Evaluare N3 Profil Stomatologie Caz clinic N11

Popov Gabriel S1706

1. Descrieți statutul local.

Gomele sifilitice constituie localizarea hipodermică a sifilisului terţiar. Dar în afară de piele gomele
pot apare în toate ţesuturile producând leziuni destructive mai mult sau mai puţin întinse.Prin urmare
urmarim aceste manifestari cit si la nivel extern adica pe spatele pacientuui dar si endobucala.La nivel
endobucal urmarim niste formatiuni noduloase
2. Stabiliți diagnosticul prezumtiv.
Sifilis Tertiar
3. Elaborați planul de investigații de laborator și explicați care vor
fi rezultatele, conform diagnozei presupuse.
Metodele de laborator pentru diagnosticul sifilisului se împart în două categorii:
 metode de punere în evidenţă a treponemelor;
 reacţii serologice pentru sifilis.

Metode de punere în evidenţă a treponemelor sunt:

 ultramicroscopia este o metodă cu o mare utilizare practică cu ajutorul căreia se evidenţiază
treponemele în leziunile floride (sifilom primar, secundar) sau în unele lichide (puncţie
ganglionară). Cu ajutorul ei se pun în evidenţă treponemele pe un câmp microscopic întunecat,
lumina venind din partea laterală. Metoda permite evidenţierea treponemelor vii în secreţia
recoltată de pe suprafaţa leziunilor floride. Recoltarea materialului se face prin: raclarea
suprafeţei sifilomului cu ajutorul unui bisturiu sau a unei chiurete, materialul recoltat fiind
amestecat cu ser fiziologic şi examinat la microscop;
 metoda puncţiei ganglionare, făcută acolo unde examenul din exudatul sifilomului a fost
negativ. După puncţie se fixează între degete ganglionul puncţionat şi se fac mai multe mişcări
de rotaţie a acului pentru a dilacera ţesuturile ganglionare După aceea se injectează în
ganglion 0,2-0,3 ml ser fiziologic care apoi este aspirat şi examinat între lamă şi lamelă, în
general 45% din puncţiile ganglionare sunt pozitive, la 28% din ele treponemele lipsind din
leziunea cutanată.
 imunofluorescenţa dă rezultate net superioare şi poate fi efectuată direct şi indirect. Metoda
directă permite să se evidenţieze spirochetele pe frotiu unde ele capătă o culoare verde, dar
sunt imobile. După recoltarea secreţiei de pe suprafaţa leziunii şi formarea frotiu lui acesta
este tratat cu o soluţie conţinând anticorpi antitreponeme marcate cu un colorant fluorescent
(isotiocianat de fluorescenină) şt cu albastru Evans. După un contact de 30 minute lama se
spală. Un examen al lamei, la un microscop prevăzut cu o lampă cu vapori de mercur face ca
treponemele să apară colorate în verde.

Se împart în două categorii (nespecifice şi specifice): teste cu antigene cardiolipinice sau

netreponemice şi teste cu antigene treponemice.
1. Reacţii serologice cu antigenice netreponemice (cardiolipinice sau fosfolipidice) se mai numesc şi
STS (Standard test Serological) (nespecifice, clasice).
a. Reacţii de floculare: RPR (Rapid Plasma Reagen Test):
 VDRL (Venerai Disease Research Laboratory).
 Reacţia de fixare a complementului are doua variante: reacţia Bordet-Wassermann (RBW)
efectuată cu antigen Bordet-Ruelens si reacţia Kolmer efectuată cu cardiolipina.
2. Reacţii serologice cu antigene treponemice (specifice):
TPHA

4. Indicați tratamentul corespunzător patologiei presupuse.

Scheme de tratament recomandate în sifilisul precoce (primar, secundar şi latent recent dobândit < 2
ani precedenţi)
Opţiuni terapeutice de elecţie:
 Benzatin benzilpenicilina (Retarpen®, Extencilline®) în 2 doze săptămânale a câte 2,4 mln
 unităţi, intramuscular (IM), (câte 1,2 mln unităţi în fiecare fesă), fiind efectuate în ziua 1-a şi a 8-
a. În Ghidul European tratamentul sifilisului precoce se reduce la o singură doză de 2,4 mln
unităţi de benzatin penicilina (Penidural®). Folosirea soluţiei de lidocaină ca solvent va reduce
disconfortul produs la injectare
 Procain penicilina 600 000 unităţi IM, doză zilnică, pe parcurs a 10-14 zile. Unii medici
recomandă o doză majorată de procain penicilină (1,2 mln unităţi), la sigur pentru pacienţii mai
obezi (ex.: 80-100 kg)