Facultatea Medicina

DEZVOLTAREA SISTEMULUI
DIGESTIV
(Systema digestiorium)

Anatomie, anul I, medicina generala

Sef lucrari Dr. Remus Sebastian Sipos

Pentru uz intern
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 DEZVOLTAREA SISTEMULUI DIGESTIV
Systema digestiorium

• Porţiunea iniţială a tubului digestiv cuprinzâ nd

cavitatea orală , conţinutul ei şi faringele se dezvoltă
din arcurile faringiene.

• Restul sistemului digestiv se dezvoltă din canalul

alimentar.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Primordiile sistemului digestiv Primordia
systematis digestorii

• se formează din endodermul veziculei ombilicale

secundare (Endoderma vesiculae umbilicalis
secundariae/sacci vitellini secundarii):
• vezicula ombilicală secundară (Vesicula umbilicalis
secundaria/Saccus vitellinus secundarius)
• lama precordală (Lamina praechordalis)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 VEZICULA OMBILICALĂ SECUNDARĂ
Vesicula umbilicalis secundaria/Saccus vitellinus secundarius

• se formează în stadiul 6a

• se diferenţiază într-o parte proximală şi una distală

• iniţial comunicarea dintre cele două pă rţi ale sacului vitelin

secundar este largă

• ulterior, sacul vitelin secundar regresează , concomitent cu

formarea peretelui abdominal şi a cordonului ombilical şi
comunicarea dintre tubul digestiv primar şi sacul vitelin
secundar se reduce la un simplu canal vitelin
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 VEZICULA OMBILICALĂ SECUNDARĂ
Vesicula umbilicalis secundaria/Saccus vitellinus secundarius

• canalul vitelin este cuprins în cordonul ombilical,

împreună cu resturile sacului vitelin secundar

• pe parcursul dezvoltă rii embrionare, canalul vitelin se

fibrozează şi comunicarea cu tubul digestiv încetează

• Partea proximală a veziculei ombilicale secundare

(Pars proximalis vesiculae umbilicalis secundariae/ sacci
vitellini secundarii) constitue un primordiu al sistemului
digestiv.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 LAMA PRECORDALĂ
Lamina praechordalis
• apare în stadiul 7 embrionar

• este o zonă anterioară a discului embrionar în care nu pă trunde

mezodermul intraembrionar

• are o structură bilaminară (ectoendoderm) care în stadiul de

embrion cu 1-3 somite se va transforma în membrana
orofaringiană (Membrana oropharyngea)

• membrana orofaringiană desparte stomodeumul primordial

(Stomatodeum primordiale) de tubul digestiv

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

TUBUL DIGESTIV PRIMORDIAL
• primordiul preenteronului (Primordium praeenteri/
proenteri) cuprinde partea craniană a tubului digestiv de la
membrana orofaringiană pâ nă la diverticulul hepatic,
• primordiul intestinului mijlociu (Primordium intestini
medii) cuprinde partea mijlocie a tubului digestiv de la
diverticulul hepatic şi pâ nă la colonul transvers, din care
cuprinde 2/3,
• primordiul metenteronului (Primordium metenteri)
cuprinde ultima parte a tubului digestiv, începâ nd cu ultima
1
/3 a colonului transvers şi pâ nă la cloacă .
• cloaca (Cloaca) este porţiunea dilatată terminală a tubu-lui
digestiv primordial. Din ea va lua naştere primordiul
intestinului caudal (Primordium urenteri/intestini pos-
tremi/intestini caudalis).
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 DEZVOLTAREA CAVITĂȚII ORALE
Cavitas oris

• Dezvoltarea cavită ţii orale este complexă şi cuprinde

mai multe pă rţi:
• partea acoperită iniţial numai de ectoderm (Pars vestita
initialiter ab ectoderma solum) este partea din care se
formează :
• stomodeumul şi derivatele lui,
• vestibulul oral,
• glanda parotidă ,
• organul juxtaoral,
• cavitatea orală proprie,
• dinţii
• cavitatea oronazală .

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 DEZVOLTAREA CAVITĂȚII ORALE
Cavitas oris

• partea acoperită iniţial de ectoderm şi endoderm

(Pars vestita initialiter ab ectoderma et endoderma)
este partea din care se formează limba.

• partea acoperită iniţial numai de endoderm (Pars

vestita initialiter ab endoderma solum) este partea din
care se formează
• glanda submandibulară

• glanda sublinguală .
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 DEZVOLTAREA CAVITĂȚII ORALE
Cavitas oris

• Primordiul cavită ţii orale este stomodeum (Stomo-

deum/Stomatodeum) care apare la sfâ şitul S4 în sta-
diul 10, între proeminenţele frontonazală şi proemi-
neţele provenite din arcul faringian I (maxilară şi
mandibulară ).
• Cavitatea orală este separată pentru scurt timp de
intestinul faringian prin membrana orafaringiană
(Membrana oropharyngealis).
• Ruptura membranei orofaringiene (Abruptio
membranae oropharyngeae) şi comunicarea dintre
cavitatea orală şi faringe se realizează în stadiul 11.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 ORGANUL JUXTAORAL
Organum juxtaorale

• descris in 1885 de Chievitz ca o structură rudimentară

tranzitorie, care dispare înainte de naștere, a fost reconsi-
derat în 1962 de Zenker drept o structură prezentă și la adult.

• este o structură subțire, alungită , situată lateral de muș-chiul

buccinator, în peretele obrazului.

• este o structură bogată în țesut conjunctiv, fibre nervoase și

receptori senzitivi.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 DEZVOLTAREA DINŢILOR
Dens

• dezvoltarea dinţilor se face prin procesul de odonto-

geneză (Odontogenesis)

• la nivelul cavită ţii orale, din ectodermul care acoperă

viitoarele arcade dentare apare o panglică epitelială
primară (Taenia epithelialis primaria), la nivelul
că reia se formează lama dentară (Lamina dentalis)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 DEZVOLTAREA DINŢILOR
Dens

• Odontogeneza parcurge cinci etape:

• Etapa mugurelui dentar (Status gemmalis odontogenesis)
• Etapa cupei dentare (Status galearis odontogenesis)

• Etapa de clopot dentar (Status campanalis odontogenesis)

• Etapa târzie de clopot dentar (Status serus campanalis
odontogenesis)
• Etapa de colaps (Status collapsus odontogenesis)

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Etapa mugurelui dentar
Status gemmalis odontogenesis

• este o etapă precoce în care, din lamina dentară ,

• apar spre interior, pe fiecare arcadă câ te zece muguri

dentali (proeminenţe ovalare).

• Primii muguri apar anterior pe viitoarea mandibulă ,

apoi, tot anterior, pe viitoarea maxilă şi apoi
progresiv spre posterior pe ambele arcade.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Etapa mugurelui dentar
Status gemmalis odontogenesis

• Mugurele dentiţiei permanente apare după să ptă mâ na 12

(S12), ca un diverticul lateral al lamei dentare.

• Ulterior legă tura cu lama dentară se resoarbe şi mugurele

dentiţiei permanente ră mâ ne separat, dar în apropierea
dintelui de lapte corespunză tor.

