Hipoplazia,hiperplazia și

fluoroza
Scripliuc Alexandra,s1803
Ce este Hipoplazia ?
Hipoplazia constituie o anomalie de dezvoltare care
constă în subdezvoltarea dintelui sau tesuturilor lui.

Mai frecvent ne întâlnim cu hipoplazia dinţilor

permanenţi.
Deosebim forma localizata si sistemica a hipoplaziei.

Hipoplzia de sistem după manifestările clinice se

clasifică în următoarele forme:
1. maculată.
2. ondulată
3. punctiformă
4. fisurată
5. scaralată
 Hipoplazia se inregistrează la dinţii temporari
şi permanenti insa hipoplazia dintilor de lapte se
intilneste mult mai rar.

Gradul de expresare a hipoplaziei depinde de asemenea de

gravitatea bolii suporatate. Cind tulburarile matabolismului
au fost slabe apar doar macule cretoase, iar in caz de boli
grave se produce o subdezvoltare a adamantinei inclusive
pina la lipsa ei definitive (aplazia smaltului ). In afara de
leziunile de sistem(multiple )au fost descrise cazuri de
prezenta a hipoplaziei la 1 sau 2 dinti.

Aceasta se numeste hipoplazie locala. Ea apare de pe

urma tulburarii metabolismului pe o portiune localizata in
apropierea primordiilor dintilor permanenti in caz de
prezenta a unui proces inflamator in regiunea apexului
radacinii dintelui de lapte.
 Hipoplazia locala se intilneste mai frecvent la premolari,
deoarece premordiile lor sunt situate între rădăcinile
molarilor de lapte .
Hipoplazia sistemică – după manifestarile ei clinice,care
deseori corespund gravidității procesului ,hipoplazia se
împarte în trei forme : modificări în culoarea adamantinei,
subdezvoltarea ei sau lipsa smalțului .
Modificarea culorii se manifestă sub forma de macule .Așa
numitele macule cretoase se detectează în mod obisnuit pe
fața vestibulară și sunt însoțite de careva senzații neplăcute.Pe
parcursul vietii macula ,ca regulă,nu-si modifică
dimensiunile,forma ,culoarea.
Dinții Hutchinson ,Fournier,Pflunger
După cum s-a menționat deja pe lîngă
subdezvoltarea adamantinei poate exista și
subdezvoltarea dentinei. În acest caz coroana
dintelui capată o formă care diferă de la cea
caracteristică pentru grupul dat de dinți
Drept exemplu de formă modificată a
dinților se prezintă dinții cu Hutchinson
,Fournier,Pflunger .
 Dinții Turner - (hipoplazia localizată) dinții, foliculii cărora
au suferit trumatisme, inflamații și prezintă pete albe sau gaben-
brun bine sau imprecis delimitate, la care smalțul poate lipsi
parțial sau în totalitate. Cel mai frecvet sunt afectați premolarii
permanenți.
 Dinții Hutchinson -aceștea sint incisivii centrali superiori cu o
formă de șurubelniță sau de fus ale coroanei (dimensiunea la colet
este mai mare decît la marginea incizală) și comportă o inciziune
semilunară pe marginea incizală.
 Dinții Fournier –e vorba incisivii centrali in formă de
șurubelnită la coroanaă ( aceeași ca și la dinții Hutchinson) ,însă
fără incizură semilunară pe marginea incizală.

