1

CURS 1 AN IV
OBIECTUL PEDODONŢIEI

Pedodonția este o ramură a stomatologiei, care se ocupă cu: studiul patologiei odontale
(caria simplă, caria complicată, traumatisme, distrofii), parodontale şi al mucoasei orale
la copii şi adolescenți precum şi cu tratamentul preventiv şi curativ al acestor îmbolnăvi.

ODONTOGENEZA
Formarea dinţilor este un proces de lungă durată care începe din săptămâna 6 viu
şi se încheie post-natal, în jurul vârstei de 14-15 ani, odată cu încheierea formării
apexului M12 ani (exclusiv M3).
Perturbarea odontogenezei (de factori genetici sau de mediu) conduce la apariția
de anomalii dentare de dezvoltare.
Odontogeneza cuprinde:
A. CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA DENTARĂ
B. CALCIFICAREA DENTARĂ (MINERALIZAREA)
C. ERUPŢIA DENTARĂ

CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA DENTARĂ

Pe parcursul creșterii şi dezvoltării dintele trece prin mai multe stadii morfologice
de dezvoltare cărora le corespund unul sau mai multe procese fiziologice dintre care doar
unul predomină.
Stadiile morfologice prin care trece dintele pe parcursul formării sale sunt:
1. stadiul de lamă dentară (inițierea);
2. stadiul de mugure (proliferare egală);
3. stadiul de cupă (proliferare egală şi histodiferențiere);
4. stadiul de clopot (proliferare, histodiferențiere, morfodiferențiere);
5. stadiul coronar (apoziția matricilor organice şi mineralizarea lor);
6. formarea rădăcinii (toate procesele fiziologice de creștere).
Procesele fiziologice de creștere care contribuie la formarea dintelui sunt:
1. inițierea (începerea dezvoltării organelor dentare);
2. proliferarea (diviziune celulară egală sau inegală);
3. histodiferențierea (diferențierea celulară la nivel tisular);
4. morfodiferențierea (cutarea Epiteliului Dentar Intern, datorită
proliferării inegale, pentru stabilirea Joncțiunii Smalț Dentină);
5. apoziția matricilor smalţului şi a dentinei (creșterea în straturi a
matricilor organice);
6. mineralizarea (calcificarea matricilor organice).

1. LAMA DENTARĂ (inițiere)

Origine: din epiteliul primitiv al stomodeumului
- 5-6 săpt. v.i.u. se produc două îngroșări ale epiteliului primitiv denumite benzi
epiteliale primitive
- Fiecare bandă epitelială primitivă se divide în:
 lama vestibulară (din ea se va forma vestibulul bucal)

1
 2

 lamă orală (lama dentară primară din care se vor forma dinţii temporari).
Rolurile lamei dentare și tipuri de lame dentare
Rolul principal al lamei dentare este acela de a produce mugurii dinților după cum
urmează:
- din porțiunea profundă a LD primare derivă mugurii dinţilor temporari (20 DT),
- dintr-o prelungire orală a LD denumită LD secundară derivă mugurii dinţilor
succesori (I, C, PM permanenţi),
- dintr-o prelungire distală a LD, denumită LD accesorie, derivă mugurii dentari
accesori (molarii permanenţi), la diferite momente în timp.
Alt rol al LD este acela de a lega mugurii dinţilor în formare, pt. o anumită
perioadă de timp, de epiteliul cavităţii bucale.
Aspect
- lama dentară are formă de potcoavă şi corespunde viitoarelor arcade dentare (una
superioară – arcada maxilară şi una inferioară – arcada mandibulară).
Durata de viață a lamei dentare:
- LD este activă de la 5-6 săpt. v.i.u. (inițierea formării dinţilor) până la inițierea
formării M3,
- nu toată LD este activă pe toată această perioadă, doar porțiuni din ea sunt active,
la anume momente de timp, atunci când ele dau naştere organelor dentare.
Dezintegrare: la sfârșitul stadiului de clopot.
Tulburări: de număr în plus/minus.

