1

CURS 1 AN IV
OBIECTUL PEDODONŢIEI

Pedodonţia este o ramură a stomatologiei, care se ocupă cu: studiul patologiei odontale
(caria simplă, caria complicată, traumatisme, distrofii), parodontale şi al mucoasei orale
la copii şi adolescenţi precum şi cu tratamentul preveniv şi curativ al acestor îmbolnăvi.

ODONTOGENEZA
Formarea dinţilor este un proces de lungă durată care începe din săptămâna 6
viu şi se încheie post-natal, în jurul vârstei de 14-15 ani, odată cu încheierea formării
apexului M12 ani (exclusiv M3).
Perturbarea odontogenezei (de factori genetici sau de mediu) conduce la apariția
de anomalii dentare de dezvoltare.
Odontogeneza cuprinde:
A. CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA DENTARĂ
B. CALCIFICAREA DENTARĂ (MINERALIZAREA)
C. ERUPŢIA DENTARĂ.

CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA DENTARĂ

Pe parcursul creşterii şi dezvoltării dintele trece prin mai multe stadii morfologice
de dezvoltare cărora le corespunde unul sau mai multe procese fiziologice dintre care
doar unul predomină.
Stadiile morfologice prin care trece dintele pe parcursul formării sale sunt:
1. stadiul de lamă dentară (iniţierea)
2. stadiul de mugure (proliferare egală)
3. stadiul de cupă (proliferare egală şi histodiferenţiere)
4. stadiul de clopot (proliferare, histodiferenţiere, morfodiferenţiere)
5. stadiul coronar (apoziţia matricilor organice şi mineralizarea lor)
6. formarea rădăcinii (toate procesele fiziologice de creştere).
Procesele fiziologice de creştere care contribuie la formarea dintelui sunt:
1. iniţierea (începerea dezvoltării organelor dentare)
2. proliferarea (diviziune celulară egală sau inegală)
3. histodiferenţierea (diferenţierea celulară la nivel tisular)
4. morfodiferenţierea (cutarea Epiteliului Dentar Intern, datorită
proliferării inegale, pentru stabilirea Joncţiunii Smalţ Dentină)
5. apoziţia matricilor smalţului şi a dentinei (creşterea în straturi a
matricilor organice)
6. mineralizarea (calcificarea matricilor organice).

1. LAMA DENTARĂ (iniţiere)

Origine: din epitelul primitiv al stomodeumului
- 5-6 sapt. v.i.u se produc două îngroşări ale epiteliului primitiv denumite benzi
epiteliale primitive
- Fiecare bandă epitelială primitivă se divide în:
 lama vestibulară (din ea se va forma vestibulul bucal)

