Anomalii Congenitale Ale Gurii Si Faringelui

ANOMALII CONGENITALE ALE GURII SI
FARINGELUI
ANOMALII CONGENITALE ALE DINTILOR

Exista anomalii ale marimii, formii si numarului dintilor.
1.Edentatia totala este rara.
2. Edentatia partiala este mult mai comuna.
3. Dintii supranumerari dintii aditionali datorati prezentei mugurilor accesorii dar

care primesc forma laminei dentare.
4. Malocluzia arcadelor dentare poate fi datorata cauzelor locale absenta unuia sau
mai multor dinti, dinti supranumerari sau cauzelor generale in care exista o neconcordanta intre
dimensiunea dintilor si a maxilarului, sau existenta unui raport nepotrivit intre cele doua
maxilare.Atunci cand respiratia orala a devenit un obicei datorita obstructiei nazale trebuie
mentionat faptul ca obiceiul poate persista si dupa ce obstructia a fost indepartata.
MALFORMATII CONGENITALE ALE LIMBII

Limba bifida, macroglosia - Poate apare in cretinism mongolism si acromegalie.
Macroglosia poate fi cauzata si de existenta unei limfangite. Tratamentul este
chirurgical.
Microglosia sau aglosia este o afectiune extreme de rara.
Ankyloglosia produsa de prezenta unui frau lingual scurt , care este atasat de varful
limbii. Daca produce dificultati in vorbire, limba trebuie eliberata prin taierea fraului.
Tiroida lingual - Excizia pentru obstructie poate produce hipotiroidism.
Chist de canal tiroglos Apare pe linia mediana, oriunde intre foseta suprasternala si
foramen caecum pe limba. Tratamentul este chirurgical- excizie, incluzand poriunea
mijlocie a osului hioid.
MALFORMATII CONGENITALE ALE FARINGELUI

Uvula bifida, stenoze ale faringelui - Pot interesa istmul nasofaringian. Daca stenoza
este accentuate poate interesa vorbirea, mirosul si chiar respiratia.
Strictura faringelui este o afectiune rara a regiunii postcricoidiene a laringofaringelui.
Chistul branhial este localizat frecvent profound la limita anterioara a muschiului
sternocleidomastoidian. Foarte rar un carcinos celular scuamos se poate dezvolta ca o
tumora primara in chistul branchial deoarece epiteliul scuamos se poate transforma
malign oriunde se gaseste. Taratamentul este chirurgical constnd n excizia chistului
i a traiectului fistulos. Colorarea lumenului cu o substanta albastra inainte de incizia
pielii poate face disectia mai usoara.
INFLAMATII ACUTE ALE RINOFARINGELUI
https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/16125432_151137776883d9b45675f6ec2c97e3c89937b8694bd&oe=588EB162&dl=1 28.01.2017, 19F24

Pagina 1 din 80
1. RINOFARINGITE ACUTE
Reprezinta inflamatia tesutului epitelial al faringelui.
Infectia poate fi :
- Bacteriana frecvent determinata de Streptococcus pneumonia si Haemophilus

influenzae,
- Viral frecvent determinata de rhino- si adenovirusuri.
Diagnostic
Senzatia de uscaciune, caldura locala a nasofaringelui este frecvent primul simptom al
unei infectii respiratorii acute inalte.
Simptomatologia include:
- Durere localizata sau disconfort.
- Sindrom febril, adenita cervicala.
Tratamentul este simptomatic n cazul rinofaringitelor virale i cu antibiotic n cazul

celor bacteriene i n special la copii.
2. ADENOIDITA (VEGETAIILE ADENOIDE)

Tesutul adenoidian este prezent in rinofaringele tuturor copiilor normali, dimensiunile
variind de la copil la copil si totodata variind cu varsta. Tesutul adenoidian atinge
dimensiunile maxime la copii cu varsta intre 3 si 7 ani apoi involueaza.
Patologenie doua procese patologice pot apare la nivelul tesutului limfoid adenoidian:
- Primul si cel mai des intalnit, tesutul poate suferi o hiperplazie datorita dezvoltarii si
multiplicarii foliculilor limfoizi;
- Al doilea, mai putin comun, tesutul adenoidian poate fi sediul unei inflamatii cornice cu
hipertrofie i formarea unor microabcese.
Hipertrofia sau hiperplazia adenoidiana pot conduce la obstrucia choanelor interferand cu

respiratia nazala si cauzand stagnarea secretiilor in cavitatea nazala. Stagnarea secretiilor
impreuna cu infectia localizat la nivelul esutului adenoidian predispun la apariia sinuzitelor
cronice. Vegetatiile adenoide pot obstrua si orificiul faringian al trompei lui Eustachio.
Obstructia rinofaringelui poate fi responsabila pentru:

- Obstructia nazala copiii prezinta respiratie orala si sforait nocturne, secretii nazale.
- Patologie auriculara otite medii recurente.
- Facies adenoidian aspectul clasic consta in :
gura deschisa, cu incisivii superiori proeminenti si o dezvoltare anormala a

maxilarului superior.
nas mic, maxilar hipoplazic, buza superioara redusa in dimensiuni si bolt

palatin inalt (arcuat sau gotic) datorita absentei presiunii exercitata de limba
pe palatul moale.
Afectarea sistemului respirator inferior : laringite cronice, traheite si bronsite
Efecte somatice: torace plat, pierderea apetitului, dezvoltare somatica deficitara,

Pagina 2 din 80
sensibilitate crescuta la infectii.
Tulburri ale ateniei si a dezvoltarii mentale datorata obstructiei respiratorii cronice si
hipoxiei din cursul somnului cauzand oboseala diurna, apatie, performante scolare
scazute.
Diagnostic diferential - include atrezia choanala, corpi straini intranazali, angiofibrom
rinofaringian, tumori maligne rinofaringiene.
Tratament tratamentul conservator prin schimbarea climatului, dieta; tratamentul
medicamentos nu este util. Tartamentul operatior este adenoidectomia. Vegetatiile adenoide
sunt extirpate cu capul in pozitie atarnanda. Pentru indepartarea vegetatiilor este de obicei
folosir adenotomul Beckman.Acest instrument indeparteaza vegetatia de la baza.
INFLAMATIILE OROFARINGELUI SI
LARINGOFARINGELUI
1. Faringite acute nespecifice
Etiologie
Inflamatia este de obicei cauzata de virui (in special adenovirusuri si rhinovirusuri) si
bacterii (in special Hemolytic streptococcus, Pneumococcus si Haemophilus influenzae).
Simptomatologie exista diferite grade ale faringitelor acute nespecifice:
1. Medii:
- Parestezii faringiene in special la inghitit
- Otalgie
- Uneori subfebrilitate
- Sensibilitate la nivelul ganglionilor limfatici cervical
- Inflamatie marcata a mucoasei cateodata cu edemul palatului moale si a cavitatii

bucale
Complicaiile sunt rare. Una dintre complicaiile mai severe este reumatismul articular
acut.
2. Severe (septice) in care toate simptomele sunt mult mai severe :
- Sindrom febril (40C);
- Puls relativ scazut;
- Edemul palatului moale si a uvulei;
- Exsudat mucopurulent; poate exista o membrana neaderenta subtire care sa

prevesteasca difteria.
Complicatiile sunt commune mai ales la copii. Acestea includ otitele medii si
edemul glotic. Tesutul moale din regiunea submandibulara poate fi implicat in formarea
unei tumefactii ferme (angina lui Ludwig). Septicemia, pleurezia, pericardita nefritele si
meningitele erau relative frecvent intalnite in era preantibiotica.
Diagnosticul diferential distinctia intre cele virale si cele bacteriene poate fi
dificila. Copii cu varsta sub 5 ani sunt mult mai susceptibili la infectiile virale decat la
cele streptococice. Asocierea cu conjunctivite sugereaza prezenta unei adenoviroze in
timp ce asocierea cu diaree sugereaza o enteroviroza.
n infeciile bacteriene leucocitele sunt mult crescute.

Difteria trebuie exclusa cu ajutorul examenului bacteriologic al exsudatului
faringian.
Mononucleoza infecioasa, anginele din cursul bolilor de snge i tumorile maligne
(limfoame, carcinoame) pot fi excluse cu ajutorul unui bilant sanguin.

Pagina 3 din 80
Tratament
La cei mai multi pacienti vindecarea se produce dupa 3-7 zile n condiii de:
izolare, odihna, administrarea de lichide i aspirin.
Antibioticele administrate sistemic sunt necesare n cazurile severe. Penicilina
trebuie administrata de la inceput in doze mari atata timp cat sunt asteptate rezultatele
bacteriologice ale exsudatului faringian.
Antibioticele nu trebuie administrate local, dar dezinfectantele si analgezicele
locale sunt de un real folos.
Complicatii ca: obstructia respiratorie datorata edemului laringian, otita medie sau
rinosinuzitele pot s apar.
Alte posibile complicatii sunt: endocardita, nefrita, abcesul latero-faringian,

tromboza venoasa locala, abcesul cerebral.
2.FARINGITA ACUTA MEMBRANOASA (ANGINA

VINCENT)
Definitie leziune acuta ulcerativ, frecvent implicand una sau ambele amigdale
cuprinzand vestibulul faringian, palatal moale, gingiile.
Etiologie infectia este caracteristica unui bacil Gram negativ fusiform si spiralat
(Spirochaeta denticola) frecvent asociat su un Streptococ anaerob. Factorii predispozanti
sunt cariile dentare, parodontoza, alimentaia deficitar, aglomerarile populationale. A
fost uns a din afeciunil frecvente n rndul trupelor din Primul Razboi Mondial.
Simptomatologie:
Debutul este brusc.

- Durerea este unilaterala, foetor oral, febra, adenita cervical unilaterala;
- Amigdal acoperit de membrane gri, rapid detasabile, cu o pierdere de tesut

considerabila la nivelul polului superior sub forma unor ulceraii profunde;
- In momentul in care membranele sunt indepartate, baza ulceraiilor sangereaza usor,

membranele se refac;
Examenul local este impresionant in contrast cu simptomele generale, care sunt in

general diminuate.
Simptomele scad in intensitate in 4-7 zile dar ulceratiile persista pentru cateva
saptamani, cu foetor caracteristic.
Diagnostic diferential:
- Difteria;
- Faringite acute supurative de origine streptococica;
- Mononucleoza infecioas (febra glandulara);
- Sifilisul tertiar;
- Angina agranulocitara;
- Tumorile maligne;
- Leucemia limfatica acuta;

Pagina 4 din 80
- Sindrom de imunodeficienta dobandita.
Tratament
Consta in Penicilina, Metronidazol, solutii orale antiseptice.
FARINGITA ACUTA DIFTERICA (DIFTERIA)

Definitie: este o infectie severa datorata agentului Corynebacterium diphteriae.
Incidenta: incidenta difteriei a scazut considerabil in ultimul sfert de secol
urmare a vaccinrii profilactice. Tipul si severitatea difteriei au suferit de asemenea
modificari in majoritatea cazurilor. Copiii sunt in mod particular afectati, in special cei cu
varste cuprinse intre 2 si 5 ani.
Boala este transmisa de la o persoana la alta prin contaminarea cu secreii orale

sau nazale, perioada de incubatie fiind de 3-5 zile.
In formele localizate, boala se limiteaza la amigdale, nas, laringe.
Formele generalizate sunt progresive si toxice.
Aspecte clinice: boala debuteaza cu o usoara stare de indispozitie. Temperatura

0 0
este de obicei in jur de 38 C, dar nu mai mult de 39 C. Este prezenta o durere usoara la
deglutitie si un puls accelerat. Amigdalele sunt congestive si hipertrofiate, prezentand
membrane alb-cenusii, aderente care devin confluente, extinzandu-se dincolo de marginile
amigdalelor catre pilierii vestibulului faringian si palatul moale. Membranele pot fi
indepartate cu dificultate, lasand in urma o suprafata sangeranda.
Ganglionii limfatici jugulodigastrici sunt mariti in volum, sensibili si adesea de

consisten ferm. Respiratia are un miros caracteristic de acetona.
Albuminuria este frecventa.

Diagnostic diferential include infectiile amigdaliene nespecifice, angina
Vincents, mononucleoza, candidoza, agranulocitoza, leucemia si sifilisul.
Tratament antitoxine in doza de 200-500 U.I. / kg trebuie administrate
intramuscular cat mai devreme cu putinta, inaintea confirmarii bacteriologice. In cazurile
severe se pot administra pana la 1000 U.I. / kg.
Penicilina ajuta la controlul infectiei. Tratamentul include de asemenea odihna la
pat, igiena orala,comprese cervical schimbate de cateva ori pe zi si inhalatii cu abur.
Complicatii includ toxicitate generala, insuficienta circulatorie si cardiac,

nefrita hemoragic sau nefroza, paralizii ale nervilor cranieni, obstructie nazala, asfixie. O
parte a populatiei este purtatoare de bacilli difterici. Formele cronice trebuiesc tratate prin
administrare locala si parenterala de antibiotic si desinfectante locale.
CANDIDOZA ORAL
Etiologie Agentul etiologic este reprezentat de fungi, n mod obisnuit Candida
albicans, genul aspergilum fiind mai putin intalnit.
Candidoza afecteaza amigdalele palatine, mucoasa vlului palatin, a peretelui
posterior al faringelui si mucoasa bucala.
Simptomatologie const n principal n odinofagie sau parestezii faringiene, La
examinarea cavitatii bucale si a faringelui: exsudat alb, superficial, punctat care poate fi
indepartat si care mai tarziu conflueaza. Frecvent exista doar o usoara congestive a mucoasei.
Tratament include igiena orala, badijonj cu glicerina boraxata, nistatina si
antifungice local sau sistemic.

Pagina 5 din 80
LEZIUNILE HERPETICE ALE FARINGELUI
Etiologie agentul etiologic este virusul Herpes Simplex tip I.
Poate fi asociat cu herpesul labial sau al fetei. Initial apare un usor sindrom febril
si toxemie mici vezicule bucale, orofaringiene si uneori epiglotice si la nivelul proceselor
aritenoide.
Cand veziculele se sparg apar ulceratii superficial dureroase inconjurate de o arie
congestiva.
Tratament consta in apa de gura si solutie de violet de gentiana 2%; Acyclovir

din stadiile incipiente.
HERPANGINA
Etiologie Agentul etiologic este virusul Coxsackie A.
Perioada de incubatie este de 4-6 zile. Boala afecteaza frecvent copiii mai mari de
15 ani.
Simptomele generale sunt reprezentate de: febra mare, dureri de cap, dureri in gat,
pierderea apetitului.
Initial sunt prezente niste vezicule la nivelul pilierului anterior, palatului sau
mucoasei bucale dar care dispar rapid, apoi veziculele se sparg si apar ulceratiile superficiale
acoperite de exsudat fin.
Amigdalele sunt rosii si hipertrofiate. Pot fi acoperite de vezicule albe laptoase

aranjate ca un lant de perle sau pot fi mici ulceratii la nivelul amigdalelor.
Tratamentul consta in igiena orala.
ZONA ZOSTER FARINGIAN

Etiologie agentul cauzal este virusul Herpes Zoster .
Este o afectiune rara, apare de regul la pacienii imunodeprimati sau debilitati.

Sunt prezente vezicule unilaterale, situate in faringe la nivelul palatului, in aria de distributie a
nervilor cranieni IX si X care pot fi afectai. Pacientul acuza dureri severe in faringe si in
ureche.
Tratament Acyclovirul este util dac e folosit din stadiile incipiente.

- ca antalgice, carbamazepina este extrem de eficient
SIFILIS
Etiologie- agentul etiologie este Treponema pallidum. Sifilisul poate produce
leziuni faringiene care sunt relative asimptomatice in oricare din cela 3 stadii ale bolii.
Simptomatologie
a) Stadiul primar sancrul este ferm, indurat, nedureros, sub forma unei ulceratii
superficial localizat frecvent pe buze, limba, amigdale si palatal moale.

Pagina 6 din 80
Adenopatia regional insoteste sancrul primar. Adenopatie cervical ferm si
nedureroas; poate persista timp indelungat dup ce sancrul s-a vindecat (4-6
saptamani).
b) Eroziunile superficiale ale mucoasei, numite macule sunt caracteristice

stadiului secundar al sifilisului. Limfadenopatia cervical, rashul macular si
alte leziuni cutaneomucoase pot insoti leziunile orofaringiene.
Diagnostic: testele serologice pentru sifilis sunt positive. Testul de absorbtie al
anticorpilor fluorescent treponemici este testul definitoriu. De asemenea testul iluminarii
in camp intunecat este pozitiv.
Diagnostic diferential: leziunile mucoase trebuie differentiate de difterie ,

amigdalitele foliculare, angina Vincent, pemfigus, herpes simplex, trume minore,
mononucleoza infectioasa (in toate acestea teste fals positive pentru sifilis pot apare).
Tratament impune Benzatine penicilina G 2,4 milioane de unitati 1.19 de
doua ori pe saptaamna. Terapia alternative cu eritromicina (0,5 g /kgcorp la 6 ore timp de
10-15 zile )sau tertaciclina (0.5g/kgcarpla 6 ore timp de 10-15 zile)la pacientii alergici la
penicilina.
TUBERCULOZA
Mocoasa faringiana nu reprezinta un sediu frecvent al tuberculozei
extrapulmonare dar trebuie luata in considerare la pacientii cu cavitati pulmonare
tuberculoase active.
Simptomatologie: disfonie, disfagie si dureri extreme la deglutitie.
Diagnostic : biopsia si determinarea bacililor tuberculosi in cultura.
Tratament, sub strict supraveghere, cu tuberculostatice conform schemelor n

vigoare.
MONONUCLEOZA INFECIOAS FARINGIAN
Boala este cauzata de virusul Epstein Barr. Este frecvent intalnita la copii si
adolescent. Perioada de incubatie este de 7-9 zile.
Simptomatologia include febra 38-39C, limfadenopatie generalizata, cu

ganglioni moderat sensibili, de consisten ferm. Amigdalele sunt hipertrofiate si
acoperite cu un exsudat fibrinos sau membranar. Pacientul prezinta hepatosplenomagalie,
dureri in gat la deglutitie si o alterare a starii generale. Analiza sangelui arata initial o
leucopenie si apoi o leucocitoza de 20000-30000 cu 80%-90% cellule mononucleare si
limfocite atipice.
Diagnosticul este dat de aspectul clinic al pacientului i deformula
leucocitar. Testul Monospot pozitiv si nivelul crescut al anticorpilor heterofili (test Paul
Bunnell) confirma diagnosticul clinic.
Diagnostic diferential include toate anginele acute specific si nespecifice

Tratament
Tratamentul simptomatic include igiena orala si masuri pentru reducerea febrei.
Antibioticele pot fi administrate impotriva infectiei bacteriene secundare.
Complicatii
Pot apare paralizii ale nervilor cranieni (VII si X), meningit si encefalit,
miocardit, anemie hemolitic, complicatii hemoragice, obstructie nazal si asfixie.