2. MUGURII DENTARI (proliferare egală)

Prin proliferare egală iau naştere 10 formațiuni rotund-ovalare denumite mugurii
dinţilor temporari (10 din lama dentară superioară şi 10 din lama dentară inferioară):
- procesul începe în zona anterioară cu incisivii, molarii unu, caninii şi se continuă
spre posterior cu molarii doi (săpt. 6 - 10 v.i.u.),
- mugurii dinţilor succesori se formează între naştere şi 8 luni postnatal,
- mugurii dinţilor accesori:
o mugurii M de 6 ani se formează în luna a 4-a v.i.u.,
o mugurii M de 12 ani se formează postnatal în luna 8-9,
o mugurii M de minte se formează postnatal la aprox. 3 - 4 ani.
Tulburări: de număr și unele anomalii de formă și dimensiune.

3. STADIUL DE CUPĂ (proliferarea egală predomină şi apare și proliferarea

inegală)
- procesul de proliferare egală continuă şi dimensiunea mugurelui crește;
- prin proliferare mai accentuată (inegală) la baza mugurelui, mugurele capătă
aspectul morfologic de cupă;
- spre sfârșitul stadiului de cupă începe histodiferențierea prin care încep să se
formeze două ansambluri celulare (de celule epiteliale și de celule
ectomezenchimale) și anume:
o la exterior: un ansamblu de celule epiteliale care vor forma organul
smalţului,
o în interiorul cupei: un ansamblu de celule ectomezenchimale, plasate în
interiorul cupei, care vor forma organul dentinei (papila dentară),

2
 3

o de jur împrejurul cupei celulele ectomezenchimale formează sacul

folicular care va forma țesutul de susținere al dintelui.
Tulburări: anomalii de structură genetice, anomalii de culoare.

4. STADIUL DE CLOPOT (proliferare inegală, predomină histodiferențierea şi

începe morfodiferențierea)
- proliferarea inegală continuă în special în zonele ce mai avansate ale cupei care
astfel capătă aspect de clopot;
- în acest stadiu predomină histodiferențierea și se formează germenele dentar;
- se fragmentează lama dentară;
- începe morfodiferențierea.

HISTODIFERENŢIEREA este procesul fiziologic prin care se produce diferențierea

celulelor care capătă forme, dimensiuni şi funcții specifice.
Histodiferențierea are loc la nivelul celor 2 ansambluri celulare schițate în stadiul
de cupă:
- ansamblul celular epitelial (organul smalțului);
- ansamblul celular ectomezenchimal (papila dentară și sacul folicular).
Histodiferențierea celulară conduce la formarea GERMENELUI DENTAR
(organul dentar, papila dentară şi sacul dentar-folicular) care adăpostește toate
elementele germinative necesare pentru formarea dintelui şi a aparatului său de
susținere.
Histodiferențierea de la nivelul organului smalţului
Elementele de natură epitelială, de la nivelul clopotului dentar, se dispun în 5 zone
caracteristice care împreună formează organul smalţului sau organul dentar:
1. La exterior este epiteliul dentar (adamantin) extern (EDE) → rol de protecție
pentru organul smalţului.
2. La interior este epiteliul dentar (adamantin) intern (EDI) → cu rol în producerea
smalţului din ameloblaste. Aceste celule sunt separate prin membrana bazală de
celulele ectomezenchimale ale papilei dentare.
3. EDE se unește cu EDI la baza clopotului formând bucla cervicală → rol important în
formarea tecii Hertwig, care este elementul ce induce formarea rădăcinii.
4. Deasupra EDI este stratul intermediar → cu rol în declanșarea formării smalţului.
5. În porțiunea centrală a clopotului există reticulul stelat (pulpa smalţului) → cu rol
nutritiv pentru celulele stratului intermediar şi ale EDI formator de smalț.

