ANOMALII DE STRUCTURA EVOLUTIVE INDUSE DE ACȚIUNEA

FACTORILOR GENETICI
CARACTERE GENERALE
- perturbarea activității: amelo, odonto, cementoblastelor in timpul histodiferențierii,
- de obicei indivizii sunt sănătoși dpdv general (excepție DI tip I care este asociată cu osteogeneza
Imperfectă),
- interesează ambele dentiții,
- se evidențiază la scurt timp după erupție,
- au caracter evolutiv → uzură, fracturi d.,
- în general interesează toți dinții, toate S dar și toată suprafața dintelui,
- dinții de obicei sunt rezistenți la carie,
- nu răspund bine la tratament.

1. ANOMALII DE DEZVOLTARE EVOLUTIVE ALE SMALȚULUI Clasificare

A. Amelogenezele imperfecte (AI)
B. Hipoplazia și modificările de culoare produse de incompatibilitatea Rh din Eritroblastoza fetală
C. Defectele de structură ale smalțului din rahitismul vitamina-D dependent

A. AMELOGENEZELE IMPERFECTE
Definiție:
Este o anomalie de structură evolutivă a smalțului de cauză genetică.
Frecvență:
- defecte foarte rare
- mai frecventă este AI forma hipocalcificată 1/12.000
- AI forma hipoplazică apare 1/40.000 de cazuri
- poate apărea de sine stătător sau poate să fie semn în cadrul unor afecțiuni generale
Etiologie genetică
- reprezintă rezultatul perturbării formării ameloblastelor în perioada de histodiferențiere ⇒ un ameloblast
cu deficiențe morfologice și funcționale
- se incadreaza in categoria anomaliilor de structura evolutive
Caracteristicile generale ale amelogenezei imperfecte:
- defectele sunt prezente la scurt timp după - sunt interesate toate grupele dentare
erupția dintelui - sunt interesate toate suprafețele dentare
- defectele se modifică în timp (evolutive) - sunt greu de tratat prin metodele obișnuite de
- prezintă toate modificări de culoare tratament
- sunt interesate ambele dentiții - genetică cu transmitere AD, AR, x-linkat D, R

Clasificarea AI
Criteriile de clasificare sunt: aspectul clinic și transmiterea genetică (Witkop)
 Clinic sunt 4 tipuri:
 AI tip I hipoplazică (60-73%) în care matricea organică a smalțului este secretă în cantitate redusă, dar are
o mineralizare corespunzătoare
 AI tip II hipocalcificată 7%) în care secreția matricii organice este corespunzătoare, dar mineralizarea este
insuficientă
 AI tip III hipomaturată (20-40%) în care matricea organică a smalțului este secretată corespunzător dar
defectul apare spre sfârșitul perioadei de maturare afectând mai ușor mineralizarea.
 AI tip IV hipomaturată-hipoplazică cu taurodonție
 Transmiterea genetică:
 AI cu transmitere autosomal dominantă (AD) afectează 50% dintre descendenți
 AI cu transmitere x-linkată dominant afectează 50% dintre descendențo
 AI cu transmitere x-linkată recesiv afectează 25% dintre descendenți
 AI cu transmitere autosomal recesivă (AR) afectează 25% dintre descendenți
1. AI FORMA HIPOPLAZICĂ (reprezintă 60-73% din totalul AI)
Caractristici generale
- afectează ambele dentiții
- transmitere genetică AD, AR, x-linkat D
- matricea organică a smalțului este depusă în cantitate insuficientă
- mineralizarea smalțului și toate componentele dentare derivate din mezenhim sunt normale (dentina,
cemenet, os alveolar, ligamente periodontale
- reducerea cantitativă a smalțului este de grade diferite în funcție de subtip (de la aproape normal la
subtipul 1 cu geode AD la foarte subțire la subtipul 7 cu denumit agenezia smalțului)
- în funcție de grosimea smalțului dinții pot avea dimensiuni aproape normale sau pot fi mai mici → apar
spațieri mai mari sau mai mici între dinți în funcție de grosimea smalțului
- aspectul smalțului: geode, neted, rugos
- smalțul afectat poate cuprinde o arie din suprafața dintelului (localizat) sau poate acoperi întreaga
suprafață dentară (generalizat, difuz)
- culoarea smalțului poate fi normală la erupție dar se modifică ulterior în galben- brun prin depunerea de
pigmenți exogeni de culoare neagră în special la formele cu geode și cu smalț cu rugos sau gălbui când
smalțul este foart esubțire și transpare culoarea dentinei
- există o rezistență la afectarea prin carie
- sensibilitate la agenții termici este cu atât mai mare cu cât smalțul este mai subțire
- contrastul smalțului este mai mare decât al dentinei dar uneori se observă cu greu când smalțul este foarte
subțire sau absent

