GINGIVITELE

1. Particularitățile parodonțiului marginal la copil (Tabelul 11.1)

2. Generalități cu privire la gingivite

- la copil și adolescent b. parodontală are unele particularități de prevalență a anumitor forme clinice.
- gingivita este forma cea mai obișnuită de afecțiune parodontală întâlnită la copil și adolescent fiind de
obicei reversibilă.
- la copii se impune diagnosticarea și tratamentul precoce ale bolii
- metodele de prevenire și de tratament fiind relativ simple și foarte eficiente.

3. Etiologia gingivitelor
Factorii etiologici sunt:
 factori determinanți: factorul microbian, respectiv placa bacteriană. În condițiile unei igiene orale
necorespunzătoare ca și în prezența unor factori locali care favorizează retenția alimentară, se creează
condiții propice pentru formarea plăcii bacteriene pe suprafețele dentare, în regiunea cervicală.
 factori favorizanți (predispozanți) sunt:
a) factori locali:
- placa bacteriană și tartru
- procese fiziologice ale ciclului de viață dentar: erupția și exfolierea DT
- leziunile odontale proximale sau cervicale și obturațiile proximale sau cervicale incorecte
- unele anomalii ortodontice (ex. incongruența dento-alveolară cu înghesuire) și purtarea aparatelor
orodontice, în special a aparatelor fixe.
b) factori sistemici:
- influențe hormonale, cum ar fi cele întâlnite la pubertate
- afecțiuni generale: afecțiuni hematologice, afecțiuni genetice (ex. sindromul Down), afecțiuni metabolice
(ex. diabetul), SIDA
- medicamente (ex. medicația imunosupresoare)
- malnutriția.
c) obiceiurile vicioase cu rol în etiologia gingivitei este inclusă respirația orală.

4. Prevalența gingivitelor
- frecvența crește odată cu vârsta pacientului (frecventă la pubertate
- frecvența crește în timpul erupției
- frecvența și gravitatea scade ușor spre sfârșitul perioadei dentiției mixte.
- starea socio-economică poate influența sănătatea gingivală.

5. Tablou clinic
- Simptomatologia este ștearsă în formele cronice de îmbolnăvire și se manifestă prin dureri în formele
acute.
1
- Semne clinice:
● inflamația gingivală (gingivita) poate fi:
- localizată la una sau mai multe zone ale mucoasei gingivale (frecvent apare la marginea liberă gingivală
și papilele interdentare) sau
- generalizată la toți dinții
● gingivita se asociază cu: modificări de culoare, dimensiune și consistență a mucoasei gingivale, sângerare
provocată (la periaj, la palpare cu sonda) sau spontană.

6. Evaluarea gravității îmbolnăvirii gingivale

Se utilizează frecvent indicele lui LOE și SILNESS (indice gingival), cu toate că aprecierea este destul de
subiectivă. În funcție de semnele constatate la nivelul mucoasei gingivale, se acordă scoruri de la 0 până la 3,
care definesc tipul de inflamație gingivală în funcție de gravitate:
⮚ Scor 0 – absența semnelor de inflamație
⮚ Scor 1 – gingivită ușoară cu modificare a culorii și consistenței gingiei
⮚ Scor 2 – gingivită moderată: modificare de culoare, de consistență, sângerare provocată la presiune
⮚ Scor 3 – gingivită severă: modificare de culoare (roșeață marcată din cauza congestiei), de consistență
(moale), ulcerație, sângerare spontană.