Pagina 7 din 80
Ampicilina este interzisa deoarece determina un rash caracteristic.
FARINGITELE DIN AGRANULOCITOZA

Patogeneza
Deteriorari severe ale sistemului hematopoietic pot fi cauzate de medicamente
sau alte toxine. Boala apare in principal la subiectii varstnici sau imunodeprimai si este
uneori insotita de faringite ulcero-necrotice i de gingivo-stomatite generalizate.
Diagnosticul este dat de examinarea hematologica.
Simptomatologie
Simptomele generale include febr inalta si frisoane, stare generala alterata si
un aspect characteristic al sangelui. Sunt prezente ulceratii si necroze ale amigdalelor si
faringelui acoperite de exsudat cenuiu, durere severa in gat si la deglutitie, sialoree si
respiratie urat mirositoare. Nu exista limfadenopatie regional. Pacientul prezint
agranulocitoz sever.
Diagostic diferential include difteria, infectiile mononucleozice, angina
Vincent, leucemia acuta etc.
Tratament
Consta in eliminarea tuturor medicamentelor posibil leucotoxice, tratament
hematologic si prevenirea infectiilor secundare prin doze mari de penicilina si igiena
orala temeinica.Pacientul trebuie sa fie sub supravegherea unui hematolog.
FARINGITELE DIN LEUCEMIA ACUTA

Simptomatologia este reprezentata de febra, stare general profund alterat,
angina ulcero-necrotic i sngerare gingival. Debutul poate fi brusc dar poate fi si
insidios cu infectii recurente, astenie, subfebrilitate, dureri in gat si sangerari gingivale.
Examenul local: gingii inflamate, purpurii, ulceratii ale mucoasei faringiene.
Amigdalele sunt hipertrofiate, cu exsudat si ulcere necrotice sangerande.
Diagnostic diferential include angina Vincent, neoplaziile amigdaliene,
difteria, tuberculoza, pemfigusul si alte entitati infectioase.
Amigdalita cronic
De obicei apare dupa episoade acute sau subacute de amigdalite. Sunt mai
frecvente la copii cu varsta cuprinsa intre 4-15 ani.
Etiologie agentul etiologic este in mod obisnuit o combinaie de flora
bacteriana aeroba si anaeroba in care predomina streptococii.
Patogeneza
Drenajul deficitar al criptelor amigdaliene conduce la retentia celulelor

debridate care formeaza un excelent mediu de cultura pentru bacterii. Din aceste cripte
abcedate infectia se extinde prin defectele epiteliale catre parenchimul amigdalian
formand amigdalite criptice parenchimatoase.
Infectiile alternative afecteaz capilarele care inconjoara criptele permitand o

penetrare continua a toxinelor si microrganismelor in circulatia generala.
Pe termen lung parenchimul amigdalian devine fibros si atrofic.

Simptomatologie
Antecedentele evideniaz episoade recurente de amigdalit. Exista frecvent o

Pagina 8 din 80
usoara durere in gat sau dificultate la inghitire. Este prezenta halena fetida si un gust
neplacut in gura i adenita cervicala.
Efectele sistemice pot fi reprezentate de rezistenta scazuta, astenie, temperature

ridicata inexplicabila si pierderea apetitului.
Examenul local:
- Suprafata amigdalei are aspect cicatriceal;
- Secreii purulente de culoare gri-galbui pot apare la exprimarea amigdalei;
- Amigdalele sunt mai mult sau mai putin fixe in locasul lor;
- Congestia pilierilor anteriori;
- Sensibilitatea periamigdaliana este prezenta.
Tratament
Amigdalectomia are indicatie absoluta in urmatoarele situaii:

- Amigdalita cronica;
- Amigdalita recurenta;
- Abcesele periamigdaliene;
- Septicemia cu punct de plecare amigdalian;
- Hipertrofia localizata la nivelul amigdalei determinand obstrucie mecanica;
- Suspiciunea unei tumori amigdaliene.
Indicatiile relative includ:

- Purttorii de bacili difterici;
- Halena fetida persistent;
- Adenit cervical tbc in care amigdalele sunt o posibila poarta de intrare.
Dupa Academia Americana de Otorinolaringologie indicatiile sunt:

A) Infectiile recurente:
- 3 episoade pe an timp de 3 ani;
- 5 episoade pe an timp de 2 ani;
- 7 sau mai multe episoade pe an n ultimul an;
- 2 saptamani sau mai mult absenteism scolar sau de la munc pe an
B) Hipertrofia care determin obstructia cailor aeriene sau probleme de deglutitie;
C) Abcesele periamigdaliene;
D) Suspiciune de malignitate;
E) Amigdalitele cauzatoare de sindroame febrile;
Contraindicatiile includ: hemofilia, tumorile maligne, leucemia, agranulocitoza,

tuberculoza, diabetul, faringitele sicca, varsta pacientului (amigdalectomia este posibila de
obicei intre 2 si 45 de ani).
FARINGITELE CRONICE NESPECIFICE

Etiologie

Pagina 9 din 80
- Obstructia nazale;
- Episoade recurente de faringite acute;
- Infectii gingivale si ale dintilor;
- Folosirea exagerata a vocii;
- Excesul de alcool si tutun;
- Expunerea prelungita la o atmosfera uscata.
Simptomatologie iritatie in gat, tuse cronica.

Forme clinice:
- Catarala - congestia mucoasei si edem violaceu al palatului. Uvula poate fi largita si
elongat.
- Hipertrifica- cu ganglioni mici de tesut limfoid in peretele faringian dand un aspect
granular, benzi laterale faringiene foarte proeminente.
- Folicular - cu chisti mici, galbui.
- Atrofica - mucoasa uscata, lucioasa. Aceasta frecvent coexista cu rinita atrofica.
Tratament
COMPLICATIILE ANGINELOR
COMPLICATII LOCALE
1. Abces periamigdalian
Definitie : Un abces intre capsula amigdaliana si peratele faringian lateral adiacent.

Patologie: Inflamatia se extinde de la nivelul parenchimului amigdalian la tesuturile
invecinate , formand un abces in cateva zile. In cele mai multe cazuri abcesul este unilateral.
Simptomatologie : dupa episodul de angin, exista un interval de cateva zile fara
simptomatologie, dupa care pacientul acuza o durere crescanda la inghitit ce afecteaz
unilateral orofaringele. Durerea iradiaza in mod obisnuit la nivelul urechii, prezint trismus,
sialoree si fetor oral. Vorbirea este greoaie si nedescifrabila. Durerea este atat de severa incat
pacientul refuza sa manance. Pacientul prezinta inflamatia ganglionilor limfatici regionali,
sindrom febril cu temperatur de 39-40C si stare generala care se altereaza rapid.
Exista o hiperemie si un edem marcat la nivelul unei singure loje amigdaliene. Uvula
este edematiata si impinsa catre partea neafectata. Mucoasa poate fi acoperita cu exsudat
mucopurulent.
Complicatii: - sunt rare in conditiile terapiei moderne.
Diagnosticul diferential se face cu neoplasme amigdaliene, abcese parafaringiene,
abcese retrofaringiene.
Tratament
Conservator: antibiotice administrate sistemic.
Chirurgical : drenajul sau amigdalectomia.
Angina Ludwing

Pagina 10 din 80
Angina Ludwing este un process inflamator acut al planseului bucal cu
invadarea muschiului milohioid si raspandirea rapida la nivelul lojei submandibulare.
Prezinta urmatoarele caracteristici:
- raspandirea rapida a infectiei;
- extensia prin continuitate si nu limfatica;
- produce gangrene, infiltratie putreda, supuraie in cantitate redusa sau nepurulent.
Majoritatea abceselor (80%) sunt datorate infectiilor dentare, dar pot fi cauzate si de
tonsilitele linguale, traumatizarea sau patologia glandelor salivare.
Semne si simptome
- Varfuri crescute ale temperaturii, frisoane;
- Durere, odinofagie, trismus, disfagie, agitatie;
- Pacientul nu poate vorbi sau inghiti datorita interesarii linguale;
- Doua treimi posterioare si o treime anterioara ale limbii sunt impinse superior si
posterior cauzand obstructie aeriana.
Induratia, sensibilitatea, tumefactia submandibulara sunt evidente, prezenta celulitei
lemnoase a spatiului submaxilar.
Tratament:
- drenajul chirurgical produce eliminarea unei secretii serosanguinolente care rar are
caracter purulent.
- Doze crescute de penicilina sau cefalosporina (pana la rezultatul antibiogramei)
- Controlul fluxului aerian prin traheostomie sau intubatie nasotraheala.
Abcesul parafaringian
Definitie: O infectie supurativa a lojei parafaringiene.
Microbiologie: streptococi anaerobi, stapfilococi, streptococi hemolitici.

Patologie
Infectia provine de la nivelul amigdaleleor sau de la nivelul molarului de minte.
Simptomatologie dureri in gat, disfagie, trismus, sindrom febril.

Examinarea fizica tumefierea regiunii retromandibulare, peretele faringian si
amigdala ipsilateral fiind impinse spre linia mediana.
Complicatii
Acestea includ edemul laringelui, tromboflebita venei jugulare interne, septicemie si
mediastinita.
Tratamentul
1. controlul respiratiei
2. drenajul
- incizie paralela cu marginea anterioara a muschiului sternocleidomastoidian;
- incizie orizontala submandibulara;
- nu se efectueaza un drenaj cale intraorala deoarece exista riscul lezarii unui vas mare
din regiunea cervicala.

Pagina 11 din 80
3. antibiotice administrate sistemic.
ABCESUL RETROFARINGIAN
Definitie: abcesul se intinde la nivelul spatiului dintre fascia bucofaringiana si
prevertebrala.
Patogenie
Este datorat supuratiei ganglionilor limfatici retrofaringieni, care devin infectati de
la nasofaringe sau orofaringe. In mod normal acesti ganglioni regreseaza in jurul varstei de 3-
4 ani. Rareori infectia provine de la o otita medie acuta sau mastoidita, de-a lungul tesutului
din jurul trompei lui Eutachio. Adultii pot prezenta acest abces dupa o leziune penetranta
faringiana, parotidite supurative sau boala Pott.
Etiologie- Cel mai comun microorganism este Streptococcus pneumoniae.
Simptomatologie
Cel putin jumatate din pacienti au varsta de sub un an. Acest lucru se intampla
deoarece ganglionii limfatici Gillette au tendinta sa se atrofieze in timpul copilariei. Copilul
prezinta dificultate la respiratie si supt cauzate de obstructia lumenului laringelui. Obstructia
nazala poate fi prezenta cand abcesul este situate superior.
Tusea latratoare este frecvent intalnita.

Sindrom febril si toxemie. Copilul tine capul in hiperextensie, rezuza alimentatia si
prezinta rigiditate nucala si inflamatia peretelui posterior faringian. Intregul faringe este
congestiv. Palparea este utila desi fluctuatia nu e intotdeauna prezenta.
Edemul laringian se poate dezvolta rapid.

Poate apare ruptura spontana a abcesului care poate determina moarte prin
aspiratia secretiilor.
Tratament
Incizia abcesului se face vertical prin cavitatea bucala pe linia median.
Copii trebuie asezati in pronatie cu capul in jos astfel incat secretia san nu poat fi
aspirat in plamani.
Antibiotice administrate sistemic (ampicilina, oxacilina; daca sunt suspectati

stafilococcii - cefalosporina).
Traheotomia poate deveni necesara cand exista obstructie laringiana.
COMPLICATII GENERAL
SEPTICEMIA in timpul sau dupa amigdalite.
Patogenie
Bacteriile intra in curentul sanguin de la nivelul amigdalelor.

Exista 3 cai diferite:
- hematogena prin venele amigdaliene si vena faciala spre vena jugulara interna
- limfatica prin eferentele limfatice ale amigdalelor catre ganglionii limfatici regionali
din grupul jugulodigastric si de-a lungul venei jugulare interne.
- direct prin extinderea abcesului in sau in jurul amigdalei cu ruptura in loja

parafaringiana cu interesarea venei jugulare interne.

Pagina 12 din 80
Simptomatologia
Aceasta include frisoane cu un grafic de temperatura de tip septic, sensibilitate

dureroasa la nivelul marginii anterioare a muschiului sternocleidomastoidian.
Pacientii prezinta anxietate, leucocitoza cu deplasare spre stanga a formulei

leucocitare, splenomegalie si tahicardie.
Tratament
Daca se suspecteaza un sepsis sever se incepe imediat administrarea de antibiotice cu

spectru larg. Alte masuri obligatorii sunt:
- amigdalectomia pentru eliminarea focarului;
- ligatura venei jugulare interne inferior de trombus;
- drenajul cu deschiderea larga a abcesului din regiunea cervicala.
SLEEP APNEA
Sleep apnea reprezinta incetarea fluxului de aer la nivelul narilor si gurii pentru cel
putin 10 secunde in timpul somnului.
Sleep apnea nu reprezinta o afectiune noua. Dickens, in Posthumous Papers of the

Pickwick Club il descrie pe Joe cel obez si somnolent care adoarme repede si sforaie in
timpul cat asteapta masa.
Se estimeaza ca aproximativ 1-2 % din pupolatie sufera de sleep apnea.
Exista 3 tipuri de sleep apnea:
- sleep apnea obstructive - reprezinta incetarea fluxului de aer datorita obstructiei

cailor respiratorii superioare la nivelul faringelui;
- sleep apnea central - reprezinta incetarea efortului de respiratie ca rezultat al

inactivitatii muschilor respiratori ( datorita unei cauze centrale);
- sleep apnea mixta - care incepe ca o apnee centrala dar care rapid se transforma intr-
o apnee de tip obstructiv.
Hipopnea reprezinta o reducere, nu o incetare a fluxului de aer la nivelul narilor si

gurii, asociata cu o desaturatie a oxigenului.
Indexul apneei reprezinta media numarului de episoade de apnee pe ora din timpul
somnului. Pentru diagnosticul de sleep apnea, pacientul trebuie se prezinte cel putin 10
episoade de apnee pe ora in timpul somnului. Pot ajunge de la un numar de 100 pana la 500
episoade de apnee in timpul unei nopti.
Patogenia
Pentru respiratie este necesar un tonus muscular activ mai ales in timpul inspirului
cand se dezvolta o presiune negativ.
Tesuturile moi in cantitate excesiv: amigdalele hipertrofiate, tesutul adipos in

cantitate crescuta conduc catre o micsorare a diametrului faringian. Barbatii sunt de 8 ori mai
predispusi sa dezvolte sleep apnea obstructva decat femeile. Apneea obstructiv este
observata la copiii cu hipertrofie amigdaliana, dar devine mult mai frecventa la persoanele cu
varsta de peste 40 de ani. Desi incidenta sleep apneei creste cu varsta, severitatea ei nu are
legatura cu inaintarea in varsta.
Multe dintre apneile prelungite conduc la o desaturare crescuta a sangelui arterial

Pagina 13 din 80
(SaO 2). Datorita curbei de disociatie a oxigenului, desaturatia oxigenului care nu scade sub
90% poate avea un mic effect asupra presiunii partiale a oxigenului din sange. La pacientii cu
sleep apnea severa, SaO2 poate ajunge sub 70 %. Aceasta hipoxie are efecte nocive asupra
functionarii cerebrale si asupra sistemului cardiovascular. In timp, pacientii cu sleep apnea
severa dezvolta aritmii cardiace. Sleep apnea este asociata cu bradicardia si apoi cu tahicardia.
In sleep apnea sever bradicardia poate sa scada sub 30. Tahicardia ventriculara si asistolia
pot fi de asemena observate. Pacientii cu sleep apnea pot deceda in timpul somnului datorita
unui stop cardiac. Sleep apnea creste riscul infarctului miocardic.
Simptomatologie:
- ronchopatie;
- stare de somnolenta excesiva diurna, oboseala.
- aritmii cardiace;
- somnolenta cronica;
- pierderi de memorie, scadere a concentratiei, a atentiei;
- apatie, iritabilitate, depresie;
Diagnostic
Polisomnografia reprezinta o inregistrare continua si simultana a mai multor
parametric in timpul somnului. Polisomnografia determina tipul apneei; numarul, frecventa si
durata apneelor; gradul de desaturatie al oxigenului, prezenta aritmiilor cardiace.
Pentru evaluarea sleep apneei polisomnografia include elecroencefalografia (EEG),

electrocardiograma (ECG), elecrooculografia (EOG), elecromiografie submentala (EMG),
fluxul aerian nasal si oral, efortul expirator si saturatia oxigenului arterial masurata cu ajutorul
oximetriei.
Indicatorii ai severitatii sleep apneei.