Clasificarea subtipurilor de AI hipoplazică după Witkop

În funcție: de aspectul clinic, radiologic, histologic, de transmitere genetică există 7 subtipuri diferite:
1.1. AI hipoplazică g eneralizată cu smalț cu g eode - AD
1.2. AI hipoplazică l ocalizată cu smalț cu g eode - AD
1.3. AI hipoplazică l ocalizată cu smalț cu g eode - AR
1.4. AI hipoplazică d ifuză cu smalț n eted - AD
1.5. AI hipoplazică d ifuză cu smalț n eted - x linkat D
1.6. AI hipoplazică d ifuză cu smalț r ugos - AD
1.7. AI cu smalț f , subțire și rugos / absent (agenezia smalțului) - AR

Diagnosticul amelogenezelor imperfecte

1.1. AI hipoplazică generalizată cu smalț cu geode - AD
- interesează ambele dentiții
- grosimea smalțului este aproape normală
- pe suprafața smalțului sunt dispuse geode cu dimensiuni variabile cu diametrul de dimensiunea unui vârf
de ac până la dimensiunea unei gămălii de ac răspândite întâmplător sau rareori dispuse pe coloane verticale,
- culoare smalțului este normală dar uneori pot exista modificări de culoare prin depunerea de colorații
extrinseci galben maroniu brun
- la DT smalțul are aspect ceva mai neted și poate fi subțire
- defectul genetic este necunoscut

1.2. AI localizată cu geode – AD

- defectul ameloblastului intervine până la 1 ½ ani
- se localizează de predilecție doar la molarii temporari sau la molarii temporari și la I,C și M1 permanenți
- prezintă smalț hipoplazic sub formă de geode, șanțuri orizontale în 1/3 medie a dinților respectivi
- defectele apar la același nivel pe suprafața dinților cu toate că zonele afectate se formează la momente
diferite în timp
- în rest smalțul este de grosime și aspect aproape normal
- defectul genetic este situat pe gena enamelinelor
1.3. AI localizată cu smalț cu geode - AR
- este mai gravă decât forma autosomal dominantă prin faptul că smalțul afectat este mai extins și defectele
sunt mai adânci
- smalțul are grosimea aproape normală
- apar colorații exogene pe defectele hipoplazice

1.4. AI hipoplazică difuză cu smalț subțire și neted - AD

Clinic
- interesează ambele dentiții
- depunerii unei cantități insuficiente de matrice organică ⇒ smalțul tuturor dinților este subțire ⇒ dinții
sunt mici ⇒ prezintă prezintă spațieri
- matricea organică fiind bine mineralizată ⇒ smalțul este dur și lucios
- hipersensibilitate dentară la agenți fizici din cauza smalțului subțire ⇒ ocluzie deschisă frontală în 60%
dintre cazuri (din cauza hipersensibilității la diferiți agenți din mediul înconjurător pacienții tind să-și pună
limba pe dinți pt a-i proteja)
- prin transparența stratului subțire de smalț se poate vedea dentina de culoare gălbuie și cu timpul culoarea
poate ajunge până la galben maroniu → “dinți cafenii”
- smalțul prezintă rezistență la carii
- este posibil ca uneori erupția dentară să fie întârziată sau dinții pot să nu erupă rămânând incluși
- dinții un sunt predispuși la carie dar uneori pot prezenta defecte hipoplazice mari în mijlocul coroanei,
colorate anormal
- defectul plasat pe gena enamelinelor
Examenul radiologic:
- smalțul se distinge greu de dentină
- uneori se pot observa calcificări intrapulpare
- la dinții cu întârzieri mari în erupție sau la cei incluși pot apărea resorbții coronare
- dentina, pulpa, parodonțiul, cementul sunt în general de aspect normal
- cementul poate acoperi smalțul la jonctiunea smalț-cement.

