CHISTURI

PULMONARE
CHISTURI BRONHOGENETICE

• Se localizeaza in afara parenchimului pulmonar

• Embriologic – anomalii a mugurelui respirator
• Pot fi legate printr-un pedicul de arborele bronsic

Topografie – diverse localizari:

• Paratraheal
• Carinal
• Hilar
• paraesofagian
CHISTURILE AERIENE ALE PLAMANULUI

• Malformatii pulmonare frecvente la copil dar si la adult

• Unice/multiple
• Frecvent -> chistul aerian unic inconjurat de parenchim normal
• Boala polichistica intereseaza de obicei un lob sau un plaman intreg
Se pot complica prin suprainfectii.
PLAMANUL POLICHISTIC

• Multiple formatiuni transparente cu pereti subtiri sau mai grosi, rotunde, ovale care se
suprapun si dau aspect areolar (de figure)
CHISTUL HIDATIC

parazitoza, agentul etiologic fiind Echinococcus Granulosus, aparand frecvent in zonele cu

traditie in cresterea animalelor (tarile mediteraneene, Australia, Noua Zeelanda etc.).

2 forme: adulta (intestinul canidelor si felinelor)

Larvara – chistul hidatic (ficat, plaman, splina, creier) pentru gazdele intermediare
• In cazul unui chist hidatic necomplicat, clinic, la om, infestarea pulmonara este asimptomatica in
majoritatea cazurilor. Simptomatologia depinde de
• volumul chistului prin modificarile de tip mecanic : compresiunea parenchimului pulmonar,
arborelui traheobronsic, vaselor pulmonare
• de reactivitatea organismului, fie prin constituirea zonei adiacente chistului – perichistul (acesta
poate conduce la erodarea parenchimului vecin, cu aparitia de fistule bronsice, hempotizii,
tromboze)
• manifestari generale, de tip alergic, reactii de hipersensibilizare de tip imediat (anafilaxia hidatica),
sau de tip intarziat (alergia hidatica).
PARACLINIC

• eozinofilie (cresterea numarului de eozinofile din sange) fie spontana, fie provocata prin
testul eozinofiliei provocate dupa injectarea intradermica de antigen hidatic –
intradermoreactia Cassoni,
• modificarea imunitatii celulare (reactia de hemaglutinare indirecta, testul ELISA) ori
umorale (reactia de fixare a complementului Weinberg-Parvu).
• Prezenta de material hidatic in sputa ajuta la stabilirea diagnosticului.
IMAGISTICA

• Radiologic, se remarca prezenta unei opacitati rotund-ovalare (in cazul chistului hidatic
necomplicat), sau a unei cavitati total / partial evacuate, uneori cu membrana incarcerata,
ori a hidropneumotoraxului (in cazul chistului hidatic complicat).
• CT thoracic, ecografie abdominala – diagnostic diferential
 TRATAMENT

Medical + Chirurgical

Cura chirurgicala urmareste

eliminarea parazitului si tratamentul
cavitatii restante, fie prin procedee
care pastreaza integru parenchimul
pulmonar fie prin rezectii pulmonare
reglate.
PLEUREZII
• Pleureziile reprezinta inflamarea pleurala (pleura - membrana ce acopera plamanii).
Numita si pleurita, pleurezia provoaca dureri toracice ascutite (durere pleuritica) care se
agraveaza in timpul respiratiei.
• O varietate de conditii de baza pot provoca pleurezie. Tratamentul presupune controlul
durerii si tratarea afectiunii de baza.De-a lungul anilor, antibioticele au avut un mare
succes in tratarea si prevenirea infectiilor bacteriene.
CAUZE

• Cauza cea mai frecventa de pleurezie sunt reprezentate de infectiile virale

• Infectiile pulmonare, precum pneumonia si tuberculoza; 
• Alte afectiuni, precum lupusul, artrita reumatoida, cancerul, bolile hepatice si embolismul
pulmonar;
• Traumatisme la nivelul cutiei toracice;
• Reactii adverse la anumite medicamente;
• Cancerul pulmonar in apropierea suprafetei pleurale;
• Fractura de coasta.
SIMPTOME

• Durere toracica: accentuata de miscarile respiratorii, stranut, tuse, ameliorata in cursul

perioadelor de apnee sau de aplicarea unei presiunii la nivelul peretelui toracic;
• Febra, frison;
• Simptome nespecifice: cefalee, artralgii, respiratie superficiala, mialgii
• Dispnee, tahipnee;
• Tuse neproductiva;
Examen obicetiv: diminuarea excursiilor toracice, matitate, suflu pleural sau frecatura pleurala si
reducerea murmurului vezicular.
DIAGNOSTIC

• Analize de sange – infectii, precum si boli autoimune.

• Radiografii toracice
• Tomografie computerizata (CT)
• Ecografie – depisteaza efuziunea pleurala.
• Electrocardiograma (EKG) – afectiuni CV concomitente
• Toracocenteza – aceasta procedura implica recoltarea de lichid pleural in vederea analizarii acestuia in
laborator.
• Toracoscopia/ pleuroscopia – aceasta procedura permite vizualizarea cavitatii toracice, dar si a pleurei, prin
introducerea unui dispozitiv cu o camera video. Aceasta procedura permite si recoltarea de tesut – biopsia.
TRATAMENT

Tratamentul pentru pleurezie este ales in functie de cauza care a declansat aceasta problema.
• Antibiotice – infectiilor bacteriene
• Drenaj pleural
• Antitusive, sedative, analgezice si antiinflamatorii
 DRENAJUL TORACIC

• Drenajul pleural consta in insertia unui cateter in

cavitatea pleurala, intre plaman si coaste, in
scopul evacuarii aerului (in pneumotorax),
sangelui (in traumatisme toracice) sau lichidului
secretat de pleura (invelisul coastelor si a
plamanului) in diferite afectiuni pleuro-
pulmonare.
1. Poziţia bolnavului :
• ► decubit lateral pe partea sănatoasă sub care se introduce un sul, cu membrul superior de partea bolnavă în
abducţie.
• ► poziţia în şezut
• ► decubit dorsal

2. Pregătirea câmpului operator

• ► badijonare cu alcool iodat şi amplasarea câmpurilor sterile.
3. Anestezie :
• ► locală, cu xilină 1 %, 20 ml, cu infiltrarea tuturor planurilor, insistînd asupra pielii şi pleurei parietale.
TEHNICA

• ► incizia tegumentului pe 1 - 1,5 cm, pe marginea superioară a coastei subjacente spaţiului intercostal
ales.
• ► disecţia planurilor musculoaponevrotice subjacente cu o pensa Pean până când se penetrează
spaţiul intercostal.
• ► se introduce tubul de dren, montat pe o pensă Pean, în cavitatea pleurală; se retrage apoi pensa şi se
împinge tubul de dren în cavitatea pleurală pe o lungime de 8 - 10 cm.
• ► se pune un fir de nylon de fixare a tubului de dren şi un alt fir, de aşteptare, care se va strânge după
scoaterea tubului de dren din cavitatea pleurală.
• ► racordarea tubului de dren la un sistem de aspiraţie pasivă (tip Beclere) sau activă.