7. Forme clinice de gingivite

Clasificarea formelor clinice de gingivită:

A. Gingivita acută:
a) gingivita acută nespecifică,
b) gingivita acută bacteriană (gingivita ulcero-necrotică acută, infecția Vincent)
c) gingivita acută traumatică (traume mecanice, chimice, termice)
d) gingivita acută virală (herpes simplex) vezi 12
e) gingivita acută fungică (Candida albicans) curs 13
f) ulcerațiile din aftele recidivante curs 14

B. Gingivita cronică produsă cu contribuția factorilor locali (placa bacteriană și alți factori iritativi
locali)
a) GINGIVITA CRONICĂ SIMPLĂ
⮚ Gingivita de erupție
⮚ Gingivita asociată cu placa bacteriană (igiena orală redusă/absentă)
⮚ Gingivita din alergii - vezi mai jos
b) GINGIVITA CRONICĂ NESPECIFICĂ (alți factori iritativi locali)

C. Gingivite hiperplazice (măriri de volum gingivale induse/condiționate)

a) Induse de factori locali
- GINGIVITA DE LA RESPIRATORUL ORAL
- GINGIVITA DE LA PURTĂTORUL DE APARATE ORTODONTICE
b) Induse de factori sistemici
⮚ GINGIVITE HIPERPLAZICE PRODUSE DE FACTORI SISTEMICI
- Gingivita întâlnită la pubertate
- Fibromatoza gingivală
- Gingivita prin deficiență de acid ascorbic
- Gingivitele din discraziile sanguine
⮚ GINGIVITE HIPERPLAZICE INDUSE DE MEDICAMENTE
⮚ GINGIVITA ÎNTÂLNITĂ ÎN ALERGII ca de ex la polenul de mesteacăn). Este o gingivită simplă care
se manifestă prin inflamație gingivală (tumefacție, congestie, sângerare) și are caracter sezonier.

DESCRIEREA FORMELOR CLINICE

A. Gingivita acută:
a) Gingivita acută nespecifică (abces gingival)
Debut brusc, localizat
Etiologie: iritații locale traumatice, diferite substanțe
2
Clinic: tumefiere localizată la marginea gingivală sau la o papilă interdentară, dureroasă, leziunea evoluează
rapid (24-48 ore) de la o tumefacție roșie strălucitoare cu suprafață netedă la o tumefacție fluctuentă.
Tratament:
- incizie și drenaj
- îndepărtarea iritațiilor locale

b) Gingivita ulcero-necrotică (infecția Vincent)

Frecvență:
- apare de obicei la adultul tânăr dar poate apărea și la adolescenți (17-25 ani)
- are o frecvență mai mare la copiii și tinerii unor populații din Africa, Asia și America de sud

Etiologie:
- apare ca o exacerbare acută a unei gingivite cronice preexistente sau a unei gingivite ulcero-necrotice
latente fiind o boală recidivantă
- boala este dependentă de placa bacteriană
- microbiologie: spirochete (bacteriile anaerobe ca speciile de Treponema), bacterii fusiforme (Bacteroides
intermedius), Prevotella intermedia.
- factori predispozanți: igienă orală deficitară, infecții virale, malnutriție, stres emoțonal, insomnia, boli
sistemice, respirația bucală, scăderea rezistenței organismului.

Clinic:
- sunt afectați în special incisivii inferiori
- caracteristic bolii sunt debutul precoce al durerii gingivale și gingivita acută însoțită de ulcerații și apoi de
necroza papilelor gingivale interdentare. Ulcerația papilelor interdentare uneori se extinde la țesuturile moi
vecine. Ulcerațiile sunt acoperite de un țesut gri/galben murdar.
- sângerare spontană,
- miros foetid al cavității orale.
- durerea orală apare precoce la masticație sau periaj dentar.
- uneori poate apărea febră și adenopatie submandibulară

Tratament:
- detartraj și îmbunătățirea igienei orale
- medicamente antibacteriene locale și generale
- eliminarea inflamației acute se face prin curățarea leziunilor și întărirea igienei orale
- Metronidazol (Flagyl) 200mg x 9, 1 tb 3x/zi. Atenție: să se evite în sarcină. Să nu se bea alcool. sau
Penicillină V 250mg x 20, 1 tb 4x/zi
- instructaj pentru îngrijire acasă - clătiri cu apă de gură cu clorhexidină, periaj atent dar blând, curățare
interdentară
- oprirea fumatului.