1.5. AI hipoplazică difuză cu smalț subțire și neted - x linkat D

- apar grade diferite de afectare între sexe
- băieții au smalț subțire, neted, lucios, galben brun
- fetele au smalț normal care alternează benzi verticale de smalț colorat în galben brun sau alb opac cu
geode verticale
- defectul este plasat pe gena amelogeninelor

1.6. AI hipoplazică difuză cu smalț subțire și rugos - AD

- interesează ambele dentiții
- toți dinții sunt mai mici ca dimensiune pt că smalțul este subțire
- există spațieri între dinți (lipsa punctelor de contact)
- pe suprafața smalțului există mici rugozități
- dinții au modificări de culoare prin transparența dentinei
- în plus rugozitățile favorizează apariția colorațiilor extrinseci
- celelalte structuri au aspect normal
- incluzile dentare apar mai rar decât în tipul de AI precedent
- dinții având smalțul subțire prezintă hipersensibilitate la diferiți agenți

1.7. AI hipoplazică difuză cu smalț f. subțire și rugos / absent (agenezia smalțului) - AR

- smalțul este foarte subțire sau absent - smalțul este colorat în galben deschis sau galben
- dinți foarte mici și cu spații mari între ei brun
- suprafața dinților are aspect rugos (granular, aspru) - smalțul se crapă ușor de pe dentină
- dinții permanenți nu erup rămânând incluși - defectul nu este cunoscut.
- ocluzie deschisă frontală
2. AI FORMA HIPOCALCIFICATĂ - AD
- interesează ambele dentiții
- matricea organică a smalțului este depusă în cantitate normală (smalț de grosime normală)
- mineralizarea este deficitară ⇒ smalț de consistență mai moale
- imediat posteruptiv smalțul dinților are aspect normal
- după intrarea dintelui în funcție dinții încep să se uzeze
- culoarea dinților este galben-brună cu tentă cenușie, închisă
- smalțul începe să se desprindă de la suprafețele unde se exercită masticația descoperind astfel dentina
- în zona cervicală a dintelui smalțul este mai rezistent nedesprinzându-se de pe dinte ⇒ o treaptă de smalț
în zona cervicală
- pe această structură anormală se pot grefa carii.
Radiologic:
- aspect de « smalț mâncat de molii »
- adică apar radioopacități care alternează cu radiotransparențe.
- dacă prin anamneză se descoperă defecte de smalț asemănătoare la alți membrii ai atunci este AI care are
transmitere genetică

3. AI FORMA HIPOMATURATĂ
Caractere generale
• reprezintă 20-40% dintre AI
• există 3 subtipuri cu transmitere genetică diferită (AD, AR, x-linkat R)
• interesează ambele dentiții
Clinic:
• grosimea smalțului este normală
• este afectată maturarea smalțului deci există un oarecare grad de hipomineralizare a smalțului care este
relativ moale și se desprinde de pe suprafața dintelui dar nu la fel de pronunțat ca în tipul de AI hipocalcificat
• pot exista diferențe în privința maturării smalțului între sexe
• există variații mari de duritatea a smalțului între subtipuri
• apar fracturi și uzuri ale smalțului care cu cât sunt mai mari cu atât crește și sensibilitatea la agenții
termici
• aspectul smalțului: pătat sau cu geode
• culoarea modificată în funcție de subtip
Radiologic
• contrastul smalțului este puțin mai mare sau aproape egal cu al dentinei în funcție de gradul hipomaturării
Subtipuri
Cele 3 subtipuri clinice și 4 în funcție de transmitere care se deosebesc prin modificările de culoare ale
dinților care merg de alb-opac la nuanțe de galben-brun-opac.
 Hipomaturată pigmentată AR
- smalțul este slab mineralizat fiind moale, - culoarea smalțului este galben brun
fracturându-se și uzându-se ușor - tartru masiv la incisivi care irită gingia și poate
- sensibilitate la agenți fizici și chimici produce îmbolnăvirea parodonțiului marginal.
- ocluzie deschisă frontală
 Hipomaturată x linkată recesivă
- aspect diferit între sexe
- la băieți: smalțul este relativ moale, alb opac la DT și p ătat la DP (galben brun alternând cu smalț alb)
- la fete DT sunt albi opaci cu benzi verticale normale iar DP sunt cu smalț alternând benzi verticale alb
opace sau galben opace
 Hipomaturată cu “dinții acoperiți de zăpadă” - AD sau x-linkată R
- 1/3 incizală / ocluzală a dinților maxilari este hipocalcificată, de culoare alb-opacă de unde și denumirea
acestui subtip.
 - dinții inferiori sunt frecvent neafectați
- apare uzura la nivel ocluzal sau a marginei incizale.