1
 2

 lamă orală (lama dentară primară din care se vor forma dinţii termporari).
Rolurile lamei dentare și tipuri de lame dentare
Rolul principal al lamei dentare este acela de a produce mugurii dinților după
cum urmează:
- din porţiunea profundă a LD primare derivă mugurii dinţilor temporari (20 DT)
- dintr-o prelungire orală a LD denumită LD secundară derivă mugurii dinţilor succesori
(I,C,PM permanenţi)
- dintr-o prelungire distală a LD, denumită LD accesorie, derivă mugurii dentari
accesori (molarii permanenţi), la diferite momente în timp
Alt rol al LD este acela de a lega mugurii dinţilor în formare, pt o anumită
perioadă de timp, de epiteliul cavităţii bucale.
Aspect
- lama dentară are forma de potcoavă şi corespunde viitoarelor arcade dentare (una
superioară – arcada maxilară şi una inferioară – arcada mandibulară)
Durata de viață a lamei dentare:
- LD este activă de la 5-6 săpt. viu (iniţierea formării dinţilor) până la iniţierea formării
M3
- Nu toată LD este activă pe toată această perioadă, doar porţiuni din ea sunt active, la
anume momente de timp, atunci când ele dau naştere organelor dentare
Dezintegrare: la sfârşitul stadiului de clopot
Tulburări: de număr în plus/minus
2. MUGURII DENTARI (proliferare egală)
Prin proliferare egală iau naştere 10 formaţiuni rotund-ovalare denumite mugurii
dinţilor temporari (10 din lama dentară superioară şi 10 din lama dentară inferioară):
- procesul începe în zona anterioară cu incisivii, molarii unu, caninii şi se continuă spre
posterior cu molarii doi (săp. 6 - 10 viu)
- mugurii dinţilor succesori se formează între naştere şi 8 luni postnatal
- mugurii dinţilor accesori:
o mugurii M de 6 ani se formează în luna a 4 a viu
o mugurii M de 12 ani se formează postnatal în luna 8-9
o mugurii M de minte se formează postnatal la aprox. 3 - 4 ani.
Tulburări  : de număr  și unele anomalii de forma și dimensiune
3. STADIUL DE CUPĂ (proliferare egală predomină şi apare și proliferarea
inegală)
- procesul de proliferare egală continuă şi dimensiunea mugurelui creşte;
- prin proliferare mai accentuată (inegală) la baza mugurelui, mugurele capătă aspectul
morfologic de cupă;
- spre sfârşitul stadiului de cupă începe histodiferenţierea prin care încep să se formeze
două ansambluri celulare (de celule epiteliale și de celule ectomezenhimale) și anume:
 la exterior: un ansamblu de celule epiteliale care vor forma  organul
smalţului
 în interiorul cupei: un ansamblu de celule ectomezenhimale, plasate în
interiorul cupei, care vor forma organul dentinei (papila dentară)
 de jur împrejurul cupei celulele ectomezenhimale formează sacul folicular
care va forma ţesutul de susţinere al dintelui.
Tulburări: anomalii de structură genetice, anomalii de culoare

2
 3

4. STADIUL DE CLOPOT (proliferarea inegală, predomină histodiferenţierea şi

începe morfodiferențierea)
- proliferarea inegală continuă în special în zonele ce mai avansate ale cupei care astfel
capătă aspect de clopot;
- în acest stadiu predomină histodiferenţierea și se formează germenele dentar;
- se fragmentează lama dentar;
- începe morfodiferenţierea.
HISTODIFERENŢIEREA este procesul fiziologic prin care se produce
diferenţierea celulelor care capătă forme, dimensiuni şi funcţii specifice.
Histodiferenţierea are loc la nivelul celor 2 ansambluri celulare schiţate în stadiul
de cupă:
- ansamblu celular epitelial (organul smalțului);
- ansamblu celular ectomezenhimal (papila dentară și sacul folicular).
Histodiferențierea celulară conduce la formarea GERMENELUI DENTAR (organul
dentar, papila dentară şi sacul dentar-folicular) care adăposteşte toate elementele
germinative necesare pentru formarea dintelui şi a aparatului său de susţinere.
Histodiferenţierea de la nivelul organului smalţului
Elementele de natură epitelială, de la nivelul clopotului dentar, se dispun în 5 zone
caracteristice care împreună formeză organul smalţului sau organul dentar:
1. La exterior este epiteliul dentar (adamantin) extern (EDE) → rol de protecţie
pentru organul smalţului.
2. La interior este epiteliul dentar (adamantin) intern (EDI) → cu rol în producerea
smalţului din ameloblaste. Aceste celule sunt separate prin membrana bazală de
celulele ectomezenhimale ale papilei dentare.
3. EDE se unește cu EDI la baza clopotului formând bucla cervicală → rol important în
formarea tecii Hertwig, care este elementul ce induce formarea rădăcinii.
4. Deasupra EDI este stratul intermediar → cu rol în declanşarea formării smalţului.
5. În porţiunea centrală a clopotului există reticulul stelat (pulpa smalţului) → cu rol
nutritiv pentru celulele stratului intermediar şi ale EDI formator de smalţ.

Rolurile organului smalţului în ansamblul său sunt:

o rol în inducţia diferenţierii odontoblastelor care încep să secrete matricea organică
a dentinei din mantaua dentinară,
o rol în secreţia matricii organice şi mineralizarea smalţului,
o rol în erupţia dentară,
o rol în stabilirea Joncțiunii Dento-Gingivale (JDG),
o rol morfogenetic de stabilire a formei dintelui
o rol de protectie a smalțului prin Epiteliul Dentar Redus (EDR)
o rol de formare a tecii lui Hertwig prin bucla cervicală și de inducție a formării
rădăcinii.

