Elaborarea metodică N 4 ( anul III, semestrul VI )

Tema : Limfadenitele: etiopatogenie, simptomatologie, forme clinice, tratament,

profilaxie.

1. Etiopatogenia adenitelor.
Factorii predispozanţi: Gripa, IVA, Caşecsia, stressul, diabetul,
psihozele, suprarăcirea, supraîncălzirea.
• Factorii determinanţi:
• Odontogene(58%)-pulpita, periodontita, parodontita,
pericoronarita,periostita, ostiomielita, chist suprainfectat, alveolita,
abces, flegmon, granulom migrant.
• Stomatogene –stomatita ulceronecrotică, gingivita, stomatita,
• Specifice-tuberculoza, lues, actinomicoza, SIDA,
• ORL-tonzilogenă-(10%), rinogene, otogene, sinusitele,
• Dermatogene-piodermite, acnee, furuncul, carbuncul,
• Glandele salivare - sialodochita, sialolitiaza, sialoadenitele.
• Traumatice
• Tumorale
2. Adenitele acute, simptomatologie.
Adenita acută congestivă (seroasă) debutează ca un nodul
elastic, puţin sensibil la palpare, tegumentele acoperitoare
fiind nemodificate. În etapele următoare dimensiunea sa
creşte, ganglionul devine dureros spontan şi la palpare, iar
procesul de periadenită determină fixarea sa de ţesuturile
vecine. Starea generală este discret modificată,
înregistrându-se
subfebrilitate. În lipsa tratamentului adenita congestivă
poate evolua spre o adenită acută supurată. Debutul nodular
este de obicei uşor sesizat de bolnavi, care au tendinţa de a-l
palpa frecvent.
• Adenita acută supurată se caracterizează
printr-o colecţie supurată bine delimitată, care
prezintă la periferie fenomenul de periadenită
însoţit de durere la palpare.
Tegumentele acoperitoare sunt congestionate,
destinse şi lucioase, decelându-se f1uctuenţă.
Starea generală se alterează cu febră şi astenie.

3. Adenitele cronice, simptomatologie.

• Apar sub forme acute, subacute, congestive, care se cronicizează,
fie după un tratament incomplet antiinfecţios, fie că nu a fost
îndepărtată cauza, dar pot avea şi de la început o evoluţie cronică.
• Se caracterizează prin mărirea nodulilor limfatici, mobili sau uşor
mobili. Se palpează nodulii duri, nedureroşi sau puţin dureroşi la
presiune. Starea generală ca regulă nu este afectată. Dacă focarul de
infecţie timp îndelungat „bombardează” nodulii limfatici, atunci ei
se descompun, se înlocuiesc cu ţesut granular, adeseori se
acutizează , ceea ce duce la perforarea tegumentului cu formarea
fistulei, care în timp se închide şi se cicatrizează, mai ales
caracteristic prntru cele specifice. Apoi în imediata vecinătate se
formează o altă fistulă, în literatură acest proces e cunoscut sub
diagnozul „granulom migrător” al feţei.
 • După structura histologică granulomul odontogen migrător
subcutan se deosebesc cinci tipuri: exudativ-productiv, productiv,
cicatrizat, mixt şi granulomatos.
4. Adenită acută submandibulară.
Adenita acută submandibulară
debutează ca un nodul elastic, nedureros şi
mobil, care în final prin periadenită se fixează
de marginea bazilară, care astfel devine greu
accesibilă palpării. Tegumentele sunt
congestionate, destinse, lucioase şi fluctuente
la nivelul bombării maxime. Trismusul şi disfagia
sunt moderate sau absente. Diagnosticul
diferenţial se face cu abcesul spaţiului
submandibular sau cu submaxilita acută
litiazică.
5. Adenita acută geniană.
Adenita acută geniană este dată de
supuraţia ganglionului buccinato-comisural,
procesul de periadenită este deosebit de intens,
iar tumefacţia se poate extinde cuprinzând
spaţiul bucal în totalitate. Ulterior procesul
supurativ se delimitează sub forma unui nodul
cu fluctuenţă în zona centrală. în grosimea
obrazului se palpează un cordon de limfangită
care conduce spre poarta de intrare
6. Adenita acută parotidiană.
Adenita acută parotidiană debutează
ca un nodul mobil, care se fixează prin procesul
de periadenită şi apoi supurează. Diagnosticul
diferenţial se face cu tumorile de parotidă,
supuraţiile articulaţiei temporo-mandibulare,
parotiditele acute sau abcesul spaţiului
parotidian.
7. Adenita acută retromandibulară.