Molarii lui fournier

 Dinții Pflunger sînt molarii 1 ,a căror coroană lîngă colet are
dimensiuni mai mari decît pe fața masticatorie,iar cuspizii sînt
subdezvoltați și confluînd ei conferă dintelui un aspect de con
• Incisivii lui Pflunger:
Dinții de tetraciclină
Un rol deosebit revine prevenirii bolilor de sistem care
sînt însoțite de modificări pronunțate în procesele
metabolice .Un loc aparte ocupă hipoplazia de sistem
,numită ”dinți de tetraciclină ” . Acești dinți au o
colorație modificată de pe urma administrării de
tetraciclină în perioada de formare si mineralizarea a
țesutirilor dintelui.Caracterul modificărilor depinde de
dozele preparatului .Dacă s-au administrat doze
moderate, survine o modificare a culorii, iar în caz de
administrare de doze masive , pe lîngă modificarea
culorii se inregistrează subdezvoltarea adamantinei .Se
va ține cont de faptul că prescripția de tetraciclină unei
femei gravide are drept urmare modificarea culorii
incisivilor la dintii deciduali . Aceasta ne permite să
facem concluzia că tetraciclina trece prin bariere
placentară.Administrarea tetraciclinei unui copil in
vîrstă de la 6 luni pîna la 12 ani duce la colorația dinților
permanenți. Odata cu vîrsta culoarea se modifică,dar nu
dispare definitiv.
Hipoplazie locală
Aceasta este o tulburare în formarea
adamantinei la 1-2 dinți constanți. De pe urma
antrenării premordiilor în procesul inflamator.
În consecință intoxicației ce vine din focoarul
de inflamație se produc tulburări din
dezvoltarea mugurelui dintelui permanent. În
cazuri ușoare avem o hipoplazie locală sub
formă de macule cretoase. În cazuri grave
asistăm la o aplazie a dentinei.
Hipoplazia locală se înregistrează mai
frecvent la premolarii dinților permanenți
mugurii cărora sînt situați între rădăcinile
dinților primari.
 Diagnosticul diferential
Hipoplazia smalțului urmează să fie diferențiată de carie
incipientă sau superficială. În carie macula albă, deobicei
solitară, se află pe suprafața dintelui la coletul acestuia, iar în
hipoplazie maculele cretoase sunt multiple și sînt situate ăn
orice porțiune a coroanei. În afară de aceasta în hipoplazie
macula nu se colorează cu soluție de 2 % de metilen blau iar
în carie se impregneză cu acest colorant.

Hipoplazia se diferențiază de caria superficială pe baza

faptului că ultima dă o suprafață netedă iar caria superficială
comportă tulburări în integritatea smalțului suprafața este
denivelată (se apreciază prin sondare).
 Tratamentul și profilaxia
hipoplaziei
Caracterul intervenției depinde de manifestările clinice. De
exemplu, cînd maculele albe sunt solitare tratamentul poate să
nufie promovat. Însă dacă maculele sunt localizate pe fața
vestibulară a incisivilor și sunt vizibile cu ocazia vorbirii sau
zîmbirii atunci acest defect trebuie să fie lichidat.
Rezultate bune se obțin prin plombarea cu materiale
fotopolimerizabile sau compozite. În caz de modificări de
structurii smalțului (gropițe punctiforme strangulații) deasemenea
se recomandă a repara defectul cu materii de plombare.

În caz de modificări brutale, care se observă în hipoplazia

adamantinei și dentinei este indicată intervenții ortopedică.
Profilaxia hipoplaziei de sistem o constituie dezvoltarea
armonioasă a copilului în primele zile de viață. Un rol deosebit
revine prevenirii bolilor de sistem care sînt însoțite de modificări
pronunțate în procesele metabolice
Terapia remineralizantă generală prevede administrarea:
1. Glicerofosfat de calciu câte 1,5 g/zi (la cei cu vârste de la 14-16
ani) timp de o lună.
2. „Clamin“ câte o pastilă în zi cu 15 min. preprandial ( de la 10
ani), timp de o lună.
3. Complexele polivitaminice reprezentate de „Complivit“ sau
„Qadevit“, câte 2 drajeuri în zi (de la 10 ani), timp de o lună.

