FORMAREA SI

DEZVOLTAREA SISTEMULUI
DENTAR
 Deşi cavitatea orală este o zonă autonomă, elementele ei componente
sunt într-o interdependenţă şi corelaţie cu întreg organismul. Aceasta
interdependenţă se manifestă din primele faze ale vieţii embrionare şi se va
desfăşura de-a lungul vieţii prin progamare genetică şi sub influenţa
factorilor de mediu.

 Spre deosebire de creşterea somatică care este liniară, creşterea cranio-

facială este tridimensională şi are loc “în crize de creştere”, în care un rol
important îl are erupţia dentară.

 Formarea şi dezvoltarea dinţilor sunt supuse unui determinism genetic,

proces care este influentat si de factorii de mediu.
 Aceşti factori pot perturba tiparul de erupţie atât al dinţilor temporari cât şi
al dinţilor permanenţi, şi pot genera anomalii de dezvoltare cum ar fi:
numărul, mărimea şi forma dinţilor, structura ţesuturilor dentare.
 Formarea dinţilor este un proces de lungă durata care începe
din săptămâna 6 şi se încheie post-natal, în jurul vârstei de 14-15
ani.
 Odontogeneza cuprinde:

A. CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA DENTARĂ

B. CALCIFICAREA DENTARĂ (MINERALIZAREA)
C. ERUPŢIA DENTARĂ
 CREŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA DENTARĂ
 Pe parcursul creşterii şi dezvoltării dintele
trece prin mai multe stadii morfologice de
dezvoltare cărora le corespunde unul sau
mai multe procese fiziologice, dar doar
unul predomină.

Stadiile morfologice sunt:

 1. stadiul de lamă dentară (iniţierea)
 2. stadiul de mugure (proliferare egală)
 3. stadiul de cupă (proliferare inegală şi
histodiferenţiere)
 4. stadiul de clopot (proliferare,
histodiferenţiere, morfodiferenţiere)
 5. stadiul coronar (apoziţia matricilor
organice şi mineralizarea lor)
 6. formarea rădăcinii (toate procesele
fiziologice de creştere).
 Procesele fiziologice de creştere care contribuie la formarea
dintelui sunt:
 1. iniţierea (începerea dezvoltării organelor dentare)
 2. proliferarea (diviziune celulară)
 3. histodiferenţierea (diferenţierea celulară la nivel tisular)
 4. morfodiferenţierea (stabilirea Joncţiunii Smalţ Dentină)
 5. apoziţia matricilor smalţului şi a dentinei (creşterea în straturi a
matricilor organice)
 6. mineralizarea (calcificarea matricilor organice).
1. STADIUL DE LAMA DENTARA

 Origine: la 5-6 saptamani de viata intrauterina se produc

două îngroşări ale epiteliului primitiv denumite benzi
epiteliale primitive; Fiecare bandă epitelială primitivă se
divide în:
• lama vestibulară (din ea se va forma vestibulul bucal)
• lamă orală (lama dentară primară din care se vor forma
dinţii).

 Roluri:
• - din porţiunea profundă a LD primare derivă mugurii dinţilor
temporari (20 DT)
• - dintr-o prelungire orală a LD denumită LD secundară
derivă mugurii dinţilor succesori (I,C,PM permanenţi)
• - dintr-o prelungire distală a LD derivă mugurii dentari
accesori (molarii permanenţi) la diferite momente în timp
• - LD leagă mugurii dinţilor în formare, pt o anumită perioadă
de timp, de epiteliul cavităţii bucale.
 Aspect - lama dentară are forma de
potcoava şi corespunde viitoarelor arcade
dentare (una superioară – arcada maxilară şi
una inferioară – arcada mandibulară)
 Durata de vieţii: - LD este activă de la 5-6
săpt (iniţierea formării dinţilor) până la
iniţierea formării M3.
 Dezintegrare: la sfârşitul stadiului de clopot.
 Tulburări: de număr (în plus sau in minus)
2. MUGURII DENTARI

- mugurii dinţilor temporari (10 din lama dentară

superioară şi 10 din lama dentară inferioară); procesul
începe în zona anterioară cu incisivii, molarii primi,
caninii şi se continuă spre posterior cu molarii doi
(săpt. 6 - 10)
- mugurii dinţilor succesori se formează între naştere şi 8
luni postnatal
- - mugurii M de 6 ani se formează în luna a 4 a
- - mugurii M de 12 ani se formează postnatal în luna a
8-a - a 9-a
- - mugurii M de minte se formează postnatal la aprox.
3 - 4 ani