4. AI CU TAURODONȚIE
Clinic
• există o combinație între modificările de structură ale smalțului (hipoplazia / hipomaturarea) și
taurodonție.
• smalțul are grade variate de hipoplazie (de la grosime aproape normală la o reducere cantitativă
importantă)
• leziuni hipoplazice (geode) în special în regiunea cervicală.
• smalț pătat de la alb opac la galben brun opac
• dinții cu camere pulpare mari, rădăcini scurte (taurodonție)
Radiografia
• contrastul smalț dentină se observă dar mineralizarea mai slabă a smalțului este marcată pe Rx printr-o
radioopacitate mai redusă a smalțului.
Subtipuri:
- forma hipomaturată-hipoplazică cu taurodonție AD
- forma hipomaturată-hipoplazică cu taurodonție AR.

Diagnostic pozitiv în AI
- anamneză, istoricul familial
- examen clinic (inspecție, palpare cu sonda)
- Rx caracteristic
- ex histopatologic: prismele de smalț apar contorsionate de la JSD, cristalite orientate neregulat cu spații
libere, etc

Diagnostic diferențial
 sindromul trico-dento-osos este o boală genetică rară cu transmitere AD care prezintă numeroase
anomalii fizice generale și dentare care se accentuează odată cu vârsta
- defecte ale p ărului (părul creț în copilărie, cade repede),
- modificări ale oaselor:
creșterea densității minerale osoase, scleroză
tubulară a oaselor lungi, cranio sinostoză, lipsesc pneumatizarea mastoidei și a sinusurilor
- smalț subțire sau absent, cu hipoplazii de smalț mici, dintele are un aspect fragil, fiind mic și malformat,
la palpare este moale din cauza hipomaturării smalțului → se uzează ușor
- taurodonție pe molarii unu f. gravă
- cu modificări de culoare ale dinților galben maroniu închis sau fără culoare modificată,
- prognație mandibulară accentuată cu ocluzie inversă severă → tulburări fonetice și masticatorii
- clinic se aseamănă cu AI tip III subtipul hipoplazic-hipomaturat
- predispoziție la carii dentare care se complică rapid producând abcese.
- tendință mare la erupții întârziate,
 tulburările dobândite ale smalțului (fluoroza gravă).
Fluoroza afectează doar una dintre dentiții și nu se transmite ereditar. Fluoroza are o răspândire endemică
aparând la toate persoanele unei comunități care au consumat apă cu conținut crescut de fluor (din fântâni)
sau trăiesc în zone unde atmosfera este bogată în fluor.
Dg. De fluoroză se pune pe baza anamnezei și a examenului clinic.
In comparație cu fluoroza amelogenezele imperfecte formele hipocalcificate și hipomaturate sunt boli rare,
cu transmitere genetică care apar la mai multe generații ale unei familii.