Evoluție:
- este o boală autolimitantă care persistă 10-14 zile
- recidivează.

B. Gingivita cronică produsă cu contribuția factorilor locali

a) Gingivita cronică simplă
⮚ Gingivita de erupție
- este o formă tranzitorie de gingivită care se întâlnește în perioada erupției dentare.
- gingia este mărită de volum (tumefacție), marginea liberă gingivală are un contur mai rotunjit și mai
roșiatică (congestie) → din cauza acumulării de placă bacteriană și a contactului direct al bolului alimentar
cu mucoasa gingivală → sângerări gingivale. Gradul afectării scade pe măsură ce dintele avansează spre
planul de ocluzie.
- inflamația gingivală poate determina apariția unei dureri cu caracter temporar, care cedează odată cu
erupția dintelui
- gingivita de erupție poate apărea la DT dar este mai frecventă în timpul erupției molarilor permanenți și
poate atinge forme severe la erupția molarului de minte.

3
 Pericoronarita
- este o infecție gingivală localizată caracterizată prin inflamație gingivală acută / cronică care însoțește un
dinte parțial erupt (de obicei dinte permanent și cel mai frecvent molarul de minte).
Tratamentul:
- îmbunătățirea igienei orale în formele ușoare
- în formele dureroase se recomandă asocierea de clătiri de 2-3 ori pe zi cu soluții neiritante (soluție salină
sau apă de gură comercială ex. Peroxyl)
- antibiotice pe cale generală dacă pericoronarita se însoțește de febră, tumefacție și adenopatie
semnificativă.

⮚ Gingivita cronică simplă provocată de placa bacteriană

- este cea mai frecventă formă de îmbolnăvire parodontală la copiii
- igiena orală este redusă sau absentă ceea ce favorizează acumularea de placă bacteriană la marginea
gingivală, unde începe și boala
- se caracterizează prin: inflamație a marginii gingivale și a papilelor interdentare fără pierdere a osului sau
atașamentului inserției epiteliale.
- semnele de inflamație cronică sunt aceleași cu cele întâlnite la adult: congestie, tumefacția patilelor
gingivale, sângerare gingivală provocată
- pot apărea și modificări ale conturului gingival, creșterea temperaturii sulculare, creșterea exudatului
gingival
- examen microbiologic: nivele crescute subgingivale de Actinomices sau specii anaerobe.
- trecerea gingivitei inflamatorii spre periodontita distructivă apare de obicei peste vârsta de 12-15 ani
- culoarea, conturul și consistența gingivală prezintă modificări diferite în funcție de intensitatea inflamației
generate de igiena orală deficitară
- în formele ușoare pot apărea sângerări provocate la atingere iar în cele mai severe se pot întâlni sângerări
spontane.

Tratamentul:
- îndepărtarea mecanică a plăcii bacteriene (periaj profesional)
- instituirea igienei orale corecte prin:
o instruirea părinților și copiilor asupra importanței și aplicării corecte a metodelor de igienă orală
o adaptarea și asocierea metodelor de igiena orală (periaj, ață dentară, apă de gură antibacteriană) în
funcție de vârstă, stare generală, condiții locale.

b) Gingivita cronică nespecifică

- se întâlnește în mod obișnuit la preadolescent și adolescent

Etiologie:
- factori locali ca leziuni cu margini ascuțite în vecinătatea mucoasei gingivale - carii proximale, de colet,
obturații incorecte proximale, cervicale, anomalii dentare de dezvoltare de structură de tip “hipoplazie”,
incongruență dento-alveolară cu înghesuire care împiedică sau îngreunează efectuarea corectă a igienei orale
- factori generali ca aportul insuficient de legume și fructe → deficiență vitaminică în faza subclinică.