- Tulburări : de număr si unele anomalii de forma si

dimensiune
3. STADIUL DE CUPĂ
- va începe histodiferenţierea prin care încep să se
formeze două ansambluri celulare:
• la exterior: un ansamblu de celule epiteliale care vor
forma organul smalţului
• în interiorul cupei: un ansamblu de celule
ectomezenhimale, care vor forma organul dentinei
(papila dentară)
• de jur împrejurul cupei celulele ectomezenhimale
formează sacul folicular care va forma ţesutul de
susţinere al dintelui.
Tulburări: anomalii de structură genetice, anomalii de
culoare
4. STADIUL DE CLOPOT
- proliferarea inegală continuă în special în
zonele ce mai avansate ale cupei care astfel
capătă aspect de clopot
- în acest stadiu predomină histodiferenţierea →
se formează germenele dentar
- se fragmentează lama dentară si începe
morfodiferenţierea
 Histodiferenţierea de la nivelul organului smalţului:
• La exterior este epiteliul dentar (adamantin) extern → rol de protecţie pentru
organul smalţului
• La interior este epiteliul dentar (adamantin) intern → cu rol în producerea
smalţului din ameloblaste
• EAE + EAI = la baza clopotului formând bucla cervicală → rol important în
formarea tecii Hertwig, care va induce formarea rădăcinii
• Deasupra EDI este stratul intermediar → cu rol în declanşarea formării smalţului
• În porţiunea centrală a clopotului există reticulul stelat (pulpa smalţului) →cu rol
nutritiv .
Tulburări: anomalii de structură genetice (amelogeneza imperfectă), anomalii de
culoare.
 Histodiferenţierea de la nivelul organului dentinei (papila dentară): celulele
mezenchimului condensate în concavitatea clopotului, care configurează papila
dentară, se vor dispune sub forma unui strat de celule alungite în apropierea
membranei bazale si vor da naştere ulterior dentinei coronare şi mai târziu şi
pulpei dentare.
Tulburări: anomalii de structură genetice (dentinogeneza imperfectă), displazia
dentinară, anomalii de culoare
 Histodiferenţierea de la nivelul sacului folicular (dentar): celulele
ectomezenchimale care înconjoară “clopotul” (organul smalţului şi papila
dentară) se diferenţiază în: cementoblaşti (cement), osteoblaşti (os alveolar) şi
fibroblaşti (ligamentele dento-alveolare).
Tulburări: anomalii ale structurilor aparatului de susţinere a dintelui
 MORFODIFERENŢIEREA este un proces
fiziologic, dictat genetic ce aparţine
odontogenezei şi care începe în
stadiul de clopot avansat. In aceasta
etapa celulele EDI se vor dispune în
vederea configurării viitoarei jonctiuni
smalt-dentina.
 Debutul este specific pentru fiecare
dinte si anume:
Tulburări: modificări ale formei şi
dimensiunii dentare, numărului de
cuspizi.
5. STADIUL CORONAR
- cuprinde: depunerea matricilor organice ale
smalţului (amelogeneza) şi dentinei
(dentinogeneza) şi mineralizarea lor
Tulburări: anomalii de structură locale şi generale :
hipoplazii de smalţ, displazii de dentină-
hipomineralizări ale smalţului şi dentinei CARA
 ERUPŢIA DENTARĂ
- Erupţia dentară este un proces fiziologic, îndelungat, complex, dictat
genetic care aparţine odontogenezei şi care este strâns corelat cu
creşterea şi dezvoltarea restului structurilor craniofaciale.
- Prin erupţie dentară se înţelege: totalitatea mişcărilor efectuate de viitorul
dinte din poziţia sa de formare intraosoasă (din grosimea oaselor maxilare)
până ajunge în planul de ocluzie devenind dinte funcţional.
- Dezvoltarea, erupţia şi emergenţa dentară urmează tipare similare la toţi
dinţii dar care se produc cu viteze şi cronologii diferite, specifice fiecărui
dinte în parte.
 Etapele eruptiei dentare sunt urmatoarele:

1. Etapa preeruptivă: este reprezentată de totalitatea mişcărilor efectuate de

germenele dentar, în grosimea oaselor maxilar, până ajunge în poziţia
intraosoasă din care se va angaja în mişcarea eruptivă propriu-zisă.
2. Etapa eruptivă (prefuncţională): este reprezentată de totalitatea mişcărilor
efectuate de germenul dentar din poziţia obţinută în etapa anterioară până
ajunge în planul de ocluzie, devenind funcţional.

