FORME CLINICE DE BOALĂ

PARODONTALĂ

I Gingivitele
 Gingivita cronică (simplă, necomplicată).

Reprezintă o inflamaţie cronică de cauză microbiană a papilei interdentare (papilită) la care

se adaugă şi cointeresarea marginii gingivale libere.
Gingivita se recunoaşte clinic după semnele uzuale ale inflamaţiei: modificări de culoare,
tumefacţie, sângerare, exudat şi (mai puţin frecvent) durere.
 Gingivita cronică (simplă, necomplicată).

 Semnele clinice subiective sunt reduse ca intensitate,

intermitente ca evoluţie şi, în general, sunt tolerate de
majoritatea pacienţilor care le suportă fără a solicita
decât rar o consultaţie de specialitate. Pacienţii cu
gingivită cronică semnalează:
- Sângerări gingivale la periaj şi masticaţie
- Prurit gingival
- Discrete dureri ce apar la periaj şi în timpul masticaţiei unor
alimente dure, cu gust acru pronunţat sau prea fierbinţi
 Gingivita cronică (simplă,
necomplicată).
 Semnele clinice obiective sunt următoarele:
- Sângerarea gingivală, datorată microulceraţiilor de la nivelul
epiteliului gingival şi al meiopragiei (fragilităţii) capilarelor din
corion. Este la început provocată de periaj, masticaţie, ca apoi
să devină chiar spontană.
- Modificări de formă care se instalează odată cu apariţia
edemului în papila interdentară sau marginea liberă. Papilele
devin tumefiate, mărite de volum, la fel ca şi marginea liberă a
gingiei. În urma tumefacţiei marginii libere şi a papilelor şanţul
gingival se modifică, cu toate că epiteliul joncţional nu este
desprins de pe suprafaţa smalţului sau cementului. Apare punga
gingivală falsă care este mai adâncă în caz de gingivite
hiperplazice.
 Gingivita cronică (simplă,
necomplicată). Semne obiective
- Modificări de culoare: culoarea gingiei inflamate variază de la
roşu aprins la roşu închis, cu nuanţe diferite de la o regiune la
alta datorată hiperemiei active a vaselor din corion.
-Modificări ale aspectului suprafeţei gingivale. Suprafaţa gingiei
îşi pierde aspectul normal de „ coajă de portocală ”, şi devine
netedă şi lucioasă.
-Consistenţa gingiei devine redusă, moale, uşor depresibilă.
Gingivita hiperplazică simplă.
 Gingivita cronică de cauză microbiană care acţionează un timp îndelungat (circa 2-3
luni), poate deveni hiperplazică în condiţiile unor factori favorizanţi:
 Carii aproximale sau de colet;
 Obturaţii în exces, în contact sau în imediata apropiere a gingiei;
 Obturaţii cu suprafaţă rugoasă, retentivă în vecinătatea gingiei;
 Carii secundare retentive;
 Contact traumatic şi retentiv între corpul de punte şi gingia dinţilor stâlpi;
 Contacte traumatice între croşete sau marginile bazei protezelor acrilice şi
gingie;
 Impact alimentar direct asupra papilei dentare;
 Contactul traumatic şi retentiv în raport cu gingia al unor aparate ortodontice sau
chirurgicale, de contenţie, după fracturi ale oaselor maxilare
Gingivita hiperplazică simplă
 În Gingivita hiperplazică
simplăgingia este mărită de volum,
cu burjoane pediculate sau sesile, de
culoare roşie-violacee, suprafaţa
netedă, uneori cu microulceraţii
sângerânde la atingere, consistenţă
moale sau mai fermă când lipsesc
suprainfectările.
Gingivita hiperplazică simplă
 Aspectul tumefacţiei
hiperplazice este de umflătură
de formă hemisferică, uşor
alungită sau mult alungită,
până la acoperirea unei părţi
din coroana dintelui.
 Gingivita din diabetul zaharat

