Lucrare practica nr 14

1.Etiologia hipoplaziei,fluorozei si hiperplaziei

Hipoplazia este o anomalie de dezvoltare, care constă în subdezvoltarea dintelui sau a ţesuturilor
dure dentare în urma tulburării funcției a ameloblaștilor(în cazurile grave scînd se dereglează și
dentinogeneza) și odontoblaștilor.Ea afecteaza atât dinții permanenți chât și cei de lapte. Mai
frecvent ne întâlnim cu hipoplazia dinţilor permanenţi.Deosebim forma locazata si sistemica a
hipoplaziei.

Fluoroza este o afecţiune endemică ca consecinţă a acţiunii toxice a fluorului în timpul formării şi
mineralizării smalţului şi dentinei.

Concentraţia de fluor în apa potabilă după standardtul de stat nu trebuie să depăşească 1,5mg într-
un litru de apă

2.Clasificarea hipoplaziei,fluorozei si hiperplaziei

Hipoplzia de sistem după manifestările clinice se clasifică în următoarele forme:

1. maculată

2. ondulată

3. punctiformă

4. fisurată

5. scaralată

Fluoroza: Clasificarea după B.K.Патрикеев (1956) în funcţie de gravitatea procesului se

disting următoarele forme:

1. haşurate;

2. maculată;

3. granular – cretoasă;

4. erozivă;

5. distructivă.

OMS (1997) recomandă următoarele coduri şi criterii de clasificare a fluorozei:

1. Norma. Suprafaţa smalţului este netedă, strălucitoare, crem-albă palidă.

 2. Chestionabillă. Dereglări uşoare ale semitransparenţei smalţului normal, care se manifestă
prin câteva macule albicioase.

3. Foarte uşoare. Macule mici netransparente, situate iregular pe suprafaţa dintelui şi care
ocupă mai puţin de 25% din suprafaţa dentară.

4. Uşoară. Sectoarele cu macule albe sunt mai mari şi ocupă până la 50% din suprafaţa dintelui.

5. Moderată. Suprafeţele dentare sunt abraziate, frecvent sunt depistate macule cafenii cu o
formă iregulată.

6. Severă. Sunt afectate toate suprafeţele smalţului, pot fi dereglări ale formei dentare, iar
esenţială este prezenţa defectelor unitare sau care se contopesc. Frecvent sunt depistate
macule cafenii.

7. Exclus (de exemplu dinte acoperit cu coroană).

8. Nu se înregistrează.

3.Tabloul clinic hipoplaziei,fluorozei si hiperplaziei

Hipoplazia SISTEMICĂ după manifestările ei clinice se împarte în 3 forme:

1. Modificare de culoare a smalţului

2. Subdezvoltarea smalţului

3.Aplazia smalţului.

În formele mai grave , ca forma punctiformă, fisurată pe suprafaţa smalţului apar depresiuni. În
aceste locuri smalţul este subţire, subdezvoltat sau poate chiar lipsi, are loc aplazia smalţului. În
aceste defecte pereţii sunt duri, netezi. Pe fundul gropiţelor sau fisurilor hipoplastice putem observa
o modificare a culorii smalţului – gălbuie sau chiar brună.

În formele fisurate coroana dintelui este strangulată, iar dacă defectul atinge marginea incizală
apar defecte sub formă de incisură semilunară.

În forma scaralată, şanţurile, fiind câteva la număr alternează cu sectoare normale de ţesut dur,
dând dintelui un aspect de scăriţă. Practic mai des se întâlnește forma maculară, ondulată, şi mai rar
hipoplazia în şanţ şi scaralată.