3. Etapa posteruptivă (funcţională): este reprezentată de mişcările parcurse de

dinte de când atinge planul de ocluzie, întră în funcţie şi până când îşi
încetează existenţa pe arcada.
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CRONOLOGIA
ERUPŢIEI DINŢILOR TEMPORARI

In procesul erupţiei pot exista variaţii in sensul: întârzierii sau accelerării erupţiei
faţă de vârsta medie normală a erupţiei si sunt produse de factori fiziologici si
factori patologici.

a. factori fiziologici:
 factori legaţi de mamă: vârsta mamei la naştere, numărul de naşteri, starea de
sănătate. Asadar cu cât mama este mai tânără, mai sănătoasă şi la primul copil
erupţia se face mai devreme
 factori legaţi de copil : greutatea şi înălţimea la naştere mare favorizează
erupţia precoce a incisivilor, sexul la băieţi- primul grup de DT erupe mai repede,
actori socio-economici şi condiţii de viaţă, ereditatea, tip rasial, anotimp.
 b.factori patologici

 factori loco-regionali - obstacole (tumori, dinţi supranumerari)

 factorii generali :
a. erupţii întârziate
- rahitism, sifilis congenital, rubeola prenatală
- anomalii cromozomiale ca sindromul Down determină întârzieri şi inversiuni în
secvenţa erupţiei
- boli genetice: displazia cleidocraniană (mulţi dinţi supranumerari), displazia
condroectodermală, microsomia hemifacială (Sindromul Goldenhar), sindromul
Apert, sindromul Crouzon, sindromul Trico-Dento-Osos, DLMP
- hipofuncţia hormonală tiroidiană, STH, hormoni sexuali, parathormon
- carenţe vitamine şi nutriţionale: A (formarea structurii epiteliale), C (formarea
colagenului), D (in metabolismul fosfo-calcic, in apozitia tesuturilor dure)
a. erupţii accelerate
- boli genetice: hemihipertrofia facială, angiomatoza Sturge-Weber etc
- hiperfuncţia hormonală : tiroidieni, STH, sexuali, parathormon - febrele eruptive duc
la accelerarea erupţiei d. mai aproape de suprafaţă
 ERUPŢIA DINŢILOR PERMANENŢI

FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ ERUPŢIA DINŢILOR PERMANENŢI

a. factori fiziologici
 Întârzieri: calamităţile, nutriţia are un efect limitat sau nu influenţează de loc erupţia
 Accelerări: sexul: la fete erupţia se produce mai devreme cu câteva luni, rasa şi gruparea
etnică (la negrii, filipinezi, indieni mai repede), starea socio-economică bună determină erupţia
precoce, mediu urban accelerează erupţia

b. factori patologici generali care pot afecta exfolierea dinţilor temporari

 Întârzieri
- factorii dismetabolici-rahitism, carenţe vitaminice
- factori cromozomiali: sindromul Down şi modificarea ordinii de erupţie
- factori genetici: displazia cleidocraniană prin supranumerari, osteopetroza, DLMP
- factori endocrini: hipopituitarismul, hipotiroidia
 Accelerări
- hiperfuncţie hipofizară, tiroidiană
- alte boli care favorizează exfolierea prematură a DT sunt: cherubismul (displazia fibroasă a mx şi
md), periodontita juvenilă, sindromul Papillon Lefevre (boală autozomal recesivă ce apare între 1-
5 ani. Se caracterizează prin hipercheratoză palmoplantară şi periodontitiă urmată de pierderea
prematură a DT şi DP), histiocitoza X (granulomul eozinofil), leucemia, neutropenia ciclică.
c. factori patologici locali
 Întârzieri
- obstacole ca dinţi supranumerari, tumori odontogene şi non
odontogene, cicatrici pe crestă;
- - caria complicată determină pierderea precoce a dinţilor temporari
însoţită de întârzierea erupţiei (capac osteofibros);
- - anchiloza dinţilor temporari - fibromatoza gingivală - lipsa de
spaţiu conduce la incluzia dinţilor M3, C

 Accelerări
- caria complicată determină pierderea precoce a dinţilor temporari
însoţită de accelerarea erupţiei
- angioamele feţei accelerează erupţia prin creşterea afluxului
sanguine.