• Dezvoltarea dentiţiei de lapte este mai rapidă şi prin creşterea

şi dezvoltarea dintelui de lapte, mugurele definitiv devine din
ce în ce mai profund.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Etapa cupei dentare
Status galearis odontogenesis
• este etapa în care se va forma organului smalţului (Organum
enameleum).
• organul smalţului se formează din lama bazală a smalţului
(Lamina basalis enameli) care înconjoară mugurele dentar
format în etapa precedentă .
• in această lamă se diferenţiază nodul primar al smalţului
(Nodus enamelus primarius) care determină formarea şi
creşterea cuspisurilor.
• Dintele unicuspid (Dens unicuspidus) are un nod primar al
smalţului la nivelul cuspidului.
• Dintele multicuspid (Dens multicuspidus) are pentru fiecare
cuspid în formare câ te un nod secundar al smalţului (Nodus
enamelus secundarius).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Etapa de clopot dentar
Status campanalis odontogenesis
• dintele se alungeşte şi, ia forma unui clopoţel.
• mugurele dentar capă tă o mai mare convexitate, în care pă trunde mezenchimul
ală turat.
• organul smalţului se diferenţiază în trei straturi:
• - epiteliul adamantin extern (Epithelium enameleum externum) mă rgineşte
clopotul dentar spre suprafaţa cavită ţii orale. În acest stadiu mai este unit cu
epiteliul cavităţii orale prin lamina dentară aflată în proces de degenerare.
• reticulul adamantin (Pulpa enamelea/Reticulum stellatum) un ţesut conjunctiv
reticular care umple spaţiul clopotului dentar dintre epiteliile adamantine extern şi
intern,
• - stratul intermediar (Stratum intermedium),
• - epiteliul adamantin intern (Epithelium enameleum internum) este situat
profund, este cel care produce smalţul şi care vine în contact cu mezenchimul.
Mezenchimul va da naştere papilei dentare.
• În această etapă apar şi mugurii dinţilor succesivi (Gemma dentis sub-ientis),
adică mugurii dinţilor permanenţi, iar din lama dentară ră mâ n numai nişte
vestigii ale lamei dentare (Vestigium laminae dentalis).
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Etapa târzie de clopot dentar
Status serus campanalis odontogenesis
• este etapa în care se formează smalţul
• producerea smalţului trece prin mai multe faze:
• faza secretorie (Tempus secretionis) este faza în care ame-
loblastele (Ameloblastus) încep să producă smalţul, prin
procesul de amelogeneză (Amelogenesis). Ameloblastele se
formează din preameloblaste (Praeameloblastus), care
apar prin transformarea epiteliului adamantin intern.
• faza de maturare (Tempus maturationis) este faza în care
la nivelul smalţului se formează prismele smalţului (Pris-
ma enamelum).
• faza de protecţie (Tempus protectionis) este etapa în care
încep să se formeze învelişurile protectoare ale dintelui.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Etapa târzie de clopot dentar
Status serus campanalis odontogenesis

• Prin unirea epiteliilor adamantine extern şi intern se for-

mează teaca epitelială a rădăcinii (Vagina radicalis
epithelialis). Aceasta prezintă la polul apical porul tecii
rădăcinii (Porus vaginae radicis), prin care pă trund în
ră dă cină vase şi nervi.

• Din mezenchimul crestei neurale (Ectomesenchyma/

Mesenchyma cristae neuralis) se formează , în această etapă ,
papila dentară şi sacul (punga) dentar(ă ).
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Etapa târzie de clopot dentar
Status serus campanalis odontogenesis
• Papila dentară (Papilla dentis) pă trunde în clopotul
dentar, unde se diferenţiază în:
• pulpa dentară (Pulpa dentis) situată central, în axul dintelui,

• odontoblaste (Odontoblastus) care acoperă pulpa dentară şi

formează spre exterior (adică spre epiteliul adamantin
intern), prin procesul de dentinogeneză (Dentinogenesis):
• predentina (Predentina) situată lâ ngă pulpa dentară ,

• dentina (Dentina) care mai este numită şi ivoriu, spre exterior.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Etapa târzie de clopot dentar
Status serus campanalis odontogenesis
• Sacul dentar (Saccus dentis) reprezintă învelişul, în care se
formează dintele. Din acest înveliş se vor forma celule
periodontale (Cellula periodontalis), care vor forma:
• cimentoblastele (Cementoblastus) sunt celule care prin proce-sul
de cimentogeneză (Cementogenesis) vor forma cimentul
(Cementum). Cimentul se ataşează dinspre exterior exclusiv de
dentina ră dă cinilor şi se va întâ lni cu smalţul la nivelul colului
dintelui.
• fibroblastele periodontale (Fibroblastus periodontalis) sunt celule
care produc ligamentele periodontale (Lig. periodonta-le), care în
final vor forma periodonţiul (parodonţiul). Parodon-ţiul este un
ansamblu de ligamente care fixează ră dă cina dinte-lui în alveolă .
• osteoblastele ((Osteoblastus) vor forma septurile interalveolare şi
interradiculare,
• alveola dentară (Alveolus dentalis).
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Etapa târzie de clopot dentar
Status serus campanalis odontogenesis
• Coroana dentară se formează mai precoce, ră dă cinile dintelui
începâ nd să se formeaze câ nd deja smalţul şi dentina coroanei sunt
într-un stadiu avansat de formare.

• Epiteliile adamantine interne şi externe se unesc şi cresc spre

mezenchim iniţiind formarea ră dă cinilor.

• Expansiunea dentinei spre ră dă cini îngustează cavitatea pulpară la

dimensiunile unui canal îngust.

• Structurile derivate din sacul dentar se vor ataşa mai ales ră dă cinilor
dinţilor.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Etapa de colaps
Status collapsus odontogenesis
• Este ultimul stadiu al odontogenezei.

• In această etapă dintele neerupt prezintă un înveliş epitelial format din

epiteliul adamantin retras (Epithelium enameleum reductum). Acest
înveliş provine din epiteliile adamantine extern şi intern.

• Din epiteliul adamantin retras, mai ales din epiteliul adamantin extern se
formează cuticula primară a smalţului (Cuticula ename-lea primaria) şi
ră mâ n vestigii ale epiteliului adamantin (Vestigia epithelii enamelea).

• Canalul eruptiv (Canalis eruptivus) este canalul ce va fi stră bă tut de

dinte atunci câ nd erupe. Canalul eruptiv stră bate apofizele alveola-re ale
maxilei și mandibulei.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Anomaliile dinţilor
Anomaliae dentium
• anodonţia (Anodontia) este lipsa dinţilor şi este extrem de rar totală
şi ceva mai frecvent parţială (lipsesc unul sau mai mulţi dinţi).
• hipodonţia (Hypodontia) reprezintă lipsa a cel mult 6 dinţi (excepţie
fă câ nd molarii de minte), iar lipsa a mai mult de 6 dinţi, cu aceeaşi
excepţie se numeşte oligodonţie (Oligodontia).
• polidonţia (Polydontia/Hyperodontia) reprezintă prezenţa de dinţi
supranumerari. Un exemplu de polidonţie este meziodensul
(Mesiodens). Meziodensul sau dintele mezial este un dinte
supranumerar, situat în linia mediană , de regulă pe arcada maxilară .
• macrodonţia (Macrodontia) este prezenţa unor dinţi mari şi
voluminoşi, iar microdonţia (Microdontia) este prezenţa unor dinţi
mici, cu spaţii mari între ei.
• rizomegalia (Rhizomegalia) reprezintă o ră dă cină mai mare decâ t
cea obişnuită , iar rizomicria (Rhizomicria) reprezintă o ră dă cină
mai mică decâ t cea obişnuită .
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Anomaliile dinţilor
Anomaliae dentium
• Anomaliile erupției dentare (Anomaliae eruptionis dentalis) cuprind:
• erupția precoce (Eruptio praecox) este o erupție înainte de termen a dinților de
lapte. Dinții de lapte erup între 6 luni și 2 ani. Erupția dinților presupune
stră baterea procesului alveolar și a gingiei. Dinții care erup prematur se clasifică în:
• dintele natal (Dens connatalis) este dintele care erupe înainte de naștere. Este
o situație extrem de rară .
• dintele neonatal (Dens neonatalis) este dintele care erupe după naștere, dar
înainte de 6 luni.
• dintele inclus (Impactio dentis) este un dinte neerupt, blocat, care se află în canalul
eruptiv. Dinții incluși sunt mai frecvenți la dantura permanentă , iar cel mai frecvent
dinte inclus este molarul trei, de regulă cel inferior.
• dintele reinclus (Reimpactio dentis) este o anomalie rară , în care un dinte parțial
erupt este reinclus prin erupția dinților ală turați.
• erupția ectopică (Eruptio ectopica) este o erupție în afara liniei normale a arcadei.
Este cauzată de lipsa spațiului la nivelul arcadei. Cea mai frecventă erupție ectopică
este cea vestibulară . Cel mai afectat dinte, din punct de vedere al erupției ectopice
vestibulare, este caninul superior.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