Clinic:
- inflamație gingivală: localizată în regiunea anterioară maxilară sau generalizată.
- este asemănătoare cu gingivita produsă de igiena orală redusă
- nedureroasă
- cedează foarte greu la tratament având o simptomatologie persistentă

Tratamentul urmărește:
- îmbunătățirea gradului de igiena orală;
- îndepărtarea factorilor locali favorizanți prin tratarea corectă a cariilor carioase, refacerea corectă a
obturațiilor defectuoase, corectarea anomaliilor dento-alveolare etc.
- asigurarea aportului alimentar corespunzator, după ce, în prealabil, s-au identificat deficiențele din
alimentație.

4
C. GINGIVITE HIPERPLAZICE (MĂRIRILE DE VOLUM GINGIVALE CONDIȚIONATE/
INDUSE)
Terminologie
- gingivite hiperplazice termen inpropriu deoarece dpdv morfo-patologic nu este o hiperplazie adevărată
- creștere (mărire) de volum gingivală este un termen mai potrivit.

Clasificare:
- localizate produse de factori locali
o într-o anumită regiune (ex. gingivita la respiratorul oral)
o la o singură papilă (ex: inflamația unei singure papile produsă de obturații proximale incorecte)
- generalizate produse de factori generali.

Răspunsul tisular la factorii etiologici:

- de tip inflamator, cu producere de edem (tumefacție)
- de tip fibros, cu producere de țesut fibros, dens.

Aspectul clinic
 al răspunsului de tip inflamator:
- mucoasa gingivală are culoare roșu strălucitor sau cianotic
- consistență moale, edematoasă
- tendință pronunțată la sângerare.
 al răspunsului de tip fibros:
- mucoasa gingivală prezintă modificare de culoare ușoară
- fermitate la palpare
- tendință mai redusă la sângerare.

a) GINGIVITA RESPIRATORULUI ORAL (predomină răspunsul tisular de tip inflamator)

Clinic
- mucoasa gingivală neprotejată de buză este uscată și separată printr-o demarcație netă de restul mucoasei
gingivale
- leziunea se poate extinde și pe porțiunea anterioară a bolții palatină
- la trezirea din somn apare senzația de gură uscată, semn important pentru diagnostic → halenă
- mucusul și placa bacteriană sunt mai vâscoase → necesită igienă orală foarte bună

Tratamentul
- complex, interdisciplinar (ortodont și ORL-ist)
Obiectivele tratamentului:
- îmbunătățirea igienei orale (vezi vâscozitatea salivară crescută)
- protejarea țesuturilor uscate excesiv prin vaselinarea lor în cursul nopții și prin purtarea unui scut de
protecție (scut labial sau placuță vestibulară care prezintă inițial perforații, care vor fi obliterate ulterior, pe
măsură ce copilul se adaptează)
- decondiționarea respirației orale, abordată interdisciplinar.

b) GINGIVITA PURTĂTORULUI DE APARATE ORTODONTICE

- formă moderată de îmbolnăvire
- apare la aproximativ o lună de la aplicarea aparatului chiar și la pacienții cu igienă orală foarte bună
- modificările gingivale sunt tranzitorii, fenomenele retrocedând după îndepărtarea aparatului

c) BOLI GINGIVALE PRODUSE DE FACTORI SISTEMICI

⮚ Gingivita întâlnită la pubertate (predomină răspunsul tisular de tip inflamator)
Frecvență
- mai frecventă la grupa de vârstă 9-14 ani (pubertate)
- frecvența crește începând cu vârsta de 10 ani la fete și cu vârsta de 13 ani la băieți, ceea ce sugerează o
asociere cu instalarea pubertăți

5
Etiologie
- hormonii sexuali au influență asupra reacțiilor inflamatorii locale și asupra regenerarii tisulare. Ei
acționează ca factor de creștere pentru specia Bacteroides, în special intermedius (acest microorganism crește
la copii la pubertate, la gravide și la persoanele care folosesc contraceptive orale)
- gradul de igienă orală are o importanță mai mare în apariția sângerării gingivale decât stadiul pubertății.

