Sunteți pe pagina 1din 34

AMIGDALITA CRONICA

ADENOIDITA CR
HERPESUL BUCAL
1.AMIGDALITA CRONICA
Inflamaţie cronică a amigdalelor palatine,
consecu-tivă anginelor repetate.
Cronicizarea este favorizată de:
• structura criptică a amigdalelor,
• obstrucţia nazală,
• bolile infectocontagioase,
• terenul limfatic şi alergic,
• atmosfera poluată.
Amigdalita cr. se întâlneşte cu preponderenţă în
copi-
lărei, dar poate fi întâlnită în adolescenţă şi la tineri.
Modificări histologice
• Formarea de microabcese în foliculii limfatici,
înconjurate de celule inflamatorii şi ţesut fibros.
• Centrii germinativi se hiperplaziază prin
îngroşa-rea septurilor fibroase şi astfel se
obturează orifi-ciile criptelor cu
închistarea de resturi inflamatorii în
cripte, alcătuite din celule epiteliale descuama-te,
limfocite alterate, colesterol şi acizi graşi şi ger-
meni polimorfi (floră saprofită banală aerobă,
floră anaerobă sau fuzospirilară).
Deci inflamaţia cronică a amigdalelor palatine se
traduce prin:
• hipertrofia lor
• prezenţa în cripte de concreţiuni cazeoase,

(dar poate exista amigdalită cr. şi fără hipertrofie.)


Diagnosticul pozitiv
• interogatoriu,

• aspectul clinic obiectiv

• examenele paraclinice.
Interogatoriul
• Antecedente amigdalitele acute recidivante/
flegmoanele periamigdaliene repetate
• Anginele recidivante deşi sunt bilaterale prezintă
totuşi tendinţa de a fi mai manifeste constant de
aceeaşi parte.
• Evoluţia anginelor (5-6 zile) este scurtată prin
tratamente antiinfecţioase dar se complică frec-
vent cu supuraţii locale sau perifaringiene
(adenoflegmoane cervicale).
Se pot asocia fenomene la distanţă -
• cefalee, artralgii, mialgii, lumbalgii, tumefieri
articulare

• complicaţii focale - glomerulonefrită, reumatism


poliarticular, endocardite acute, valvulopatii.

• afecţiuni la distanţă : coree, urticarie, migrenă,


eczeme, eritem nodos, purpură, maladia Basedow,
diabet insipid.
Simptome
• jenă în gât,
• senzaţie de corp străin,
• tuse seacă,
• halenă fetidă,
• expulzarea de dopuri cazeoase cu aspect
de chit
Examenul bucofaringoscopic
• Amigdalita cronică hipertrofică moale
(simplă)

• Amigdalita hipertrofică dură

• Amigdalita cronică scleroatrofică

• Amigdalita cronică cazeoasă (criptică)


Amigdalita cronică hipertrofică moale
(simplă)
• Datorită hiperplaziei foliculilor limfatici
amigdalieni.
• Este întâlnită la copilul mic, de vârstă preşcolară.
• Amigdalele sunt mărite de volum, palide, moi,
depre-sibile şi determină tulburări mecanice de
respiraţie, deglutiţie şi fonaţie, tulburări
auriculare (hipoacuzie prin astuparea trompei)
şi tulburări reflexe (tuse
uscată, iritativă).
• Hipertrofia moale este simetrică şi asociată cu
vegetaţiile adenoide.
Amigdalita hipertrofică dură
• Determinată de proliferarea ţesutului conjunctiv
amigdalian ;
• Întâlnită la adult.
• Amigdalele mari, roşii, ferme sau renitente, cu
cripte vizibile
• Produc acelaşi tablou clinic ca şi forma preceden-
tă la care se adaugă şi elementul infecţios .
(amigdalite acute cu repetiţie).
Amigdalita cronică scleroatrofică
• În urma invadării cu ţesut scleros a amigdalelor
• Reprezintă forma cea mai periculoasă de amigda-
lită cronică, cu diseminări toxiinfecţioase la dis-
tanţă (reumatism, glomerulonefrită).
• Dicton ,,cu cât amigdala este mai vinovată cu atât
se ascunde mai mult”.
Amigdalita cronică cazeoasă
(criptică)
• Întâlnită la copii>7 ani şi la adult
• Se caracterizează prin prezenţa dopurilor cazeoase, fetide
în cripte.
• În anumite situaţii (deshidratarea şi infiltraţia calcară a
concreţiunilor cazeoase) cazeumul intracriptic se poate
transforma în calculi amigdalieni (amigdaloliţi).
• În toate formele pilierii anteriori sunt congestionaţi iar
prin compresia amigdalelor dopurile cazeoase sunt bine
evidenţiate si din cripte se elimină un lichid purulent cu
aspect lăptos.
• Adenopatia regională subangulomandibulară prezentă
Amigdala palatină poate să fie etichetată drept
focar de
infecţie pe baza
-criteriilor clinice (amigdală sclero-atrofică,
cazeumul şi
secreţia purulentă în cripte, apăsarea dureroasă
unila-
terală pe pilierul anterior, roşeaţa pilierului ant., ggl.
amigdalian satelit subangu-lomandibular
-examenele de laborator - VSH crescut, hiperleucocito-
ză, ex. bacteriologic al produselor patologice de pe su-
prafaţa amigdalelor /profunzimea criptelor, ASLO >
focarul infecţios- amigdalian=60-70%
-dentar 20-30%
-sinuzal 2-6%.
Complicatii
Complicaţiile la distanţă ale focarului amigdalian se
produc prin mecanisme diverse:
• Prin bacteriemie sau septicemie, germenele res-
ponsabil ajunge în curentul sangvin şi se fixează la
distanţă în ţesuturi determinând metastaze infec-
ţioase (septico-pioemie).
• În alte cazuri germenele rămâne în focar şi numai
toxina lui este vehiculată la distanţă(difterie)
• Infecţia focală explică tulburările renale, endocar-
dice şi articulare prin două mecanisme : alergic şi
neuroendocrin.
Mecanismul alergic
• Exotoxinele microbiene sau germenele
specific (streptococul) produc în organism
anticorpi.