  DEZVOLTAREA CANALULUI ALIMENTAR
Canalis digestorius/oesophagogastrointestinalis

• Canalul alimentar este partea tubului digestiv situată între

faringe şi anus.

• Structural se dezvoltă din două componente:

• partea internă endodermală (Pars interna endodermalis) va da naştere
mucoasei canalului alimentar. În continuare, la prezentarea segmentelor
canalului alimentar ne vom referi, în majoritate la partea endodermală .
• partea externă mezenchimală pericanalară (Pars externa
mesenchyma pericanale) va da naştere restului peretelui canalului
alimentar.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

  DEZVOLTAREA CANALULUI ALIMENTAR
Canalis digestorius/oesophagogastrointestinalis
• La nivelul mezenchimului care înconjoară canalul
alimentar, are loc invazia celulelor crestei neurale
(Irruptio a cellulis cristae neuralis). Aceste celule vor forma
celulele interstiţiale stimulante (Cellula interstitialis
stimulans) ale lui Cajal sau celulele pacema-ker.
• Celulele pacemaker vor forma plexul nervos mienteric
(Plexus nervosus myentericus), dar și plexul nervos
submucos extern (Plexus nervosus submucosus externus) şi
plexul nervos submucos intern (Plexus nervosus
submucosus internus) de la nivelul tubului digestiv.
• Tot din mezenchimul înconjură tor al canalului alimentar se
formează ţesutul muscular neted (Textus muscularis levis),
precum şi adventicea (Tunica adventitia).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

   ESOFAGUL/Oesophagus
• Esofagul se dezvoltă din preenteron (Praeenteron/ Proenteron).
• În stadiul 11 embrionar, se formează primordiul esofagian (Primordium
oesophagi), imediat inferior de faringele primitiv.
• Esofagul se definitivează în stadiul 14 embrionar. Iniţial este relativ scurt,
dar creşte ulterior, o dată cu dezvoltarea inimii şi a plă mâ nilor.
• Dezvoltarea esofagului se face în strâ nsă legă tură şi cu dezvoltarea
laringelui şi a traheei.
• Esofagul primitiv este fixat la peretele celomului intraembrionar prin ţesut
mezenchimal derivat din mezenchimul splanhnopleural (Mesenchyma
splanchnopleurale). Astfel se formează mezoesofagul dorsal tranzitoriu
(Mesooesophagus dorsalis fugax) şi mezoesofagul ventral tranzitoriu
(Mesooesophagus ventralis fugax).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
   ESOFAGUL/Oesophagus
• Din mezenchimul splanhnopleural se formează şi musculatura
esofagului. După felul musculaturii, esofagul se împarte în trei
segmente:
• treimea superioară a esofagului (Tertiarium superius oesophagi)
beneficiază de invazia mioblastelor somitice (Irruptio a
myoblastis somiticis) din care se va forma ţesutul muscular striat
visceral necardiac (Textus muscularis striatus visceralis non
cardiacus). În partea inferioară a treimii superioare stratul circular
conţine deja ţesut muscular neted.
• treimea mijlocie a esofagului (Tertiarium medium oesophagi)
este formată de ţesut muscular striat la nivelul stratului
longitudinal şi de ţesut muscular neted la nivelul stratului circular.
• treimea inferioară a esofagului (Tertiarium inferius oesophagi)
este formată din ţesutul muscular neted (Textus muscularis levis).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

   Anomaliile esofagului /Anomaliae oesophagi
• Fistula traheoesofagiană (Fistula tracheooesophagea) este o
separare incompletă a celor două organe. Apare mai frecvent la
sexul masculin.
• Atrezia esofagului (Atresia oesophagealis) este o defi-cienţă de
canalizare a acestuia, care însoţeşte, de regulă , fistula
traheoesofagiană .
• Atrezia esofagului este însoţită intrauterin de polihi-dramnion
(Hydramnion/Polyhydramnion). De regulă , ori-ce stenozare a
tubului digestiv se însoţeşte de polihi-dramnion. Atrezia
esofagiană se poate asocia şi cu alte atrezii cum sunt cele
anorectale şi ale sistemului uro-genital.
• Esofagul scurt (Brachyoesophagus) este un defect de dez-
voltare al esofagului cauzat de ascensionarea stomacului în
torace, afecţiune numită stomac toracic (Gaster thora-cicus),
datorită unei hernii diafragmatice congenitale.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 STOMACUL/Gaster
• Stomacul se dezvoltă din preenteron (Praeenteron/Pro-
enteron)

• El se formează din primordiul gastric (Primordium gas-tris),

în stadiul 11 embrionar, imediat inferior de esofagul primitiv.

• În stadiul 13 la nivelul stomacul se produce o mică dilatare,

formâ ndu-se stomacul fuziform (Gaster fusiformis) şi în plus
are loc coborârea stomacului primordial (Descensus gastris
primordialis).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 STOMACUL/Gaster
• Coborâ rea stomacului se însoţeşte şi de alungirea sto-
macului (Elongatio gastris primordialis).
• În stadiul 14, are loc rotaţia stomacului primordial (Rotatio
gastris primordialis), rezultâ nd sinistropoziţia stomacului
(Sinistropositio gastris primordialis).
• În stadiul 15 are loc coborârea cardiei stomacului (Descensus
cardiae gastris primordialis) şi alungirea peretelui stâng al
stomacului (Elongatio muri sinistri gastris primordialis).
• În stadiul 16 are loc formarea curburii mari (Formatio
curvaturae majoris), formarea curburii mici (Formatio
curvaturae minoris) şi formarea fundului stomacului
(Formatio fundi gastris).
• În stadiul 17 stomacul este aşezat transversal avâ nd deci o
poziţie orizontală (Positio horizontalis gastris primor-dialis).
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 STOMACUL/Gaster
• Marginea posterioară a stomacului primitiv se dezvoltă
mai accentuat formâ nd curbura mare a stomacului.
• Dezvoltarea inegală a marginilor stomacului duce şi la
rotarea acestuia cu 900 din planul sagital, în planul
frontal.
• Marginea anterioară , care va forma curbura mică, se
roteşte spre dreapta, iar marginea posterioară spre
stânga.
• Faţa laterală stâ ngă a stomacului devine anterioară , iar
faţa laterală dreaptă devine posterioară .
• Această rotaţie explică inervaţia de că tre nervul vag
stâng a feţei anterioare a stomacului şi de că tre nervul
vag drept a celei posterioare.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 STOMACUL/Gaster
• Stomacul este fixat de pereţii cavită ţii abdominale prin două mezouri:

• mezogastrul dorsal (Mesogastrium dorsale primordiale) la nivelul

că ruia se va forma curbura mare (Curvatura major praesumptiva)
care va creşte mai accentuat. Mezogastrul dorsal va creşte şi el
participâ nd la formarea omentului mare.