Severitatea sleep apneei ar trebui determinate evaluand urmatorii factori:
- numarul, frecventa si durata apneelor;
- gradul de desaturatie al oxigenului arterial;
- prezenta aritmiilor cardiace;
- gradul de deteriorare pe timpul zilei.
Diagnostic diferential :
Trebuie luate in consideratie:
- sleep apnea de cauza centrala;
- mioclonii nocturne (miscari periodice ale picioarelor in timpul somnului) care

cauzeaza de asemenea somnolenta diurna.
Tratament
Modificari ale comportamentului :

1. consumul de alcool in timpul serii agraveaza sleep apnea obstructiv.
2. medicatia cu efecte sedative agraveaza sleep apnea.
3. este de ajutor pentru acesti pacienti sa evite dormitul pe spate.
4. obezitatea trebuie de asemenea controlata prin dieta.
Tratamentul medical nu este considerat eficace, s-au ncercat:
1. medroxi-progesteronul;

Pagina 14 din 80
2. antidepresivele triciclice.
Tratamentul mecanic:
1. Presiunea pozitiva continua nazala (CPAP)
Un sistem nazal de presiune pozitiva cuntinua se compune dintr-o masca siliconata

care se potriveste la nivelul nasului si care prin intermediul unui tub se ataseaza la o
pompa de aer.
Avantajele unui sistem de presiune pozitiva continua nazala sunt urmatoarele : nu este
invaziva, poate fi inlaturata in orice moment si conduce la eliminarea apneelor si hipopneelor.
Dezavantajele unui sistem de presiune pozitiva continua nazala sunt acelea ca nu este
un sistem confortabil si multi dintre pacinti nu il pot tolera. Adeseori conduce la simptome de
iritatie si congestie nazala. De asemenea este impracticabil la pacientii care calatoresc.
2. Alt tratament consta infolosirea unui mecanism de retinere al limbii, care este
introdus in cavitatea bucala pe timpul noptii si care retine limba anterior.
Tratamentul chirurgical
n formele uoare de sleep apnea cnd pacientul prezinta deviatie de sept sau
hipertrofie amigdaliana, septoplastia sau amigdalectomia pot conduce la o imbunatatire
marcata.
Tehnica folosita cel mai frecvent este uvulo-palato-faringoplastia (UPPP).
UPPP rezolv obstructia orofaringiana prin excizia tesului moale in exces care include
mucoasa palatului moale, uvula si amigdalele palatine.
Dupa efectuarea UPPP aproape in toate cazurile sforaitul este eliminat, dar numai la
50% dintre pacienti numarul apneelor este redus cu 50 % sau mai mult.
Acei pacienti care au sleep apnee moderata si care au un exces ponderal mai mic
raspund mai tarziu la tratamentul chirurgical.
Cand pacientul prezinta un risc crescut datorita aritmiilor cardiace severe, tratamentul
de urgenta este traheostomia.
Traheostomia conduce la o inlaturare completa a sleep apneei; totusi traheostomia

prezinta multe complicatii.
Chirurgia major de avansare mandibulara are success la unii dintre pacienti. Acest tip
de chirurgie se practic n cazuri selecionate.
TUMORILE CAVITATII ORALE SI ALE FARINGELUI

TUMORILE BENIGNE
Tumori benigne ale cavitatii orale , incluzand limba si orofaringele

Hemangioamele si limfangioamele, papiloame, tumori ale tiroidei linguale.
Simptomatologie: sangerari recurente, obstructia cailor aeriene sau disfagie.
Tratamentul este chirurgical.
Tumori benigne ale faringelui

Angiofibromul rinofaringelui este cel mai frecvent.
Acesta apare exclusiv la sexul masculin, debutul fiind n jurul vrtsei de 10 ani.
Patogenie

Pagina 15 din 80
Fibromul rinofaringian din punct de vedere histologic este benign dar datorita
dezvoltarii expansive din punct de vedere clinic este considerat de natura maligna. Tumora,
de obicei, prezint o baz larg de implantare la nivelul corpului osului sphenoid. Are un ritm
de cretere relativ mare, dup ocuparea spaiului rinofaringian tumora se extinde la nivelul
sinusurilor paranazale, sfenoidal i etmoidal, fosei pterogopalatine, orbitei, n final dup
erodarea bazei craniului, se extinznde i n interiorul cavitii craniene.
Simptomatologie
La debut, simptomatologia este reprezentat de: senzaia de plenitudine auricular,
obstrucie nazal, epistaxis, secreii nazale posterioare, voce nazonat, rinosinuzite purulente,
cefalee, obstrucia ostiumului trompei lui Eustachio care determin catarul urechii medii i
otite medii purulente cu hipoacuzie de conducere. Rinoscopia posterioar arat prezena unei
formaiuni gri-roiatice, care poate fi lobulat sau nu i care prezint prelungiri ce pot penetra
choanele i fosa Rosenmuller. La palpare tumora este de consisten dur. Palparea trebuie
realizat numai n condiii de spital deoarece manevra poate cauza sngerri importante.
Diagnostic
Biopsia nu este recomandat datorit hemoragiei massive care poate apare.

Diagnosticul este pus pe baza anamnezei (epistaxis repetat), rinoscopiei posterioare i
a radiografiilor. Angiografia bilateral a arterelor carotide interne i externe este indicat n
cazul tumorilor extensive. Scanarea CT va demonstra existena unei leziuni vasculare. Pot fi
observate de asemenea, eroziuni la nivelul bazei de craniu.
Diagnosticul diferenial include hipertrofia adenoidian, polipul choanal, limfomul,
teratomul, condromul.
Tratament
Tratamentul de elecie este chirurgical ndeprtarea prin abord combinat transpalatin
i transmaxilar. Alt posibilitate de acces const n rinotomie lateral. Tratamentul chirurgical
trebuie precedat de embolizarea ramurilor arteriale.
Radioterapia este o msur paleativ, atunci cnd riscul operator este crescut (extensie
masiv a tumorii la nivelul fosei craniale mijlocii).
TUMORILE MALIGNE ALE CAVITII BUCALE I ALE

FARINGELUI
Carcinomul lingual
Dou treimi anterioare ale limbii aparin cavitii orale n timp ce o treime posterioar
aparine orofaringelui.
Patogenie
Carcinomul lingual apare de obicei la brbai n decadele 6-7 de via. Factorii
etiologici implicai include consumul de alcool i tutun, igiena oral deficitar, sifilisul i
ciroza.
Simptomatologie
Orice ulceraie care nu prezint o vindecare rapid i orice arie hiperkeratozic ar

trebui s fie suspectate de cancer incipient. n stadiile iniiale durerea poate fi de mic
intensitate sau poate lipsi.
Pe parcursul creterii n dimensiuni a tumorii, pacientul acuz durere cu indurarea i
infiltrarea esutului subiacent i prezena limfadenopatiei regionale care afecteaz ganglionii
limfatici din triunghiul submandibular, jugulodigastrici i din grupul cervical profound.

Pagina 16 din 80
Marea majoritate sunt carcinoame scuoamo-celularekeratinizate. Cele nekeratinizate i
anaplastice sunt rare.
Tratament
Leziunile T1 i T2 din regiunea anterioar a limbii pot fi ndeprtate prin glosectomie

parial. Combinarea tratamentului chirurgical cu radioterapia este recomandat n cazul
carcinoamelor din stadiile III i IV. n toate cazurile se recomand evidarea ganglionar
cervical radical.
Carcinomul rinofaringian
Tumorile maligne rinofaringiene apar inconstant n europa i Statele Unite (4% din
cancerele de cap i gt), n China i Hong-Kong ns sunt frecvente (15% din cancerele cap i
gt).
Factorii externi pot juca un rol important n epidemiologia afeciunii. Factorii externi
implicai includ nitrosaminele provenite de la ingestia petelui srat, hidrocarburile
policiclice, sinuzitele cornice, igiena precar i expunerea la nichel.
Carcinomul rinofaringian a fost de asemenea asociat cu virusul Epstein Barr.

Anticorpii la capsidele virale sunt specifici pentru diagnostic.
OMS (Organizaia Mondial de Sntate) a definit carcinomul rinofaringian n trei
clase :
1. carcinomul celular scuamos (25 % din toate carcinoamele rinofaringiene)- tip I;
2. carcinom nekeratinizat sau carcinom celular tranziional (12%) - tip II;
3. carcinom nedifereniat. Acesta include limfoepiteliomul, carcinom cu celule clare,

carcinoma anaplastic tip III.
Simptomatologie
Primul simptom care aduce pacientul la doctor poate fi :
- ganglioni limfatici voluminoi jugulodigastrici sau spinali (40 % dintre pacieni). Pot
fi unilaterali sau bilaterali (25% dintre pacieni);
- plenitudine auricular tumora produce modificri la nivelul trompei producnd
hipoacuzie de conducere unilateral, efuziunea urechii medii, otalgie;
- obstrucie nazal (25 % dintre pacieni) cauznd rinosinuzite purulente i epistaxis;
- exoftalmie datorat invaziei orbitale prin fisura sfenoidal;
- neurologic: durere, diplopie, paraliyia nervilor craniei (al II-lea, al III-lea, al IV-lea,
al V-lea sau al IX-lea, al X-lea, al XI-lea, al XII-lea).
Simptomele invaziei locale (triada Trotter):
- hipoacuzie de conducere;
- imobilitatea palatului moale homolateral;
- cefalee, pe partea afectat (datorit implicrii nervului V cranian).
Diagnostic rino i nasofaringoscopie i biopsie. Radiografia i CT scan elucideaz

implicarea bazei de craniu, angiograma ar putea fi necesar.
Tratament
Radioterapia este o metod alternativ pentru c ndeprtarea chirurgical a tumorii

este rareori posibil.

Pagina 17 din 80
Pentru ganglionii limfatici regionali metastazai se realizeaz evidarea ganglionar
cervical n cazul persistenei metastazelor cervicale dup iradiere.
Prognosticul supravieuirea n cazul carcinomului nasofaringian la 5 ani este de 15%

(Becker). Pacienii mai tineri par a avea un prognostic mai bun dect cei mai n vrst.
Carcinomul orofaringian
Cele mai multe (95%) neoplasme localizate la nivelul orofaringelui sunt carcinoame
scuamo-celulare. Diagnosticul histologic include limfoame, neoplasme ale glandelor salivare
sau mai rar sarcoame sau melanoame.
Carcinoamele scuoamo-celulare ale faringelui apar cel mai frecvent n decada a 5-a de
via cu o rata de aparitie de aproximativ 4:1 pentru sexul masculin.
Factorii etiologici implicai in carcinomul orofaringian sunt: fumatul, abuzul de

alcool, igiena orala precara.
Carcinomul de baza de limba este diagnosticat frecvent n stadii avansate, cnd apare
odinofagia severa. Se nsoete frecvent de metastaze n ganglionii satelii.
Amigdalele si lojele amigdaliene sunt cele mai comune localizari pentru carcinomul
orofaringian. Aceste tumori sunt mai usor diagnosticate decat tumorile linguale datorita
accesibilitii examinrii.
Carcinomul palatului moale apare aproape intotdeauna pe suprafata anterioara a

acestuia si frecvent este multicentric.
Tumorile localizate medial prezinta un risc crescut de metatstazare bilateral.
In general, radioterapia si tratamentul chirurgical au un rezultat asemanator pentru

cancerele orofaringiene stadiul I.
Pentru stadiile II si III operabile, combinarea tratamentului chirurgical cu radioterapia

pare a oferi un control local si regional mai bun decat modalitatile unice de tratament.
Carcinomul hipofaringian
Hipofaringele include: sinusul piriform, aria postcricoidiana si peretele faringian
posterior.
Etiologie
Majoritatea tumorilor maligne care apar in aceasta regiune sunt carcinoame scuamo
celulare. Celelalte tumori include: tumori ale glandelor salivare mici si sarcoamele.
Factorii etiologici includ consumul de alcool si tututn. Carcinomul hipofaringian apare
cel mai frecvent in intervalul de varsta 60-80 de ani si afecteaza barbatii de 2 ori mai des
decat femeile.
Simptomatologie apare in stadiile tardive i constau n: durere n gt, otalgie si
disfagie.
Metastazele localizate in ganglionii cervicali sunt frecvente si se intalnesc in

ganglionii limfatici jugulo-carotidieni.
Tratament
Daca tratamentul chirurgical este posibil, acesta consta in faringectomie si

faringolaringectomie daca este implicat si laringele urmat de faringoplastie.
Combinarea tratamentului chirurgical si radioterapiei este mai eficienta decat
modalitatile unice de tratament.

Pagina 18 din 80
Supravietuirea peste 5 ani in cazul carcinomului hipofaringian este de aproximativ 40
%.

Pagina 19 din 80
Pagina 20 din 80
Ministerul Aprrii Naionale - MApN
Ordinul nr. 8/2013 pentru aprobarea Metodologiei privind evaluarea strii de sntate i
stabilirea aptitudinii medico-militare a personalului participant la misiuni i operaii n afara
teritoriului statului romn i a baremului medical aferent
n vigoare de la 25.02.2013
ANEXA Nr. 2
BAREMUL MEDICAL
pentru stabilirea aptitudinii medico-militare a personalului participant la misiuni i operaii n afara teritoriului statului romn
13. Bolile O.R.L.
Aptitudinea medico-militar Aptitudinea medico-militar

pentru personalul prevzut la art. pentru personalul prevzut la art.
Nr.
Denumirea bolii 16 alin. (1) din metodologia 16 alin. (2) din metodologia
prg.
aprobat prin Ordinul ministrului aprobat prin Ordinul ministrului
aprrii naionale nr. M.8/2013 aprrii naionale nr. M.8/2013
219 Malformaii congenitale sau ctigate ale urechii: INAPT INAPT

a) malformaii ale urechii externe, cu alterare estetic uoar sau moderat*;
b) malformaii ale urechii medii cu hipoacuzie sau/i ale urechii externe, cu INAPT INAPT
alterri estetice grave uni- ori bilateral.
220 Otita medie supurat cronic bilateral cu deficien auditiv: INAPT INAPT
a) uoar - deficit global auditiv ntre 20-35 db;
b) medie-accentuat - deficit global auditiv peste 36 db, pn la 80 db; INAPT INAPT
c) grav - deficit global auditiv peste 81 db; INAPT INAPT
d) mezotimpanita monolateral fr modificri importante, cu deficien auditiv INAPT INAPT

medie;
e) epitimpanita monolateral cu deficien auditiv uoar, medie, accentuat; INAPT INAPT

mezotimpanita monolateral fr modificri importante, cu deficien auditiv
accentuat;
f) mezotimpanita sau otomastoidita monolateral operat, recidivat, cu INAPT INAPT

granulaii ori lame de colesteatom n cavitate, cu deficien medie sau accentuat
auditiv;
g) mezotimpanita sau otomastoidita cronic polipoas ori colesteatomatoas, cu INAPT INAPT

complicaii de vecintate - fistul labirintic, paralizie facial, tromboflebita
sinusului lateral, abces extradural;
h) sechelele postotitice cu deficien auditiv accentuat sau grav bilateral; INAPT INAPT
i) sechelele postotitice cu deficien auditiv uoar sau medie monolateral. INAPT INAPT
221 a) Surditate total i persistent monolateral i accentuat la cealalt ureche sau INAPT INAPT
accentuat bilateral;
b) surditate medie bilateral; INAPT INAPT
c) surditate medie monolateral; INAPT INAPT
d) surditate accentuat monolateral; INAPT INAPT
e) surdomutitatea documentat INAPT INAPT
222 Afeciuni labirintice cronice, documentate medical, cu probe funcionale INAPT INAPT
audiometrice i vestibulare
223 Papilomatoza laringian, operat i recidivat. Tumorile benigne laringiene INAPT INAPT
neobstructive
224 Alte afeciuni O.R.L. APT/INAPT la aprecierea APT/INAPT la aprecierea

comisiilor de expertiz medico- comisiilor de expertiz medico-
militar militar

Pagina 21 din 80
Pagina 22 din 80
Pagina 23 din 80
ANOMALII CONGENITALE
LARINGOMALACIA
Laringomalacia reprezinta o elasticitate crescuta a scheletului laringian supraglotic care
determin prolabarea acestuia n lumen n cursul inspirului conducnd la producerea stridorului.
Patogeneza
Cauza este data de un metabolism anormal al calciului care determina o fragilitate a

scheletului laringian supraglotic, in special la nivelul epiglotei.
Simptomatologie
Dispneea i stridorul inspirator apar imediat sau in timpul primelor saptamani

postpartum, de cele mai multe ori insotite de cianoza. Simptomatologia se inrautateste in
timpul alimentatiei. Vocea ramane neschimbata.
Diagnosticul este stabilit prin bronho-laringoscopie.
Este important de studiat structura intregului laringe pentru a depista posibilele anomalii
asociate cum ar fi stenoza subglotica congenitala.
Tratamentul- consta in atenta observatie a copilului si linistirea parintilor. Cartilajul creste in
consistenta in cursul unui numar de saptamani sau luni astfel incat simptomatologia se remite
treptat. Traheotomia se realizeaza in cazuri exceptionale.
DIAFRAGMUL LARINGIAN
Adeziunea dintre corzile vocale false sau adevarate este intalnita ocazional.
Simptomatologia depinde de gradul de inchidere al glotei. Alipirile de mici dimensiuni
pot fi asimptomatice dar plansul disfonic si tusea pot fi intalnite.
Diagnosticul - este stabilit prin laringoscopie directa.
Tratament
Asfixia si cazurile severa de dispnee sunt preintampinate prin divizarea endoscopica a

diafragmului sau traheotomie in perioada imediata postpartum.
Chirurgia laser endolaringiana se realizeaza cu rezultate foarte bune.
STENOZA SUBGLOTICA
Inferior corzilor vocale se afla regiunea laringiana subglotica. Orice ingustare a cailor
aeriene subglotice poarta denumirea de stenoza subglotica. Acest termen nu include
deformarile inflamatorii sau tumorale ale lumenului.
De obicei este vorba de prezenta unei anomalii situate la nivelul cartilajului cricoid.
Simptomatologie stridor inspirator sau expirator fr afectarea vocii;

Pagina 24 din 80
Diagnosticul este stabilit prin laringoscopie directa.
Tratament - traheotomia poate fi necesara in cazul obstructiilor respiratorii severe. Copiii

sunt tinuti sub observatie pana cand interventia chirurgicala este posibila.
HEMANGIOMUL
Este o tumora vasculara.
Simptomatologie:
- stridor inspirator la nastere sau in momentele imediat urmatoare;

- aceste tumori pot cauza raguseala sau obstructie respiratorie;
- sangerarea spontana cu aspiratia de sange poate obstrua cile respiratorii;
- biospia nu trebuie niciodata realizata datorita hemoragiei care poate fi fatala.
Diagnostic:
- laringoscopie directa
- CT
Tratament: - este chirurgical si include criochirurgie sau chirurgie laser; in obstructiile respiratorii
sau sangerarile spontane, traheotomia este necesara.
LARINGOCELUL
Poate fi intern sau extern.
Laringocelul intern se afla in interiorul laringelui la nivelul vestibulului.
Laringocelul extern este o prelungire a ventricolului prin membrane tirohioida; apare sub
forma chistica, palpabil la nivelul cervical.
Simptomatologie dispneea si disfonia sunt prezente.
Diagnostic este stabilit prin laringoscopie, palpare si CT.
TULBURARI FUNCTIONALE
Acestea au cause: nervoase, miogenice, articulare sau functionale. Sunt caracterizate prin
modificari ale vocii cum ar fi disfonia sau afonia si prin dispnee.
Corzile vocale prezinta diferite pozitii in timpul functionarii sau in paraliziile relative fata
de o linie de referinta imaginara a axului sagital glotic.
Fiziologic pozitia mediala este adoptata in fonatie. Pozitia laterala a abductiei apare in inspir.
Pozitiile paramediane sunt observate in paraliziile de nerv recurrent:
Din punct de vedere clinic cea mai importanta paralizie este cea produsa bilateral de lipsa

functiei nervului recurent. Datorita traseului sau mai lung nervul laringian recurrent stang este
paralizat in 78% din cazuri, cel drept in 16 % si amandoua in 6 %.
Paralizia corzilor vocale este un semn de boala si nu un diagnostic. Barbatii sunt afectati de
8-10 ori mai rar decat femeile.
Etiologie - poate fi o afectarea pulmonar malign, trauma chirurgical, inflamatorie, trauma