Rolurile organului smalţului în ansamblul său sunt:

o rol în inducția diferențierii odontoblastelor care încep să secrete matricea organică
a dentinei din mantaua dentinară,
o rol în secreția matricii organice şi mineralizarea smalţului,
o rol în erupţia dentară,
o rol în stabilirea Joncțiunii Dento-Gingivale (JDG),
o rol morfogenetic de stabilire a formei dintelui,
o rol de protecție a smalțului prin Epiteliul Dentar Redus (EDR)
o rol de formare a tecii lui Hertwig prin bucla cervicală și de inducție a formării
rădăcinii.

3
 4

Tulburări: anomalii de structură genetice (amelogeneza imperfectă), anomalii de

culoare

Histodiferențierea de la nivelul organului dentinei (papila dentară)

Celulele mezenchimului condensate în concavitatea clopotului, care configurează
papila dentară, se vor dispune sub forma unui strat de celule alungite (odontoblaste) în
apropierea membranei bazale, care le separă de EDI, și vor da naştere ulterior dentinei
coronare şi mai târziu şi pulpei dentare.
Tulburări: anomalii de structură genetice (dentinogeneza imperfectă), displazia
dentinară, anomalii de culoare.
Histodiferențierea de la nivelul sacului folicular (dentar)
În același timp cu histodiferențierea de la nivelul papilei dentare, celulele
ectomezenchimale care înconjoară „clopotul” (organul smalţului şi papila dentară) se
diferențiază în: cementoblaști (cement), osteoblaști (os alveolar) şi fibroblaști
(ligamentele dento-alveolare).
Tulburări: anomalii ale structurilor aparatului de susținere a dintelui.

DEZINTEGRAREA LAMEI DENTARE

- LD se dezintegrează prin fragmentare şi liză la momente diferite în timp după ce
formează mugurii DT, ai dinţilor succesori şi accesori.
- prin fragmentarea lamei dentare DT pierd legătura cu epiteliul cavităţii bucale, ei
continuându-şi dezvoltarea în criptele osoase situate destul de superficial în os.
- din lama dentară rămân resturi epiteliale care poartă numele de perlele lui Serres.
Uneori ele nu se lizează şi rămân în os generând chisturi de erupție.

MORFODIFERENŢIEREA
Definiție
- este un proces fiziologic, dictat genetic ce aparține odontogenezei şi care începe în
stadiul de clopot avansat;
- este procesul de dispunere spațială a celulelor EDI în vederea configurării viitoarei
joncțiuni smalț-dentină;
- forma membranei bazale (care separă EDI de papila dentară) determină poziţia pe
care o iau celulele germenului dentar în dezvoltare.
Tulburări: modificări ale formei şi dimensiunii dentare, ale numărului de cuspizi.
Debut
- procesul începe la nivelul unor centri de creștere, dictați genetic, specifici pentru
fiecare dinte în parte şi anume: la incisivi (4) şi la molari (4-5);
- procesul continuă spre bucla cervicală care este porțiunea dentară în care va avea
loc în ultimul rând morfodiferențierea şi apoi apoziția matricilor organice.
5. STADIUL CORONAR
Cuprinde: depunerea matricilor organice ale smalţului (amelogeneza) şi dentinei
(dentinogeneza) şi mineralizarea lor.
Tulburări: anomalii de structură locale şi generale: hipoplazii de smalț, displazii de
dentină, hipomineralizări ale smalţului şi dentinei.