• mezogastrul ventral (Mesogastrium ventrale primordiale) la nivelul

că ruia se va forma curbura mică (Curvatura minor praesumptiva).
Mezogastrul ventral va forma omentul mic.

• Ambele mezogastre participă la formarea bursei omentale.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Anomaliile stomacului/Anomaliae gastris
• atrezia gastrică (Atresia gastris) este o îngustare extremă
a deschiderii inferioare a stomacului.
• se referă în imensa majoritate a cazurilor la o atrezie
pilorică (Atresia pylori).
• Mai frecventă este stenoza pilorică (Stenosis pylori), care
permite totuşi tranzitul spre duoden, dar tratamentul este
chirurgical.
• ectopia mucoasei gastrice (Ectopia/Heterotopia mucosae
gastricae) constă în prezenţa mucoasei de tip gastric la
nivelul esofagului distal. Este o afecţiune benignă care se
descoperă endoscopic. Poate cauza diferite tulbură ri
digestive.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Duodenul/Duodenum
• Primordiul duodenului (Primordium duodeni) apare în stadiul 11
embrionar la începutul S5.

• Se dezvoltă din ultima parte a preenteronului şi din porţiunea iniţială

a mezenteronului.
• Există o parte preenteronică a duodenului (Pars praeente-ronica
duodeni) şi o parte mezenteronică (Pars mesenteronica duodeni).
• Limita dintre cele două pă rţi este dată de diverticulul hepatic
(Diverticulum hepaticum).

• Dezvoltarea iniţială a duodenului este mai rapidă şi se produce o buclă

în plan sagital numită ansa duodenală (Ansa duodenalis).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Duodenul/Duodenum
• Duodenul primordial (Duodenum primordiale) este un organ
cu o poziţie intraperitoneală (Positio intraperito-nealis). El
este fixat de pereţii cavită ţii abdominale prin două mezouri:
• mezoduodenul ventral (Mesoduodenum ventrale) con-tinuă
în jos mezogastrul ventral şi participă la formarea plicii
hepatoduodenale (Plica hepatoduodenalis), însă în cea mai
mare parte dispare.
• mezoduodenul dorsal (Mesoduodenum dorsale) uneşte
duodenul cu peretele posterior al cavită ţii peritoneale.
• Odată cu rotaţia stomacului se produce şi dextrorotaţia
duodenului (Dextrorotatio duodeni), astfel încâ t ansa
duodenală ajunge în plan frontal, iar mezoduodenul
fuzionează cu peritoneul parietal dorsal (Mesoduode-num
fusum cum peritoneo parietale dorsale).
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Duodenul/Duodenum
• Datorită fuzionă rii mezoduodenului dorsal cu peri-
toneul parietal, duodenul îşi schimbă raporturile
peritoneale şi se descriu trei poziţii:
• poziţia intraperitoneală a duodenului proximal
(Positio intraperitonealis duodeni proximalis),
• poziţia retroperitoneală a părţii intermediare a
duodenului (Positio retroperitonealis partis
intermediae duodeni),
• poziţia intraperitoneală a duodenului distal
(Positio intraperitonealis duodeni distalis).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Duodenul/Duodenum

• În S5-6 datorită proliferării celulelor epiteliale

(Acervatio cellularum epitheliarum) se produce mai mult
sau mai puţin parţial - obliterarea lumenului
duodenului (Lumen duodeni obturatum).

• Recanalizarea lumenului duodenal (Recanalisatio

luminis duodenalis) se face în stadiul 21 embrionar, adică
în să ptă mâ na 8 (S8).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

ANOMALIILE DUODENULUI /Anomaliae duodeni

• atrezia duodenului (Atresia duodeni) este, în general, o

persistenţă a obliteră rii lumenului duodenului.
• De regulă , atrezia duodenală se observă la ecografia intrauterină ,
unde se descrie semnul double bubble, adică două dilată ri, a
stomacului și a pă rții superioare a duodenului.

• stenoza duodenală (Stenosis duodeni) este o îngustare

permanentă a lumenului duodenului,
• diverticulul duodenului (Diverticulum duodeni) este o
dilatare ovalară a duodenului, care comunică cu lumenul
acestuia.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Ansa ombilicală a intestinului
Ansa umbilicalis intestini
• Ansa ombilicală a intestinului se dezvoltă din mezenteron
(Mesenteron).
• Ansa are drept ax artera mezenterică superioară (A. mesenterica
superior), care irigă toate segmentele tubului digestiv derivate din
mezenteron.
• Apare în stadiul 14 embrionar, este situată în planul sagital şi
prezintă două braţe, separate de canalul omfaloenteric (Duc-tus
omphaloentericus/vitellointestinalis), care uneşte vârful ansei
ombilicale (Apex ansae umbilicalis) cu sacul vitelin se-cundar în
rezorbţie. Cele două braţe sunt:
• braţul proximal (Crus proximale ansae umbilicalis intestini) este situat
superior, deasupra arterei mezenterice superioare şi va forma partea
intestinului subţire a ansei (Pars intestinalis tenuis ansae).
• braţul distal (Crus distale ansae umbilicalis intestini) este situat infe-rior,
sub planul arterei mezenterice superioare şi prin dezvoltare va forma
partea intestinului gros a ansei (Pars intestinalis crassa ansae)
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Ansa ombilicală a intestinului
Ansa umbilicalis intestini
• Alungirea ansei ombilicale a intestinului (Elongatio ansae
umbilicalis intestini), mai ales a braţului proximal, duce şi la
alungirea mezenterului (Elongatio mesenteri) şi implicit
rotaţia ansei ombilicale a intestinului (Rotatio ansae
umbilicalis intestini).
• Rotaţia anselor intestinale este mai mult o problemă de
creştere şi acomodare a intestinului cu celomul peritone-al,
decâ t o rotaţie propriu-zisă .
• Creşterea lungimii braţului proximal după S6, coroborată cu
spaţiul insuficient al celomului peritoneal duce la dez-
voltarea intestinului subţire atâ t în cavitatea peritone-ală
(Cavitas peritonealis propria), câ t şi în porţiunea proximală a
celomului ombilical (Coeloma umbilicale), rezultâ nd hernia
ombilicală fiziologică (Hernia umbili-calis physiologica),
care se produce în stadiul 16.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Ansa ombilicală a intestinului
Ansa umbilicalis intestini
• Dezvoltarea cavită ţii peritoneale, concomitent cu
închiderea peretelui abdominal anterior (Occlusio
parietis abdominalis anterioris) duce la reducerea
herniei fiziologice şi la internalizarea ansei ombi-
licale (Internalisatio ansae umbilicalis). Această inter-
nalizare corespunde cu reducerea herniei fiziolo-
gice (Reductio herniae umbilicalis physiologicae) care
se produce în să ptă mâ na 9 (S9).
• Din ansa ombilicală intestinală se vor dezvolta
jejunul şi ileonul, dar şi o parte a colonului.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Ansa ombilicală a intestinului
Ansa umbilicalis intestini
• Rotaţia anselor intestinale se face în două etape, avâ nd drept
ax de rotaţie artera mezenterică superioară .
• În prima etapă are loc o rotaţie de circa 900 a braţului proxi-
mal, care din planul sagital ajunge în plan transversal şi devi-
ne braţ drept.
• Braţul proximal se alungeşte mult mai intens şi dă naştere
anselor intestinale.
• Această rotaţie se face în perioada herniei ombilicale
fiziologice.
• Ansele provenite din braţul proximal sunt primele care
se retrag din celomul ombilical.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Ansa ombilicală a intestinului
Ansa umbilicalis intestini

• A doua rotaţie se face după retragerea anselor din celomul

ombilical, este de circa 1800 şi implică mai ales braţul distal al

ansei ombilicale.