• La o nouă descărcare din focar apare un conflict


între microbi / toxinele lor şi anticorpii specifici
formaţi anterior, care provoacă reacţii
fluxionare în articulaţii, parenchimul
renal şi în endocard.
Mecanismul neuroendocrin
• Focarul amigdalian declanşează excitaţii
ale filete-
lor nervoase din jur, care determină un
dezechili-
Bru al hormonilor hipofizari şi
suprarenalieni cu
răspunsuri reflexe patologice
-vasoconstricţie :
-renală,
-articulaţii
-endocard.
Tratament
Tratamentul amigdalitei cronice şi a focarului de
infecţie amigdalian.
• eminamente chirurgical - amigdalectomie, sub
protecţie de antibiotice.

• La copii se practică adenoidotomie care retroce-


dează hipertrofia amigdalei palatine.
Amigdalita cronică linguală
-mai frecventă la femei,
Se manifestă prin:
senzaţia de corp străin, deglutiţie în gol, aerofagie,
tuse iritativă, sialoree, greţuri.
• Se întâlneşte la bolnavii amigdalectomizaţi, sub
forma unei hipertrofii linguale ca o reacţie compen-
satoare, invadând câteodată lojile amigdaliene.
• Se tratează prin diatermocoagulare.
2.Adenoidita cronică
Vegetaţiile adenoide sau adenoidita cronică repre-
reprezintă inflamaţia cronică însoţită de
hiperpla-
zia amigdalei faringiene a lui Luschka.
În mod normal, la copii, amigdala epifaringiană
prezintă dimensiuni moderate şi regresează spon-
tan spre pubertate.
În perioada primei copilării (3-6 ani) se produc frec-
vente infecţii ale ţesutului limfoid de la nivelul fa-
ringelui.
Limfatismul şi infecţiile repetate sunt factorii
care
predomină în formarea vegetaţiilor adenoide.

