HEMORAGIA NAZALĂ (EPISTAXIS)

 Prin termenul de "epistaxis" se defineşte scurgerea de sânge prin nas

(rinoragia), picatură cu picatură. Epistaxisul este întâlnit adeseori în practica
medicală, fie sub forma uşoară (cantitate mică, oprit spontan), fie sub o formă
gravă, care pune viaţa bolnavului în pericol.
ETIOPATOGENIE

Cauzele care pot provoca apariţia unei sângerări nazale pot fi: locale, generale,
traumatice
Cauzele locale - sunt numeroase:
Cea mai obişnuită cauză constă dintr-o eroziune a capilarelor zonei Kisselbah
Inflamaţiile acute şi cronice ale mucoasei nazale
Tumorile cavităţilor nazale sau ale sinusurilor
paranazale
Cauzele generale:
Hipertensiunea arterială reprezintă cea mai frecventă cauză de sângerare
Arteroscleroza
Bolile sângelui : hemofilia, leucemia, agranulocitoza, anemiile grave
Bolile carenţiale - avitaminozele, scorbutul
Tratament cu anticoagulante (heparină, trombostop)
TRATAMENTUL

În epistaxisurile uşoare) se va proceda prin compresiunea digitală a aripii nazale pe

sept sau aplicarea în fosa nazală sângerândă a unui tampon de vată îmbibată în apă
oxigenată.
Pentru prevenirea recidivelor se face cauterizarea chimică a petei vasculare
sângerânde cu perlă de nitrat de argint sau electric (electrocoagulare), după
prealabila anestezie locală
 În epistaxisurile mijlocii se încearcă aplicarea locală de tampoane biologice (bucăţi
de fibrină, peliculă de trombină, fragmente de gelaspon, gelfoam) sau meşe
rezorbabile (surgicel, merocel) care în contact cu sângele formează o masă
gelatinoasa ce asigură hemostaza
Dacă nu se stăpâneşte sângerarea, se practică tamponamentul anterior, sub protecţie
de antibiotice, hemostatice pe cale generală, timp de 48ore
După efectuarea tamponamentului anterior, controlul hemostazei se face prin
bucofaringoscopie. Dacă tamponamentul anterior este insuficient, atunci când
sângerarea îşi are sediul posterior, se recurge la tamponamentul posterior completat
cu tamponamentul anterior, care se menţine 72 ore, sub protecţie de antibiotice
Flegmonul periamigdalian

Este o colecţie purulentă care se dezvoltă între capsula amigdaliană şi peretele lateral
al faringelui.
El trebuie diferenţiat de abcesul laterofaringian care se dezvoltă în afara peretelui
faringian.
Bolnavul prezintă o durere accentuată unilaterală, exacerbată de deglutiţie.
Disfagia este progresivă, apare trismusul şi sialoreea şi imposibilitatea de a înghiţi
saliva.
Local se observă asimetria orofaringelui cu tumefierea şi bombarea velo-amigdaliană
de o parte, la nivelul polului superior.
În funcţie de localizarea colecţiei purulente se pot întâlni următoarele aspecte clinice
particulare :
-flegmonul anterosuperior - tumefacţia şi bombarea are sediu maxim la polul
superior al amigdalei. Este prezent de regulă trismusul.
-flegmonul posterosuperior - colecţia este situată în porţiunea superioară a
stâlpului posterior, împingând amigdala înainte. Nu se însoţeşte de trismus.
După 5-6 zile colecţia purulentă ajunge la maturitate şi pe locul unde va abceda se
observă un punct galben
Tratament

Tratamentul constă din penicilină 3-4 milioane/zi, antialgice, antitermice, şi incizia şi

drenajul colecţiei. Amigdalectomia se practică la 3 săptămâni de la ultimul puseu
infecţios acut
ANGIOFIBROMUL NAZOFARINGIAN
JUVENIL
Numit si tumora sângerândă a pubertăţii masculine
Tumoare vasculară benignă (din punct de vedere histologic)
Clinic, are un comportament malign prin caracterul invaziv
Se răspîndeste în spatiul submucos
Este vascularizată de către artera maxilară
Sunt afectati preponderent exclusiv pacientii de sex masculin
Cu virsta aproximativ - 15 ani
Extindere intracraniana 10-20%
Rata de recidivă – 50%
Originea