• Braţul inferior creşte mai puţin în lungime, dar creşte mai

mult în diametru şi participă la formarea colonului.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 JEJUNUL ŞI ILEONUL
Jejunum et ileum

• Jejunul şi ileonul se dezvoltă din braţul proximal al ansei

ombilicale, la care se adaugă o mică porţiune din braţul
distal.
• Creşterea accentuată în lungime a braţului proximal duce la
formarea jejunului primordial (Jejunum primordiale) şi a
ileonului primordial (Ileum primordiale).
• Primordiile jejunal şi ileal se transformă în jejunul definitiv
(Jejunum definitivum) şi ileonul definitiv (Ileum definitivum).
• Diferenţierea jejunului şi a ileonului determină şi
diferenţierea mezenterului dorsal comun (Mesenterium
dorsale commune) în mezojejun (Mesojejunum) şi mezo-ileon
(Mesoileum).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 JEJUNUL ŞI ILEONUL
Jejunum et ileum

• Comunicarea dintre mezenteron şi sacul vitelin se-

cundar, adică canalul omfaloenteric aparţine ileonu-lui.
• Ileonul se dezvoltă atâ t din braţul superior al ansei
ombilicale (în majoritate), câ t şi din braţul inferior al
acesteia.
• La locul de pornire al canalului omfaloenteric se află
diverticulul ileal (Diverticulum ilei) al lui Meckel.
• Canalul omfaloenteric se obstruează , destul de
timpuriu, dar persistă vestigiul canalului vitelin
(Vestigium ductus vitellini), cunoscut şi ca diverticulul
ileal.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Anomaliile jejunului şi ileonului Anomaliae
jejuni et ilei

• atrezia intestinală (Atresia intestinalis) şi stenoza intes-tinală

(Stenosis intestinalis) sunt afecţiuni asemă nă toare celor de la alte
segmente ale tubului digestiv,
• volvulusul congenital (Volvulus congenitalis) este o în-gustare
prin ră sucire care se poate produce atâ t la nivelul intestinului
subţire câ t şi la nivelul colonului. Este asociat cu malrotaţia
intestinală , cu coarda fibroasă a canalului omfaloenteric, cu cecul
mobil etc.
• intususcepţiunea congenitală (Intussuceptio congenita) este o
introversiune sau invaginare a unui segment intes-tinal în altul.
Intususcepţiunea ileocecală constă în inva-ginarea porţiunii
terminale a ileonului prin valvula ileo-cecală spre colonul
ascendent.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Anomaliile jejunului şi ileonului Anomaliae
jejuni et ilei

• malrotaţia intestinală (Malrotatio intestini) grupea-ză mai

multe tulbură ri de rotaţie ale intestinului:
• rotaţia incompletă a intestinului (Rotatio non completa intestini) se
referă la poziţia înaltă a ileonului, care determină şi cecul subhepatic
(Caecum subhepaticum).
• hiperrotaţia intestinului (Hyperrotatio intestini) este o anomalie care
implică o rotație a ansei ombilicale mai mare decâ t cele 180o
obișnuite.
• lipsa rotaţiei a intestinului (Nonrotatio intestini) este o anomalie
care implică o rotație mai mică de 900 a ansei ombilicale
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Anomaliile jejunului şi ileonului Anomaliae
jejuni et ilei
• vestigiul canalului omfaloenteric (Vestigium ductus
omphaloenterici/vitellointestinalis) constă în persistenţa
comunică rii totale sau parţiale a intestinului cu ombilicul.
Are mai multe forme:
• sindromul Meckel (Diverticulum ilei) este o reminiscenţă a
porţiunii proximale a sacului vitelin secundar, care se manifestă
ca un diverticul al ileonului. Acesta poate să conţină în pereţii să i
mici fragmente de ţesut gastric sau pancreatic.
• coarda fibroasă a vestigiului canalul omfaloenteric (Chorda
fibrosa vestigii ductus omphaloenterici/vitellointestinalis) este o
fibrozare a comunică rii ileoombilicale care persistă şi poate
cauza ocluzie intestinală .
• fistula ombilicală fecală (Fistula umbilicalis faecalis) este o co-
municare ileoombilicală deschisă , prin care se poate exterioriza
conţinutul fecaloid intestinal, la nivelul ombilicului.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 INTESTINUL GROS
Intestinum crassum
• Dezvoltarea colonului şi a rectului se face din braţul distal al ansei
ombilicale, adică din mezenteron (Mesenteron) şi din metenteron
(Metenteron).

• Colonul este fixat la peretele abdominal posterior printr-o

componentă a mezenterului dorsal comun (Mesenterium dorsale
commune) şi anume mezocolonul comun (Mesocolon commune).

• Colonul primordial (Colon primordiale) se formează în stadiul 19

embrionar.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Partea mezenteronică a colonului primordial
Pars mesenteronica coli primordiale
• Corespunde cu braţul distal al ansei ombilicală .
• Din ea se dezvoltă :
• cecul (Caecum) apare în stadiul 13, sub forma cecului
primordial (Caecum primordiale) pe marginea anti-
mezenterică a braţului distal.
• Primordiul cecal se dilată și formează diverticulul cecal
(Bulla caecalis) o dilatare care apare în stadiul 15.
• Atașat acestui diverticul se va forma apendicele
vermiform (Appendix vermiformis).
• Diverticulul cecal va participa la rotaţia anselor intestinale,
fiind elementul care determină acestă rotaţie.
• Diverticulul cecal porneşte dintr-o poziţie anteroinferioară
stâ ngă şi ajunge în poziţie anterosuperioară dreaptă ,
subhepatică . Fă ră a se mai roti, cecul coboară la locul să u.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Partea mezenteronică a colonului primordial
Pars mesenteronica coli primordiale

• Din ea se dezvoltă :
• colonul ascendent (Colon ascendens) se dezvoltă din mezente-
ron.
• Mezoul colonului ascendent este comprimat de peritoneul posterior şi se
produce dispariţia mezocolonului ascendent (Defectio mesocoli
ascendentis).