Tulburări: anomalii de structură genetice (amelogeneza imperfectă), anomalii de

culoare
Histodiferenţierea de la nivelul organului dentinei (papila dentară)
Celulele mezenchimului condensate în concavitatea clopotului, care configurează
papila dentară, se vor dispune sub forma unui strat de celule alungite (odontoblaste) în

3
 4

apropierea membranei bazale, care le separă de EDI, și vor da naştere ulterior dentinei
coronare şi mai târziu şi pulpei dentare.
Tulburări: anomalii de structură genetice (dentinogeneza imperfectă), displazia
dentinară, anomalii de culoare
Histodiferenţierea de la nivelul sacului folicular (dentar)
În acelaşi timp cu histodiferenţierea de la nivelul papilei dentare, celulele
ectomezenchimale care înconjoară “clopotul” (organul smalţului şi papila dentară) se
diferenţiază în: cementoblaşti (cement), osteoblaşti (os alveolar) şi fibroblaşti
(ligamentele dento-alveolare).
Tulburări: anomalii ale structurilor aparatului de susţinere a dintelui
DEZINTEGRAREA LAMEI DENTARE
- LD se dezintegrează prin fragmentare şi liză la momente diferite în timp după ce
formează mugurii DT, ai dinţilor succesori şi accesori.
- prin fragmentarea lamei dentare DT pierd legătura cu epiteliul cavităţii bucale, ei
continuându-şi dezvoltarea în criptele osoase situate destul de superficial în os.
- din lama dentară rămân resturi epiteliale care poartă numele de perlele lui Serres.
Uneori ele nu se lizează şi rămân în os generând chisturi de erupţie.

MORFODIFERENŢIEREA
Definiţie
- este un proces fiziologic, dictat genetic ce aparţine odontogenezei şi care
începe în stadiul de clopot avansat
- este procesul de dispunere spaţială a celulelor EDI în vederea configurării
viitoarea joncţiuni smalţ-dentină
- forma membranei bazale (care separă EDI de papila dentară) determină
poziţia pe care o iau celulele germenului dentar în dezvoltare
Tulburări: modificări ale formei şi dimensiunii dentare, numărului de cuspizi.
Debut
- procesul începe la nivelul unor centrii de creştere, dictați genetic, specifici
pentru fiecare dinte în parte şi anume: la incisivi (4) şi la molari (4-5)
- procesul continuă spre bucla cervicală care este porţiunea dentară în care
va avea loc în ultimul rând morfodiferenţierea şi apoi apoziţia matricilor
organice.
5. STADIUL CORONAR
Cuprinde: depunerea matricilor organice ale smalţului (amelogeneza) şi dentinei
(dentinogeneza) şi mineralizarea lor
Tulburări: anomalii de structură locale şi generale : hipoplazii de smalţ, displazii de
dentină, hipomineralizări ale smalţului şi dentinei
CARACTERISTICILE PROCESELOR DE DENTINOGENEZĂ ŞI
AMELOGENEZĂ
1. Smalţul şi dentina
Sunt produse de celule înalt specializate postmitotice:
- odontoblastul (de origine ectomezenhimală)
- ameloblastul (de origine epitelială).