 Se consideră peretele postero-lateral al cavitatii nazale, in regiunea orificiului

sfenopalatin
 Vascularizarea isi are originea in artera maxilară provenită de la artera cartidă
externă
Semne principale

Baiat in perioada pubertătii

Epistaxis recurent
Obstructie nazala
Semne adjuvante

Hipoacuzie de tip conductiv

Rinolalia
Hiposmia/ anosmia
Obraz umflat
Dacriocistita
Deformarea palatului dur/moale
Aspectul tumorii

O masa netedă, lobulată în nazofaringe sau pe peretele lateral al cavitătii nazale

Pală, purpurie, sur-rosietică
Comprimabilă
Tratament

Tratamentul chirurgical (standardul de aur)

Radioterapie (pentru tumorile inoperabile)
Chimioterapie ( pentru tumori recidivante dupa trat chirurgical sau radioterapie)
Terapia cu hormoni (estrogeni si antiandrogeni pentru micsorarea tumorii in volum si
a vascularizarii)
Tratamentul chirurgical

Endoscopie transnazală
Abord Transpalatin
Translocatie facială
Maxilectomie medială
Abord prin fosa infratemporală cu sau fără craniotomie
ADENOIDITA

Definitie: inflamatia amigdalei lui Luschka

Clasificare:
-adenoidita acuta

-adenoidita cronica
Adenoidita acuta

Clinic:
-obstructie nazala
-rinoree mucopurulenta
-febra
-sforait
-stare generala alterata
-insotita de otita medie acuta
Investigatii:
- radiografia sinusurilor
(dg. diferential cu sinuzita)
Tratament:
-antibioterapie
-antitermice
-vasoconstrictoare nazale
Adenoidita cronica

Copilul ţine gura deschisă, respiră zgomotos, sforăie în somn, se

alimentează greu, sugarul nu poate suge.
Vocea este nazonată - rinolalie închisă. Afirmativ prezintă infecţii
rinofaringiene şi de vecinătate ( corize, rinite mucopurulente, sinuzite, otite
catarale supurate, amigdalite, laringite, traheobronşite).
Copiii fac pusee febrile nejustificate sau sindroame febrile prelungite,
prezintă anorexie, enurezis nocturn, tulburări dispeptice, apatie cu tulburări de
atenţie şi concentrare cu randament scăzut la învăţătură
 La examenul obiectiv se observă aspectul patognomonic al feţei (faciesul
adenoidian) cu obrajii palizi şi turtiţi transversal, buza superioară ridicată descoperind
dinţii de sus care sunt încălecaţi, vicios implantaţi, buza inferioară atârnă inertă,
privirea pierdută, lipsită de expresivitate.
Otoscopia vizualizează timpane rozate , retractate datorită tulburărilor de
permeabilitate ale trompei.
Complicaţiile generate de vegetaţiile adenoide sunt :
- complicaţii infecţioase - adenoidite acute , amigdalite acute , rinosinuzite
mucopurulente , laringite , traheobronşite , bronhopneumonii , abces retrofaringian.
- complicaţii oculare - blefarite , conjunctivite , ulceraţii corneene
- complicaţii ganglionare - adenite acute cervicale care determină contractura
musculaturii vecine - torticolis rinofaringian
- complicaţii digestive prin piofagie - gastrite , gastroenterite , apendicite
- complicaţii reflexe - enurezis nocturn , astm infantil , laringite striduloase
-complicaţii la distanţă - reumatism poliarticular , glomerulonefrita
Tratament

 Tratamentul adecvat este cel chirurgical şi constă în îndepărtarea vegetaţiilor care

se poate efectua la orice vîrstă.