• partea mezenteronică a colonului transvers (Pars mesen-

teronica coli transversi) reprezită circa 2/3 drepte din colonul
transvers.
• Colonul transvers îşi pă strează mezocolonul transvers (Mesocolon
transversum), care creşte o dată cu dezvoltarea colonului transvers.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Partea metenteronică a colonului primordial
Pars metenteronica coli primordiale
• Din ea se dezvolta:
• partea metenteronică a colonului transvers (Pars metenteronica coli transversi)
reprezintă circa 1/3 din colonul transvers.
• Această parte își pă strează mezoul, care completează mezocolonul transvers.
• colonul descendent (Colon descendens) se dezvoltă de asemenea din metenteron.
• Mezoul colonului descendent este comprimat de peritoneul posterior şi se produce
dispariţia mezocolonului descendent (Defectio mesocoli descendentis).
• colonul sigmoid (Colon sigmoideum) se dezvoltă și el din metenteron.
• Colonul sigmoid îşi pă strează mezocolonul sigmoid (Mesocolon sigmoideum), care creşte o
dată cu dezvoltarea colonului sigmoid devenind o formaţiune foarte importantă din punct
de vedere topografic.
• rectul primordial (Rectum primordiale) se diferențiază în stadiul 19 em-brionar
din metenteron.
• În stadiul 20 se formează ampula rectală (Ampulla recti).
• Rectul (Rectum) este fixat la peretele abdominal posterior printr-o componentă a
mezenterului dorsal comun (Mesenterium dorsale commune) şi anume mezorectul
(Mesorectum).
• În să ptă mâ na 7 (S7) cloaca se împarte în două cavită ţi prin formarea septului
urorectal (Septum urorectale). Acest sept porneşte de la nivelul unghiului format
de alantoidă cu cloaca şi ajunge până aproape de membrana cloacală .
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Anomaliile colonului şi apendicelui vermiform
Anomaliae coli et appendicis vermiformis
• aganglionoza colonului (Aganglionosis coli) este cauzată de
eşecul migră rii celulelor din creasta neurală în pereţii
colonului şi a dezvoltă rii celulelor ganglionare în plexu-rile
Auerbach şi Meissner .
• Aganglionoza colonului poate fi completă sau parţială .
• Aganglionoza parţială a colonului (Aganglionosis coli partialis) este
mai cunoscută ca megacolonul congenital (Megacolon congenitum)
sau boala Hirschprung .
• Boala Hirschprung (descrisă în 1886) constă într-un colon alungit şi
dilatat cu lipsa prezenţei plexurilor nervoase enterice, cel mai adesea
la nivelul colonului sigmoid şi uneori şi în segmente mai proximale ale
colonului.
• Cauza dilată rii colonului este dată de lipsa peristalticii colonului în
segmentul aganglionar.
• Este o cauză de ocluzie intestinală la nou-nă scut.
• Este mult mai frecventă la sexul masculin.
• Simptomatologia acestei boli a fost descrisă mai întâ i de Ruysch
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Anomaliile colonului şi apendicelui vermiform
Anomaliae coli et appendicis vermiformis

• cecul mobil (Caecum mobile) este relativ frecvent

întâ lnit şi se produce prin fixarea incompletă a
colonului ascendent. Se asociază cu modifică ri ale
poziţiei apendicelui şi poate fi cauză de volvulus.
Cecul mobil poate hernia în canalul inghinal drept.
• cecul retroperitoneal (Caecum retroperitoneale)
este un cec fixat, asemă nă tor colonului ascendent.
Deși este numit cec (secundar) retroperitoneal,
este de fapt un organ mezoperitoneal.
• cecul ectopic (Ectopia caeci) este asociat cu alte
tulbură ri de rotaţie ale colonului şi intestinului
subţire,
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Canalul anal
Canalis analis

Canalul anal se dezvoltă din:

• metenteron,

• foseta anală (proctodeum),

• membrana cloacală

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Partea metenteronică a canalului anal
Pars metenteronica canalis analis
• Este partea superioară a canalului anal și în același
timp partea terminală , endodermică , a tubului digestiv.
• Din partea metenteronică se diferențiază zona colo-
rectală și zona tranzițională anală .
• Limita inferioară a pă rții metenteronice este reprezen-
tată de linia pectinată (Linea dentata /pectinata).
• Din mezenchimul splahnopleural care o înconjoară se
dezvoltă mugurele muscular al sfincterului anal
intern (Myoblastus musculi sphincteris ani interni).
• Sfincterul anal intern este un mușchi neted.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Partea foveală a canalului anal
Pars fovealis canalis analis
• Corespunde zonei scuamoase a canalului anal postnatal.
• Provine din ectodermul embrionic (Ectoderma embryoni-cum).
• Limita inferioară a acestei pă rți o constituie joncțiunea
canalului anal cu pielea adevărată (Jonctio analis cum cute
vera).
• La acest nivel se află tuberculul anal (Tuberculum anale), o
proeminență circulară , situată în jurul fosetei anale.
• Foseta anală (Fovea analis) este o mică adâ ncitură situată la
nivel cutanat, în partea terminală a metenteronului.
• Foseta anală corespunde proctodeumului. Noțiunea de
proctodeum nu mai figurează în Terminologia Embriologică .
• Foseta nu poate fi comparată cu stomodeumul, cu care era
comparat proctodeumul.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Partea anală a membranei cloacale
Pars analis membranae cloacalis/Membrana analis
• Este ultima parte care contribuie la formarea canalului anal.

• Cloaca se împarte în două cavită ţi prin formarea septului

urorectal. Acest sept porneşte de la nivelul unghiului format
de alantoidă cu cloaca şi ajunge pâ nă aproape de membrana
cloacală , fă ră să o atingă .

• Prin formarea septului urorectal, cloaca se împarte în două

cavită ţi:
• rectul, respectiv canalul anal situat posterior

• sinusul urogenital primitiv situat anterior.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Partea anală a membranei cloacale
Pars analis membranae cloacalis/Membrana analis

• Concomitent are loc o îngustare centrală bilaterală a orificiului

obstruat de membrana cloacală , care din ovalar se transformă
în pişcot şi apoi în două orificii.
• În mod clasic se consideră că aceste orificii sunt obstruate de două
membrane separate.
• În mod real există numai membrana cloacală , care obstruează sinusul
urogenital primitiv.

• În să ptă mâ na 8 (S8), în stadiul 18 embrionar, se produce

ruptura membranei cloacale (Abruptio membranae cloacalis).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Partea anală a membranei cloacale
Pars analis membranae cloacalis/ Membrana analis

• Membrana anală nu există .

• Deschiderea anusului (Apertura ani) este acoperită de un pliu

cutanat, interpretat inițial, ca membrană anală . Acest pliu produce
astuparea canalului anal (Occlusio canalis analis). Prin dispariția
acestui pliu are loc refacerea canalului anal (Restitutio canalis analis)
și în final se formează anusul (Anus).

• Din mezenchimul somatopleural care înconjoară această parte, se

dezvoltă mugurele muscular al sfincterului anal extern (Myoblastus
musculi sphincteris ani externi).

• Sfincterul anal extern este un mușchi striat.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Anomaliile rectului şi canalului anal
Anomaliae recti et canalis analis

• aganglionoza rectului (Aganglionosis recti) este cauzată de

eşecul migră rii celulelor din creasta neurală în pereţii rectului şi a
dezvoltă rii celulelor ganglionare în plexurile Auerbach şi
Meissner. Aganglionoza rectului face parte din una dintre formele
bolii Hirschprung.

• atrezia rectului (Atresia rectalis) constă în lipsa lumenului rectal,

• stenoza rectului (Stenosis rectalis) constă în îngustarea rectului,

urmată de tulbură ri ale tranzitului intestinal,

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Anomaliile rectului şi canalului anal
Anomaliae recti et canalis analis
• fistula rectală (Fistula rectalis) se întâ lnește de regulă în
anusul imperforat (Anus imperforatus) şi este de mai multe
feluri, după locul unde se deschide rectul:
• fistula rectovaginală (Fistula rectovaginalis) este deschiderea rectului
în vagin, de cele mai multe ori la nivelul vestibulului vaginal, câ nd se
vorbește de fistulă rectovestibulară (Fistula rectovestibularis),
• fistula rectovezicală (Fistula rectovesicalis) și fistula recto-uretrală
(Fistula rectourethralis) se întâ lnesc la sexul masculin. Deschiderea
anormală a rectului se face deasupra prostatei în primul caz și inferior
de prostată în al doilea.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Ficatul/Hepar
• se dezvoltă din diverticulul hepatic (Diverticulum hepaticum)
care se dezvoltă din preenteronul distal (Praenteron distale) în
stadiul 11 embrionar.