4
 5

Ciclul de viață al ameloblastului cuprinde 3 stadii: presecretor

(morfogenetic și organizator), secretor (formator) și postsecretor
(maturare, protecție și desmolitic).
STADIUL MORFOGENIC
- ameloblastele au rol de a determina forma dintelui prin stabilireaa
joncțiunii smalț dentixă
STADIUL DE ORGANIZARE / DE DIFERENȚIERE
- Ameloblastele exercită influență asupra celulelor papilei dentare și ajută
la diferențierea lor în odontoblaste.
- Ameloblastele cresc în lungime și au organele citoplasmatice abundente
pentru sinteza proteinelor. Se observă polaritatea inversă, deoarece
organulele sunt mutate în capătul secretor al celulei care se află în
regiunea bazală.
- În faza terminală: începe formarea dentinei și lamina bazală care susține
stratul ameloblastelor se dezintegrează. Ameloblastele încep funcția
secretorie numai după formarea unui strat de dentină. Această
interdependență ameloblaste și odontoblaste se numește inducție
reciprocă
STADIUL FORMATIV / SECRETOR
- ameloblastele secretă matricea smalțului și se produce mineralizarea
parțială. Acum se formează procesul Tomes
STADIUL DE MATURARE
- Ameloblastele: ajută la mineralizarea și maturarea smalțului. De
asemenea, elimină proteinele și apa pentru a oferi spațiu pentru minerale..
STADIUL DE PROTECȚIE
- După finalizarea formării smaltului, se secretă proteine: la suprafața
smalțului nou format.
- Ameloblastele se scurtează devenind cuboide și împreună cu celelalte
straturi ale organului smalțuluiformează epiteliu stratificat redus. ESR al
smalțului acoperă smalțul nou format și protejează: până la erupția dintelui
în cavitatea bucală și ajută la stabilirea joncțiunii dento-gingivale.
STDIUL DESMOLITIC
- ESR secretă colagenază care distruge țesutul conjunctiv dintre mucoasa
bucală și dintel. Acest lucru facilitează procesul de erupție.
- ESR proliferează și fuzionează cu epiteliul oral pentru a forma epiteliul
joncțional care este un strat solid de celule epiteliale.
- Celulele centrale ale acestuia degenerează pentru a forma un canal prin
care se produce erupția dintelui.
2. Modalităţi de reparaţie
 Dentinogeneza continuă pe toată perioada vieţii cu condiţia ca pulpa să-şi
păstreze vitalitatea
Tipuri de dentină în funcţie de stadiul în care ea se formează:
- dentina primară - coronară şi radiculară apare preeruptiv
- dentina secundară "dentină de reacţie" apare ca răspuns la factori
fiziologici (vârsta, atriţie) → se formează mai lent, este regulată, mai

5
 6

uniformă, mai puţin mineralizată (începe după atingerea planului de

ocluzie)
- dentina terţiară "dentină de reparaţie" apare ca răspuns la factorii
patologici sau iatrogeni (caria, abraziunea, eroziunea sau prepararea
cavităţilor, şlefuirile etc). Dentina terţiară este cu atât mai neregulată cu
cât s-a produs mai repede.
 Amelogeneza
Smalţul se formează doar în perioada odontogenezei şi singura lui modalitate
de reparaţie posteruptivă este remineralizare (F din salivă sau prin aport extern)
3. Etapele formării dentinei primare (dentinogeneza primară) şi a smalțului
(amelogeneza)
Două etape de formare:
 Dentinogeneza
o secreţia predentinei (matricea organică) care cuprinde 2 componente:
- mantaua dentinară (la periferia camerei pulpare) se secretă sub
influenţa inductorie a ameloblastului prin membrana bazală
- dentina circumpulpară (spre pulpă)
o mineralizarea predentinei începe când s-a depus un strat de 4 μ de predentină.
 Amelogeneza
o depunerea unei prime cantităţi de predentină din mantaua dentinară şi
dispariţia membranei bazale
o depunerea matricii organice a smalţului de către ameloblaştii secretori (cu o
viteză de 0,23 mm/zi)
o mineralizarea şi maturarea smalţului
Mineralizarea se face la foarte scurt timp după apoziţia matricii smalţului
prin încărcare cu săruri minerale de calciu şi fosfor şi formare a cristalelor de
hidroxil apatită
Maturarea smalţului
- smalţul imatur este mai alb, mai moale, sensibil la atacul carios;
- maturarea presupune mineralizarea masivă de la 67% la 97% şi pierderea
unei mari cantităţi de apă şi proteine (amelogeninele dispar complet iar
enamelinele rămân în cantitate mică având rol în formarea cristalelor de
hidroxilapatită cărora le direcţionează creşterea şi le orientează axul);
- după ce s-a depus şi mineralizat smalţul unui grup de celule pe toată
grosimea lui are loc maturarea smalţului;
- maturarea smalţului continuă şi posteruptiv timp de aprox. 2 ani. În
această perioadă sunt foarte eficiente toate metodele locale de profilaxie a
cariei dentare.
4. tiparul depunerii smațului și dentinei este gradat şi progresiv începând de la vârful
cuspizilor şi marginii incizale spre colet
5. sensul depunerii matricilor este diferit pentru smalţ şi dentină:
 odontoblastele:
- depun matricea organică a dentinei în sens centripet (de la JSD spre papila
dentară): ultima cantitate de dentină se depune spre profunzime
 ameloblastele:

