COMPLICAȚIILE ANGINELOR

Asistent univ.dr. Sonia Patricia Vonica

anginelor acute recidivate
sau recurente și al
reacutizărilor amigdalitelor
cronice

pot fi:
 imediate sau
supurative
secundare sau
nesupurative
 A. Complicațiile supurative

a. Complicații locale:
 Flegmonul periamigdalian

 
b. Complicații loco-regionale:
 Flegmoanele spațiilor parafaringiene

 anterior sau prestilian

 posterior sau retrostilian
 Flegmonul spațiului retrofaringian

 Adenoflegmonul laterocervical

 Celulita cervicală sau fasciita necrozantă

 Angina Ludwig

c. Complicații sistemice :
 Septicemia
 B. Complicațiile nesupurative

 reumatismul articular acut( cardita

reumatismală)
 glomerulonefrita acută
 Flegmonul periamigdalian
Definiție
- colecție purulentă care se formează unilateral în
spațiul periamigdalian * în dreptul polului
superior al amigdalei palatine

*Spațiul periamigdalian este delimitat între capsula

amigdalei, peretele lateral al faringelui, bureletul tubar
și sinusul piriform.
Etiologie - infecție plurimicrobiană
• germeni aerobi – cel mai frecvent, streptococul

și stafilococul
• anaerobi – Bacteroides și peptostreptococi

- Se întâlnește mai ales la copiii mari, adolescenți

și tineri
 Manifestări clinice

 disfagia intensă cu odinofagie unilaterală

 febră
 trismus
 otalgie reflexă
 sialoree
 halenă fetidă
 timbrul vocal modificat
 cefalee, astenie, uneori alterarea stării generale
 Examenul clinic

 adenopatie subangulomandibulară ipsilaterală

dureroasă sau o împăstare a regiunii
 congestie și tumefacție unilaterală a vălului
palatin și pilierului anterior, care împinge
inferior și medial amigdala palatină. Aceasta
este congestivă și cu exudat pe suprafață.
 lueta este edemațiată și împinsă spre partea
opusă
Examenul local
 Forme clinice.

 Forma antero-superioară – cea descrisă

anterior, este cea mai frecventă.
 Forma posterioară – mai rară; colecția se
formează retroamigdalian, între amigdală și
pilierul posterior. Simptomatologia este
similară formei antero-superioare, dar
trismusul este discret sau absent. La examenul
bucofaringoscopic pilierul posterior este
tumefiat, edemațiat, iar amigdala împinsă
anterior.
 Forme clinice.

 Abcesul intraamigdalian este o formă rară. Se formează prin

retenția exudatului purulent într-o criptă amigdaliană la un
pacient cu amigdalită cronică reacutizată. Simptomatologia
este moderată comparativ cu forma antero-superioară.
Trismusul este absent. Amigdala palatină este mult mărită
de volum congestionată, în timp ce vălul palatin și pilierii
anterior și posterior sunt de aspect normal..
 Forma bilaterală este foarte rară . Disfagia și odinofagia sunt
intense. Amigdalele și colecțiile supramigdaliene se pot uni
pe linia mediană și împreună cu lueta edemațiată reduc
semnificativ istmul faringian. Cînd edemul prinde și
laringele, se produce dispnee care poate necesita
traheotomie.
 Diagnosticul flegmonului periamigdalian
 Clinic
 Paraclinic:
 leucocitoză cu neutrofilie în formula leucocitară
 VSH crescută
 Puncția-aspirație extrage puroi din care se poate
efectua un examen bacteriologic în vederea
identificării germenilor implicați. Puncția pozitivă
confirmă diagnosticul permițând diferențierea de
o celulită periamigdaliană(periamigdalită)
Puncția-aspirație
 Tratament
 Flegmonul periamigdalian reprezintă o urgență

https://youtu.be/3LO-Z9lEfTM
https://youtu.be/afq5PRqxjrY
 Tratamentul chirurgical

 incizia și drenajul flegmonului în urgență, pe cale

intraorală, sub o bună anestezie locală precedată de
sedare.
 În forma antero-superioară incizia se realizează cu
pensa Loubet Barbon
 În forma posterioară se efectuează cu bisturiul
La copii se face sub anestezie generală.
 amigdalectomia se va efectua după 4 – 6 până la 12
săptămâni. Foarte rar, când din diverse cauze
flegmonul nu poate fi drenat eficient, se recurge la
amigdalectomia „la cald”, în cursul episodului acut.
Pensa Loubet Barbon
Pensa Lubet Barbon
 Tratamentul medicamentos

 antibiotice 10 zile:
- Penicilină i.v. în doze mari +/- metronidazol
- antibiotice cu spectru larg(conform antibiogramei):
amoxicilină+acid clavulanic, cefalosporine sau
clindamicină
 hidratare parenterală
 analgezice și antipiretice

