anterioara a maxilei sub incizura nazala. Fibrele se orienteaza spre dosul nasului unde se
unesc cu cele de partea opusa printr-o aponevroza. Prin contractie apasa pe aripa nasului si
comprima orificiul nazal. A doua portiune a muschiului este portiunea alara. Insertia este comuna
cu fascicolul precedent dar e formata din fibre mai scurte care a!ung pana la aripa nasulu.
Muschiul procerus sau piramidal al nasului este mic, se insera pe piramida nazala si pe pielea
din regiunea intersprancenoasa . Prin contractie produce cute transversale la radacina nasului.

55.Muşchii mimicii. Muşchii periorali.

Muschiul orbicular al buzelor este dispus in jurul orificiului bucal si constituie suportul buzelor. In
componenta sa intra atat fibre proprii cat si fibre de la muschii invecinati. Dupa topografia
fasciculelor se descriu doua portiuni.
Portiunea marginala este alcatuita din fascicule provenind de la muschii invecinati. (a nivelul
comisurii labiale fasciculele musculare venite din directii diferite se intersecteaza si formeaza un
nod muscular.
Portiunea labiala ocupa marginea libera a buzelor si reprezinta portiunea principala a muschiului. )
ele doua portiuni nu sunt in acelasi plan. Pe sectiune sagitala ele descriu un ( inversata portiunea
orizontala e scurta si este formata din portiunea labiala, iar portiunea verticala lunga este formata
din portiunea marginala. In unghiul dintre cele doua portiuni se gaseste artera labiala.
Muschiul buccinator este un muschi lat, puternic situat profund. Singurul muschi pielos prevazut
cu fascie. Insertia fixa se realizeaza de-a lungul unei linii in forma de potcoava cu deschiderea
anterioara. Ea se gaseste pe procesele alveolare ale maxilei si mandibulei, iar posterior pe rafeul
pterigomandibular. Acest rafeu e un cordon fibros ce se intinde intre cartila!ul procesului
pterigoidian si extremitatea posterioara a liniei milohioidiene. Fasciculele muschiului buccinator
converg spre comisura buzei de unde patrund in muschiul orbicular si unele fibre se insera pe
piele altele pe mucoasa.
Muschiul ridicator al buzei superioare si al aripii nasului
este situat in santul nazogenian. Muschiul se insera pe fata laterala a procesului forntal al maxilei.
Fasciculele sale se termina pe pielea de pe aripa nasului si de pe buza superioara. Prin contractie
ridica aripa nasului si buza superioara.
Muschiul zigomatic mic este situat lateral de muschiul ridicator al buzei superioare, se insera pe
osul zigomatic. Fibrele au un traiect oblic descendent si se termina pe pielea buzei superioare.
Prin contractie ridica buza superioara.
Muschiul ridicator al unghiului labial este situat profund si lateral de zigomaticul mic. Se insera
in fosa canina si pe comisura labiala. Prin contractie trage comisura inspre superior si medial.
Muschiul zigomatic mare este un muschi lung si subtire situat superficial in regiunea centrala a
obrazului. Se insera pe fata laterala a osului zigomatic si pe comisura labiala. Prin contractie trage
comisura inspre superolateral.
Muschiul rizorius este situat superficial, un muschi mic de multe ori absent, are forma
triunghiulara cu varful la comisura labiala si baza inspre obraz uneori pana pe fascia muschiului
maseter. La unii indivizi are o insertie cutanata in regiunea obrazului si prin contractie determina
foseta rasului.
Muschiul coborator al unghiului bucal are forma triunghiulara, situat superficial. Se insera pe
linia oblica externa, iar cealalta se face prin varf pe pielea comisurii bucale. Este un muschi
coborator
Muschiul coborator al buzei inferioare are forma patrulatera. Este situat medial si profund fata
de muschiul coborator al unghiului bucal. Se insera in zona mediala a liniei oblice externe si pe
buza inferioara. Prin contractie trage buza in !os si o rasfrange inainte.
Muschiul mental este mic, puternic situat profund in muschiul coborator al buzei inferioare. Se
insera pe fata anterioara a mandibulei in dreptul incisivilor. Fibrele au un traiect descendent si se
insera pe pielea mentonului. Intre cei doi muschi mentali se poate forma fosa barbiei.