Pagina 25 din 80
nonchirurgicala sau neurologica etc.
PARALIZIA UNILATERALA A NERVULUI RECURENT

Simptomatologie include disfonia in fazele acute, cu o imbunatatire a vocii in etapele
urmatoare. Nu exista o obstructie respiratorie apreciabila. Pacientul nu mai poate canta.
Larinoscopia prezinta coarda vocala imobilizata in pozitia paramediana pe partea afectata.
Tratament
Daca boala cauzala nu poate fi tratata in mod satisfacator pacientului i se recomanda tratament
foniatric, cu realizarea apropierii compensatorii a corzilor vocale prin actiunea corzii vocale care
este inca in functiune.
Pentru cei care folosesc vocea in profesie tratamentul const n injectare de Teflon.
PARALIZIILE BILATERALE ALE NERVULUI RECURENT
Pot fi paralizii bilaterale cu corzile vocale n abducie sau n adducie.
Paraliziile bilaterale n adducie

Acestea sunt frecvent intalnite dupa tiroidectomie, celelalte cauze sunt rare.
Simptomatologie
Vocea este normala dar exista dispnee de efort, suprapunerea unei inflamaii acute poate
pune viata in pericol fiind necesara traheostomia.
Tratament
Traheotomie pentru dificultatile respiratorii.
Tratament chirurgical (aritenoidectomie, aritenoidopexie, cordectomie i cordopexie) :
Prin procedee clasice pe cale extern;
Endoscopic cu laserul
Paralizii bilaterale n abducie

Este in general reprezentata de afonia isterica, mai putin comune sunt cauzele organice (afectare a
sistemului nervos central cum ar fi paralizia bulbara).
TRAUMATISMELE LARINGELUI
Functia laringelui poate fi afectata de catre traumatisme externe sau interne, corpi straini,
efort vocal, toxine chimice.
TRAUMATISME EXTERNE

Pagina 26 din 80
Mandibula protejeaza laringele de injuriile directe frontale exceptand cazurile in care capul
se afla in extensie. Leziunile laringiene prin strivire determina fractura cricoidului si a cartilajului
tiroid. Loviturile pot cauza lezarea mucoasei endolaringiene. Poate apare si subluxatia laringelui de la
nivelul traheei. Organele invecinate, nervi si vase pot fi de asemenea afectate. Aceste leziuni sunt
urmarea accidentelor rutiere, lovirilor, n atentatele de strangulare etc.
Urmatoarele simptome indica prezenta unei afectari a structurii laringiene:

- dispnee si stridor;
- disfonie sau afonie, tuse, hemoptizie, dureri cervicale;
- disfagie si odinofagie.
Semnele clinice distinctive care indica o leziune laringiana sunt:
- deformarea regiunii cervicale cu alterarea conturului si tumefiere;

- emfizem subcutanat;
- sensibilitate laringiana;
- crepitatii la nivelul structurilor laringiene.
Diagnosticul se bazeaza pe urmatoarele : laringoscopie directa si indirecta; radiografie
cervicala si toracica, CT scan.
Tratmentul
Tratamentul conservator este recomandat cand sunt afectate tesuturile moi si include: repaus
vocal, umidifierea aerului, repaus la pat si steroizi administrati sistemic.
Traheotomia este masura de management preferata la acesti pacienti.
Cricotirotomia poate fi indicata in cazul unei urgente.
Explorarea chirurgicala este indicata in orice leziune a regiunii cervicale cu simptome de

stridor, voce modificata si emfizem cervical.
Fractura cartilajului laringian ca oricere alt tip de fractura trebuie redusa si imobilizata.
SUPRASOLICITAREA VOCALA
Poate fi acuta sau cronica.
Suprasolicitarea vocala acuta

Este cauzata de abuzul vocal.
Simptomatologie include disfonia sau afonia, durerea la vorbire. Laringoscopia directa sau indirect
evidentiaza hiperemia sau inflamatia corzilor vocale si sangerare subepiteliala (mici hematoame pe
corzile vocale).
Suprasolicitarea vocala cronica

Determina aparitia nodulilor la cantareti si la copii si profesorii care trebuiesc sa vorbeasca mai mult.
Nodulii cantaretilor sunt datorati unei tehnici de cantat nesatisfacatoare.
Simptomatologie
Vocea este ragusita. Cntatul se face cu dificultate sau este imposibil. Laringoscopia directa sau
indirecta evidentiaza prezenta nodulilor la jonctiunea dintre treimea anterioara si mijlocie a corzilor
vocale, unde se gaseste punctual de maxima amplitudine a vibratiilor corzilor vocale. Sunt frecvent
bilaterali.
Tratamentul este prin microchirurgie endolaringiana cu logopedie postoperator.
LEZIUNILE POSTINTUBATIONALE
Pot fi acute sau cronice

Pagina 27 din 80
Leziunile postintubationale acute
Intubatiile repetate sau incorrect executate, folosirea unui tub cu o dimensiune necorespunzatoare,
folosirea unor presiuni respiratorii intermitent pozitive, hiperextensia conduc la aparitia paraliziilor
miogene sau neurogene, uscaciunea mocoasei datorata premedicatiei faciliteaza lezarea mucoasei.
Complicatiile laringiene apar la adult dupa mai putin de 48 de ore dupa intubatie in timp ce la copii
mici leziunile mucoasei se manifesta in medie intre zilele 3-7 postintubatie.
Simptomatologie este reprezentata de disfonie, atacuri de tuse, durere si hemoptizie. Laringoscopia

evidentiaza hematom subepitelial, leziuni mucosae superficiale si profunde si poate evidentia
eventuale rupturi de coarda vocala sau subluxatii ale cartilajului aritenoid. Granulomul
postintubational este de obicei bilateral si localizat la nivelul procesului vocal al cartilajului aritenoid.
Tratament
Leziunile mucoase superficiale se pot vindeca spontan in cateva zile. Ruptura corzii vocale sau
subluxatia cartilajului aritenoid presupune efectuarea unei interventii chirurgicale.
Leziunile postintubationale cronice

Dupa o intubatie incorecta, dupa folosirea unui tub de diametru prea mare sau prea rigid pot apare
leziuni care includ hiperemii si edeme endolaringiene sau subglotice, defecte mucoase ischemice cu
membrane fibrinoase, leziuni de necroza si ulceratii care conduc mai tarziu la leziuni de ulceratie,
granulatie, pericondrite, necroza cartilaginoasa, sinechii si stricturi.
Simptomatologia este reprezentata de disfonie sau dispnee laringiana care apare intre cea de a 2-a si
a 8 a saptamana dupa intubatie.
Tratament- este chirurgical; granulomul este indepartat prin microchirurgie endolaringiana sau laser
cu logopedie postoperator.
INFLAMATIILE LARINGELUI
LARINGITELE ACUTE
Reprezint inflamaia acut nespecific a mucoasei laringiene cu sau fr afectarea muchilor vocali.
Etiologie
Afectiunea este des asociata cu sau apare secundar unei inflamatii acute a nasului, gatului sau
sinusurilor paranazale. Este frecvent cauzata de adenovirus si influenza viruses. Suprainfecia conduce
la aparitia unei infectii bacteriene secundare. Bacteriile implicate cel mai frecvent sunt Streptococcus
pneumoniae, Haemophilus influenzae si streptococul hemolitic.
Simptomatologie
Simptomele includ raguseala, afonia durere la nivelul laringelui, atacuri de tuse.
Diagnosticul se pune pe baza anamnezei si examinarii tractului respirator. Anestezia Laringoscopia

evidentiaza corzi vocale eritematoase si inflamate.
Prezenta unei mucoase ingrosate si a unei secretii purulente este patognomonica pentru infectia
bacteriana pentru care este necesar un tratament agresiv.
Tratament
Prezenta unei infectii bacteriene este frecvent indicatie pentru administrarea unui tratament antibiotic
(peniciline cu spectru larg sau doxiciclina).
Steroizii sunt de asemenea indicai la copiii care prezint edem marcat. Masurile generale includ
administrare de lichide oral, aspirina si aerosoli.
Laringita membranoasa

Pagina 28 din 80
Laringita membranoasa este o forma rara de laringita , numita si crup.
Etiologie Crupul difteric cauzat de Corynebacterium diphtheriae este rar prezent. Astazi cauzele
comune de laringite membranoase sunt de streptococii, Pseudomonas aeruginosa.
Simptomatologie
Pacientul prezinta febra moderata, anorexie si sete. Deglutitia este dureroasa iar tusea este de obicei
frecventa. Mai tarziu poate apare stridorul datorita spasmului laringian si obstructia prin edem sau prin
prezenta membranelor obstructive.
Laringoscopie prezenta membranelor gri-albicioase la nivelul laringelui; indepartarea acestora este

urmata de sangerare.
Investigatiile bacteriologice vor stabili diagnosticul si vor face diferentierea de celelalte forme de
laringita.
Tratament
1) Antitoxina;
2) Antibiotice in functie de sensibilitatea microorganismelor;
3) Traheotomia se realizeaza in cazurile cu dispnee sever.
Laringitele acute subglotice

Laringitele acute subglotice sunt afectiuni foarte severe. Frecvena maxima se situeaz intre primul si
al cincilea an de viata.
Etiologie
Etiologia nu este pe deplin elucidata dar afectiunea este frecvent asociata cu infectarea cu virus
influenza. Infectiile recurente ale nasofaringelui si obstructia nazala datorata adenoiditelor hipertrofice
si amigdalitelor sunt importante in etiologie. Vremea rece pare sa duca la o crestere a morbiditatii.
Patogenie
Modificarile principale intralaringiene, constand intr-o inflamaie substantiala a mucoasei, sunt

observate la nivelul regiunii subglotice.
Simptomatologie
Episoadele acute de laringita acuta subglotica au un debut brusc la copiii cu infectie respiratorie nalt.
Copilul este practic trezit din somn de o tuse uscata si cu un stridor rapid crescator. Tabloul clinic
complet se realizeaza intr-un timp scurt si alarmeaza. Vocea este aspra, tusea uscata inrautatindu-se
rapid; exista de asemenea stridor i cornaj inspirator, expirator sau mixt ce conduce la o obstrucie
repiratorie severa i apariia cianozei, palorii periorale si inrautatirii simptomelor datorita fricii de
asfixie . Laringoscopia evidentiaza edemul mucoasei subglotice sau formarea de cruste.
Tratament
Datorita supresiei reflexelor respiratorii , sedativele nu ar trebui niciodata administrate copiilor. Se

administreaza cortizon sistemic. Se recomand aerosoli cu adrenalin.
Antibioticele sunt administrate pentru prevenirea infectiilor secundare.
In urgente se poate practica intubarea endotraheala care de obicei este limitata la 1-2 zile.
Traheostomia este folosita in obstructiile severe si atunci cand se formeaz cruste.
Epiglotita acuta
Este inflamaia epiglotei care se extinde la nivelul vestibulului laringian.
Etiologie

Pagina 29 din 80
Este cauzat de Haemophilus influenzae tip B. Afectiunea a fost observata la copii dar se intalneste si
la adulti.
Simptomatologie
Debuteaza cu o infectie la nivelul cailor respiratorii superioare i cu febr mare.
La deglutitie pacientul prezinta o durere severa care il face sa refuze alimentatia, fapt care poate
conduce la deshidratare si colaps circulator.Dispneea se agraveaz rapid. Laringoscopia evidentiaza
epiglota tumefiat i congestiv. Apsarea limbii cu spatula poate cauza un spasm glotic fatal.
Tratament
Epiglotita acuta este o urgenta. Pacientul trebuie internat si tratat cu steroizi administrati intravenos ,
antibiotice cu spectru larg in doze crescute.
In zilele noastre traheostomia este rar practicata ca o procedura de urgenta, deoarece intubatia
orotraheala este folosita n prim intentie.
Diagnosticul diferential cu alte laringite acute.
Laringotraheobronsitele acute
Laringotraheobronsitele reprezinta o infectie acuta a tractului respirator inferior existand o extindere a
infectiei de la nivelul laringelui la nivelul subdiviziunilor mici ale arborelui bronsic.
Etiologie este determinate probabil de prezenta unui virus (Parainfluenza tip 1-4); Haemophilus
influenzae, streptococci, stafilococi si pneumococi. Afectiunea apare frecvent la copii intre varsta de
1-3 ani.
Patogenie extinderea inflamatiei la mucoasa care captuseste tractul respirator inferior, urmat de
congestie, edem si exsudatie.
Simptomatologie apare ca o simpla receala, excepatnd prezenta tusei latratoare. In timp scurt apare
raguseala si stridorul inspirator. Anorexia si febra sunt intalnite in stadiile incipiente. Nelinistea,
deshidratarea si oboseala pot fi sesizate mai tarziu.
Agitatia si pulsul crescut (pana la 140/minut) si frecventa respiratorie crescuta (80/min) sunt semne ale
cresterii nivelului de dioxid de carbon. n stadiile terminale apare paloarea si cianoza i diminuarea
zgomotelor respiratorii
Tratament
1) Antibiotice (ampicilina 150mg/kg/zi);
2) Corticosteroizi;
3) Oxigen;
4) Traheotomia sau intubatia nasotraheala;
5) Umidifierea aerului;
6) Fluide administrate parenteral;
7) Sedarea este contraindicat.
LARINGITELE CRONICE
Orice afectiune inflamatorie cronica nespecifica a mucoasei laringiene cu o durat de
peste 3 luni poate fi catalogata drept o laringita cronica.
Etiologie
Laringitele cronice afecteaza in general barbatii de varsta medie. Multi factori, exogeni sau
endogeni, au fost incriminati ca agenti cauzali. Afectiunea este datorata toxinelor exogene

Pagina 30 din 80
cum ar fi fumatul, clima, aerul poluat dar i suprasolicitarea vocala la vorbitorii profesionisti,
obstructia nazala, diabetul, hipotiroidismul si hipovitaminoza A.
Simptomatologie
Pacientii acuza raguseala si uneori tuse uscata. Acestea persista cateva saptamani sau luni.
Laringoscopia evidentiaza mucoasa laringiana hiperemica. Corzile vocale pierd coloratia alba
si devin roz sau rosii.
Relatia dintre modificarile epiteliale cronice din laringita cronica (keratoza, leukoplazia,
pahidermita, hiperplazia celululor scuamoase) si carcinomul laringian a fost demonstrata.
Tratament
Tratamentul principal consta in eliminarea toxinelor exogene cum ar fi tutunul. Se recomand

repausul vocal si daca este necesar corectia deviatiei de sept pentru restabilirea respiratiei
nazale. Antibiotice cu spectru larg administrate pe cale oral. Controalele laringoscopice.
Microlaringoscopia si biopsia trebuie effectuate cnd afeciunea treneaz sau cnd se bnuie
malignizarea, fiind singura metoda de detectare timpurie a malignitatii.
PERICONDRITELE LARINGIENE
Aceste afectiuni sunt cauzate de infectie (tuberculoza, sifilis, laringita septica), traumatismele,
traheotomia inalta, radioterapia, neoplasmul cu infectie secundara.
Pericondritele conduc la abcese subpericondriale, nacroza cartilaginoasa si stenoze tardive.
Simptomatologie
Poate avea un debut insidios sau brusc cu febra si astenia, durere si sensibilitate locala,
raguseala, tuse, disfagie, dispnee.
Laringoscopia evidentiaza o mucoasa palida, edematiata in special la nivelul epiglotei si

cartilajelor aritenoide. Exista o inflamatie intra si extra laringiana cu fistule si sechestre
cartilaginoase.
Tratament antibiotice administrate sistemic, traheotomia si drenaj.
TUMORILE LARINGELUI
PSEUDOTUMORI
Tumori chistice
Chisturile laringelui pot fi congenitale sau dobndite. Acestea pot fi localizate la nivelul
corzilor vocale, a benzilor ventriculare, a faldurilor ariepiglotice, la nivelul ventriculilor sau a
epiglotei.
Simptomatologie const n apariia disfoniei pot apare.
Diagnosticul este pus pe baza examinrii indirecte i confirmat prin endoscopie.
Tratament chirurgical clasic sau cu laserul.
Edemul Reinke
Reprezint edemaierea submucoasei corzilor vocale.

Pagina 31 din 80
Etiologie
Cauza edemului Reinke nu este cunoscut. Un rol major l joac probabil alergia,
infeciile si mai ales iritaiile locale. Edemul afecteaz de obicei, persoanele care i folosesc
n mod intens vocea.
Simptomatologie
ngroarea vocii. Vocea devine monotonal. Exist frecvent o tuse uscat.
Laringoscopia evideniaz o inflamaie edematoas bilateral a corzilor vocale.
Tratament const n microchirurgie i logopedie dup 2-3 sptmni.
TUMORI BENIGNE
Polipii corzilor vocale
Reprezint cea mai frecvent tumor benign a corzilor vocale. Boala afecteaz
brbaii cu vrsta cuprins ntre 30-50 ani.
Inflamarea laringelui, suprasolicitarea vocal i disfunciile vocale hiperkinetice

reprezint factorii predispozani.
Simptomatologie
Simptomatologia este reprezentat de rgueal, afonie, atacuri de tuse. Dispneea

apare n czul polipilor de mari dimensiuni.
Laringoscopia evideniaz un polip seroedematos sau hemoragic care se ntinde de

regul de la marginea liber a corzilor vocale i care poate fi pediculat sau sesil.
Tratament
Polipul poate fi indeprtat prin laringoscopie indirect sau direct prin microchirurgie
laringian.
Nodulii vocali (nodulii cntreilor) (vezi i suprasolicitarea vocal cronic)

Etiologie
Nodulii vocali pot fi cauzai de:
- suprasolicitare vocal : ipete (copii), voce gros (aduli), tehnici grite (cntrei).
- ali factori: alergie, infecii respiratorii nalte, sinuzite, tutun, alcool.
Simptomatologie
Nodulii vocali provoac rgueal. Laringoscopia indirect evideniaz la nivelul

jonciunii dintre treimea anterioar cu cea medie, de obicei bilaterale, noduli albi, fermi.
Tratament
Excizia microlaringoscopic sau vaporizarea laser urmat de logopedie (consilierea

prinilor i reabilitare psihoterapeutic pentru copii).
Granulomul intubaional (vezi i suprasolicitarea vocal acut)

Granulomul intubaional este cauzat de intubaie endotraheal. Apare numai la aduli iar
incidena este mai mare la femei (4/1).
Simptomele includ rgueal i uneori dispnee. Laringoscopia indirect evideniaz invariabil
prezena granulomului la nivelul afofizei vocale aritenoide.