Terapia remineralizantă locală

1. Antrenarea pacienţilor în igienizarea corectă a cavităţii bucale.
2. Utilizarea pastelor de dinţi cu conţinut de fosfaţi .
3. Electroforeză cu soluţie de glicerolfosfat de calciu de 2,5 %
(pacienţilor după 10 ani),
 Tratament reconstructiv
În cazul defectului de smalţ, se efectuează o cură generală de
remineralizare după care ţesuturile dentare se restabilesc cu
ajutorul materialelor de plombare sau prin metoda ortopedică ce
prevede acoperirea cu coroane de inveliş.
• De menţionat că metoda ortopedică este destul de agresivă
fiind indicată în tratamentul de restabilire coronară a dinţilor
hipoplazici în:
• — Stadii avansate, cu distrucţii coronare masive;
• — În cazul aplicării punţilor dentare în scopul restabilirii
breşelor arcadelor dentare.
Tratamentul reconstructiv terapeutic include:
• Obturaţia — înlocuirea ţesuturilor dentare afectate până la 1/3
din suprafaţa coronară cu materiale pentru restaurarea, prin
tehnica unui strat timp de 20–30 minute.
• Restaurarea — înlocuirea ţesuturilor dentare afectate prin
tehnica din 2–3 straturi cu material compozit, la un loc de
muncă adaptat pentru tehnica adezivă timp de 60 minute.
Din categoria de restaurări fac parte defectele ce în trecut se
tratau ca restaurări indirecte (în laborator): venire, coroane, punţi.
• Restaurare estetică — restabilirea ţesuturilor dentare afectate
în parametrii estetici ai dintelui şi arcadei dentare, cu
compozit, prin tehnica de mai multe straturi fără limita
timpului, la loc de lucru adaptat pentru tehnica adezivă
(Burlacu V., Radlinschii S.V., Radlinscaia V.N.,
 Ce este hiperplazia?
• Principala manifestare a bolii - schimbări non-carioase în
aspectul dintelui.
• În timpul formării dinților la copiii cu această patologie se
formează excesul lor, care se manifestă sub formă de insule
convexe albicioase. Funcționalitatea generală a dinților
rămâne normală, fără disconfort cauzat de boală.
• Hiperplazia este o afecțiune în care o cantitate în exces de țesut se
formează pe suprafața dintelui. Patologia se poate dezvolta și pe lapte și
deja pe dinți noi cu un caracter constant.
• Majoritatea lăstarilor se formează în partea de rădăcină a dintelui sau în
zona de creștere a rădăcinilor. Hiperplazia sau picăturile de smalț sunt de
dimensiuni mici de la 1 mm, dar în unele cazuri rare pot ajunge până la 5
mm. Aproape 2% din populația lumii este diagnosticată cu o astfel de
încălcare.
• Singura problemă de diagnosticare a acestei devieri este cursul
asimptomatic.
• Dezvoltarea unor astfel de procese mici apare adesea fără senzații
dureroase și, prin urmare, nu cauzează anxietate și dorința de a se
consulta cu un medic. Cea mai obișnuită problemă este aspectul non-
estetic, mai ales dacă problema se concentrează asupra dinților din față.
 Tabloul clinic al hipo și
hiperplaziei
• Hipo si Hiperplazia : Modificările smalţului pot fi:
superficiale, profunde, solitare sau multiple şi de diferite
dimensiuni. Pot fi linii şi fisuri, brazde în jurul coroanei,
dispuse la diferit nivel, ele sunt paralele marginii incizale sau
ocluzale
• Forma maculată sau cretoasă uneori prezintă ten albicios sau
gălbui, se caracterizează prin faptul că pacienţii nu expun
senzaţii neplăcute. Maculele sunt localizate pe suprafeţele
vestibulare, sunt două, netede, lucioase, la coloraţia vitală nu
se colorează, nu se măresc în dimensiuni.
 Cauzele hiperplaziei
Foarte adesea, o astfel de abatere de la normă, ca hiperplazia,
se observă în legătură cu eșecurile hormonale din organism. Cel
mai adesea se cade în timpul pubertății, în timpul nașterii, cu
unele afecțiuni ale sângelui și tartru în exces.
Uneori, apariția picăturilor de perle este provocată de o
mușcătură incorectă care dăunează suprafața smalțului dintelui.
Cu toate acestea, principalul motiv este cantitatea insuficientă de
fluor din smalțul dinților sau din cantitatea excesivă de admisie.
 Ce este fluoroza?
• Fluoroza – este o afectiune ce se explica prin intoxicatia cu
fluor, aparuta in urma continutului sporit de fluor in apa
potabila. Aportul nictemeral de fluor este de 2,2 -2,5 mg. In
cazurile in care concentratia de fluor in apa depaseste 1.5mg’l
apare sedimentarea fluorului In dinti.
 Fluoroza este o afecţiune endemică ca consecinţă a acţiunii
toxice a fluorului în timpul formării şi mineralizării smalţului şi
dentinei.