• În acest stadiu diverticulul hepatocistic (Diverticulum hepa-

tocistycum) se alungește și se diferențiază două pă rți:
• partea distală a diverticulului hepatocistic (Pars distalis diverticuli
hepatocystici) din care se dezvoltă diverticulul hepatic.
• partea proximală a diverticului hepatocistic (Pars proximalis diverticuli
hepatocystici) care va da naștere canalului coledoc și diverticulului
canalului cistic.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Ficatul/Hepar
• Din dilatarea dreaptă iniţială se formează lobul drept epitelial (Lobus dexter
epithelialis), dar și lobul caudat epitelial (Lobus caudatus epithelialis) și lobul
pătrat epitelial (Lobus quadratus epithelialis).

• Din dilatarea stâ ngă se formează lobul stâng epitelial (Lobus sinister epithelialis).

• După formarea acestor structuri canaliculare are loc o încetinire a ritmului

dezvoltării (Deminutio incrementi crescentiae).

• Ulterior, are loc invazia mezenchimului (Irruptio a mesenchimati) şi apoi

vascularizarea (Irruptio a vasis) diverticulului hepatic.

• Vascularizarea diverticulului hepatic înseamnă formarea sinusoidelor hepatice

(Vas sinusoideum hepaticum).

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Anomaliile ficatului/Anomaliae hepatis
• agenezia ficatului (Agenesis hepatis) este lipsa de
formare a ficatului sau mai frecvent a unor pă rți din
el.
• ectopia ficatului (Ectopia hepatis) este foare rară .
Mai întâ lnită este ectopia țesutului hepatic (Ectopia
textus hepatici), care și ea este rară , asimptomatică ,
dar cu potențial malign.
• fibroza congenitală hepatică (Fibrosa hepatis
congenita) este o anomalie care îngustează sistemul
portal și canalele biliare intrahepatice. Este însoțită
de hipertensiune portală și hipertensiune arterială .
Hepatosplenomegalia este și ea prezentă .

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Anomaliile ficatului / Anomaliae hepatis
• lobul hepatic accesoriu (Lobus hepaticus accesorius) este
destul de rar. Cel mai cunoscut este lobul drept accesoriu
(Lobus accesorius dexter) sau lobul lui Riedel (1888). Acesta
este relativ mic, de formă pediculată , sesilă . El este atașat de
lobul drept, inferior, în apropierea vezicii biliare.
• ficatul polichistic congenital (Hepar polycysticum congeni-
tum) constă în formarea a peste 10 chisturi cu dimensiuni între
câ țiva milimetri și peste 10 centimetri. Se formează o
hepatomegalie, care devine simptomatică la adult.
• chistul hepatic solitar congenital (Cystis hepatica solitaria
congenita) este o anomalie care devine simptomatică încă din
copilă rie. Constă în dezvoltarea unui singur chist hepatic cu
dimensiuni sub10 centimetri. Necesită extirpare chirurgicală .
• atrezia biliară intrahepatică (Atresia biliaris intrahepatica)
se caracterizează prin obstrucția canalelor biliare intra-
hepatice.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Canalul coledoc
Ductus choledochus/biliaris

• Canalul coledoc se formează prin unirea canalului hepatic

comun cu canalul cistic.

• Canalul coledoc la fel ca și vezica biliară se formează în

stadiul 15 embrionar, în S6.

• Coledocul își are originea în primordiul hepatocistic

(Primordium hepatocysticum/Lamina hepatica) al
preentero-nului distal, din care derivă diverticulul
hepatocistic (Diverticulum hepatocistycum). Din partea
proximală a acestui diverticul se dezvoltă canalul coledoc.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Canalul coledoc
Ductus choledochus/biliaris

• Din mezenchimul splanhnopleural (Mesenchyma splanchno-

pleurale) care înconjoară canalul coledoc se formează trei (din
patru) mușchi componenți ai sfincterului Boyden. Cei trei mușhi
sfincterieni sunt:
• mușchiul sfincter superior al canalului coledoc

• mușchiul sfincter inferior al canalului coledoc

• mușchiul sfincter al ampulei

• Cel de al patrulea mușchi component al sfincterului lui Boyden

este mușchiul sfincter al canalului pancreatic principal.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Anomaliile biliare/Anomaliae biliares
• atrezia canalului coledoc (Atresia ductus
choledochi /biliaris) definește obstrucția completă ,
• stenoza canalului coledoc (Stenosis ductus choledo-
chi/biliaris) este o obstrucție parțială a canalului
coledoc. Este însoţită de icter intens şi în lipsa unei
intervenţii chirurgicale duce la afectarea ireversibilă
a ficatului.
• hamartomul canalului coledoc (Hamartoma ductus
choledochi) sau „complexul Meyenburg “ este o
anomalie congenitală a primordiului hepatocistic,
asemă nă toare unei tumori benigne. Se asociază cu
ficatul polichistic congenital.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

Anomaliile biliare / Anomaliae biliares
• absența canalului hepatic comun (Absentia ductus he-patici
communis) este lipsa de formare a acestuia.
• atrezia biliară extrahepatică (Atresia biliaris extrahepa-tica)
se caracterizează prin obstrucția (lipsa recanaliză -rii)
canalelor biliare extrahepatice.
• Cea mai întâ lnită formă a acestei atrezii este obstrucția situată la
nivelul hilului hepatic sau în imediata apropiere a acestuia.
• canalul hepatic accesor (Ductus hepaticus accessorius) poate
fi unic sau multiplu, poate fi situat supravezical, în patul
vezicii biliare, sau subvezical.
• Canalul hepatic accesor (mai ales cel subvezical) este numit de
chirurgi canalul lui Luschka, care a descris un astfel de canal în
1863.
• Pericolul canalelor accesorii este la extirparea vezicii biliare, câ nd
dacă nu sunt observate și ligaturate, există pericolul de peritonită
biliară .
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Anomaliile biliare/Anomaliae biliares
• unirea intrahepatică a canalelor hepatice (Junctura
intrahepatica ductuum hepaticorum) este o anomalie.
• Canalul cistic și canalul hepatic comun se unesc în mod
normal, în afara parenhimului hepatic.