Pagina 32 din 80
Tratament : excizia chrurgical sau mai eficient, vaporizarea laser microlaringoscopic.
Papilomul
Este cea mai frecvent tumor benign a laringelui.
Exist dou forme de papiloame forma juvenil n care papiloamele sunt frecvente i de
obicei regreseaz dup pubertate i o form a adultului n care papiloamele sunt unice i nu
regreseaz spontan. Forma ntlnit la adult tinde s degenereze malign.
Etiologie - Papiloamele sunt suspectate de a avea origine viral.
Simptomatologia include rgueala i obstrucia respiratorie. Afonia sau plnsul cu

intensitate sczut sunt frecvent primele semne la copii. Dispneea este prezent.
Laringoscopia evideniaz prezena nodulului solitar sau papiloamelor extinse de la nivelul
corzilor vocale pn n spaiul subglotic, trahee i bronhii. Suprafaa lor este de culoare
galben pai spre rou, granular cu viloziti i adesea are aspect muriform.
Tratament
Regresia spontan poate apare n copilrie.
Tratamentul este chirurgical. Au tendina marcat de recidiv i malignizare la adult.

Traheotomia este necesar ocazional.
LEZIUNI LARINGIENE BENIGNE
LEZIUNEA LOCALIZARE PARTEA TRATAMENT
CHISTURI Epiglota, faldul ariepiglotic uni- sau bilateral Excizie clasic sau laser
EDEM REINKE Corzi vocale bilateral Stripping sau microchirurgie
POLIPII Corzi vocale unilateral microchirurgie
PAPILOAME Endolaringe tot Antiviral-chirurgie
NODULII Corzi vocale bilateral Excizie
LARINGOCELUL Ventricul unilateral Chirurgie
GRANULOMUL Aritenoid 50% bilateral Excizie sau laser

POSTINTUBAIE
TUMORILE MALIGNE
Neoplasmul de laringe reprezint aproximativ 1-2 % din tumorile maligne i
aproximativ 45 % din carcinoamele capului i gtului.
O caracteristic a carcinomului laringian este frecvena mare la brbai care sunt de
5 ori mai afectai dect femeile. Incidena maxim se nregistreaz ntre 55 i 65 ani.
Carcinomul scuamocelular este cel mai frecvent neoplasm al laringelui (95 % din cazuri).
Alte forme include: adenocarcinomul verucos i sarcomul.
Factorul predispozant cel mai important este fumatul. Fumtorii sunt de 4 ori mai
mai expui dect nefumtorii.
Consumul de alcool acioneaz sinergic cu fumatul, crescnd riscul de cancer.
Fumtorii alcoolici sunt de 16 ori mai expui riscului dect nefumtorii. Expunerea la azbest
reprezint de asemenea factor predispozant.
Metodele de examinare ale laringelui sunt:
- palparea esuturilor cervicale moi, cartilajelor laringelui i baza limbii;
- examinarea indirect a laringelui cu ajutorul oglinzii i directe cu ajutorul

Pagina 33 din 80
laringoscopului;
- laringoscopia direct i biopsia;
- radiografie cervical i toracic i testele radiologice speciale (politomografia, CT,
RMN, laringografia cu substan de contrast).
Clasificare i stadializarea TNM dup Comitetul American pentru stadializarea cancerului
i pentru raportarea rezultatelor finale.
Tumora primar
Tx tumor a primar nu poate fi evaluat
To tumora primar nu poate fi precizat
Tis carcinoma in situ
Regiunea supraglotic
T1 tumor localizat de partea afectat, corzi vocale cu mobilitate normal
T2 tumora invadeaz regiunea supraglotic adiacent sau glota fr fixare
T3 tumora limitat la laringe cu fixare i/ sau extensie cu invadarea ariei postcricoide, peretelui medial
sau sinusului piriform, sau spaiului preepiglotic
T4 tumor masiv, cu extensie dincolo de laringe la nivelul orofaringelui, esuturilor moi ale gtului,
sau distrucia cartilajului tiroid
Regiunea glotic
T1 tumora limitat la coarda vocal cu mobilitate pstrat (include invadarea comisurii anterioare sau
posterioare )
T1a tumora limitat la una dintre corzile vocale
T1b tumora invadeaz ambele corzi vocale
T2 tumora se extinde supraglotic i/ sau subglotic cu mobilitatea corzilor vocale normal sau
T3 tumora limitat la laringe cu fixarea corzilor
T4 tumor masiv cu distrucie cartilajului tiroid i /sau extensie dincolo de limitele laringielui
Regiunea subglotic
T1 tumora limitat la regiunea subglotic
T2 extensia tumorilor la corzile vocale cu mobilitatea coryilor normal sau
T3 tumora limitat la laringe cu fixarea corzilor
T4 tumor masiv cu distrucie cartilaginoas i /sau extensie dincolo de limitele laringielui, sau
amndou
Invadarea nodulilor limfatici
Nx - invazia nu poate fi evideniat
N0 lipsa ganglionilor clinic pozitivi
N1 nodul clinic pozitiv unic ipsilateral , cu diametru de 3cm sau mai puin
N2 nodul clinic pozitiv unic ipsilateral , cu diametru mai mare de 3cm dar mai mic de 6, sau noduli
multipli ipsilterali clinic pozitiv , nici unul mai mare de 6 cm n diametru , sau noduli prezeni clinic
bilateral sau contralateral, cu diametru mai mic de 6 cm
N2a nodul pozitiv clinic unic, ipsilateralcu diametru mai mare de 3 cm darn u mai mare de 6 cm n
diametru
N2b noduli mulptipli clinic pozitivi bilateral, cu diametru nu mai mare de 6 cm
N3 nodul pozitiv clinic mai mare de 6 cm n diametru
Metastaze la distan

Pagina 34 din 80
Mx nu poate fi evideniat
Mo nu se cunosc metastaze la distan
M1 metastaze la distan prezente se specific localizarea
Clasificarea stadial
Stadiul I T1NoMo
Stadiul II T2NoMo
Stadiul III T3NoMo
T1-T3N1Mo
Stadiul IV T4NoMo
Orice T N2-3 Mo
Orice T Orice N M1
Simptomatologie
Simptome majore:
- disfonia este cel mai important simptom al cancerului laringian glotic;

- dispnea i stridorul sunt simptome cardinale ale cancerului laringian subglotic;
- disfagia sau dificultatea la nghiit pentr localizarea supraglotic;
Simptome minore:
- durerea iritaie la nivelul gtului sau otalgie reflex ipsilateral;
- tuse cronic i hemoptizie
Alte simptome:
- tumefacie la nivel cervical (metastaze la nivelul nodulilor limfatici);
- halitoz datorit necrozei tumorale;
- pierdere n greutate datorit nutriiei deficitare;
- sensibilitate laringian - necroz tumoral sau supuraie;
Carcinomul glotic
Carcinomul glotic apare la nivelul corzilor vocale care sunt acoperite de epiteliu pavimentos.
Tumora invadeaz comisura anterioar deseori extinzndu-se sub corzile vocale i dincolo de
laringe, anterior prin membrane cricotiroidian prin canalele vasculare i de asemenea lateral
prin conul elastic.
Extensia vertical a carcinomului glotic la regiunea subglotic i supraglotic pare s apar mai
frecvent dect extensiacontrolateral.
Fixarea corzilor vocale implic invazia profund cu implicarea muchiului tiroaritenoidian.
Carcinomul supraglotic
Regiunea supraglotic cuprinde vrful epiglotei incluznd marginile libere, corzile false i
ventriculul laringian.
n mod obinuit carcinomul supraglotic intereseaz epiglota; tumora invadeaz aproape

intotdeauna cartilajul.
Carcinomul cu punct de plecare benzile ventriculare este mai puin frecvent. Aceste tumori
tind s se extind superficial pe suprafaa mucoas a epiglotei i pe faldurile ariepiglotice.

Pagina 35 din 80
Foarte important este extensia n spaiul paraglotic.
Carcinomul subglotic
Spaiul subglotic ncepe la 10 mm sub marginea liber a corzilor vocale i inferior de
marginea inferioar a cartilajului cricoid.
Carcinomul subglotic primar este rar i de obicei unilateral. Aceste tumori se extend
ntotdeauna (prin conul elastic) ctre regiunea glotic i invadeaz rapid pericondrul tiroidului
i cartilajul cricoid.
Metastazele limfoganglionare
Limfaticele de la nivelul laringelui pot fi impartite intr-o retea supraglotic si una subglotica,
separate de corzile vocale care prezinta un drenaj limfatic minim.
Acest lucru explica incidenta scazuta de metastaze limfatice pentru tumorile localizate la
nivelul corzilor vocale.
Metastazele limfoganglionare sunt evidentiate in 20% din carcinoamele subglotice, in jur de

40% din carcinoamele supraglotice si in jur de 40% din carcinoamele transglotice.
Durata simptomatologiei, dimensiunea si localizarea tumorii si diferentierea histologica

influenteaza frecventa metastazelor in ganglonii limfatici.
Laringoscopia indirecta: tumorile regiunii supraglotice sunt frecvent ulcerative; tumorile

glotei au aspect conopidiform si sunt inconjurate de o arie hiperemica. Leziunile glotice tind
sa fie proliferative mai frecvent decat ulcerative.
Tumorile subglotice sunt difuze si prezinta ulceratii superficiale.
Diagnosticul definitiv este realizat prin laringoscopie microscopica directa si biopsie.

Evaluarea tractului aerodigestiv superior prin bronhoscopie si esofagoscopie trebuie realizata
deoarece mai mult de 15 % dintre pacientii cu tumori maligne ale capului si gatului prezinta o
tumora secundara sincrona sau metacrona.
Radiografia cervicala, politomografia, laringografia, stroboscopia laringiana, CT (computer

axial tomography), RMN (magnetic resonance imaging) sunt alte examinari necesare. CT
scan-ul este cea mai utila investigatie paraclinic, dar d puine date despre afectarea osoas si
cartilaginoas.
Diagnosticul diferential
Include: papiloame, leucoplazia si displazia, polipii corzilor vocale, laringite cronice.
Tratament
Contraindicatiile includ prezenta metastazelor la distant, varsta avansata, conditia generala

precara si boala in stadiul avansat.
Indicatiile pentru radioterapie sau tratament chirurgical depinde de localizarea si stadiul
tumorii.
Pentru carcinoamele laringiene incipiente (T1) rata de supravietuire la 5 ani este anticipat la
90% .
Tratamentul chirurgical
- decorticarea corzilor vocale este indicata pentru displazia severa si unele carcinoame in situ;
- cordectomia este indicata pentru carcinomul unei corzi vocale localizat n treimea sa fr a
interesa comisurile, coarda avnd mobilitatea pastrata;
- laringectomia partiala verticala si orizontala este folosita pentru carcinoamele in care
cordectomia nu este posibila datorita extensiei sau localizarii tumorale, dar pentru care
laringectomia totala nu este necesara. Laringectomia partiala prezerva functia vocala si un

Pagina 36 din 80
flux aerian normal.
- laringectomia totala este indicate pentru tumorile care nu pot fi indepartate prin
laringectomie partiala sau pentru tumorile extinse in structurile invecinate cum ar fi limba,
hipofaringe, galnde tiroida si traheea, sau tumori care au prezentat recurenta dupa
radioterapie sau proceduri partiale. Tratamentul chirurgical include evidarea ganglionar
cervicala cu sau fara prezervarea muschiului sternocleidomastoidian, venei jugulare,
nervului spinal accesor. Dupa aceasta interventie chirurgicala respiratia este posibila prin
traheostomie, vocea este produsa fie prin vorbire esofagiana sau prin crearea unei
neoglote sau de catre un laringe electronic extern.
Radioterapia prezinta aceleasi rezultate ca si chirurgia pentru tumorile glotice T1N0 si unele
tumori T2N0.
- Radioterapia trebuie de asemenea folosita la pacientii cu tumori inoperabile sau la cei care
refuza interventia chirurgicala.
- Extensia carcinomului laringian la nivelul hipofaringelui este o indicatie pentru .
Complicatiile postradioterapie includ persistenta edemului datorat condroradionecrozei,
disfagia, tumori recurente sau metastaze limfoganglionare.
Combinarea rezectiei chirurgicale cu terapia cu radiatii ofera avantaje majore in

leziunile de mari dimensiuni. Chirurgia urmata de radioterapie diminua incidenta recurentelor
si a metastazelor la distanta.
Inductia chimioterapica a fost utilizata cu unii agenti precum metotrexat, cisplatinium
si bleomicina pentru a reduce masa tumorala, pentru a elimina posibilele metastaze
microscopice la distanta si pentru controlul metastazelor regionale.
EMBRIOLOGIA APARATULUI ACUSTICO-VESTIBULAR
Din punct de vedere ontogenetic i structural urechea este alctuit din 3 segmente. Dei evenimentele
morfologice se caracterizeaz prin concomitent, din motive didactice acestea vor fi descrise separat
pentru urechea extern, medie i intern.
EMBRIOGENEZA URECHII EXTERNE (UE) - UE se edific din primele dou arcuri i prima
pung branhial, cam din a 35-40 zi de via intrauterin.
EMBRIOGENEZA URECHII MEDII (UM) I A TROMPEI LUI EUSTACHE (TE)

Dezvoltarea UM parcurge urmtoarele etape:
- formarea recesusului tubo-timpanic din endodermul primei pungi branhiale ce se dezvolt lateral
pn vine n contact cu placa timpanic ectodermic.
- formarea primordiilor osiculare - din primul arc branhial i anume din cartilajul Meckel se va
forma ciocanul i nicovala. Din al doilea arc branhial i anume din cartilajul Reichel se edific
scria i apofiza lenticular.
- formarea cavitii aticoantrale-recesusul tubotimpanic dezvolt o prelungire care se insinuiaz
printre primordiile osiculare pe care le izoleaz conferindu-le identitate.
- formarea aparatului musculo-ligamentar - din mezenchimul arcului I se formeaz ligamentele
ciocanului i muchiului tensor al ciocanului. Din mezenchimul arcului II se edific
ligamentele nicovalei i scriei, precum i muchiul scriei.
- formarea sistemului pneumatic antromastoidiam ncepe dup sptmna 23, este edificat la 6 ani
i se consider ncheiat la 25 de ani.
EMBRIOGENEZA URECHII INTERNE (UI) - UI are o dubl origine:ectodermic pentru labirintul

Pagina 37 din 80
membranos i mezodermic pentru labirintul osos.

Dezvoltarea epiteliului neuro senzorial are loc sub aciunea inductoare a neuroblatilor din
ganglionii Scarpa i Corti, activai la rndul lor din crestele neurale.

Dezvoltarea labirintului osos se produce prin condensarea capsulei labirintice primitive care
prezint i zone de liz central ce vor adposti elementele neuromale.
ANATOMIA URECHII
Exist trei pri componente ale urechii:

1. urechea extern (UE) al crei rol este de a recepiona undele sonore;
2. urechea medie (UM), a crei funcie este de a transmite (conduce) undele sonore ctre celulele
receptoare cu pierdere minim de energie;
3. urechea intern (UI), care are o funcie dubl de organ senzorial, att pentru audiie ct i pentru
echilibru.
URECHEA EXTERN - Urechea extern este alctuit din pavilion i conductul auditiv extern
(CAE).
Pavilionul urechii - organ pereche situat pe prile laterale ale capului este alctuit dintr-o lam
cartilaginoas elastic, acoperit de pericondru i piele, ntre articulaia temporo-mandibular anterior
i regiunea mastoidian posterior. La nivelul pavilionului descriem: helix, antehelix, conca, tragus,
antetragus i lobul. La nivelul feei anterioare pielea ader strns la pericondru, motiv pentru care
contuziile acestor suprafee conduc frecvent la acumulri de snge (hematoame) ntre piele i
pericondru, pe de o parte i cartilaj pe de alt parte. Totodat, absena stratului de esut celular
subcutanat crete susceptibilitatea pavilionului auricular la degerturi.
Drenajul limfei se face ctre ganglionii limfatici auriculari anteriori, posteriori i inferiori.
Inervaia senzitiv pentru faa intern a pavilionului este asigurat de marele nerv auricular, iar
pentru faa extern de ctre nervul auriculo-temporal, ram din trigemen. Tragusul i conca sunt
inervate de un ram din facial.
Conductul auditiv extern - are forma unui canal cu lungimea de aproximativ 3 cm. i este alctuit
din o parte cartilaginoas n treimea extern i o parte osoas in dou treimi interne. Partea
cartilaginoas este uor ncurbat, motiv pentru care vizualizarea timpanului necesit tracionarea
pavilionului postero-superior la adult i postero-inferior la copil. Conductul auditiv extern este cptuit
cu piele, care la nivelul treimii externe (cartilaginoase) conine foliculi piloi i glande ceruminoase.
La nivelul jonciunii dintre partea cartilaginoas i cea osoas istmul CAE se ngusteaz. La nivelul
prii cartilaginoase exist o serie de dehiscene prin care infeciile pot disemina nspre ariile
nvecinate.
Raporturile CAE
Drenajul limfatic
Inervaia senzitiv
URECHEA MEDIE este constituit dintr-un sistem de caviti spate n stnca temporalului
reprezentate de:
-casa timpanului;
-celulele mastoidiene;
-trompa lui Eustache.
Casa timpanului este o cavitate aeric, ocup spaiul dintre urechea extern i cea intern. Este
mprit n trei segmente:
-atica sau epitimpanul ;
-mezotimpanul;
-hipotimpanul.
Casa timpanului are 6 perei:
Peretele extern este format din membrana timpanic care separ urechea medie de CAE. Aceasta
prezint dou pri: pars tensa (care formeaz 3/4inferioare din circumferin) i pars flaccida (n
treimea superioar).
Membrana timpanic (MT) este subire, semitransparent i orientat n jos i nainte. Pe
suprafaa timpanului se observ o serie de repere:
- mnerul ciocanului; extremitatea sa inferioar ajungnd la nivelul unei zone uor nfundate denumit
umbo;
-scurta apofiz a ciocanului de la care pornesc nainte i napoi ligamentele timpano-maleolare anterior
i posterior
-n otoscopie se observ o zon triunghiular luminoas - triunghiul luminos al lui Politzer,zon
triunghiular luminoas datorat reflexiei luminii pe suprafata membranei timpanice.