• Limfatismul este o diateză adesea familială, care


se manifestă printr-o reacţie limfoidă exagerată
atât la nivelul inelului limfatic Waldeyer, cât şi la
diverse grupe ganglionare sau ţesuturi şi organe ca
ficatul şi splina.
• Corizele banale, infecţiile repetate ale rinofaringe-
lui în boli infectocontagioase, condiţiile de alimen-
taţie şi igienă, climatul umed şi rece fac parte tot
din
factori favorizanţi ai infecţiei rinofaringiene.
La şcolari vegetaţiile adenoide sunt asociate cu
amigdalita cronicăhipertrofică în proporţie de 14-
50%. La pubertate amigdala faringiană se atrofiază
încât la adult mucoasa rinofaringelui este netedă,
fără ţesut limfatic.
Ţesutul limfatic hiperplaziat din adenoidita cr. poa-
te fi dispus sub forma unui strat subţire ce ocupă
toată bolta rinofaringelui / sub formă globuloasă
cu aspect pseudotumoral bine delimitat median.
După volum, vegetaţiile adenoide pot fi :
• mari (astupă complet coanele),
• mijlocii (obstruează parţial orificiile coanale)
• mici (situate numai pe bolta rinofaringelui).
Clinic-manifestari
- Obstrucţie nazală şi infecţii repetate.
- Copilul ţine gura deschisă, respiră zgomotos, sforăie
în somn, se alimentează greu, sugarul nu poate suge.
-Vocea este nazonată – rinolalie închisă.
- Infecţii rinofaringiene şi de vecinătate (corize, rinite
mucopurulente, sinuzite, otite catarale supurate, amig-
dalite, laringite, traheobronşite).
-pusee febrile nejustificate sau sindroame febrile pre-lungite,
-anorexie, enurezis nocturn, tulburări dispeptice,
apatie
cu tulburări de atenţie şi concentrare cu randament
scăzut la învăţătură (aprosexie sau inapetenţă intelec-
tuală).
Ex.obiectiv
aspect patognomonic al feţei (faciesul adenoidian)
• obrajii palizi şi turtiţi transversal,
• buza superioară ridicată descoperind dinţii de sus
care sunt încălecaţi, vicios implantaţi,
• buza inferioară atârnă inertă,
• privirea pierdută, lipsită de expresivitate.
• Bucofaringoscopia
-bolta palatină ogivală,
-implantarea vicioasă a dinţilor, hipertrofia moale a
amigdalelor palatine, secreţii mucopurulente pe
peretele posterior faringian ce coboară din cavum.
• Rinoscopia anterioară
evidenţiază septul nazal deviat, fose nazale
strâmta-
te şi pline de secreţii mucopurulente.
• Rinoscopia posterioară
arată forma, dimensiunile şi aspectul vegetaţiilor.
• Otoscopia
vizualizează timpane rozate , retractate datorită
tulburărilor de permeabilitate ale trompei.
• Copilul adenoidian prezintă modofocări scheletale
la nivelul toracelui -
torace cu stern proeminent şi turtit lateral – pectus
galinatus , deformări costale , ale coloanei vertebra-
le - cifoze , scolioze;
• Abdomenul este mărit de volum existînd o dispro-
porţie între torace şi membrele superioare care sunt
nefiresc de lungi (aspect de păianjen).
Complicaţii
• infecţioase -adenoidite ac., amigdalite ac.,rinosinuzite
mucopurulente , laringite , traheobronşite ,bronhopne-
umonii , abces retrofaringian.
• oculare - blefarite , conjunctivite , ulcera-ţii corneene
• ganglionare - adenite ac. cervicale care determină con-
tractura musculaturii vecine –torticolis rinofaringian
• digestive (prin piofagie) - gastrite , gastro-
enterite , apendicite
• reflexe -enurezis nocturn, astm infantil , laringite stri-
duloase
• la distanţă - reumatism poliarticular ,G.N.
• endocrine - întîrziere în creştere
Prognosticul vegetaţiilor adenoide este strict depen-
dent de precocitatea intervenţiei chirurgicale.

Tratamentul adecvat este cel chirurgical şi constă în


îndepărtarea vegetaţiilor si care se poate efectua la
orice vîrstă.
INFLAMAŢIILE CR. SPECIFICE
• FARINGOMICOZA
• CANDIDOZA FARINGIANĂ
• TUBERCULOZA FARINGIANĂ
• SIFILISUL FARINGELUI
• SCLEROMUL FARINGELUI
• LIMFOGRANULOMATOZA MALIGNĂ
FARINGIANĂ (HODGKIN)
• LEPRA FARINGELUI
Angine ulceroase

• Herpetica

• Zona zoster

• Aftoasa
Herpesul bucal
Angina herpetică -etiologie virală şi
evoluţie ciclică.
Debut -febră>, stare generală alterată,
disfagie intensă.
-Bucofaringoscopie = pe mucoasa
faringiană
vezicule în buchet sau dispersate, rotunde, pline
cu serozitate
Veziculele -izolate şi dispersate în herpangină
-grupate în herpes.
După spargere rămâne o ulceraţie regulată
cu fundul gălbui, aspect lenticular,
-Simptomele nu se însoţesc de adenopatie
cervicală.
-Se vindecă spontan în 6-7 zile.

-TRATAMENT simptomatic:
gargarisme, antialgice,
antipiretice.
Angina din zona zoster
• localizează pe nervul maxilar superior.
• este unilaterală corespunzând trunchiului
nervos
afectat pe traiectul căruia apar pe mucoasă
vezicule
mici, polimorfe situate pe un fond eritematos care
conţine un lichid clar.
• debutează cu uşoară stare febrilă, adinamie şi
hiperestezie în teritoriul nervului afectat, simptome
care se accentuează în zilele următoare.
• Erupţia veziculară dispare în aproximativ două
săptămâni, nevralgia persistă timp mai
îndelungat.
Angina aftoasă
• este tot o angină virală,
• Infecţia este transmisă pe cale alimentară,
lapte sau produse din lapte.
• bucofaringoscopie
vezicule alb-cenuşii pe faţa internă a
obrajilor, limbă, văl palatin, amigdale, laringe.

• TRATAMENT-strict local
-soluţie bicarbonat de sodiu,
-badijonarea ulceraţiilor cu soluţie nitrat de argint 5%
sau 10%