Atunci când avem hipoplazia şi a dentinei, coroana dintelui este deformată. Aşa dinţi apar în
sifilisul congenital – dinţii Hutchinson (insivii superiori centrali au formă de şurubelniţă, cu îngustarea
coroanei la marginea incisală şi pe ultima persistă o incisură semilunară); dinţii Fournier – incisivii
centrali au aceaşi formă ca şi dinţii Hutchinson, dar fără incisură pe marginea tăioasă. Dinţii Pfluger se
referă la molarii I, coroana se ingustează spre suprafaţa ocluzală, cuspizii confluiază, dintele capătă
un aspect de con.

Pentru fluoroză sunt caracteristice: macule cretoase, macule de culoare galben-deschisă, care
uneori conferă un aspect „tigrat” smalţului; macule de culoare galben-închisă sau brune. În unele
cazuri pot apărea defecte punctiforme. În dependenţă de forma şi gradul afectării se modifică
caracterul maculelor: de la macule mici, albicioase aproape invizibile – până la macule întunecate,
eroziuni pe toate suprafeţele dinţilor, care duc la distrucţii ale ţesuturilor dure şi formei coroanei
dentare. Gradul de afectare este condiţionat de cantitatea de fluor în apa potabilă.

4.Diagnosticul hipoplaziei,fluorozei si hiperplaziei

Există cazuri în care cele fouă forme clinice pot coexista.
Dacă petele sau opacităţile existente pe suprafaţa smalţului sunt unilaterale sau prezente pe
numai 1-2 incisivi superiori permanenţi, cauza este reprezentată de un traumatism sau o infecţie în
antecedente.
În cazul fluorozei toate suprafeţele unui dinte sunt afectate în mod egal. Aspectul poate varia
de la striaţii subţiri, albe, la zone întinse cretoase, opace sau colorate în brun sau negru. Uneori smalţul
se poate fisura imediat după erupţie.
Severitatea modificărilor depinde de cantitatea de fluor ingerată, de durata de administrare şi
de momentul din dezvoltarea dintelui peste care s-a suprapus expunerea la fluor, dar şi de factori
individuali (ex.: greutatea corporală).

5.Diagnosticul diferential hipoplaziei,fluorozei si hiperplaziei

Diagnosticul diferenţial al hipoplaziei se face cu :

1. Caria incipientă, superficială-petele sunt unitare,situate în regiuneaa

cervicală,cretoase,rugoase,absorb coloranții,smalțul este fără luciu.

2. Fluoroza-pete albe/galbene pe zonele bombate ale dinților.

6.Tratamentul hipoplaziei,fluorozei si hiperplaziei

faţetarea, restaurarea, albirea dinţilor în dependenţă de defecte, intervenţie ortopedică în caz de
modificări brutale.

7.Profilaxia hipoplaziei,fluorozei si hiperplaziei

Profilaxia hipoplaziei de sistem constituie o dezvoltare armonioasă a copilului în primele zile de viaţă.
Pentru prevenirea fluorozei, pacienţilor se recomandă:

 a controla cantitatea de fluor, care intră în organism;

 a refuza la paste de dinţi,care conţin fluor;
 a menţine regim alimentar echilibrat;
 a vizita medicul-stomatolog 1-2 ori pe an.

8.Raspandirea fluorozei in Republica Moldova

Conform datelor staţiilor raionale de igienă şi epidimiologice, cantitatea de

fluor în apa potabilă din localităţile Moldovei este următoarea: Nisporeni –
până la 4,0 mg/l; Vărzăreşti – 5,0 mg/l; Taraclia – 7,8 mg/l; Prodăneşti (Floreşti)
– 8,3 mg/l; or. Făleşti – 11,8 mg/l; Pârliţa (Ungheni) – 5,0 – 14,0 mg/l.

Fluoroza afectează mai frecvent dinţii permanenţi şi în special incisivii superiori

şi molarii permanenţi, apoi premolarii şi mai rar incisivii inferiori şi caninii.
Aceasta se lămureşte prin faptul că termenul de mineralizare a incisivilor şi
primilor molari permanenţi coincid, iar cu vârsta se reduce consumul de apă la
1 kg de masă a corpului.