4
 5

CARACTERISTICILE PROCESELOR DE DENTINOGENEZĂ ŞI

AMELOGENEZĂ
1. Smalțul şi dentina
Sunt produse de celule înalt specializate postmitotice:
- odontoblastul (de origine ectomezenchimală)
- ameloblastul (de origine epitelială).
Ciclul de viață al ameloblastului cuprinde 3 stadii: presecretor (morfogenetic și
organizator), secretor (formator) și postsecretor (maturare, protecție și desmolitic).
STADIUL MORFOGENIC
- Ameloblastele au rol de a determina forma dintelui prin stabilirea joncțiunii
smalț dentină.
STADIUL DE ORGANIZARE / DE DIFERENȚIERE
- Ameloblastele exercită influență asupra celulelor papilei dentare și ajută la
diferențierea lor în odontoblaste.
- Ameloblastele cresc în lungime și au organele citoplasmatice abundente
pentru sinteza proteinelor. Se observă polaritatea inversă, deoarece
organulele sunt mutate în capătul secretor al celulei care se află în regiunea
bazală.
- În faza terminală: începe formarea dentinei și lamina bazală care susține
stratul ameloblastelor se dezintegrează. Ameloblastele încep funcția
secretorie numai după formarea unui strat de dentină. Această
interdependență ameloblaste și odontoblaste se numește inducție reciprocă.
STADIUL FORMATIV / SECRETOR
- Ameloblastele secretă matricea smalțului și se produce mineralizare a
parțială. Acum se formează procesul Tomes.
STADIUL DE MATURARE
- Ameloblastele: ajută la mineralizarea și maturarea smalțului. De asemenea,
elimină proteinele și apa pentru a oferi spațiu pentru minerale.
STADIUL DE PROTECȚIE
- După finalizarea formării smaltului, se secretă proteine la suprafața
smalțului nou format.
- Ameloblastele se scurtează devenind cuboide și împreună cu celelalte
straturi ale organului smalțului formează epiteliul stratificat redus. ESR al
smalțului acoperă smalțul nou format și protejează până la erupția dintelui
în cavitatea bucală și ajută la stabilirea joncțiunii dento-gingivale.
STADIUL DESMOLITIC
- ESR secretă colagenază care distruge țesutul conjunctiv dintre mucoasa
bucală și dinte. Acest lucru facilitează procesul de erupție.
- ESR proliferează și fuzionează cu epiteliul oral pentru a forma epiteliul
joncțional care este un strat solid de celule epiteliale.
- Celulele centrale ale acestuia degenerează pentru a forma un canal prin care
se produce erupția dintelui.
2. Modalități de reparație
 Dentinogeneza continuă pe toată perioada vieţii cu condiția ca pulpa să-şi
păstreze vitalitatea
Tipuri de dentină în funcţie de stadiul în care ea se formează:

5
 6

- dentina primară - coronară şi radiculară apare preeruptiv

- dentina secundară „dentină de reacție” apare ca răspuns la factori
fiziologici (vârsta, atriție) → se formează mai lent, este regulată, mai
uniformă, mai puțin mineralizată (începe după atingerea planului de
ocluzie)
- dentina terțiară „dentină de reparație” apare ca răspuns la factorii
patologici sau iatrogeni (caria, abraziunea, eroziunea sau prepararea
cavităților, șlefuirile etc.). Dentina terțiară este cu atât mai neregulată cu
cât s-a produs mai repede.
 Amelogeneza
Smalțul se formează doar în perioada odontogenezei şi singura lui modalitate
de reparație posteruptivă este remineralizare (F din salivă sau prin aport extern)
3. Etapele formării dentinei primare (dentinogeneza primară) şi a smalțului
(amelogeneza)
Două etape de formare:
 Dentinogeneza
o secreția predentinei (matricea organică) care cuprinde 2 componente:
- mantaua dentinară (la periferia camerei pulpare) se secretă sub
influența inductorie a ameloblastului prin membrana bazală
- dentina circumpulpară (spre pulpă)
o mineralizarea predentinei începe când s-a depus un strat de 4 μ de predentină.
 Amelogeneza
o depunerea unei prime cantităţi de predentină din mantaua dentinară şi
dispariția membranei bazale
o depunerea matricii organice a smalţului de către ameloblaștii secretori (cu o
viteză de 0,23 mm/zi)
o mineralizarea şi maturarea smalţului
Mineralizarea se face la foarte scurt timp după apoziția matricii smalţului
prin încărcare cu săruri minerale de calciu şi fosfor şi formare a cristalelor de
hidroxil apatită
Maturarea smalţului
- smalțul imatur este mai alb, mai moale, sensibil la atacul carios;
- maturarea presupune mineralizarea masivă de la 67% la 97% şi pierderea
unei mari cantităţi de apă şi proteine (amelogeninele dispar complet iar
enamelinele rămân în cantitate mică având rol în formarea cristalelor de
hidroxilapatită cărora le direcționează creșterea şi le orientează axul);
- după ce s-a depus şi mineralizat smalțul unui grup de celule pe toată
grosimea lui are loc maturarea smalţului;
- maturarea smalţului continuă şi posteruptiv timp de aprox. 2 ani. În
această perioadă sunt foarte eficiente toate metodele locale de profilaxie a
cariei dentare.
4. tiparul depunerii smalţului și dentinei este gradat şi progresiv începând de la vârful
cuspizilor şi marginii incizale spre colet
5. sensul depunerii matricilor este diferit pentru smalț şi dentină:
 odontoblastele:

6
 7

- depun matricea organică a dentinei în sens centripet (de la JSD spre papila
dentară): ultima cantitate de dentină se depune spre profunzime
 ameloblastele:
- depun matricea organică a smalţului centrifug (de la JSD spre exterior): ultima
cantitate de smalț se depune spre suprafață
- după ce depun smalțul ameloblastele dispar.
6. ritmicitatea apoziției matricilor organice și mineralizarea. Apoziția matricilor
organice și mineralizarea se desfășoară ritmic cu perioade de activitate mai intensă şi mai
redusă ceea ce va genera apariţia unor linii de 3 creștere:
 în SMALȚ apar liniile de creștere Retzius.
- Striurile lui Retzius sunt linii/benzi de creștere observate în smalțul dinților. Ele
reprezintă apoziția succesivă a straturilor de smalț în timpul formării coroanei.
- Microscopic în secțiune transversală, ele apar ca inele concentrice iar în secțiune
longitudinală, ele apar ca o serie de benzi întunecate.
- Aceste linii se îndoaie oblic în apropierea regiunii cervicale și se curbează ocluzal
în apropierea regiunilor cuspidiene sau a regiunilor incisive.
- Ameloblastele produc matricea organică a smalțului zilnic; la fiecare a patra zi
există o schimbare în dezvoltare. Liniile maronii, striațiile Retzius, se dezvoltă ca
urmare a unei schimbări a direcției (îndoitură) în procesul de creștere. Schimbarea
de direcție apare ca urmare a modificărilor funcționale și nutriționale survenite în
timpul nașterii
- Linia neonatală Orban-Schoor: este cea mai întunecată și mai lată bandă a lui
Retzius, care reprezintă formarea perturbată a smalțului din cauza stresului
nașterii.
- Linia neonatală este observată pe secțiunile histologice ale structurilor dure
coronare ale dinților..
- este o linie de creștere care delimitează structurile dure formate în v.i.u. față de
cele formate postnatal (mai puțin omogene).
- această linie se formează doar în timpul nașterii. Prin urmare, numai dinții care se
dezvoltă la naștere pot prezenta linii neonatale (toți DT și M1 permanenți)
- ea apare la toți dinţii a căror mineralizare coronară începe în viu şi arată cât din
coroană este mineralizată la naştere
- dacă nașterea este mai îndelungată și mai dificilă linia neonatală este mai lată și
mai hipomineralizată devenind vizibilă cu ochiul liber
- nivelul liniei neonatale este diferit în funcție de grupele dentare:
 la incisivii temporari apare la unirea 1/3 medii cu cea de colet;
 la caninii temporari apare la unirea 1/3 medii cu cea ocluzală;
 la M1 temporari apare în zona ocluzală la nivelul punctelor de contact;
 la M2 temporari apare în zona ocluzală la nivelul cuspizilor uniți;
 la M1 permanent apare în zona ocluzală la nivelul vârfului cuspizilor pt.
că mineralizarea acestui dinte începe la naştere.
- în stomatologia medico-legală, linia neonatală poate fi utilizată pentru a distinge
aspecte precum dacă un copil a murit înainte sau după naștere și aproximativ cât
timp a trăit un copil după naștere.