TRATAMENT
Obiective:
• prevenirea sau tratamentul cariei dentare și a bolii parodontale
• prevenirea sau tratamentul uzurii, a fracturilor dentare în special în zonele laterale pentru a preveni
reducerea DVO,
 • combaterea hipersensibilității pentru a da posibilitate pacientului să efectueze un periaj corect și astfel să
prevină apariția bolii carioase și parodontale (în AI hipocalcificată pacientul evită periajul din cauza durerii)
• resfacerea morfo-funcțională a dinților (corectarea funcțiilor în special masticația și fizionomia),
• menținerea sau corectarea ocluziei.
Principiile generale ale tratamentului amelogenezelor imperfecte
- diagnosticul precoce al AI este util pentru aplicarea metodelor profilactice și curative precoce,
- tratament profilactic de bază instituit precoce:
 corectarea și controlarea igienei bucale la domiciliu dar și prin periaj profesional (colorații extrinseci)
la cabinet,
 fluorizări acasă sau la cabinet (pt desensibilizarea dinților)
 corectarea dietei
 sigilarea dinților cu suprafețe ocluzale retentive imediat posteruptiv.
- tratamentul curativ restaurator trebuie să fie instituit precoce și realizat în cadrul unei echipe
multidisciplinare de specialiști (ex, pediatru, pedodont, endodont, ortodont, protetician, chirurg OMF),
- tratamentul restaurator trebuie să satisfacă cerințele morfologice și funcționale impuse de tipul și
gravitatea defectelor (uzură și fracturi), de gradul dezvoltării dentare precum și localizarea lor
- prepararea dinților în vederea tratamentului restaurator odontal sau protetic trebuie să se facă cu economie
de substanță dentară dură cu păstrarea vitalității pulpare,
- piesele protetice nu trebuie să exercite presiuni incorect dozate pe dinții stâlpi pt prevenirea apariției
fracturilor radiculare.

Metodele de tratament
RESTAURATOR
Criteriile principale de alegere a tratamentului restaurator sunt:
- tipul AI,
- gradul afectării dentare,
- vârsta pacientului,
- gradul cooperării,
- gradul dezvoltării radiculare.
Tipuri de restaurații utilizate.
- restaurații directe adezive (obturații din compozit, CIS, amalgam adeziv)
- fațetările din compozit nu sunt indicate în cazurile de ocluzie adâncă
- restaurare protetică fixă (coroane prefabricate metalice, de policarboxilat, de compozit, coroane
fizionomice de înveliș). Restaurațiile de acoperire totală sunt cele care oferă maximum de protecție, de
estetică și funcționalitate. Astfel: coroanele din oțel inoxidabil sunt cele mai eficiente restaurații în
gestionarea sensibilității dentare, refacerii molarilor temporari și permanenți la copii. Ele pot fi aplicate după
o preparare minimă a dintelui, păstrând cât mai multă structură dentară în vederea pregătirii pentru un
tratament definitiv ulterior. Cu toate acestea, coroanele din oțel inoxidabil nu au margini perfect adaptate și,
ca atare, utilizarea lor pe termen lung pe dinții permanenți trebuie să fie verificată periodic.
Onlay-urile plasate pe dinții posteriori permanenți pot de asemenea să protejeze
structura dintelui rămas și pot fi fabricate fără pregătire dentară. Aceste restaurări pot fi folosite înainte ca
dinții să fie complet erupți.
Coroanele acrilice sau de policarbonat pot fi utile pentru restaurarea dinților
frontali permanenți, în special în dentiția mixtă. Când defectele de smalț implică suprafețele proximale sau
când se poate prevedea pierderea retenției restaurațiilor adezive, aceste coroane oferă o estetică și o retenție
rezonabile.
Coroanele de porțelan NU sunt indicate la copii și adolescenți deoarece necesită o
reducere semnificativă a dintelui care ar pune în pericol pulpa dinților permanenți imaturi care este foarte
mare. Rx este obligatorie înaintea tratamentului restaurator pentru a stabili daca aceste coroane sunt indicate
sau nu.
- restaurare protetică mobilă (proteze parțiale, protezele de supraacoperire sunt indicate când uzura dinților
este foarte mare). Proteza de supraacoperire oferă o soluție de tratament simplă pentru cazurile grave de AI
care pun probleme complexe protetice → permite modificări ale protezei intraorale când creșterea și
dezvoltarea cavității bucale o cer.