*În cazul celulitei periamigdaliene tratamentul se va face cu

Penicilină în doze mari i.v. (10 -12 milUI) sau antibiotice
cu spectru larg – cefalosporine generația I, II,
amoxicilină+acid clavulanic, clindamicină
 Flegmoanele spațiilor parafaringiene
 Definiție
= colecții purulente formate în spațiile
parafaringiene, între mușchiul constrictor
superior al faringelui și aponevroza cervicală
profundă
 Etiopatogenie
Sunt complicații ale anginelor acute, respectiv
ale unui flegmon periamigdalian, dar pot fi și
consecința unor supurații dentare
 Manifestări clinice

• tumefacție laterocervicală superioară(până în

dreptul hioidului)fermă, sensibilă spontan și la
palpare
• alterarea stării generale

• accentuarea simptomatologiei unei angine

(disfagie, odinofagie, febră)

 Forme anatomo-clinice

 Flegmonul spațiului prestilian

- trismus
- împăstare subangulomandibulară
- împingerea internă a peretelui lateral al
faringelui
- amigdala palatină este împinsă antero-intern
 Forme anatomo-clinice

 Flegmonul spațiului retrostilian

- tumefacția laterocervicală poate fi mai importantă
- peretele faringian este împins medial îndărătul
pilierului posterior
- pot fi prezente deficite neurologice ale nervilor IX, X și
XII care traversează acest spațiu
-procesul infecțios poate fuza de-a lungul tecii carotidei
externe în mediastin, conducând la medistinită. Este
posibilă ruptura arterei carotide externe
- Extensia la vena jugulară internă determină
tromboflebită și sepsis
 Diagnostic
 Clinic
 Paraclinic:
- hemoleucograma – leucocitoză
- hemocultura
- CT - pune în evidență localizarea colecției,
extensia la spațiile cervicale profunde și
mediastin, un adenoflegmon asociat sau
diferențiază o colecție parafaringiană de o
adenopatie.
 Tratamentul medicamentos
 antibiotice cu spectru larg, active inclusiv pe
anaerobi(cefalosporine, metronidazol,
clindamicină), administrate parenteral
 hidratare parenterală
 analgezice și antipiretice.
 Tratamentul chirurgical
 incizia și drenajul colecției pe cale externă (la
nivelul lojei submandibulare)
 îndepărtarea focarului infecțios amigdalian sau
dentar (la 4 – 6 săptămâni)

https://youtu.be/Ro-bOztxrdM
 Flegmonul spațiului retrofaringian

Definiție
= colecție purulentă localizată în spațiul
retrofaringian
 Etiopatogenie.
• la copii - complicație a unei angine acute sau a
unei alte infecții a căilor aeriene superioare
(adenoidită, sinuzită) care determină inițial o
limfadenită a ganglionilor lui Gilette urmată de o
celulită a acestui spațiu
• la adulți - prin inoculare microbiană directă ca
urmare a unor traumatisme faringiene
accidentale, corpi străini sau traumatisme
iatrogene(manevre instrumentale - endoscopie,
laringoscopie directă, intubație, manevre
anestezice stomatologice)
 Manifestări clinice
• disfagie, odinofagie
• febră
• dispnee, stridor(prezent mai ales la copil)
• adenopatii laterocervicale,
• torticolis sau rigiditate a cefei
• La examenul bucofaringoscopic se constata o
tumefacție paramediană a peretelui posterior al
orofaringelui(întrucât fascia bucofaringiană
este aderentă pe linia mediană la cea
prevertebrală)
 Diagnostic
 Clinic
 Paraclinic
 Radiografia cranio-cervicală simplă în incidență de
profil obiectivează o lărgire a țesuturilor moi
prevertebrale și eventual prezența de aer la acest nivel
 CT cu substanță de contrast pune în evidență colecția
permițând diferențierea acesteia de o celulită,
extensia inferioară spre mediastin sau laterală spre
spațiul parafaringian, respectiv contribuie la
diferențierea de un abces rece(morb Pott) prin
evidențierea eroziunilor corpilor vertebrali
 Complicații
• insuficiență respiratorie
• mediastinită
• tromboflebita venei jugulare interne și
septicemie
• ruptura arterei carotide externe
• ruptura colecției cu aspirație în căile aeriene și
pneumonie sau asfixie
 Tratamentul chirurgical
 - incizia și drenajul colecției
• pe cale transorală, sub anestezie generală cu
intubație orotraheală și pacientul în poziție
Trendelenburg pentru a evita aspirația în căile
aeriene
• pe cale externă - în cazul extensiei laterale, la
spațiul parafaringian, sau inferioare sub nivelul
osului hioid(identificată pe CT)
 Tratamentul medicamentos
 antibiotice cu spectru larg(cefalosporine,
metronidazol, clindamicină, etc.) și se va
continua conform antibiogramei realizată din
secreția recoltată prin incizia colecției
 Angina Ludwig
(flegmonul planșeului bucal sau infecția spațiului submandibular)