Pagina 38 din 80
Din punct de vedere structural membrana timpanica prezinta trei straturi : epitelial, conjunctiv si
mucos.
Peretele intern este reprezentat de peretele extern al capsulei labirintice. La acest nivel exist o serie
de repere anatomice:promontoriul, canalul muchiului ciocanului, canalul n. VII, fosa ferestrei ovale
la nivelul creia se fixeaz talpa scriei, fereastra rotund;
Peretele anterior (tubar) prezint n partea sa superioar orificiul tubar, iar inferior are rapoarte cu
carotida intern.
Peretele posterior prezint n partea superioar orificiul de deschidere al additus ad antrum.
Dedesubt se afl un relief osos eminena piramidal (piramida).
Peretele superior numit tegmen timpani este extrem de fin, uneori putnd prezenta dehiscene. Prin
peretele su superior, casuta timapanului vine in raport cu fosa cerebrala mijlocie.
Peretele inferior este denumit i recesus hipotimpanic; are raport cu golful venei jugulare interne.
Coninutul csuei timpanului este reprezentat de lanul osicular mpreun cu tendoanele i muchii
afereni.
Antrumul mastoidian (AM)i sistemul pneumatic al osului temporal - AM este cea mai mare
cavitate aeric situat n apofiza mastoidian.
Exist un grad mare de variabilitate a gradului de pneumatizare a osului temporal.
Trompa lui Eustache (TE) poate fi divizat ntr-o poriune cartilaginoas situat antero-medial i o
poriune osoas situat postero-lateral. La nivelul jonciunii dintre cele dou poriuni se afl zona cea
mai ngust tubar.
Aciunea sinergic a muchilor tensor palatin (inervat de nervul trigemen) i ridictor velo-palatin
(inervat de nervul vag) asigur deschiderea trompei lui Eustache. La copii TE este deschis numai prin
aciunea muchiului tensor palatin.
URECHEA INTERN (UI) - intern este alctuit din dou pri:
- o parte posterioar reprezentat de labirintul vestibular (utricula, sacula i canalele semicirculare);
- o parte anterioar cochleea.
UI este format dintr-o poriune (labirintul) osoas care conine perilimf i care nconjoar poriunea
(labirintul) membranoas ce conine endolimf.
Cele trei canale semicirculare care se desprind din utricul sunt situate n unghi drept unul fa de
cellalt. Fiecare canal semicircular conine organ receptor. Micarea fluidului n aceste canale
stimuleaz receptorii care trimit impulsuri nervoase prin nervul vestibular.
Cochleea are form de spiral care descrie dou ture i jumtate n jurul modiolului (ax central).
Organul lui Corti este situat pe membrane bazilar, n ductul cochlear. CONEXIUNILE
CENTRALE ALE ORGANULUI LUI CORTI - Nervul auditiv intr n conductul auditiv intern
(CAI), se unete cu ramul vestibular, traverseaz unghiul ponto-cerebelos i ptrunde n trunchiul
cerebral la nivelul marginii inferioare a punii, nivel la care ncepe calea nervoas central auditiv.
CONEXIUNILE CENTRALE VESTIBULARE - Neuronii bipolari din ganglioniul vestibular trimit
axonii ctre celulele senzoriale de la nivelul maculei utriculare i saculare i ctre cupula canalelor
semicirculare. Ramul vestibular al nervului cranian VIII trimite fibre ascendente ctre centrii
vestibulari dup ce a ptruns la nivelul medullei oblongata. Calea vestibular secundar este conectat
cu mduva spinrii prin tractul vestibulo-spinal. Acetia sunt antagoniti pentru calea piramidal i
produc n principal inhibiia flexorilor i activarea extensorilor. O conexiune vestibulo-
cortical este asigurat pe calea talamusului. Stimulii vestibulari sunt proiectai ntr-o arie mic n
partea anterioar a regiunii postcentrale a zonei somato-senzitive, lng aria vizual. Aceast regiune
se spune c reprezint aria cortical vestibular primar.
FIZIOLOGIA URECHII
Funciile urechii sunt audiia i echilibrul.
FIZIOLOGIA AUZULUI
Pavilionul urechii i CAE au rolul de a capta i de a conduce undele sonore ctre membrana
timpanic.
CAE are rolul de a proteja membrana timpanului. Din punct de vedere auditiv permite undei sonore s
ajung la membrana timpanului i n caz de cretere a intensitii sunetelor n special acelor acute i
supraacute protejnd urechea intern prin reflexie i defracie.
Principala funcie a urechii medii este de a facilita transmiterea undelor sonore din aer ctre lichidele
cochleare acionnd ca un transformator care tinde s atenueze diferena de impedan dintre aer i
lichidele cochleare. Mecanismele prin care urechea compenseaza pierderea de energie la trecerea
sunetului din aer in lichidele din urechea interna sunt: diferenta de suprafata dintre membrana
timpanica si talpa scaritei si efectul de parghie a sistemului osicular. Membrana timpanic(M.T)
intercepteaz undele sonore,prentmpinnd stimularea simultan a celor dou ferestre i prin aceasta
anularea reciproc a vibraiilor sonore. De asemenea, MT protejeaz urechea medie de contaminri cu
microorganisme i previne refluxul secundar din infecii.
n ceea ce privete trompa lui Eustachio aceasta are trei funcii:
- realizez aerisirea urechii medii i egalizeaz presiunea ntre cele dou fee ale timpanului
- asigur drenajul secreiilor din urechea medie

Pagina 39 din 80
- protejeaz urechea medie de germeni i secreii din rinofaringe
UI asigur transmiterea vibraiilor sonore de la nivelul urechii medii ctre celulele senzoriale din
organul lui Corti i transform energia mecanic a undelor sonore n impuls nervos. Compartimentele
cochleare snt astfel dispuse nct diferena de presiune ntre rampa vestibular i rampa timpanic
este convertit n micri oscilatorii ale membranei bazale.La rndul su aceasta determin ncovoierea
cililor celulelor senzoriale(ciliate) provocnd depolarizarea sau hiperpolarizarea celulelor. Acest
fenomen determin apariia potenialului de aciune n nervul auditiv. Acetia transport impulsul
nervos spre centri auditivi bulbari i de aici mai departe spre structurile corticale.
FIZIOLOGIA APARATULUI VESTIBULAR - Canalele semicirculare sunt dispuse n
spaiu n trei planuri perpendiculare ntre ele: orizontal (lateral), anterior (superior) i posterior
(inferior). Utricula, sacula i canalele semicirculare alctuiesc labirintul membranos vestibular care
conine organele receptoare pentru simul echilibrului static i dinamic. Stimulul pentru utricul i
sacul este reprezentat de micarea de acceleraie liniar, n timp ce stimulul pentru canalele
semicirculare este reprezentat de acceleraia angular care produce o micare a endolimfei n canalele
semicirculare aflate n acelai plan cu fora centrifug.
AFECIUNILE URECHII EXTERNE

1. MALFORMAIILE URECHII EXTERNE
Malformaiile pavilionului auricular i ale CAE sunt frecvent asociate cu malformaii ale
urechii medii sau cu anomalii ale altor aparate i sisteme ( atrofii mandibulare, gura de lup, paralizii de
facial, disostoza cranio-facial Crouzon.) Factorii implicai n etiologia acestor malformai sunt :
anomalii n dezvoltarea embriogenetic, traumatisme i infecii n cursul vieii intrauterine.
Anotia absena pavilionului auricular.
Microtia prezena unui pavilion auricular mic i deformat.

Apendix preauricular formaiuni mici, acoperite de piele, situate naintea pavilionului
auricular;
Urechea n ans( urchea bleag) - unghiul dintre pavilionul auricular i craniu este mai

mare de 30 ;

Stenoza sau atrezia de CAEeste reprezentat de obstruarea total sau parial a
lumenuluiCAE;

Fistulele congenitale localizate frecvent preauricular- apar ca urmare a unei alipiri incomplete
a primei fante branhiale sau n cazul fistulelor auriculocervicale prin lipsa de coalescen ntre prina
fant brahial i arcurile brahiale I i II
2. TRAUMATISMELE URECHII EXTERNE

Traumatismele urechii externe sunt reprezentate de contuzii sau plgi produse prin tiere,
nepare, mucare sau lovire. Acestea pot fi superficiale sau pot ajunge pn la secionarea sau
zdrobirea n ntregime a pavilionului auricular.
Toate aceste leziuni comport un risc mare de suprinfecie. Lezarea pericondrului poate poate
determina necroza cartilajului urmat de distrugerea parial sau total a scheletului cartilaginos
urmat de apariia urechii conopid sau de atrezia CAE.

Othematomul - este o colecie hematic (uneori seroas ) ntre pericondru i cartilaj, la
nivelul pavilionului auricular.Este produs cel mai fercvent de un traumatism local ce acioneaz
tangenial. n mod excepional poate apare spontan, la pacienii cu afeciuni hepatice. Instituirea
prompt a tratamentului este necesar pentru a preveni necroza aseptic i deformarea pavilionului.
Dac hematomuleste recent, tratamentul const n aspiraie i pansament compresiv.
Corpii strini auriculari - pot fi de origine endogen sau exogen.
Cei de origine endogen sunt reprezentai de dopul de cerumen i de cel epidermic.
Corpii strini exogeni pot fi introdui n CAE voluntar sau accidental i se mpart n corpi strini
animai i corpi strini neanimai (ineri).
Cerumenul este o secreie brun-glbuie produs de glandele sebacee i ceruminoase de la nivelul CAE.
ndeprtarea dopului de cerumen se realizeaz prin spltur auricular. Spltura auricular nu este
recomandat n cazul pacienilor care prezint infecii, sngerri sau perforaii ale membranei
timpanice, n aceste cazuri ceara fiind ndeprtat folosind o chiuret, un crlig sau aspiraia, acest
manevr fiind realizat de ctre medicul specialist.
Dopul epidermic - se prezint sub forma unei mase albe compact format prin descuamarea
epiteliului i care ader strns la pielea CAE.
Corpii strini exogeni animai sunt reprezentai de musculie, larve, urechelnie, uneori de ascarizi.
Corpii strini ineri pot fi de natur vegetal semine, boabe de porumb, de mazre; de asemenea pot fi

Pagina 40 din 80
pietricele, buci de hrtie, de stof, de plastic, perle, butoni, etc.
Extracia corpilor strini trebuie s se fac foarte atent pentru a evita producerea unor accidente ca
lezarea CAE, perforarea timpanului, lezarea canalului nervului facial.
3. INFLAMAIILE URECHII EXTERNE

Inflamaiile nespecifice ale pielii CAE sau/i pavilionului.
Inflamaiile urechii externe pot fi de sine stttoare sau pot aprea n contextul unei afeciuni
inflamatorii generalizate a pielii.
Etiologie:
1. Idiopatic;
2. Traumatic;
3. Iritant;
4. Alergic;
5. Bacterian produs de: Pseudomonas aeruginosa, Bacillus proteus, S. aureus,;
6. Fungic:Aspergilus niger, flavus, fumigatus sau Candida albicans;
7. Ambiental;
8. Secundar unei otite medii cronice supurate.
Simptomatologie:
n stadiul acut:
Subiectiv: durere sever accentuat de tracionarea pavilionului sau presiunea pe tragus, senzaie de
plenitudine auricular, mncrime, hipoacuzie.
Obiectiv: CAE este plin cu secreie purulent fetid; dup aspirarea secreiilor CAE apare congestiv i
edemaiat. Testele funcionale sunt n limite normale. Ganglionii retroauriculari pot fi mrii de volum
i dureroi.
n stadiul de cronicizare:
Subiectiv: senzaie de mncrime intens i un anumit disconfort (jen dureroas).
Obiectiv: CAE este larg i acoperit de cruste epidermice.
Tratament: aspirarea secreiilor, mee locale cu o soluie care conine un antibiotic cu spectru larg i un
antiinflamator steroidian;
ECZEMA URECHII EXTERNE - apare ca o manifestare alergic a pielii pavilionului, CAE sau a
ambelor. Poate fi determinat de un microorganism (frecvent bacterie) sau ciuperc (fungi), de un
produs cosmetic, de praf sau chiar de medicamente (neomicina este foarte alergogen).
Din punct de vedere clinic afeciunea evolueaz n dou stadii:
1.Stadiul acut (umed)
2.Stadiul cronic (uscat)
Tratamentdepistarea i nlturarea alergenului responsabil; CAE este curat, apoi se badijoneaz cu
o crem coninnd un preparat cortizonic i o chinolon.
OTOMICOZA - este o afeciune frecvent ntlnit n rile cu o clim tropical (umed), dar poate
apare i n urma unui tratament prelungit cu antibiotic i steroizi pentru o infecie bacterian.
Agenii patogeni cei mai frecveni sunt Candida albicans Aspergillus niger.
Simptomatologia:
Obiectiv - mas de micelii de culoare alb-glbuie pn la neagr-verzuie, care formeaz un veritabil
dop aderent la tegument.
Tratament: antifungic topic.
FURUNCULUL DE CONDUCT AUDITIV EXTERN - inflamaia stafilococic a unuia sau mai

multor foliculi pilosebacei de la nivelul segmentului cartilaginos al CAE.
Simptomatologie: cel mai important simptom este durerea.
La examenul otoscopic se observ o tumefiere circumscris, centrat de un fir de pr, situat n
poriunea fibro-cartilaginoas a CAE. Poate fi nsoit de limfadenit.
n cazul pacienilor cu furunculoze recidivante se recomand controlul glicemiei.
Tratament: antibioticoterapie pe cale general i local, drenajul coleciei.
OTITA EXTERN MALIGN - este o infecie sever progresiv care se dezvolt dintr-o otit
extern i se extinde ctre fosa pterigoidian, retromandibular, urechea medie i stnca temporalului
poate fi nsoit de paralizia nervilor cranieni i de meningit.
Agenii etiologici: n special Pseudomonas aeruginosa dar i stafilococul auriu.
Este o afeciune care apare la vrstnici, la diabetici, la pacienii care primesc droguri imunosupresive
i la copii anemici i malnutrii.
Investigaiile cu radioizotopi furnizeaz informaii importante.VSH-ul este mult crescut,

Pagina 41 din 80
hiperglicemie, uoar leucocitoz-biopsierea leziuni permite diferenierea de o tumor malign.
Tratament: Antibioticoterapia pe cale venoas. Intervenia chirurgical este recomandat pentru
drenajul abceselor subperiostale sau pentru ndeprtarea esuturilor necrozate i a sechestrelor osoase.
Tratamentul DZ.
ZONA ZOSTER OTIC (SINDROMUL RAMSAY-HUNT) - este o afeciune determinat de

virusul herpes zosterian.
Examenul otoscopic arat vezicule multiple grupate la nivelul pavilionului auricular, a CAE i uneori
chiar la nivelul membranei timpanice. Subiectiv pacientul prezint otalgie.
n unele cazuri pot apare tulburri funcionale acustice i vestibulare, precum i paralizii de facial.
Tratamentul este simptomatic n principal; se folosesc analgezice, vitamine din grupul B,
electroterapie pentru paraliziile de facial. Pentru perioada de debut se folosete Acyclovir.
PERICONDRITA - apare secundar unei infecii a pielii sau mai frecvent posttraumatic.
Agentul patogen cel mai frecvent ncriminat este Pseudomonas aeruginosa.
La debut pavilionul este rou i tumefiat. Ulterior tumefierea se accentueaz, iar pavilionul capt un
aspect lucios. Durerea este foarte intens. Puroiul se acumuleaz ntre pericondru i cartilaj.
Pericondrita poate conduce la necroza cartilajului cu apariia "urechii conopid" sau a atreziei de CAE.
Tratamentul trebuie instituit prompt folosind un antibiotic cu spectru larg. Scopurile terapeutice
principale sunt asigurarea unui drenaj adecvat al abceselor subpericondrale i ndeprtarea cartilajului
necrozat, urmate de pansamente locale zilnice.
4. TUMORILE URECHII EXTERNE

TUMORILE PAVILIONULUI AURICULAR
Tumori benigne - relativ rare, uor de recunoscut, se ndeprteaz prin excizie chirurgical.
Leziuni tumorale precanceroase: cornul cutanat, keratoza senil, boala Bowen etc.
Tumori maligne - Cea mai frecvent localizare a carcinomului auricular (60-70% din tumorile
urechii) este la nivelul pavilionului.
Carcinomul bazo-celular este o tumor iniial nodular, cu margini proeminente, care se ulcereaz
secundar i se infiltreaz subcutanat.
Tratamentul de prim intenie este chirurgical. Se mai pot folosi i iradierea sau criochirurgia.
Carcinomul spinocelular cu keratinizare este iniial infiltrat sau ulcerat. Majoritatea tumorilor se
dezvolt insidios, dei poate fi ntlnit ocazional i o dezvoltare accelerat.
Extensia tumoral se produce de-a lungul pericondrului, deoarece cartilajul acioneaz ca o barier.
Paralizia de facial (15% din cazuri) indic o invazie a fosei infratemporale sau apariia metastazelor.
Tratamentul const n excizia parial sau total a pavilionului auricular cu evidare ganglionar
regional.
Melanomul majoritatea melanoamelor sunt asimptomatice, iar 10% sunt nepigmentate sugernd un
papilom, un hemangiom sau un chist. Sngerarea, pruritul sau durerea sunt semne care arat
transformarea unei leziuni precanceroase ntr-una canceroas.
Tratamentul este chirurgical i const n excizie n limite oncologice i dac este necesar chiar
parotidectomie. Interveniile chirurgicale mutilante pot fi corectate prin reconstrucii.
TUMORILE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
Tumori benigne ale CAE - includ hiperostozele i exostozele. Aceste tumori cresc n volum i
ngusteaz lumenul CAE determinnd stenozarea acestuia. Tratamentul este chirurgical constnd n
excizia formaiunii.
Tumori maligne ale CAE - se pot dezvolta att din partea cartilaginoas a CAE, ct i din cea osoas.
Tumorile dezvoltate din poriunea cartilaginoas se extind anterior spre parotid cu metastaze
ganglionare preauriculare sau posterior spre piele.
AFECIUNILE URECHII MEDII
1. MALFORMAIILE URECHII MEDII - se ntlnesc frecvent la cei cu malformaii ale

urechii externe i/sau ale mandibulei.
Malformaiile minore cele mai frecvente sunt: dehiscene ale pereilor csuei timpanice, anomalii
ale traiectului nervului facial, anomalii ale ramurii lungi a nicovalei, malformaii ale scriei, absena
ferestrelor, persistena arterei stapediene. Diagnosticul se face prin computer tomografie. Tratamentul
este chirurgical.
Malformaiile majore se asociaz cu malformaii ale pavilionului auricular (displazie de gradul III) i
se caracterizeaz prin lipsa lanului osicular sau a csuei timpanului sau/i a conductului auditiv
extern sau a mastoidei. Se diagnosticheaz prin computer tomografie. Potenialele evocate auditive
sunt necesare pentru a preciza starea cohleei i a cilor auditive. Tratamentul este chirurgical i