7
 8

 în DENTINĂ apar liniile de creștere Ebner-Owen

- Liniile de creștere von Ebner (ritmul zilnic de depunere 4 μm)
- Liniile de contur Owen (alternanța fiziologică a mineralizării)
- Linia neonatală este o linie a lui Owen exagerată ce demarcă dentina formată
prenatal de cea postnatal.
Formarea rădăcinii şi a aparatului de suport dentar la monoradiculari
- formarea rădăcinii începe după formarea coroanei şi se desfășoară concomitent cu
debutul erupţiei dentare propriu-zise şi cu formarea ligamentelor periodontale
- după finalizarea formării coroanei, epiteliul dentar intern și extern se contopesc
sub nivelul marginii cervicale a coroanei pentru a produce o teacă epitelială cu
două straturi denumită teaca epitelială a lui Hertwig
- EDI + EDE → bucla cervicală → prin proliferarea celulelor epiteliale de la
nivelul buclei cervicale către baza papilei dentare ia naştere o formațiune
epitelială numită teaca lui Hertwig - von Brűnn.
Rolurile tecii :
 formarea rădăcinilor este larg acceptată
 rol structural prin inducerea formării papilei dentare și a sacului folicular
din celulele ectomezenchimale
 rol inductor al diferențierii celulelor mezenchimale în odontoblaste radiculare
și cementoblaste care vor depune cementul și dentina radiculară
 rol în prefigurarea formei, dimensiunii şi numărul rădăcinilor normale, a
rădăcinilor supranumerare sau accesorii
 teaca lui Hertwig nu participă direct la formarea rădăcinii ci are doar un rol de
dirijare și tutelare a formării rădăcinii.
Componentele tecii lui Hertwig:
 diafragmul epitelial este partea terminală (liberă) a tecii. Ea are o poziție
relativ fixă şi o direcție cvasiorizontală, delimitând zona pulpară de zona
sacului folicular prefigurând astfel viitorul orificiu apical
 teaca propriu-zisă este partea care privește spre coroană şi care va fi
fragmentată după depunerea dentinei.
Mecanismul formării rădăcinii
- celulele tecii de la locul de cudură → au efect inductor asupra celulelor papilei
dentare producând diferențierea lor în odontoblaste → care vor depune
dentină. Ritmul de depunere a dentinei radiculare este mai lent față de cel al
dentinei coronare.
- după ce dentina radiculară are o anume grosime celulele nediferențiate ale sacului
folicular invadează teaca propriu-zisă şi o fragmentează

8
 9

- resturile epiteliale ale tecii Hertwig se numesc resturile epiteliale ale lui Malassez
(pot produce chisturi radiculare paradentare, granuloame chistice)
- dentina fiind acum în contact direct cu celulele nediferențiate ale sacului folicular
este indusă diferențierea lor în cementoblaste, osteoblaste şi fibroblaste care
vor secreta ulterior cementul, osul şi țesutul conjunctiv = aparatul de susținere
al dintelui
- apoi teaca Hertwig proliferează din nou şi se depune o nouă cantitate de dentină
corespunzătoare tecii şi astfel rădăcina se alungește.
- activitatea de proliferare a tecii încetează când rădăcina şi-a atins lungimea
dictată genetic. În acest moment zona apicală a rădăcinii are un diametru
de 1-3 mm.
- procesul de îngroșare a dentinei radiculare, închiderea apexului (apexogeneza)
continuă posteruptiv prin apoziție de dentină şi cement.
Timpul necesar posteruptiv pentru închiderea apexului
 DT: 9 luni - 18 luni
 DP:
- 2-3 ani incisivi;
- 2 ani premolari;
- 1-3 ani canini;
- 3-4 ani molarii de 6 ani;
- 3 ani molarii de 12 ani şi molarii de minte
Formarea rădăcinii la pluriradiculari
o bucla cervicală (inel) trimite 2-3 prelungiri (septuri) epiteliale în interior în
funcţie de numărul rădăcinilor (septare);
o la fiecare compartiment astfel obţinut începe formarea rădăcinii ca la
monoradiculari așa cum a fost descrisă anterior;
o ulterior prin unirea septurilor şi formarea primei cantităţi de dentină se
formează podeaua camerei pulpare
Tulburări: anomalii de număr, dimensiune, formă, de structură radiculare.

9
10

10
11

11