 Diabetul în sine nu reprezintă cauza îmbolnăvirilor gingiei şi

a parodonţiului profund, dar poate favoriza un răspuns
modificat de apărare din partea acestor structuri faţă de
placa bacteriană. În gingivite asociate În gingivite asociate cu
diabet zaharat insulino-dependent, principalele
microorganisme din şanţul gingival sunt: specii de
Streptococ, specii de Actinomyces, Veillonela pavula,
Fusobacterium. În diabet, consumul de oxigen şi oxidarea
glucozei în gingie sunt reduse.
 Gingivita din diabetul zaharat
 Principalele mecanisme prin care diabetul acţionează asupra
gingiei sunt:
- Dereglarea metabolismului local şi acumularea de
compuşi intermediari, cu acţiune toxică, prin acidoză
tisulară;
- Modificări vasculare şi ale formaţiunilor nervoase
caracterizate prin: meiopragie (fragilitate) capilară şi
suferinţe vasculare arteriale şi venoase; nevrită diabetică
 Gingivita din diabetul zaharat-
Histopatologie
 Din punct de vedere histopatologic se
evidențiază îngroşarea membranei bazale
dintre epiteliu şi corion; reducerea
lumenului capilarelor şi arteriolelor.
Ambele manifestări tisulare indică o
nutriţie deficitară atât a epiteliului gingival,
prin osmoză, cât şi a corionului subiacent.
 Gingivita din diabetul zaharat –
semne clinice
 Din punct de vedere simptomatic, pacienţii pot exhala un miros
caracteristic de acetonă sau de mere putrede, apare
Hiperplazia gingivală generalizată, de tip polipoidalcu polipi
gingivali sesili, cu bază mare de implantare sau pediculaţi.
Culoarea gingiei este modificată de la roşu deschis la roşu-
cărămiziu sau roşu-violaceu, în faze avansate de stază.
 Gingivita din diabetul zaharat –
semne clinice
 Alte manifestări sunt:
 Frecvente ulceraţii ;
 Sângerări uşoare la atingere;
 Consistenţă redusă, moale a papilelor;
 Apariţia pungilor false ;
 Uşoară mobilitate patologică, prin edem
inflamator.
Gingivite hiperplazice de cauză medicamentoasă

 Principalele medicamente implicate în

producerea, ca efect secundar, (reacţia
adversă) a hiperplaziilor gingivale sunt:
hidantoina, antagoniştii de calciu, în special
nifedipină, ciclosporinele.
Gingivite hiperplazice de cauză medicamentoasă-
Hiperplazia gingivală hidantoinică.

Apare ca rezultat a folosirii unui medicament anticonvulsivant:

difenilhidantoina (Dilantin, Epanutin) administrat în
controlul crizelor epileptice, dar care in unele cazuri poate
induce, ca efect secundar, hiperplazia gingivală.
Cercetările au demonstrat o frecvenţă a hiperplaziei gingivale
de până la 60 %, la bolnavii supuşi medicaţiei hidantoinice,
iar igiena bucală corectă reduce până la 10% incidenţa
afecţiunii gingivale la pacienţii trataţi cu hidantoină .
Gingivite hiperplazice de cauză medicamentoasă-
Hiperplazia gingivală hidantoinică

 Hiperplazia hidantoinică se produce şi în absenta plăcii

bacteriene şi a tartrului chiar şi la pacienţii cu o bună igienă
bucală. Prezenţa plăcii bacteriene determină însă o
supraadăugare a inflamaţiei bacteriene, care accentuează
hipertrofia şi hiperplazia gingivală.
Gingivite hiperplazice de cauză medicamentoasă-
Hiperplazia gingivală hidantoinică- semne clinice
 Afecţiunea debutează cu tumefierea marginii gingivale fără
semne de inflamaţie gingivală, localizată la una sau două
papile interdentare.Ţesutul gingival este lobulat, dens,
rezilient, fără tendinţă la sângerare.
 Hiperplazia poate avea diferite grade, de la o simplă
tumefiere a papilei interdentare până la forme gigante,
acoperind în întregime coroana dintelui.
 În general hiperplazia poate fi localizată la ambele maxilare
dar se localizează numai pe suprafaţa vestibulară a dinţilor,
mai frecvent la frontali şi mai rar la molari., având o
delimitare netă la nivelul gingiei fixe.
 Gingivite hiperplazice de cauză medicamentoasă-
Hiperplazia gingivală hidantoinică- semne clinice
 Factorii iritativi locali cauzează de obicei agravarea
fenomenelor hiperplazice, la care se adaugă semnale
inflamatorii (dureri, gingivoragii, ulceraţii ale papilelor
interdentare).
 Uneori, s-a putut constata o reducere sau chiar dispariţia
spontană a hiperplaziei hidantoinice la câteva luni de la
întreruperea administrării medicamentului.
 Radiologic, se remarcă o demineralizare a septurilor
interdentare.
Gingivite hiperplazice de cauză medicamentoasă-
Hiperplazia gingivală prin antagonişti de calciu