Pagina 42 din 80
reprezint o provocare pentru chirurgia otologic.
2. AFECIUNILE TRAUMATICE ALE URECHII MEDII

Perforaiile traumatice ale membranei timpanice - pot fi cauzate de variaiile brute de presiune a
aerului, precum i de ptrunderea accidental a unor fluide sau corpuri strine exogene n conductul
auditiv extern.
Simptomatologia const n durere intens, acufene pulsatile, hipoacuzie de transmisie uneori vertij.
Examenul timpanului (de preferat cu optic mritoare) permite observarea perforaiei membranei
timpanice.Tratament: Pentru perforaiile mici n mod obinuit nu se instituie tratament, excepie
fcnd cazurile n care urechea a fost contaminat, situaie n care se instituie antibioticoterapie
sistemic. Pentru perforaiile de dimensiuni mai mari se ateapt timp de 3-6 luni nchiderea spontan,
iar dac aceasta nu a survenit, se intervine chirurgical. Existena unei suspiciuni de disjuncie osicular
n cursul perforaiei traumatice impune timpanotomia exploratorie cu timpanoplastie.
Barotrauma otic (Barootia) - totalitatea leziunilor otice produse prin variaii de presiune ale aerului
sau apei (de exemplu la aviatori sau la cei ce fac scufundri).
Simptomatologie - senzaia de ureche plin, urmat de durere intens, acufene pulsatile i
hipoacuzie de transmisie.Uneori poate apare senzaie de vertij. Examenul otoscopic evideniaz un
timpan cu desen vascular accentuat, aspirat, mulat pe peretele intern al urechii medii.
3. AFECIUNILE TUMORALE ALE URECHII MEDII

Tumori benigne - se ntlnesc variate tipuri histologice: osteoame, glioame, hemangioame
neurinoame, tumori de glomus jugular.
Din punct de vedere clinic, aceste tumori evolueaz cu fenomene supurative (prin suprainfectarea
urechii medii) i hipoacuzie de tip transmisie.
Tumora de glomus jugular este cea mai important prin frecven i consecine. Aceasta mai este
denumit i paragangliom jugulotimpanic, chemodectom timpanic, apudom. Tumora este constituit
din celulele epiteliale derivate din neuroectoderm i aparin sistemului endocrin difuz (celule ce
conin neuropeptide vasoactive). Histologic sunt tumori benigne, dar uneori (10% din cazuri), se pot
maligniza i dau metastaze.
Simptomatologie: acufene pulsatile unilaterale, sincrone cu pulsul (simptom precoce), hipoacuzia de
tip transmisie sau de percepie sau otoragie. Paralizia de nerv VII i, ulterior, a nervilor IX, X, XI i
XII semnific evoluia tumorii spre zonele vecine (stnc, baza craniului).
Otomicroscopic, prin transparena membranei timpanice, se poate observa, o formaiune roie n
hipotimpan sau o mas polipoid, roie, sngernd.
Examenul paraclinic ajut diagnosticul, mai ales arteriografia carotidei externe, jugulografia
retrograd, CT i RMN. Biopsia este contraindicat datorit riscului hemoragic.
Tratamentul este chirurgical i const n ablaia tumorii.
Tumori maligne - cea mai frecvent ntlnit tumor malign a urechii medii este carcinomul
spinocelular urmat de rabdomiosarcom i, foarte rar, prin invazie secundar din conductul auditiv
extern carcinomul adenoid chistic.
Simptomatologie - Aceste tumori se manifest prin durere (semn care difereniaz tumora de otitele
cronice), sngerare, hipoacuzie iniial de transmisie, prin distrugerea lanului osicular, i apoi de
percepie ce semnific invazia urechii interne, paralizie facial, vertij (distrucia labirintului).
Dintre examenele paraclinice sunt necesare examenul radiologic (inclusiv C.T. i R.M.N.) care
evideniaz distrugerile osoase i extensia tumoral i biopsia ce precizeaz tipul histologic (cu
importan prognostic).
Tratamentul este chirurgical i va consta n evidare petromastoidian n formele incipiente, mergnd
pn la rezecia osului temporal pentru forme mai avansate. Tratamentul chirurgical se va completa cu
radioterapie. Prognosticul este rezervat (supravieuirea la 5 ani este sub 25%).
4. AFECIUNILE INFLAMATORII ALE URECHII MEDII

Inflamaiile urechii medii pot fi acute i cronice, nonsupurative (otita seroas) i supurative.
OTITA MEDIE SEROAS

Etiologia otitei medii seroase este un subiect n discuie. Se consider c principalul factor etiologic
este disfuncia trompei lui Eustache:

- edemaierea mucoasei tubare indus de inflamaia cronic a structurilor nvecinate, (sinusuri,
amigdale) sau prin mecanism alergic;

- obstrucia ostiumului tubar prin hipertrofia vegetaiilor adenoide sau prin dezvoltare unei
tumori de rinofaringe;

- slaba funcionare a muchiului tensor palatin (ex. n palatoschizis).
Patogenie: n condiiile obstruciei tubare, aerul din urechea medie se resoarbe. Se produce o scdere a

Pagina 43 din 80
presiunii care acioneaz ca un factor iritant asupra mucoasei urechii medii. Rezultatele sunt: edemul
mucoasei urechii medii, apariia transudatului, blocarea lanului osicular cu retracia membranei
timpanice.
Simptomatologie - senzaia de presiune n ureche, hipoacuzie moderat i zgomote n ureche n timpul
deglutiiei.
Examenul otoscopic relev iniial opacifierea membranei timpanice, apoi desen vascular n jurul
mnerului ciocanului. Se poate observa uneori nivel lichidian sau bule de gaz.
Diagnosticul pozitiv este confirmat prin examinarea cu microscopul i de testele funcionale auditive.
Audiograma evideniaz hipoacuzie de tip transmisie ntre 20-50 dB, iar timpanometria evideniaz o
curb de tip C (scderea presiunii endotimpanice), sau de tip B (n caz de prezen a lichidului).
Diagnostic diferenial se face cu otita medie acut.
Tratament: decongestionante nazale, vasoconstrictoare i antihistaminice pentru a reduce hiperemia i
edemul mucoasei tubare, tratarea infeciilor de vecintate (rinofaringite i sinuzite);
OTITA MEDIE CRONIC SERO-MUCOAS
Disfunciile cineticii tubare, n special deschiderea deficitar a orificiului tubar n cazul despicturii
palatine prin incompeten muscular, procesele obstructive rino-faringiene i infeciile virale, sunt
factori care determin metaplazia celulelor epiteliale ale mucoasei urechii medii (UM) n celule
cilindrice, ciliate i n creterea numrului de celule calciforme productoare de mucus.
Simptomatologie - hipoacuzie, de obicei bilateral, care se accentueaz progresiv, acufene.
Examenul otoscopic relev: retracia membranei timpanice, timpanul albastru, mobilitatea timpanal
sczut, la pneumootoscopie sau la manevra Valsalva.
Rinoscopia posterioar este esenial n stabilirea factorilor etiologici (vegetaii adenoide sau cancer
de rinofaringe).
Audiometria relev o hipoacuzie de transmisie moderat se poate efectua i timpanometrie.
Diagnosticul diferenial se face cu hemotimpanul, otita medie cronic, otita fibroadeziv,
otospongioza.
Tratament: antialergic (antihistaminice, steroizi), se practic adenoidectomia pentru ndeprtarea
rezervorului bacterian rino-faringian, se introduce transtimpanic un steroid sau/i alfachimotripsin
sau hialuronidaz, aerosoli cu mucolitice;
- folosirea tuburilor aeratoare transtimpanice a devenit acceptat pe scar larg ca modalitate
terapeutic pentru aceast afeciune.
- mastoidectomie dup epuizarea celorlalte metode de tratament.
Copiii care prezint hipoacuzie de transmisie secundar unei otite medii cronice seromucoase prezint
riscul apariiei unei ntrzieri n dezvoltarea limbajului cu posibil rsunet n viaa adult.
OTITA MEDIE ACUT SUPURAT

Se definete ca infecia muco-periostal a cavitilor urechii medii.
Etiologie - este de obicei microbian. Cel mai frecvent implicat este Streptococcus pneumoniae la
adult i Haemophilus influenzae la copii. Inflamaia afecteaz n mod obinuit mucoasa trompei lui
Eustache, a urechii medii i de asemenea a sistemului pneumatic.
Factorii care contribuie la disfuncionalitatea tubar sunt:
edem inflamator cauzat de infecia zonelor nvecinate (adenoidit, amigdalit, sinuzit);
edem alergic;
tumor rinofaringian;
consecutiv tamponamentului anterior sau posterior;
constituia anatomic trompa Eustache este mai scurt, orizontalizat i cu un lumen mai larg la
copii;
slaba funcionare a muchiului tensor palatin, despictura palatin.
Alte ci de diseminare a infeciei: hematogen (n rujeol, scarlatin, febr, febr tifoid) i pe cale
exogen (n perforaiile timpanice cu penetrarea apei sau a unor substane n ureche n cursul
lavajului).
Simptomatologie - otita medie acut supurat evolueaz n patru stadii:
1. Faza hiperemic: subiectiv pacientul acuz senzaie de presiune i plenitudine auricular;
otoscopic - iniial apare desenul vascular pornind de la nivelul ciocanului, pentru ca n orele
urmtoare timpanul s devin congestiv, infiltrat, opacifiat.
o
2. Faza exudativ: se caracterizeaz prin febr (39 - 40 C), zgomot nfundat perceput n ureche
simultan cu pulsul, hipoacuzie, durere pulsatil intens.
3. Examenul otoscopic arat congestia i ngroarea membranei timpanice. Aceasta apare
bombat, pulsatil, n tensiune. Timpanometria n aceast faz arat o presiune crescut n
urechea medie.
4. Faza supurativ: se caracterizeaz prin perforarea membranei timpanice. durerea cedeaz, dar
hipoacuzia persist.
5. Faza de rezoluie: n cazurile care evolueaz spre vindecare - perforaia timpanic se nchide.
Not: faza de rezoluie poate apare n orice stadiu de evoluie a bolii.
FORME CLINICE ALE OTITEI MEDII ACUTE SUPURATE:

Pagina 44 din 80
Otita medie acut necrozant
Otita medie acut la nou-nscui i copii
Otita din scarlatin
Otita medie acut la btrni
Otita din cursul gripei
Otita din rujeol
TRATAMENTUL OTITEI MEDII ACUTE SUPURATE

TRATAMENT CONSERVATOR
Se bazeaz pe identificarea agentului patogen primar din secreia otic.
Tratament local: paracenteza se efectueaz n urmtoarele circumstane (Becker):
- membran timpanic bombat, pulsatil, n tensiune;
- perforaie spontan insuficient pentru drenaj;
- persistena febrei i a otalgiei severe;
- n scop diagnostic pentru simptomatologia de debut a mastoiditei acute, cu paralizie
facial discret, meningit acut sau labirintit, cnd aspectul timpanului nu este
edificator pentru precizarea diagnosticului.

Secreiile purulente se aspir i se ntreine un conductul auditiv extern curat dup apariia
perforaiei timpanice.
Tratamentul regional: trompa lui Eustache trebuie permeabilizat.
TRATAMENT CHIRURGICAL
Mastoidectomia este indicat n urmtoarele cazuri :
1. apariia unei colecii subperiostale n cursul unei otite medii acute ;
2. apariia unor complicaii intracraniene otogene n cursul unei otite medii acute;
3. osteoliza celulelor mastoidiene obiectivat radiografic n incidena Schuller, aprut n orice
stadiu al unei otite medii acute;
4. unele cazuri de paralizie de facial secundare otitei medii acute.
5. reapariia otoreei, otalgiei i subfebrilitii;
6. agravarea strii generale ntre sptmna a 2-a i a 4-a de evoluie a bolii cu creterea VSH-
ului;
7. otoree persistent timp de 4-5 sptmni i lipsa evoluiei favorabile sub tratament, n
prezena unei bune pneumatizri a osului temporal, cu reducerea coninutului de aer pe
radiografie i fr simptome generale grave.

Principiile mastoidectomiei: esutul afectat din sistemul celular mastoidian este ndeprtat pe
calea unei incizii retroauriculare. Se creeaz o comunicare larg ntre antrumul mastoidian, cavitatea
mastoidian i csua timpanului.
COMPLICAII - apar n cazul neglijrii afeciunii sau a tratamentului inadecvat:
- otogene: mastoidita acut, labirintita, petrozita;
- neurologice: meningit acut, abces cerebral de origine otogen, paralizie de facial.
MASTOIDITA ACUT
Mastoidita acut (M.A.) a devenit relativ rar din momentul apariiei antibioticoterapiei. Constituie
totui cea mai frecvent complicaie a unei otite medii acute.
Otita medie acut netratat evolueaz n 1-5% din cazuri spre mastoidit acut n timp ce sub
tratament incidena evoluiei spre mastoidit este mult sczut.
Definiie: Mastoidita acut este osteomielita mastoidei.
Etiologie: Agenii mai frecvent implicai sunt: S. pneumoniae, S. Pyogenes, S. aureus, uneori i mai
ales la copii i H. influenzae.
Factorii care favorizeaz apariia mastoiditei includ tipul i virulena microorganismului, sensibilitatea
la antibiotice, eficacitatea tratamentului, vrsta pacientului, asocierea sau nu a altor afeciuni (n
special cronice), imunitatea local a mucoasei, imunitatea general a pacientului.
Patogenie: Congestia i edemul mucoasei determin blocarea aditusului mpiedicnd drenajul
secreiei purulente i determinnd necroza septurilor intercelulare.
Infecia poate rmne cantonat la nivelul mastoidei, dar n cele din urm se poate exterioriza:
1. lateral prin peretele extern al mastoidei, genernd un abces subperiostal, iar dac puroiul strbate
periostul, un abces subcutanat;
2. superior i posterior cu apariia de: abces extradural, subdural, meningit, abces cerebral,
tromboza sinusului lateral, hidrocefalie otic;
3. medial genernd labirintit, petrozit i sindrom Gradenigo;
4. inferior strbate vrful mastoidei cauznd: abcesul Bezold (prin propagarea supuraiei de-a
lungul sterno-cleido-mastoidianului), abcesul Citelli sau Moure prin propagare de-a lungul burii
posterioare a muchiului digastric;
5. anterior interesnd canalul facialului i determinnd paralizia nervului facial
Simptomatologie:

Pagina 45 din 80
General: afeciunea evolueaz cu stare general alterat i pirexie. La copii febra poate ajunge la
valori de pn la 40 C sau mai mult, n timp ce la adult valorile sunt mai mici sau febra poate lipsi.
Pacientul este palid i astenic.
Local: otalgia din otita medie acut i schimb caracteristicile, devenind persistent i accentundu-
se n cursul nopii, otoreea i schimb aspectul de la muco-purulent, consistent, la o secreie de
consisten sczut, fetid. Auzul se nrutete comparativ cu perioada precedent de otit medie.
Prezena hemicraniei este un semnal de alarm pentru instalarea complicaiilor intracraniene.
Apariia senzaiei de vertij este semn de debut al labirintitei.
Examenul otoscopic: La nivelul conductului auditiv extern se remarc prezena otoreei i uneori
prbuirea peretelui postero-superior al conductului auditiv extern.
Membrana timpanic este palid, dar ngroat, perforat. Prin perforaie se pot observa granulaii sau
un polip de culoare roie.
Paraclinic :Se va individualiza germenul din secreia purulent i se va face antibiogram.
Se vor efectua probele vestibulare.
Audiograma relev hipoacuzie de transmisie accentuate.
formul leucocitar modificat cu deviaie spre stnga;
CT arat opacifierea celulelor mastoidiene i leziuni de osteoliz cu lichefiere.
Diagnosticul pozitiv: este stabilit pe baza anamnezei, a simptomatologiei generale i locale, precum i
a examenului radiologic.
Diagnosticul diferenial se face cu:
1. Otita extern acut sever
2. Limfadenita retroauricular
3. Erizipelul
4. Parotidita
FORME CLINICE
a) Abcesul retroauricular - Se prezint sub forma unei tumefacii localizate ntre vrful mastoidei i
triunghiul suprameatal. Pavilionul auricular este deplasat nainte, nafar i n jos.
b) Abcesul zigomatic Prezint edem la nivelul apofizei zigomatice care se extinde la obraji i
pleoape.
c) Abcesul Bezold - Tumefacia triunghiului posterior al regiunii cervicale, nsoite de torticolis.
d) Prbuirea peretelui postero-superior meatal
e) Abcesul parafaringian sau retrofaringian
MASTOIDITA CRONICA
Mastoidita cronic - este o inflamaie cronic, productiv, care n evoluie determin obliterarea
spaiilor sistemului pneumatic mastoidian de ctre esutul inflamator de granulaie. Evoluia este
insidioas iar simptomatologia este iniial moderat.
Tratamentul este chirurgical i const n mastoidectomie.
OTITA MEDIE CRONIC SUPURAT

Este o afeciune cronic cu debut i evoluie insidioas care poate determina complicaii severe cu
sechele ireversibile. Se manifest clinic prin hipoacuzie i otoree.
Definiie: otita medie cronic supurat (OMCS) este o inflamaie cronic a mucoperiostului care
cptuete cavitatea urechii medii.
Condiiile precare de locuit, lipsa de igien i alimentaia deficitar au fost incriminai n prevalena
otitei medii cronice supurate.
Clasificare:
1. otita medie cronic supurat simpl (otita medie cronic muco-purulent, otoreea tubar,
mezotimpanita, otoreea benign).
2. otita medie cronic supurat propriu-zis (otoreea purulent, epitimpanita, otoreea malign, aticita).
1. Otita medie cronic supurat tubo-timpanic (simpl) este caracterizat prin prezena unei
perforaii centrale nsoit de otoree muco-purulent cronic episodic.
Etiologie: bacterii Gram negative aerobe
Patogenez: inflamaia este limitat la nivelul mucoasei, totui, n unele cazuri, poate determina n
timp leziuni de osteit cu distrugerea lanului osicular.
Factori favorizani:
- imunocompetena redus a mucoasei;
- tipul, virulena i rezistena la antibiotice a bacteriilor;
- condiii anatomice favorizante: pneumatizarea, comunicrile dintre atic, antrum,
cavitatea urechii medii i trompa lui Eustache;
- funcionarea deficitar a trompei lui Eustache;
- afeciuni sistemice: alergii, imunodeficiene, diabet.
Simptome:
- faza activ (supurativ) - otoree i/sau hipoacuzie;
- faza inactiv (de remisiune) - n otita medie cronic supurat bilateral, bolnavul se prezint la

Pagina 46 din 80
consultaie pentru hipoacuzie, n timp ce n otita medie cronic supurat unilateral pacientul nu se
prezint la medic.
1. Colesteatomul urechii medii;
2. Tuberculoza urechii medii;
3. Carcinomul urechii medii.
Tratament:
Tratamentul conservator cu antibiotice sistemic i local. Polipii endaurali sunt ndeprtai cu ajutorul
unei anse. Asanarea infeciilor de vecintate (rinosinusale, faringiene).
Mastoidectomia se practic n vederea eliminrii focarelor de infecie de la nivelul osului temporal. n
al doilea timp se poate face timpanoplastia pentru reconstrucia membranei timpanice i a lanului
osicular.
Evoluie i prognostic:
Boala evolueaz n pusee .
Complicaiile sunt rare, evoluia spre colesteatom este excepional, dar hipoacuzia se accentueaz
progresiv.
Prognosticul vital este bun, dar cel funcional este rezervat. Din acest motiv se recomand
timpanoplastia precoce dup o pregtire corespunztoare.