Endodontic
 • tratamentul endodontic este dificil din cauza calcificărilor pulpare radiculare.
• trebuie să țină cont de gradul dezvoltării dentare la DP (imaturi / maturi) Ortodontic
• tratamentul ortodontic este necesar pentru corectarea problemelor scheletale și dentare
• provocările tratamentului cu aparate ortodontice fixe sunt: de a determina dacă smalțul defect poate
retenționa aparatul în timpul tratamentului, de a obține o ocluzie corectă, de a plasa dinții într-o poziție care
să faciliteze aplicarea restaurațiilor. O soluție la aceste probleme ar fi plasarea de bracket-uri pe coroane
metalice inoxidabile sau coroane din policarboxilat care după finalizarea tratamentului vor fi îndepărtate.

Stadiile tratamentului AI la copii și adolescenți

Cuprinde:
a) Stadiul de tratament temporar (în dentiția temporară și mixtă)
Dentiția temporară
- scopul tratamentului este de a asigura condiții favorabile pentru erupția DP și pentru asigurarea creșterii
normale a oaselor faciale și a ATM
- la molari sunt indicate fie obturațiile directe din compozit fie coroanele prefabricate din oțel inoxidabil
pentru tratarea cariilor extensive și a uzurii, care mențin în același timp și spațiul adecvat și dimensiunea
verticală a ocluziei.
- la frontali sunt indicate coroanele din policarbonat, coroanele prefabricate metalice cu / fără
componentă fizionomică sau
- obturații din compozit directe / din CIS modificat cu rășină (RMGI). Dentiția mixtă
- scopul tratamentului este preveni uzura dentară, reducerea DVO, de a menține vitalitatea pulpară, de a
reduce sensibilitatea dentară de a îmbunătăți estetica și masticația.
- când erup M 1 și incisivii permanenți este necesară o primă evaluare ortodontică și protetică. Totuși în
aceast stadiu din cauză că dinții au diferite secvențe de erupție, tratamentul definitiv nu poate fi făcut până la
erupția tuturor DP și se recurge la un tratament temporar asemănător cu cel din dentiția temporară.
- la molarii permanenți imaturi sunt indicate coroanele din oțel inoxidabil aplicate cât mai precoce pentru
menținerea DVO și a stabilității ocluziei. De asemenea onlay- urile aplicate pe suprafețele ocluzale sunt
indicate pentru restaurarea defectelor dar și pentru creșterea DVO
- obturațiile directe din compozit pot fi utilizate ca abordări conservatoare în tratamentul cariei.
- frontal sunt indicate fațetele din compozit confecționate prin metoda directă / indirectă dar și coroanele de
înveliș din compozit sau din policarbonat pt îmbunătățirea fizionomiei, morfologiei coroanare și a contactul
cu dinții vecini.

b) Stadiul de tratament de tranziție (după ce toți DP au erupt până la vârsta adultă)

- obiectivele tratamentului sunt: reducerea sensibilității, restaurarea DVO, îmbunătățirea funcțiilor în
special estetica și masticația.
- tratamentul în această etapă este complex și multidisciplinar (pedodonție, endodonție, ortodonție,
parodontologie, endodonție, chirurgie ortognată, pediatrie etc). Astfel:
- creșterea coroanei clinice și reconturarea gingivală pot fi indicate în cazul coroanelor clinice scurte și a
hiperplaziei gingivale
- tratamentul ortodontic poate fie folosit pentru a închide spațiile interdentare înainte de restaurare și pentru
a corecta malocluzia din zona anteriorară (ocluzia deschisă, inversă).
- tratamentul endodontic este indicat când apar expuneri pulpare cauzate de o uzură severă sau la dinții
mici
- chirurgia ortognatică poate fi indicată în malocluzia severă.
Consultarea acestor specialiștii contribuie la elaborarea planului de tratament final individualizat.

c) Stadiul de tratament permanent (la adult)