Clasificarea după B.K.Патрикеев(1956) în funcţie de

gravitatea procesului se disting următoarele forme:
1. haşurate;
2. maculată;
3. granular– cretoasă;
4. erozivă;
5. distructivă.
 OMS (1997) (Organizatia Mondiala a Sanatatii) recomanda urmatoarele
coduri si criterii de calsificare a fluorozei:
1.Norma. Suprafaţa smalţului este netedă, strălucitoare, crem- albă alidă.
2. Chestionabillă. Dereglări uşoare ale semitransparenţei smalţuluinormal, care
se manifestă prin câteva macule albicioase.
3. Foarte uşoare. Macule mici netransparente, situate iregular pesuprafaţa dintelui
şi care ocupă mai puţin de 25% din suprafaţadentară.
4. Uşoară. Sectoarele cu macule albe sunt mai mari şi ocupă până la50% din
suprafaţa dintelui.
5. Moderată. Suprafeţele dentare sunt abraziate, frecvent sunt depistatemacule
cafenii cu o formă iregulată.
6. Severă. Sunt afectate toate suprafeţele smalţului, pot fi dereglări ale formei
dentare, iar esenţială este prezenţa defectelor unitare sau care se contopesc.
Frecvent sunt depistate macule cafenii.
7. Exclus (de exemplu dinte acoperit cu coroană).
8. Nu se înregistrează. In fuctie de gravitate : hasurata, maculate, granular-
cretoasa, eroziva si destructive
 Tabloul clinic
• Pentru fluoroză sunt caracteristice: macule cretoase,
macule de culoare galbendeschisă, care uneori conferăun
aspect „tigrat” smalţului; macule de culoare galben- închisă
sau brune.
• În unele cazuri pot apărea defecte punctiforme. În
dependenţă de forma şi gradul afectării se modifică
caracterul maculelor: de la macule mici, albicioase aproape
invizibile – până la macule întunecate, eroziuni pe toate
suprafeţele dinţilor, care duc la distrucţii ale ţesuturilor
dure şi formei coroanei dentare. Gradul de afectare este
condiţionat de cantitatea de fluor în apa potabilă.
 Profilaxia fluorozei
• se va face pretutineni unde se inregistreaza continut sporit de
fluor in sursele de alimentare cu apa.
• Masurile profilactice se impart in colective si individuale.
Colective ,diminuarea cantitatii de fluor in apa potabila poate
fi realizata prin schibarea sursei de apa sau reducerea
cntinutului de fluor prin amestecarea apelor din diferite surse.
• Individuale ,se intreprind din momentul nasterii copilului,In
primul rind se va eita aalimentarea artificiala si alimentarea
suplimentara precoce.Vom evita folosirea apei in cantitati mari
,ea fiind substituita cu sucuri sau lapte,deasemena vom
exclude sau limita produsele cu continut sporit de fluor.
 pentru fluoroză dentară
include: 
• albirea dinţilor;
• terapie de remineralizare;
• restaurarea dinţilor (utilizarea fatete ceramice, compozite cu
întărire la lumină);
• tratamentul ortopedic (instalarea coroane dentare).

Mai întîi de toate, pacientul dă analize a apei potabile pentru

fluor. Dacă fluorul are un conţinut mare de concentraţii, sursa de
apă trebuie să fie înlocuită. 
 Tratament în fluoroza
• Terapia fluorozei depinde de etapa procesului patologic.
In fluoroza ce comporta doar modificari in culoarea smaltului se
obtine un efect pozitiv prin tratament local ce prevede procedee de
decolorare cu remineralizare ulterioara. Decolorarea se face cu solutii
de acizi minerali. Dupa izolarea dintelui de saliva se face disecarea lui
si se trataeaza cu sol de acid clorhidric sau fosforic de 20-30% timp de
2-3 min pina la decolorarea smaltului. apoi suprafata dinteui se spala
cu apa si se face disecarea ei. Dupa pe dinti se face o aplicatie cu
solutie de 10% calciu gluconat pentru 15-20 min .
La vizita urmatoare procedura se repeta.
Cursul terapeutic dureaza 10-15 vizite. Pe parcursul tratametului se
recomanda per oral calciu gluconat,glicerofosfate.
 În Republica Moldova,
sunt localităţi aşa ca
Făleşti, Nisporeni,
Hînceşti, Cernoleuca,
Prodăneşti,
Taraclia etc., unde
concentraţia fluorului
în apa potabilă depăşeşte
normele internaţionale
stabilite, atingănd cifre
de 14 mg/l.