• unirea intrapancreatică a canalelor hepatice

(Junctura intrapancreatica ductuum hepaticorum) este
de asemenea o anomalie.
• Canalele hepatice se unesc în mod normal, superior sau
posterior de pancreas.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Vezica biliară şi canalul cistic
Vesica biliaris et ductus cysticus
• Vezica biliară și canalul cistic se dezvoltă din preen-teronul
distal (Praenteron distale).
• Vezica biliară se dezvoltă din mezenchimul splanhno-pleural
(Mesenchyma splanchnopleurale), prin interme-diul
mugurelui hepatopancreatic (Gemma hepatopan-creatica).
Din acest mugure creşte canalul hepatopan-creatic (Ductus
hepatopancreaticus), la extremitatea că -ruia apar diverticulul
hepatic și diverticulul cistic (Diverticulum cysticum).
• Din canalul hepatopancreatic, sub diverticulul hepatic, apare
diverticulul cistic (Diverticulum cysticum). Din diverticulul
cistic se vor dezvolta vezica biliară (Vesica biliaris/fellea) și
canalul cistic (Ductus cysticus).
• Vezica biliară se formează în stadiul 15 Carnegie.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Anomaliile vezicii biliare și ale canalului cistic
Anomaliae vesicae biliaris et ductus cystici

• atrezia canalului cistic (Atresia ductus cystici) defi-

nește obstrucția totală a canalului cistic,
• canalul cistic scurt (Ductus cysticus brevis) este un
canal cistic de mici dimensiuni, care se unește cu
canalul hepatic comun în apropierea feței viscerale a
ficatului,
• duplicarea vezicii biliare (Duplicatio vesicae biliaris)
și vezica biliară bilobată (Vesica biliaris bilobata)
sunt două forme de dedublare a vezicii biliare,
• vezica biliară rudimentară (Vesica biliaris rudimen-
taria) definește o vezică hipoplazică .

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Pancreasul/Pancreas
• Dezvoltarea pancreasului se face din preenteronul distal
(Praeenteron distale), la nivelul mezenchimului
splanhnopleural (Mesenchyma splanchnopleurale), din
două entită ţi şi anume pancreasul dorsal şi pancreasul
ventral.
• Pancreasul dorsal (Pancreas dorsale) se dezvoltă din
mugurele pancreatic dorsal (Gemma pancreatica dor-salis)
care reprezintă mugurele principal.
• El apare primul, în stadiul 12 şi se dezvoltă puţin mai sus decâ t
pancreasul ventral.
• Din pancreasul dorsal se dezvoltă partea dorsală a capului
pancreatic (Pars dorsalis capitis pancreatis), corpul pancreasului
(Corpus pancreatis) şi coada pancreasului (Cauda pancreatis).
• Tot din pancreasul dorsal se formează canalul pancreatic dorsal
(Ductus pancreatis dorsalis).
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Pancreasul/Pancreas
• Pancreasul ventral (Pancreas ventrale) reprezintă mu-
gurele secundar, apare la scurt timp după cel posterior,
în stadiul 13 şi se dezvoltă din mugurele pancreatic
ventral (Gemma pancreatica ventralis).
• Acesta se dezvoltă din canalul hepatopancreatic
(Ductus hepatopancreaticus), parte a mugurelui
hepatopancreatic (Gemma hepatopancreatica).
• Din pancreasul ventral se formează partea ventrală a
capului pancreatic (Pars ventralis capitis pancre-atis) şi
procesul uncinat al pancreasului (Processus uncinatus
pancreatis).
• Tot din pancreasul ventral se formează canalului
pancreatic ventral (Ductus pancreatis ventralis).
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Pancreasul/Pancreas
• Pancreasul ventral suferă o translaţie dorsală (Translatio
dorsaliter pancreatis ventralis), odată cu rotaţia duodenului.
• Prin această rotaţie pancreasul ventral se ală tură celui dosal, în
partea inferioară a acestuia din urmă şi apoi se produce unirea
pancreasului dorsal şi ventral (Convergentia pancre-atium
dorsalis et ventralis).
• Prin unirea celor două pancreasuri se produce şi anastomoza
canalelor (Anastomosis ductalis) pancreatice dorsal şi ventral,
rezultâ nd canalul pancreatic (Ductus pancreaticus) al lui
Wirsung şi canalul pancreatic accesor (Ductus pancreaticus
accesorius) al lui Santorini .
• Canalul pancreatic se formează din canalul pancreatic ventral,
anastomozat cu porţiunea corporeală şi caudală a canalului
pancreatic dorsal, iar canalul pancreatic accesor se formează
din porţiunea capitală a canalului pancreatic dorsal.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Pancreasul/Pancreas
• Pacreasul posterior se dezvoltă în mezoduodenul dorsal
(Mesoduodenum dorsale), iar pancreasul ventral în
mezoduodenul ventral (Mesoduodenum ventrale).
• Pornind de la poziţia iniţială intraparitoneală a pan-
creasului (Positio intraperitonealis primaria pancreatis)
are loc o deplasare posterioară a pancreasului
(Translatio dorsaliter pancreatis), astfel încâ t axul lung al
pancreasului se aşează în plan frontal, în contact cu
peritoneul parietal posterior.
• În aceste condiţii are loc fuziunea cu peritoneul pari-
etal posterior (Conjunctio cum peritoneo parietale dor-
sale), rezultâ nd, în final, o poziţie retroperitoneală se-
cundară a pancreasului (Positio retroperitonealis se-
cundaria pancreatis).
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Pancreasul/Pancreas
• partea exocrină a pancreasului (Pars exocrina pancreatis) are
ca şi componentă principală mugurele ductal (Gemma ducta-lis),
din care se formează acinul pancreatic (Acinus pancreati-cus),
canalul intercalat (Ductus intercalatus), canalul intra-lobular
(Ductus intralobularis), canalul interlobular (Ductus
interlobularis) şi canalul excretor (Ductus excretorius),
• partea endocrină a pancreasului (Pars endocrina pancreatis)
este compusă din mugurele endocrin (Gemma endocrina), din
care se formează insulele pancreatice.
• Insulele pancreatice iniţiale (Insula pacreatica initialis) se
formează în jurul vâ rstei de 20 de să ptă mâ ni şi constau din
endocrinocite β (Endocrinocytus β/Insulinocytus), înconjurate de
endocrinocite α (Endocrinocytus α/Glucagonocytus), endo-
crinocite δ (delta) (Endocrinocytus δ/Somatostatinocytus) şi
endocrinocite PP (polipeptide) (Endocrinocytus PP).
•
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
 Pancreasul/Pancreas
• Insulele pancreatice definitive (Insula pancreatica
definitiva) ale lui Langerhans se formează în jurul
vâ rstei de 24 de să ptă mâ ni şi constau dintr-un centru
insular format din endocrinocite α, δ şi PP, înconjurat
de endocrinocite β.
• La nivelul insulelor pancreatice se diferenţiază 8 tipu-
ri de endocrinocite. Dar la nivelul pancreasului se mai
formează şi endocrinocite β extrainsulare (Endocri-
nocytus β extrainsularis/Insulinocytus extrainsularis).
• Acinii se deschid în sistemul canalicular, iar insulele
nu au legă tură cu sistemul canalicular.

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.

 Anomaliile pancreasului /Anomaliae pancreatis

• agenezia pancreasului (Agenesis pancreatis) este lipsa de

formare a pancreasului.
• pancreasul inelar (Pancreas anulare) se crede că este o
anomalie de dezvoltarea a mugurelui ventral care devine
bifid şi se roteşte în ambele sensuri în jurul duodenului
formâ nd un inel pancreatic, care ştrangulează duodenul.
Pancreasul inelar nu reprezintă o anomalie numai prin
forma sa, ci şi prin stenoza duodenală consecutivă aces-tei
forme.
• heterotopia pancreatică (Heterotopia pancreatica) se
caracterizează prin prezența tesutului pancreatic în alte
locuri decâ t în mod normal. Țesutul pancreatic se poate
localiza în peretele stomacului, al duodenului sau al
diverticulului Meckel .
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.
Va multumim
pentru atentie!
Pentru intrebari suplimentare:
constantin.enciulescu@umfst.ro
remus.sipos@umfst.ro

Este interzisă copierea și distribuirea neautorizată a acestui material.