Individualizarea tratamentului pe tipuri de AI

 AI hipoplazică
- smalțul este, de obicei (excepția formei AI agenezia smalțului), suficient pentru tehnici adezive
- restaurațiile adezive (obturații din compozit, obturații din CIS pentru zonele nesupuse efortului
masticator) pot avea succes în îmbunătățirea morfologiei coroanei și a fizionomiei și pentru protecția dinților
împotriva cariei și uzuri
 - fațetele directe / indirecte sunt indicate pe dinții anteriori cu modificări de formă, dimensiune și culoare.
- tratamentul ortodontic poate fi folosit pentru închiderea spațiilor interdentare înainte de restaurarea
dinților.
- coroane metalice sau fizionomice sunt indicate pentru restaurarea dinților laterali.
 AI hipomaturată și hipomineralizată
- nu există un smalț bun pentru restaurări adezive pe termen lung.
- de aceea obturațiile de CIS, din compuzit sau amalgam adeziv ar putea avea succes în formele ușoare de
AI și de asemenea ca restaurări temporare în dentiția temporară și mixtă
- în cazul AI hipomaturate AI, smalțul este hipomineralizat și conține materii organice excesive care în
timp devin poroase și se colorează.El trebuie îndepărtat înainte de plasarea restaurației.
- în cazurile grave când smalțul nu mai are capacitatea de a reține materiale adezive sunt indicate restaurări
cu coroane prefabricate atât la DT cât și la cei permanenți ca tratament restaurator temporar și cu coroane de
înveliș metalice sau ceramice ca tratament restaurator definitiv
- tratamentul ortodontic poate fi folosit pentru prevenirea / corectarea apariției ocluziei deschise frontale.
NU sunt indicate aparatele fixe colate pt că smalțul nu are capacitate de retenție a materialelor adezive.

B. HIPOPLAZIA DIN INCOMPATIBILITATEA RH - ERTROBLASTOZA FETALĂ

- este provocată de incompatibilitateai factorului Rh. Hemoliza hematiilor eliberează hemosiderină care se
depune în smalț și dentină producând modificări de culoare a dinților temporari în verde spre albăstrui
- uneori poate interfera cu formarea smalțului producând hipoplazii în special a muchiilor incizale și a
suprafeței ocluzale a molarilor.

C. RAHITISMUL VITAMINA-D DEPENDENT

- rahitismul vitamina-D dependent tip I este ereditar și se transmite autosomal recesiv. Pacienții au un
deficit de creștere, hipotonie, slăbiciune, convulsii, tetanie, fontanele deschise și fracturi patologice. Smalțul
este foarte hipocalcificat.
- rahitismul vitamina-D dependent tip II este asemănătoare cu tipul I dar este însoțită de absența totală a
părului capului (alopecie totală).

Tabelul 1 Amelogenezele imperfecte

Transmitere
Tipul Aspect clinic Grosime smalț Aspect Rx
ereditară
-dim. coroanelor variază de -variază
la mică la normală -Sm. subțire și neted -smalț subțire
-dinții mici, cu spații, fără - Sm. subțire și rugos -smalțul are -AD
AI Tip I
puncte de contact -Sm. cu grosime contrast N / ușor -AR
hipoplazică
-culoarea variază de la aproape N și geode, mai mic față de -x linkat D
normal la alb - opac sau -Sm cu geode/șanțuri dentină
galben - brun localizate
AI Tip II - culoare de la alb opac la -Sm. cu grosime -Sm are contrast AD AR
hipomineralizată galben brun normală similar sau < ca
- Sm este rugos, tartru -mineralizare deficitară al dentinei
masiv -Sm se uzează și
- Sm este moale fracturează ușor
- treaptă cervicală
-sensibilitate la ag. termici
-ocluzie deschisă
-variază de la gălbui - opac -Sm cu grosime
la galben / brun normală
-Sm are contrast
AI Tip III -suprafața d. este rugoasă - mineralizare ușor AD AR
similar sau ˃ ca
hipomaturată - Sm este moale deficitară x-linkat R
al dentinei
-sensibilitate la ag. termici -Sm se fracturează și
- -ocluzie deschisă uzează ușor