6
 7

- depun matricea organică a smalţului centrifug (de la JSD spre exterior): ultima
cantitate de smalţ se depune spre suprafaţă
- după ce depun smalţul ameloblastele dispar.
6. ritmicitatea apoziţiei matricilor organice și mineralizarea Apoziţia matricilor
organice și mineralizarea se desfăşoară ritmic cu perioade de activitate mai intensă şi mai
redusă ceea ce va genera apariţia unor linii de 3 creştere:
 în SMALȚ apar liniile de creştere Retzius.
- Striurile lui Retzius sunt linii/benzi de creștere observate în smalțul dinților. Ele
reprezintă apoziția succesivă a straturilor de smalț în timpul formării coroanei.
- Microscopic în secțiune transversală, ele apar ca inele concentrice iar în secțiune
longitudinală, ele apar ca o serie de benzi întunecate.
- Aceste linii se îndoaie oblic în apropierea regiunii cervicale și se curbează ocluzal
în apropierea regiunilor cuspidiene sau a regiunilor incisive.
- Ameloblastele produc matricea organică a smalțului zilnic; la fiecare a patra zi
există o schimbare în dezvoltare. Liniile maronii, striațiile Retzius, se dezvoltă ca
urmare a unei schimbări a direcției (îndoitură) în procesul de creștere. Schimbarea
de direcție apare ca urmare a modificărilor funcționale și nutriționale survenite în
timpul nașterii
- Linia neonatală Orban-Schoor: este cea mai întunecată și mai lată bandă a lui
Retzius, care reprezintă formarea perturbată a smalțului din cauza stresului
nașterii.
- Linia neonatală este observată pe secțiunile histologice ale structurilor dure
coronare ale dinților..
- este o linie de creştere care delimitează structurile dure formate în v.i.u. faţă de
cele formate postnatal (mai puţin omogene).
- această linie se formează doar în timpul nașterii. Prin urmare, numai dinții care se
dezvoltă la naștere pot prezenta linii neonatale (toți DT și M1 permanenți)
- ea apare la toţi dinţii a căror mineralizare coronară începe în viu şi arată cât din
coroană este mineralizată la naştere
- dacă naşterea este mai îndelungată și mai dificilă linia neonatală este mai lată și
mai hipomineralizată devenind vizibilă cu ochiul liber
- nivelul liniei neonatale este diferit în funcție de grupele dentare:
 la incisivii temporari apare la unirea 1/3 medii cu cea de colet;
 la caninii temporari apare la unirea 1/3 medii cu cea ocluzală;
 la M1 temporari apare în zona ocluzală la nivelul punctelor de contact;
 la M2 temporari apare în zona ocluzală la nivelul cuspizilor uniți;
 la M1 permanent apare în zona ocluzală la nivelul vârfului cuspizilor pt că
mineralizarea acestui dinte începe la naştere.
- în stomatologia medico-legală, linia neonatală poate fi utilizată pentru a distinge
aspecte precum dacă un copil a murit înainte sau după naștere și aproximativ cât
timp a trăit un copil după naștere.