 Antagoniştii de calciu: nifedipina, verapamilul, diltiazemul,

prenilamina sunt substanţe ce inhibă fluxul ionilor de calciu
prin membranare lentă, Administrarea lor are un efect
anginos eficace, la care se adaugă vasodilataţie arteriolară cu
micşorarea post sarcinii, uşurând efortul inimii.
Gingivite hiperplazice de cauză medicamentoasă-
Hiperplazia gingivală prin antagonişti de calciu

 După Horia Dumitriu la nivelul parodonţiului marginal

antagoniştii de calciu produc următoarele acţiuni: creşterea
glicozaminoglicanilor sulfataţi, stimularea factorului de
creştere epitelială, activarea acidului folic, creşterea
proliferării celulare pe culturi de fibroblaşti celulari,
stimularea sintezei ADN şi a glicogenului .
 Gingivite hiperplazice de cauză medicamentoasă-
Hiperplazia gingivală prin antagonişti de calciu-
semne clinice
 hiperplazia gingivală prezintă următoarele caracteristici:
- este generalizată;
- interesează zonele interdentare şi versantul vestibular;
- culoarea gingiei variază de la roşu aprins la roşu închis, în funcţie de
supraimpunerea fenomenelor inflamatorii induse de factorii locali (placă
bacteriană, tartru dentar);
- consistenţa gingiei este fermă, ca apoi să devină moale, friabilă;
- volumul hiperplaziei gingivale este variabil în funcţie de perioada de
timp în care a fost administrat medicamentul şi doza acestuia;
- gingia hiperplazică este, în general decolabilă de coroana dintelui,
punând în evidenţă depozite de ţesuturi sfacelate, acoperite cu exudat
purulent;
Gingivite hiperplazice de cauză medicamentoasă-
Hiperplazia gingivală la ciclosporine

 Ciclosporina este un medicament care se foloseşte pe scară

largă pentru a preveni rejecţia transplantelor sau pentru
tratamentul unor afecţiuni în a căror etiologie joacă un rol
preponderent mecanismele imune (Sindromul BEHCET,
artrită reumatoidă, lupusul eritomatos, boala CROHN,
colite ulcerative).
 Printre efectele secundare determinate de utilizarea acestui
medicament imunosupresor în 1983 RATEITSHAK-PLUSS
şi colab. au descris hiperplazia gingivală apărută în proporţie
de 12,5 - până la 84,6 % la cei ce au fost supuşi
transplantului de rinichi, inimă, măduvă osoasă sau ficat.
Gingivite hiperplazice de cauză medicamentoasă-
Hiperplazia gingivală la ciclosporine
 Factori ca: vârsta, doza, concentraţia ciclosporinei A în sânge
şi placa bacteriană au fost luaţi în considerare în explicarea
incidenţei şi severităţii aspectului clinic al hiperplaziei
gingivale. Rolul plăcii bacteriene în etiologia hiperplaziei
gingivale la Ciclosporină nu este pe deplin elucidat. După
unele păreri există o corelaţie directă între indicii de placă
şi severitatea afecţiunii, sugerându-se că măsurile de
combatere a plăcii bacteriene pot să minimalizeze sau chiar
să prevină apariţia hiperplaziei.
Gingivite hiperplazice de cauză medicamentoasă-
Hiperplazia gingivală la ciclosporine
 La examinarea intraorală evidenţiază:
- O gingie hiperplaziată interesând în principal porţiunea
vestibulară a papilelor interdentare, cu cointeresarea
marginii libere.
- Marginea gingivală apare de asemenea inflamată, cu
tendinţă marcată la sângerare,
- Prezența pseudopungilor.
- Aceste modificări sunt mai pronunţate vestibular decât
lingual, gingia edemaţiată, hiperplaziată interferându-se cu
ocluzia, vorbirea şi aspectul pacientului.
 Gingivita alergică