Clinic:
- formă localizată de îmbolnăvire (creșterea de volum a papilelor interdentare din regiunea anterioară
maxilară sau la nivelul unei singure arcade)
- gingia poate prezenta sângerare provocată sau spontană
- de obicei mucoasa gingivală orală este indemnă.

Tratamentul constă în:

- îmbunătățirea igienei orale
- îndepărtarea factorilor locali de iritație
- dietă corespunzătoare
- administrare de vitamina C, 500 mg/zi timp de 4 săptămâni
- gingivoplastie în cazurile severe care nu răspund la tratamentul local și general, cu posibilități minime de
recidivă dacă se efectuează corect igiena orală.

⮚ Fibromatoza gingivală ereditară (elefantizis gingival, fibromatoză idiopatică, hiperplazie ereditară

gingivală)
Frecvență
- formă rară de îmbolnăvire gingivală - interesează în egală măsură ambele sexe.
- 1 la 175000

Etiologie:
- boală ereditară cu transmitere AD, dar poate fi și recesivă.
- se poate dezvoltă de sine stătător sau în cadrul unor sindroame (ex: sindroamele Zimmerman-Laband,
Cowden și Cros, în care se întâlnesc: hipertricoză, epilepsie, interesare mentală).

Clinic
- de obicei este generalizată și uneori poate fi localizată
- mărire de volum gingivală care survine odată cu erupția DT și devine mai pronunțată prin erupția dinților
permanenți. În cazurile severe, mărirea de volum poate fi atât de mare încât poate acoperi coroana clinică a
dinților.
- de dimensiuni variabile,
- fermă, fibroasă,
- gingia are culoare normală, nu sângerează și nu este dureroasă la palpare
- se pot suprapune modificări inflamatorii din cauza dificultăților de păstrare a igienei orale. Mucoasa își
schimbă culoarea, roșul palid inițial devenind un roșu mai închis, este mai puțin fermă la palpare și
sângerează mai ușor.

Complicații în funcție de dimensiunea măririi de volum: tulburări fizionomice, întârzieri în eruptive,

deplasări dentare, datorită țesutului fibros, malocluzii, dureri, când mucoasa acoperă parțial suprafața
ocluzală și este traumatizată în timpul masticației.

Histologic
- hiperplazie moderată epitelială cu hipercheratoză și alungirea papilelor dermice
- creșterea și îngroșarea benzilor de colagenâ
- grad mare de diferențiere tisulară și puține fibroblaste tinere.

Tratament
În funcție de mărimea hiperplaziei și de amploarea tulburărilor funcționale
- mărire de volum gingivală minimă: detartraj minuțios și respectarea cu strictețe a regulilor de igienă orală
- mărire de volum gingivală mare și tulburări funcționale (fizionomice, de masticație, de fonație):
remodelarea chirurgicală a țesutului gingival.
6
GINGIVECTOMIA se poate realiza prin:
o tehnica clasică, cu bisturiul pe cadrane, în mai multe ședințe, deoarece țesutul sângerează excesiv sau
o cu ajutorul laserului cu CO2 metodă ce are următoarele avantaje:
 necesită doar o singură ședință deoarece sângerarea intraoperatorie este redusă, ceea ce îmbunătățește
vizibilitatea,
 grăbește viteza de execuție,
 vindecarea se produce mai repede prin scăderea durerilor, a tumefacției și a sângerării post-operatorii
- controalele periodice, îngrijirile profilactice în cabinet o data la 6 luni, igiena orală zilnică riguroasă pot
întârzia apariția recidivei. Recidiva se produce după câteva luni de la intervenția chirurgicală, dar la
dimensiunea gingivală anterioară operației se ajunge abia după câțiva ani