Definiție
= inflamația țesuturilor moi de la nivelul
planșeului bucal și spațiilor submandibulare.
 Etiologie
• infecție polimicrobiană cu anaerobi în special,
dar și cu germeni aerobi atât gram pozitivi, cât
și gram negativi
• Poate fi de origine dentară(igienă dentară
precară, extracții dentare), amigdaliană(angine
acute, flegmon periamigdalian, amigdalită
linguală) sau traumatică(fracturi de mandibulă,
plăgi ale planșeului bucal)
• Este mai frecventă la organismele tarate,
imunodeprimate(diabet zaharat).
 Manifestări clinice
 La debut:
- dureri dentare ale dinților implicați(deobicei
molarii inferiori)
- disfagie dureroasă în cazul unei angine
- tumefacția dureroasă a planșeului bucal și
regiunii submentoniere
Angina Ludwig
 În evoluție:
- tumefacția se extinde la întreaga regiune
suprahioidiană și devine indurată și eritematoasă.
- febra, frisoane
- disfagie intensă
- sialoree
- tumefacția limbii care are mobilitate redusă ,
- tulburări ale vorbirii articulate,
- trismusul
- rapid, se poate instala insuficiența respiratorie severă
care să necesite traheotomie.
 Complicații
• insuficiență respiratorie severă
• pneumonie de aspirație
• mediastinită
• septicemie cu potențial letal.
 Tratament medicamentos
 antibiotice cu spectru larg în doze mari, pe cale
i.v.:
- Penicilină G în asociere cu Metronidazol
- ampicilină+sulbactam
- clindamicină - la pacienții alergici la penicilină

https://youtu.be/A7kt8wLsLaE
 Tratament chirurgical
 traheotomie - la apariția dispneeii, chiar ușoară
întrucât insuficiența respiratorie se poate agrava
rapid, iar intubația orotraheală este dificil de
efectuat, fiind necesară fie intubația nazotraheală
sub control fibroscopic, fie traheotomie cu
anestezie locală
 Drenajul - se va face printr-o incizie largă care să
cuprindă ambele spații submandibulare,
evacuându-se de multe ori o secreție cenușie,
fetidă, mai curând decât una purulentă, angina
Ludwig fiind o celulită.
 Septicemia(sepsisul)

Definiție
= diseminare generalizată a unui proces infecțios .
Etiopatogenie: poate apare în evoluția unei angine
bacteriane însoțită de complicații locale și/sau
loco-regionale. Acestea se pot extinde la vena
jugulară internă determinând o tromboflebită
septică , iar prin trombușii septici infecția poate
disemina la nivelul altor țesuturi și organe.
 Manifestări clinice
• febră de tip septic sau hipotermie, frisoane
• alterarea marcată a stării generale, astenie,
somnolență sau obnubilare pînă la confuzie și
delir
• polipnee
• tahicardie
• anurie
• convulsii
• erupție cutanată
 Aspecte paraclinice
• hemocultura poate identifica germenul
• leucocitoză sau leucopenie, trombocitopenie,
acidoză
• afectarea funcției renale cu valori crescute ale
ureeii și creatininei,
• alterarea funcției hepatice – valori crescute ale
transaminazelor și bilirubinei,
• valori crescute ale PDF(produșii de degradare
ai fibrinogenului).
 Tratament
 Septicemia este o complicație deosebit de
gravă, care necesită tratament complex într-o
secție de terapie intensivă.
 antibiotice cu spectru larg în doze mari
administrate intravenos,
 identificarea și îndepărtarea cauzei(drenajul
supurațiilor)
 hidratare parenterală,
 administrare de oxigen,
 susținerea funcțiilor vitale: TA, renală – dializă
în caz de anurie, respiratorie – ventilație
mecanică în caz de insuficiență respiratorie
 Cu tot tratamentul corect efectuat, sepsisul
evoluează adesea spre instalarea insuficienței
multiple de organ(renală, hepatică,
respiratorie, cardiacă), respectiv a șocului
toxico-septic și a coagulării intravasculare
diseminate cu prognostic deosebit de grav și
sfârșit letal în peste 60 – 70 % din cazuri.(36)
 Complicațiile nesupurative ale anginelor
acute
 se întâlnesc doar în cazul anginelor acute
streptococice
 sunt mai rare în prezent atât datorită profilaxiei
cu antibiotice (Moldamin), cât și reducerii
frecvenței tulpinilor nefritogene sau cu
potențial reumatoid ale streptococului beta
hemolitic.
 RAA
 apare la 2 – 4 săptămâni de la infecția acută cu
streptococ, însă după acest interval de timp
cultura din exudatul faringian nu mai este
pozitivă
 se întâlnește deobicei la pacienți cu angine
acute recidivante
 Netratat, evoluează spre cardita reumatismală,
în funcție de structurile afectate instalându-se
endocardita, miocardita și pericardita.
 Glomerulonefrita acută poststreptococică

 apare la circa 1 – 2 săptămâni după o infecție

acută streptococică faringiană sau cutanată
 tratamentul antibiotic al infecției pare să nu
influențeze frecvența apariției
glomerulonefritei

Tratamentul RAA și glomerulonefritei:

 tratamentul specific fiecăreia

 amigdalectomie