 Se poate produce printr-o reacţie alergică la:

- unele componente din guma de mestecat:
extractul de Sapota zapotilla, arborele din care se obţine
ingredientul principal al gumei de mestecat, posibil la
unii aromatizanţi sau coloranţi;
- unele componente din pastele de dinţi, ape de
gură, dentifrice.
 Gingivita alergică
semne clinice
 Gingia are o culoare roşie intens, care cuprinde papilele
interdentare, marginea gingivală liberă şi gingia fixă şi de cele
mai multe ori dispare brusc la nivelul joncţiunii mucogingivale.
 Consistenta gingiei este redusă, moale, friabilă.
 Volumul este crescut, tumefacţia gingivală având un aspect uşor
granular.
 Gingia sângerează cu uşurinţă la atingere şi masticaţie.
 Frecvent, apar semne de cheilită şi glosită. Întreruperea folosirii
gumei de mestecat sau a celorlalte produse implicate şi dispariţia
leziunilor confirmă rolul lor alergic în producerea gingivitei.
Gingivita ulcero-necrotică

 Gingivita ulcero-necrotică recunoscută şi sub

denumirea de „Infecţia VINCENT``, gura de tranşee,
gingivita acută ulcero-membranoasă, sau gingivita
fuzospirilară se caracterizează prin apariţia unei ulceraţii la
nivelul vârfului papilei interdentare, a marginii libere a
gingiei. Nu de puţine ori leziunile ulcerative se extind la
palatul moale şi regiunea tonsilară realizând tabloul clinic al
„anginei VINCENT".
Gingivita ulcero-necrotică

Gingivita ulcero-
necrotică apare de obicei
epidemic interesând
grupuri de persoane, ce
trăiesc în aceleaşi
condiţii. Acest fapt a
devenit evident în
decursul primului război
mondial când a fost
denumită „gura de
tranşee". Incidenţă
similară a îmbolnăvirii a
apărut şi în timpul celui
de-al doilea război
mondial.
 Gingivite şi gingivostomatite acute şi subacute -
Pericoronaritele

 Sunt afecţiuni inflamatorii acute, subacute sau cronice

ale gingiei şi părţilor moi învecinate unor dinţi
semiincluşi: cel mai frecvent, molarul de minte
mandibular, uneori şi molarul secund mandibular, situat
cel mai distal pe arcadă având o etiologie microbiană
fiind cauzată de : streptococi, stafilococi, spirochete,
fuzobacterii.
 Gingivite şi gingivostomatite acute şi subacute -
Pericoronaritele

 Factori favorizanţi:
- persistenta unui lambou de mucoasă care acoperă
parţial suprafaţa ocluzală a molarului în curs de erupţie sau
parţial inclus favorizează acumularea la acest nivel de placă
bacteriană şi detritusuri alimentare fermentescibile;
- malpoziţia dentară;
- formarea de pungi parodontale în zona molarului de minte
(de obicei mandibular);
 Gingivite şi gingivostomatite acute şi subacute -
Pericoronaritele

 În forma acută apar: dureri la masticaţie; hipersalivaţie;

halenă; formarea unui exsudat purulent sub capuşonul
mucozal; adenopatie; stare generală alterată şi febră.
 Complicaţii: frecvent, gingivostomatită ulcero-necrotică;
abcese de vecinătate: în zona maseterului, retrofaringian,
periamigdalian, uneori în loja temporală. S-au mai descris:
edem laringian; tromboflebita sinusului cavernos; meningită
acută.
 Gingivite din cursul unor stări
fiziologice
 Modificările hormonale în general nu produc inflamaţii
gingivale, însă cercetările au demonstrate faptul că pot
exista asocieri între dereglările hormonale al gonadelor, la
femei în special, şi progresia unor gingivite de cauză
microbiană.
 Se pot distinge astfel gingivite care apar :
- La pubertate;
- La menstruaţie sau în timpul ciclului menstrual;
-În timpul sarcinii;
-La menopauză.
 Gingivite din cursul unor stări
fiziologice
Gingivita la pubertate
 Apare excepţional, în special la adolescenţii cu igienă bucală
precară sau respiraţie orală, manifestându-se printr-o
hiperplazie gingivală, mai ales în zona vestibulară. La
examenul obiectiv se mai observă gingia de culoare roşu
violacee prezentând tumefacţie cu edem reversibil.
 Gingivite din cursul unor stări
fiziologice
Gingivita din cursul ciclului menstrual