7
 8

 în DENTINĂ apar liniile de creştere Ebner-Owen

- Liniile de creștere von Ebner (ritmul zilinic de depunere 4 μm)
- Liniile de contur Owen (alternanța fiziologică a mineralizării)
- Linia neonatală este o linie a lui Owen exagerată ce demarcă dentina formată
prenatal de cea postnatal.
Formarea rădăcinii şi a aparatului de suport dentar la monoradiculari
- formarea rădăcinii începe după formarea coroanei şi se desfăşoară concomitent cu
debutul erupţiei dentare propriu-zise şi cu formarea ligamentelor periodontale
- după finalizarea formării coroanei, epiteliul dentar intern și extern se contopesc
sub nivelul marginii cervicale a coroanei pentru a produce o teacă epitelială cu
două straturi denumită teaca epitelială a lui Hertwig
- EDI + EDE → bucla cervicală → prin proliferarea celulelor epiteliale de la
nivelul buclei cervicale către baza papilei dentare ia naştere o formaţiune
epitelială numită teaca lui Hertwig von Brűnn.
Rolurile tecii :
 formarea rădăcinilor este larg acceptată
 rol structural prin inducerea formării papilei dentare și a sacului folicular
din celulele ectomesenhimale
 rol inductor ai diferențierii celulelor mezenchimale în odontoblaste
radiculare și cementoblaste care vor depune cementul și dentina radiculară
 rol în prefigurarea formei, dimensiunii şi numărul rădăcinilor normale, a
rădăcinilor supranumerare sau accesorii 
 teaca lui Hertwig nu participă direct la formarea rădăcinii ci are doar un
rol de dirijare și tutelare a formării rădăcinii.
Componentele teacii lui Hertwig:
 diafragmul epitelial este partea terminală (liberă) a tecii. Ea are o poziţie
relativ fixă şi o direcţie cvasiorizontală, delimitând zona pulpară de zona
sacului folicular prefigurând astfel viitorul orificiu apical
 teaca propriu-zisă este partea care priveşte spre coroană şi care va fi
fragmentată după depunerea dentinei.
Mecanismul formării rădăcinii
- celulele tecii de la locul de cudură → au efect inductor asupra celulelor papilei
dentare producând diferenţierea lor în odontoblaste → care vor depune
dentină. Ritmul de depunere a dentinei radiculare este mai lent față de cel al
dentinei coronare.
- după ce dentina radiculară are o anume grosime celulele nediferenţiate ale sacului
folicular invadează teaca propriu-zisă şi o fragmentează

8
 9

- resturile epiteliale ale tecii Hertwig se numesc resturile epiteliale ale lui Malassez
(pot produce chisturi radiculare paradentare, granuloame chistice)
- dentina fiind acum în contact direct cu celulele nediferenţiate ale sacului folicular
este indusă diferenţierea lor în cementoblaste, osteoblaste şi fibroblaste care
vor secreta ulterior cementul, osul şi ţesutul conjunctiv = aparatul de susţinere
al dintelui
- apoi teaca Hertwig proliferează din nou şi se depune o nouă cantitate de dentină
corespunzătoare tecii şi astfel rădăcina se alungeşte.
- activitatea de proliferare a tecii încetează când rădăcina şi-a atins lungimea
dictată genetic. În acest moment zona apicală a rădăcinii are un diametru
de 1-3 mm.
- procesul de îngroşare a dentinei radiculare, închiderea apexului (apexogeneza)
continuă posteruptiv prin apoziţie de dentină şi cement.
Timpul necesar posteruptiv pentru închiderea apexului
 DT: 9 luni - 18 luni
 DP:
- 2-3 ani incisivi;
- 2 ani premolari;
- 1-3 ani canini;
- 3-4 ani molarii de 6 ani;
- 3 ani molarii de 12 ani şi molarii de minte
Formarea rădăcinii la pluriradiculari
o bucla cervicală (inel) trimite 2-3 prelungiri (septuri) epiteliale în interior în
funcţie de numărul rădăcinilor (septare);
o la fiecare compartiment astfel obţinut începe formarea rădăcinii ca la
monoradiculari așa cum a fost descrisă anterior;
o ulterior prin unirea septurilor şi formarea primei cantităţi de dentină se
formează podeaua camerei pulpare
Tulburări: anomalii de număr, dimensiune, formă, de structură radiculare.

9
10

10
11

11