⮚ Măririle de volum gingivale induse de unele medicamente (predomină răspunsul tisular de tip fibros)
- îmbolnăviri gingivale generalizate
- principalele medicamente care induc măriri de volum gingivale la copil și adolescent:
o fenitoina (difenilhidantoina), anticonvulsivant major utilizat în tratamentul epilepsiei
o ciclosporina A, imunosupresor utilizat pentru împiedicarea rejetului în cazul transplantului de organe
și în tratamentul bolilor autoimune
o nifedipina, blocant al canalelor de calciu folosit pentru combaterea efectului citotoxic al ciclosporinei

Mecanismele de producere a măririlor de volum gingivale:

 în cazul fenitoinei:
- producere în exces de colagen prin acțiunea asupra unui grup distinct fenotipic de fibroblaste care au
potențial să sintetizeze cantități mari de proteină
- afectarea maturarii epiteliului oral prin deficiența acidului folic
 în cazul ciclosporinei A
- stimularea proliferării fibroblastelor și a producerii de colagen
- efect inhibitor asupra distrugerii colagenului
- creșterea nivelului de proteine în matricea extracelulară gingivală infiltrată cu celule inflamatorii
 în cazul nifedipinei
- în absența Ca+2 intracelular fibroblastele nu mai produc colagenază; absența colagenazei este
responsabilă de acumularea colagenului la nivel gingival

Frecvența inducerii măririlor de volum gingivale este variată:

- fenitoina (40-50%, chiar 95%), ciclosporina A (30-70%), de nifedipină (10-15%).
- copiii au o predispoziție mai mare decât adulții la apariția măririlor de volum gingivale ca urmare a
administrării de ciclosporină
- măririle de volum sunt mai severe dacă la ciclosporina A se asociază și nifedipina, așa cum se întâmplă în
cazul transplantului renal.

Tablou clinic
- primele semne ale măririlor de volum gingivale induse (mărire de volum izolată a papilelor interdentare
mai accentuată vestibular și anterior) apar la 2-3 săptămâni (fenitoina) până la 3-4 luni după administrarea
medicamentului
- cu timpul papilele interdentare capătă aspectul unor lobuli situați pe mijlocul dintelui care uneori poate
acoperi întreaga coroana clinică, ajungând la suprafața ocluzală.
- apar pungi gingivale cu adâncimi diferite
- mucoasa gingivală are culoare roz, consistența este fermă și nu sângerează ușor la palparea cu sonda
- prin supraadaugarea inflamației, în condițiile unei igiene orale defectuoase, culoarea mucoasei devine
roșie, consistența este mai puțin fermă, dispare aspectul de suprafață gingivală proeminentă, apărând aspectul
de suprafață netedă și crește sângerarea la palpare

Complicații
- tulburări fizionomice, de fonație, de masticație
- întârzieri în erupția dentară
- boală parodontală prin persistența inflamației gingivale timp îndelungat.

7
Tratament:
- instituirea igienei orale corecte atât la nivel individual, cât și în cabinetul stomatologic
- clătiri orale cu soluții de clorhexidină, de 2 ori pe zi când periajul normal și utilizarea aței dentare sunt
ineficiente pentru controlul plăcii bacteriene
- utilizarea medicației alternative ori de câte ori este posibil (valproat de sodiu, carbamazepină în loc de
fenitoină; tacrolimus, un antibiotic de tip macrolidă izolat din Streptomyces tsukubaensis, ca imunosupresor
în locul ciclosporinei A)
- remodelarea chirurgicală în măririle de volum mari induse de fenitoină; nu se recomandă intervenția
chirurgicală în cazul măririlor induse de ciclosporina A, deoarece pacienții au o predispoziție crescută la
infecții

⮚ Gingivita prin deficit de acid ascorbic (gingivita scorbutică)