8. Adenitele cronice, diagnosticul diferencial.

– Adenopatiile satelite metastatice - clinic se decelează o adenopatie uni- sau
bilaterală cu ganglioni duri, mobili sau fixaţi, de
dimensiuni variabile. Pentru stabilirea diagnosticului se utilizează endoscopia triplă,
examenul CT sau RMN. Uneori biopsia
ganglionară este singura modalitate de
identificare a tumorii primare;
– Abces laterofaringian, submandibular – starea generala este mai accentuat afectata,
prezenta tulburarilor frunctionale, simptomatologia endobucala caracteristica, tumefactia este
mai mare,
– Chisturi laterocervicale branhiale – evolutie indelungata, sub forma unei formatiuni
chistice.
– Adenitele de origine specifică, virală, bolile de sistem.
– Chisturi dermoide şi branhiogene.
– Fibrom, nevrom, adenom pleomorf – evolutie indelungata, aspect caracterstic.
– Limforeticuloza benignă de inoculare.
– Adenopatiile din toxoplazmoze - clinic se decelează o
poliadenopatie cervicală cu noduli de
consistenţă fermă, pacientul fiind febrilîn fazele
acute. Diagnosticul se stabileşte prin izolarea
Toxoplasma gondiidin sânge, precum şi prin
biopsie ganglionară
– Leucozele.
– Parotidite.
– Tumori maligne(limfosarcomul, limfadenomul, limfocitomul
generalizat): diagnosticat-biopsie.
– Boala Hodgkin - clinic se manifestă
prin poliadenopatii cervicale cu ganglioni
elastici, mobili, nedureroşi. Tabloul clinic
include de asemenea febră, prurit,
splenomegalie, adenopatie mediastinală sau
abdominală. Diagnosticul pozitiv se pune pe
baza examenului citologic sau histologic.
Puncţia sau biopsia ganglionară identifică
celulele Paltauf-Stemberg
– Limfom non-hodgkinian- clinic
pacienţii prezintă o adenopatie cervicală unică
sau multiplă cu ganglioni duri şi aderenţi, precum
şi adenopatie mediastinală şi abdominală.
Pacienţii prezintă stare febrilă. Biopsia
ganglionară este cea care orientează diagnosticul;
– Abcesele lojilor unde este localizat limfonodulul.
– Submaxilita acută-inflamaţia glandei submandibulare – antecedente de retentie salivara.
Obiectiv, la ispectie se poate observa congestia crestei sublinguale si a canalului Wharton
prin care se poate scurge saliva amestecata cu puroi. Palparea evidentiaza glanda marita in
dimensiuni, iar la Rx se poate depista prezenta calculilor.
– Sialodochita-inflamaţia ductului glandei submandibulare.
– Parotidita falsă –limfadenita ganglionilor parotidieni, dar
GS nu e afectată.
– Adenita acută intraparotidiană – semne clinice obiective discrete din cauza localizarii
profunde a ganglionilor; tabloul clinic este asemanator cu cel al parotiditelor acute, se
deosebesc prin absenta modificarilor secretiei salivare
– Artrita – produc laterodevieri ale mentonului, tulburari in dinamica mandibulara
– Adenita tuberculoasă - pacientul prezintă
o adenopatie cervicală frecvent supraclavicular,
cu ganglioni mobili de dimensiuni variabile care
pot fistuliza (secreţie grunjoasă bogată în BK)
sau se pot calcifica când afecţiunea evoluează
spre vindecare. Diagnosticul se pune pe baza
radiografiei pulmonare, a testului IDR la
tuberculină pozitiv, precum şi a puncţiei sau
biopsiei ganglionare.
– Adenita luetică – se carcaterizeaza prin induraţia lor majoră şi prezenţa anamnezei, stării
obiective corespunzătoare datelor.
– Mononucleoza infecţioasă-adenopatie submandibulară
sau retrocervicală cu caracter acut care nu ajunge la
supuraţie, stomatită. -- clinic se
manifestă prin adenopatii multiple de
dimensiuni variabile, predominant submandi
 bular şi latero-cervical (care nu fistulizează)
splenomegalie, faringită, febră cu astenie.
Diagnosticul se stabileşte pe baza reacţiei Paul-
Bunell pozitivă şi a formulei leucocitare care
prezintă leucocitoză limfocitară (cu limfocite
mari);

9. Tratamentul conservativ al adenitelor.

• Antibiotice cu spectrul larg de acţiune sau conform
antibioticogramei.
• Se recomandă tratamentul empiric cu antibiotice din grupul
macrolidelor - azitromicina şi altele, deoarece penetrează barierea
capsulei limfonodulului.
• Antifungice-nistatin, fluconazol, levorin etc.
• Analgetice.
• Antihistaminice.
• Antipiretice.
• Dezintoxicarea-perfuzii (30 – 60 ml/kg-corp)
• Imunostimulante.
• Vitaminoterapia.
• Electroforeza cu caliu iodat, cu dimexid, fermenţi.
• Raze ultrascurte.
• Alimentaţia: lactate, vegetale,
• Pansamente cu dimexid.
10. Tratamentul chirurgical al adenitelor.
Înlăturarea factorului cauzal
• Limfadenita acută seroasă -Tratament conservativ
+ înlăturarea factorului etiologic.
• Limfadenita acută purulentă - drenarea abceselor +
înlăturarea factorului etiologic.
• Limfadenita cronică - înlăturarea cu capsulă +
înlăturarea factorului etiologic (extracţia dintelui,
tratamentul endodontic, pericoronarectomia,
tratarea alveolitei, chistotomia, chistectomia,
sechestrectomia) etc.
Particularităţile tratamentului
chirurgical
1. Necrotizarea limfonodulului e mai LENTĂ.
2. Drenarea mai mult timp.
3. Limfadenita acută purulentă se drenează după
regulile generale de prelucrare a unui focar
purulent.