 Apare foarte rar, ca semn a unor disfuncţii ovariene,

manifestându-se cu câteva zile înaintea apariţiei
menstruaţiei, prin uşoară tumefacţie gingivală,
sângerări gingivale, senzaţie de tensiune şi mobilitate
dentară uşoară.
 Gingivite din cursul unor stări
fiziologice
Gingivita de sarcină
 Poate apărea datorită dereglărilor hormonale care pot
produce o reacţie locală a ţesuturilor gingivale sub acţiunea
plăcii bacteriene.
 Din punct de vedere clinic, apare hiperplazia şi sângerarea
gingivală. Gingia este tumefiată, mărită de volum, netedă
sau boselată, de consistenţă moale, decolabilă de pe dinte.
Gingia are culoare roşu viu care poate varia până la roşu
violaceu.
 Toate aceste semnese accentuează din luna aIIa sau aIIIa,
devin pronunţate în luna a VIII şi dispar în luna aIXa.
 Gingivite din cursul unor stări fiziologice- Gingivita de sarcină

 Hiperplazia gingivală poate avea aspect tumoral, fiind numită

şi tumoră de sarcină, fără caractere de malignitate. Această
tumoră de sarcină este de fapt un angiogranulom care apare
sub forma unei hemisfere turtite formate din marginea
gingivală liberă sau papila interdentară, având un aspect
neted, lucios sau ulcerată, dureroasă la atingere.
 Gingivite din cursul unor stări fiziologice- Gingivita de sarcină

Gingivita la menopauză
 Poate apărea în menopauza fiziologică sau după
histerectomii, ovarectomii, subiectiv ca o senzaţie de
uscăciune şi de arsură la nivelul mucoasei gingivale, senzaţii
dureroase la contactul cu alimente dure sau reci, hiperestezia
mucoasei bucale.
 Clinic mucoasa orală are aspect uscat, neted, apărând uneori
fisuri ale mucoasei gingivale.
Gingivite şi gingivostomatite de cauză micotică

 Cele mai frecvente forme

clinice de candidoză la
nivelul gingiei şi mucoasei
bucale au, în general, un
caracter acut.Din punct de
vedere subiectiv se descriu
senzaţii dureroase la
atingere, masticaţie,
contactul cu condimente,
alimente cu pH acid; fisuri
dureroase ale comisurilor
bucale; dificultatea de a
purta protezele mobile.
Gingivite şi gingivostomatite de cauză micotică

 Semne obiective: la adulţi, leziunile

candidozice îmbracă forme clinice
variate:
- atrofia papilelor filiforme ale limbii
care are un aspect neted, lucios; în
rest mucoasa bucală prezintă zone
de eritem;
- hiperkeratozaepiteliului gingival,
lingual şi uneori jugal şi palatinal cu
apariţia de plăci albe, aderente;
aspectul de tip pseudomembranos, cu
plăci albe de tip lapte închegat, pe
fond de eritem şi ulceraţii mucozale;
- fisuri şi ulceraţiiale comisurii
buzelor cu exsudat seros şi
suprainfectări urmate de cruste;
- uneori xerostomie.
 Gingivite şi gingivostomatite de cauză micotică

 Diagnosticul diferenţialse face cu:

- leziuni ulcerative ale mucoasei, produse prin iritaţie
mecanică dată de proteze;
- leucoplazia; lichenul plan

• Formele cronice de candidoză sunt rare şi caracterizate prin

leziuni granulomatoase ale gingiei, însoţite de infecţii
micotice ale pielii şi onicomicoză.