Etiologie
- provocată de carența de vitamina C ca rezultat al unui aport alimentar lipsit de foarte redus sau absent (la
copiii alergici la sucurile de fructe la care nu se administrează supliment de vitamina C) sau ca rezultat al
unor necesități crescute ale organismului în anumite stări fiziologice (activități fizice susținutev sau
patologice (stări febrile)
- rolurile vit. C: în metabolismul celular, în formarea colagenului, în activitatea osteoblaștilor, în dinamica
vasculară)
- efectele carenței de vitamina C: creșterea permeabilității și fragilității capilarelor → apariția de hemoragii,
scăderea formării anticorpilor → reducerea posibilităților de apărare ale organismului, inducerea anemiei
prin perturbarea metabolismului fierului.

Clinic:
- dureri severe
- marginea gingivală liberă și papila interdentară sunt mărite de volum, modificate de culoare și sângerează
spontan
- în cazuri severe (rare) apare necroză, cu ulcerații gingivale, mobilitate și exfoliere dentară

Tratament
- precizarea etiologiei gingivitei: aport insuficient de vitamina C sau cauze sistemice
- dacă se evidențiază un aport alimentar redus de vitamina C, se recomandă administrarea de vitamina C în
doză zilnică de 250-500 mg. Pentru a grăbi vindecarea, la copiii mai mari se administrează 1 g/zi timp de 2
săptămâni
- manifestările gingivale pot fi reduse prin aplicare de folat direct pe gingie
- îmbunătățirea igienei orale, îndepărtarea oricăror factori locali favorizanți contribuie la vindecare
- alimentatie bogată în vitamina C (fructe acide - zeamă de lamâie, legume proaspete, ardei verde, roșii
crude etc.).

⮚ Gingivitele din discraziile sanguine

 Anemia se însoțește de paloare și edeme gingivale.
 Policitemia produce congestie și inflamație gingivală, sângerări și dureri gingivale

 Leucemii
Clinic
- cea mai frecventă manifestare orală a leucemiei este gingivita hiperplazică generalizată implicând toți
dinții (leucemia monocitară, mielomonocitară acuta și în leucemia limfocitară). Frecvent dinții sunt acoperiți
de gingia hiperplazică
- gingia are o culoare modificată în roșu-albăstrui (cianotic).
- țesuturile sunt friabile și sângerează ușor
- hemoragiile intratisulare produc hematoame.
- apar de asemenea edeme și limfoame gingivale.
- în cazuri grave pot apărea ulcerații necrotice ale gingiilor și ale mucoasei orale apărând gingivostomatita
ulceronecrotică
- distrucția osului alveolar și necroza ligamentelor parodontale poate duce uneori la mobilitate dentară și
exfolierea dinților.
- manifestările orale datorate bolii de bază pot fi agravate de factori locali de iritație.
8
Tratament
- Tratamentul se adresează bolii de bază (chimioterapie, iradiere și transplant de măduvă).
- Tratamentul oral cuprinde: eliminarea factorilor locali de iritație (placa, tartrul etc), îmbunătățirea igienei
orale pentru a evita apariția infecțiilor secundare, tratament antiinfecțios local (aplicarea de gel de
clorhexidină 1% și spălături bucale la 6 ore cu soluții ce conțin clorhexidină) și tratament general cu
antibiotice.

● Histiocitoza x
- este o proliferare neoplazică acută / cronică diseminată și localizată a histiocitelor Langerhans.
- în forma acută diseminată apar leeziuni osoase ale maxilarelor la bebeluși care produc resorbție a osului
alveolar cu exfolierea consecutivă a dinților sau germenilor dentari. Rx se observă "dinți plutitori". Există de
asemenea gingivită marcată și necroza țesuturilor moi. Boala este în general fatală
- în forma cronică diseminată apare exfolierea prematură a dinților la copil datorită leziunilor intraosoase.
Evoluția este lungă și benignă.
- în forma localizată a histiocitozei Langerhans se produce mobilitatea și exfolierea rapidă a dinților
permanenți la adultul tânăr (după 20 ani).