2. Otita medie cronic supurat propriu-zis (colesteatomatoas)
Principala caracteristic a acestei afeciuni este prezena osteolizei.
Patogeneza: otita medie cronic supurat propriu-zis se caracterizeaz prin prezena a trei tipuri de
leziuni anatomo-patologice: leziuni osteitice, esut polipoid - pediculul polipului se inser pe o zon de
osteit i colesteatomul.
Exist dou tipuri de colesteatom:
- congenital sau primitiv ;
- secundar sau dobndit.
Din teoriile patogene existente reinem:
1. Teoria invaginrii
2. Teoria migratorie
3. Teoria creterii papilare
4. Teoria metaplazic
5. Teoria implantrii
Indiferent de mecanismul etiopatogenic odat constituit colesteatomul crete invadnd spaiile libere
dintre structurile urechii medii. ntr-o a 2-a etap fermenii proteolitici de la nivelul perimatricei
determin liza pereilor osoi acesta fiind cel mai important factor n dezvoltarea colesteatomului.
Simptome:
- otoree purulent fetid persistent, tenace +/- otoragie
- hipoacuzie de transmisie variabil, acufene
- cefalee cu senzaie de presiune
- otalgie i febr n perioade de exarcerbare.
Examen otoscopic
Perforaia poate fi n pars flaccida sau n pars tensa sau mai rar poate lipsi (colesteatom n spatele unei
membrane timpanice intacte sau colesteatom congenital). Granulaiile inflamatorii, exsudatul fetid
care acoper colesteatomul i distrucia circumsens a peretelui post-superior meatal poate fi frecvent
ntlnit n regiunea situat la marginea perforaiei .
Paraclinic
- CT ajut la evaluarea leziunilor, i n cazul instalrii unei complicaii (labitintit, parez de nerv
facial, abces etc).
- audiograma hipoacuzie de transmisie asociat sau nu cu hipoacuzie de percepie;
- explorarea aparatului vestibular
- paralizia de facial poate apare secundar eroziunii canalului osos al nervului facial.
Diagnostic diferenial
1. Otita medie cronic supurat simpl;
2. Carcinomul de ureche medie sau de conductul auditiv extern;
3. Tuberculoza urechii medii;
4. Histiocitoza X.
Tratament
Este chirurgical. Principiile chirurgicale urmresc:
- eradicarea focarului activ;
- limitarea infeciei i a complicaiilor;
- recuperare funcional.
Evoluie i prognostic
Colesteatomul netratat reprezint cea mai periculoas inflamaie de la nivelul urechii medii.
Colesteatomul poate produce complicaii intracraniene cum ar fi: labirintite, meningit, tromboze de

Pagina 47 din 80
sinus lateral, septicemie, abcese epi- sau subdurale, abcese ale lobului temporal sau abcese
cerebeloase.
COMPLICAIILE OTITELOR MEDII CRONICE SUPURATE

Complicaiile otitei medii cronice supurate apar odat cu extinderea infeciei de la nivelul UM ctre
structurile de care era separat n condiii normale de esut osos. nainte de folosirea pe scar larg a
antibioticelor aceste complicaii erau mai frecvent cauzate de supuraii acute ale urechii medii dect de
supuraii cronice.
Cile de diseminare a infeciei:
- prin distrugerea inflamatorie a pereilor osoi (osteit);
- prin migrarea unor trombi infectai pe cale venoas ctre sinusurile venoase
- pe ci anatomice preformate: dehiscene ale tegmen timpani, ale suturilor temporale, ale plafonului
osos care acoper bulbul jugular sau prin ferestrele oval i rotund, apeductele cochlear i vestibular;
- pe calea zonelor de continuitate determinate de traumatisme accidentale sau chirurgicale;
- de-a lungul spaiilor periarteriolare Virchow Robin.
LABIRINTITELE reprezint inflamaia difuz sau localizat a structurilor coninute n cavitile

labirintice.
Exist trei forme de inflamaie labirintic:
Fistula labirintic a canalului semicircular orizontal (Labirintita circumscris) este cea mai
frecvent ntlnit complicaie determinat de colesteatom.
Simptome: semnul fistulei ajut la punerea diagnosticului. Acesta const n apariia nistagmusului i a
vertijului la aplicarea unei presiuni negative sau pozitive n conductul auditiv extern
Tratament: explorarea chirurgical a labirintului.
Labirintita seroas este o inflamaie difuz intralabirintic, fr puroi care determin pierderea
tranzitorie a funciei auditive i vestibulare.
Simptome: pacientul acuz un sindrom vestibular periferic cu grea i vrsturi, vertij, tinitus,
nistagmus i hipoacuzie neuro-senzorial. Nu este urmat de pierderea definitiv a auzului i a funciei
vestibulare.
Tratament - intervenia chirurgical.
Labirintita purulent este o inflamaie difuz intralabirintic asociat cu prezena puroiului.
Determin pierderea definitiv a funciilor auditiv i vestibular.
Simptome: sindrom vestibular periferic sever cu grea, vrsturi, ameeal, hipoacuzie neuro-
senzorial. Pacient imobilizat n pat. Nistagmusul este iniial de tip iritativ (secusa rapid ctre urechea
bolnav) i curnd devine de tip distructiv (secusa rapid ctre urechea sntoas).

Tratament chirurgical labirintectomie i medical antibiotice n doze mari la care se
asociaz cortizonul.
ABCESUL EXTRADURAL
Abcesul extradural este o colecie purulent situat n spaiul cuprins ntre dura mater i os.
Apare secundar unei eroziuni osoase prin osteit (consecutiv otitei),a unei tromboflebite sau a unei
infecii diseminate pe ci preformate.
Etiologie: agenii patogeni mai frecveni sunt stafilococul auriu, streptococii, bacterii anaerobe.
Simptomatologie - n general simptomele sunt vagi i nespecifice de multe ori abcesul extradural
poate fi descoperit accidental n cursul unei mastoidectomii. Simptomul principal este cefaleea
persistent ce nsoete otoreea, stare general alterat i febra.
Paraclinic - CT, RMN;
Tratament - explorarea chirurgical cu rezolvarea focarului supurativ otic i drenajul coleciei. Se
asociaz tratamentul antibiotic.
ABCESUL SUBDURAL
Abcesul subdural este o colecie purulent situat ntre dura mater i arahnoid.
Etiologie - vezi etiologia abceselor extradurale.
Patogenie -Abcesul subdural apare ca urmare a propagrii infeciei de la nivelul urechii medii sau a
mastoidei prin tromboflebita venelor de la acest nivel sau prin extinderea direct ca urmare a eroziunii
osului i a durei.
Simptome: otoree purulent , cefalee sever, stare de ru general, delir i semne de focalizare
neurologic (hemianopsie, hemianestezie, afazie, crize de tip Jacksonian, paralizia unui membru
superior sau inferior, hemiplegie).
Paraclinic: CT certific diagnosticul.
Tratamentul: este medical i chirurgical.
- medical:antibioterapie cu spectrul larg n doze mari;
- chirurgical: miringotomia i mastoidectomia i tratamentul neurochirurgical de drenaj al abcesului.
MENINGITA OTOGEN
Definiie: Prin meningit otogen se nelege inflamaia meningelui provocat de diveri ageni
infecioi plecai dintr-un focar otic. este cea mai frecvent complicaie intracranian aprut secundar
unei otite medii supurate sau unei mastoidite. naintea erei antibioticelor determina exitusul.

Pagina 48 din 80
Etiopatogenie:
La adult meningita otogen apare ca o complicaie a unei otite medii cronice. Infecia este determinat
de Gram negativi: bacili enterici, Proteus, P. aeruginosa i anaerobi cum ar fi Bacteroides. La copii
apare frecvent ca o complicaie a unei otite medii acute. Microorganismul implicat cel mai frecvent n
infeciile acute este H. influenzae, n special tipul III i S. pneumoniae al crui tip III este recunoscut
ca generator de complicaii.
Meningita otogen apare frecvent ca urmare a propagrii directe a infeciei pe calea osului necrozat
din urechea medie, dei infecia se poate propaga i pe oricare dintre cile anatomice preformate
prezentate anterior.
Rspunsul inflamator iniial al pia-arahnoidei este sub forma unui exsudat care dreneaz n spaiul
subarahnoidian i care determin creterea presiunii LCR. Curnd LCR devine. Exsudatul inflamator
determin iritarea rdcinilor nervilor spinali de la nivelul segmentului superior al coloanei cervicale
cu apariia redorii de ceaf i a durerilor la acest nivel.
Simptome:
Simptomele de debut sunt cefaleea, algii temporale persistente, rahialgii lombococcigiene urmate de
redoarea de ceaf. Starea general este alterat, pulsul accelerat, febr de 40C, iar reflexele
osteotendinoase sunt exagerate. Exist de asemenea agitaie, irascibilitate sau anxietate. Semnul
Kernig este pozitiv. Apariia triadei cefalee, vrsturi, constipaie n acest context este semnificativ.
Fotofobia este un simptom prezent n mod constant.
Vrsturi de tip central, la copil prezena convulsiilor, a plnsului slab i bombarea fontanelei.
Odat cu evoluia bolii simptomele se agraveaz, cefaleea este sever i redoarea de ceaf marcat,
nsoit de semnul Kernig i Brudzinski pozitiv, opistotonus, alterarea pn la pierdere a strii de
contien, convulsii tonico-clonice i paralizie de facial. Pulsul i frecvena respiratorie sunt
neregulate, iar pacientul poate avea o paralizie de oculo-motor sau de abducens.
Agravarea strii generale este marcat de un delir alternant care n final evolueaz spre com.
Reflexele osteo-tendinoase dispar, respiraia este de tipul Cheyne-Stokes, apar midriaza ireversibil i
exitusul.
Diagnostic:
Se pune pe baza examenului clinic i a ex. paraclinice (puncia lombar i examenul CT sunt foarte
importante). La puncia lombar presiunea LCR este crescut, exist o cretere a polimorfonuclearelor
i a proteinorahiei pn la 2-3 g/l. Totodat nivelul clorurilor poate scdea pn la 80 mg/l, iar
glicorahia pn la 0. Se practic examenul bacteriologic al LCR i antibiograma. Se va efectua examen
CT al mastoidei.
Diagnosticul diferenial se va face cu meningita viral sau cu meningita epidemic meningococic i
cu meningia tuberculoas.
Tratament Principii:
- tratamentul este de extrem urgen
- tratamentul se face in unitate spitaliceasc competent
- antibioticul va fi ales pe baza cunoaterii agentului etiologic
- tratamentul cu antibiotic e completat de tratamentul chirurgical.
o medical: antibioticele se administreaz n doze mari i.v., n funcie de antibiogram;
o chirurgical: pentru otita medie acut se practic miringotomia, pentru mastoidita acut
mastoidectomie, iar pentru otita medie cronic supurat mastoidectomia radical.
Evoluie i prognostic: netratat sau incorect tratat determin exitus.
ABCESUL CEREBRAL I CEREBELOS DE ORIGINE OTIC - este o colecie purulent
localizat mai frecvent n lobul temporal sau n cerebel, cu punct de plecare reprezentat de o infecie
acut sau cronic a urechii. Este considerat cea mai frecvent cauz de deces dintre complicaiile
otitei medii.
Etiologie:
Flora patogen este alctuit din germeni aerobi i anaerobi (S.pneumoniae, S. haemolyticus, bacili
gram negativi: Proteus mirabilis, E. coli, P. aeruginosa).
Patogenie:
Dintre cile de diseminare a infeciei prezentate anterior, cel mai des ntlnit este propagarea direct a
infeciei prin leziunile osteitice de la nivelul tegmen timpani cu formarea unui abces extradural.
Abcesele cerebeloase sunt precedate de tromboze ale sinusului lateral sau de labirintite. n acest caz
infecia se propag prin sacul endolimfatic.
Procesul de formare a unui abces ncepe la nivelul unei zone de edem cerebral i de encefalit. n 2-3
sptmni aceast zon este delimitat prin formarea unei capsule. n acest timp partea central se
lichefiaz (ramolete). Dup procesul de delimitare a abcesului cerebral urmeaz o perioad de
cretere a acestuia. Exist situaii n care abcesul se poate perfora (rupe) i poate drena n sistemul
ventricular sau n spaiul subarahnoidian.
Simptomatologie:
n stadiul iniial (de encefalit) ntlnim: meningism, grea, cefalee, modificri comportamentale,
febr.
n perioada de laten (care poate dura de la 10 zile la cteva sptmni) prezint cel mult: cefalee,
iritabilitate sau letargie.
n perioada de stare (respectiv de expansiune a abcesului) reapare cefaleea (cel mai constant simptom),
vrsturi de tip central, edemul papilar, bradicardie, hipotermie, semne neurologice de focalizare:

Pagina 49 din 80
afazie, alexie, agrafie, hemiplegie, epilepsie i ataxie n procesele cebeloase.
Abcesul cerebelos prezint mai multe semne neurologice de focalizare, disfuncionaliti ale nervului
oculo-motor i ale sistemului postural, nistagmus spontan cu orientare spre partea cu leziunea, ataxie,
dismetrie, adiadococinezie, hipotonie ipsilateral, stare de slbiciune, emaciere rapid.
Semnele de hipertensiune intracranian se observ la examenul fundului de ochi.
n faza final se instaleaz stuporul, coma, bradicardia, i respiraia Cheyne-Stockes.
Paraclinic - CT, RMN i puncia lombar.
Diagnosticul diferenial se va face cu:labirintite, tumori de unghi pontocerebelos,scleroz multipl;
Tratament:
Medical doze crescute de antibiotice ce trec bariera hematoencefalic i se va aborda chirurgical
abcesul n vederea eradicrii focarului infecios.
Antibioticele se administreaz cel puin 3-4 sptmni urmrind cu atenie potenialele efecte toxice.
Evoluie i prognostic:
Mortalitatea este de 20-30% n ciuda tratamentului corect medical i chirurgical.
TROMBOFLEBITA SINUSULUI LATERAL - reprezint afectarea sinusului lateral prin procese
inflamatorii de origine otic. Se dezvolt n mod obinuit ca o consecin a eroziunii peretelui
sinusului lateral datorit unei mastoidite acute sau cronice. Este pe locul al doilea din punct de vedere
al cauzelor de deces prin complicaii ale otitei medii.
Etiologie: S.haemophilus, pneumococi, proteus i anaerobi.
Patogenez: Infecia din cursul unei mastoidite sau al unei otite colesteatomatoase distruge osul,
putnd astfel drena n spaiul perisinusal i de aici afecteaz peretele sinusal i apoi coninutul.
Invadarea sinusurilor pietroase superior i inferior poate determina extensia la sinusul cavernos.
Propagarea n jos a infeciei afecteaz vena jugular intern i apoi vena subclavicular.
Simptomatologie:
- n stadiul de abces perisinusal cefalee i alterarea strii generale.
- n stadiul de trombus parietal infectat, pacientul prezint febre n ace, cu cteva maxime (vrfuri)
pe zi, cu frisoane i puls rapid.
- cnd lumenul sinusului este obstruat de tromb se adaug staz n circulaia venoas pacientul acuz
cefalee intens, vom, somnolen, edem papilar i creterea presiunii LCR;
- tromboflebita venei emisare mastoidiene produce mpstare i edem pe marginea posterioar a
mastoidei (semnul GRIESSINGER);
- tromboflebita venei jugulare interne produce edem, mpstare i durere pe traiectul venei i la rotaia
capului
- extensia spre sinusul cavernos determin chemosis i exoftalmie;
- diseminarea trombilor septici n sistemul circulator determin metastaze septice n pulmon, ficat etc.
Examenele paraclinice:
- anemie i leococitoz, hemocultura poate evidenia germenul, antibiogram;
- puncie lombar i cu aceast ocazie se poate face testul QUECKENSTEDT;
- hematurie n nefrita focal septic, albuminurie i cilindrurie.
- CT relev distrucia osoas n zona sinusului. Mai pot fi ntlnite edem cerebral, hemoragii
parasagitale, reducerea volumului ventriculilor. CT este esenial pentru a exclude un eventual abces
cerebral sau subdural.
Diagnostic diferenial - se face cu pneumonia, bruceloz, tuberculoz miliar, nefrit, pielocistit.
Tratamentul Se vor administra masiv antibiotice (preferabil dup antibiogram n caz de
individualizare a germenilor).
Va fi tratat chirurgical focarul septic.
PARALIZIA FACIAL este o complicaie a otitei medii cronice supurate sau mastoiditei (vezi la
paralizia de facial).
OTOSCLEROZA (OTOSPONGIOZA)
Definiie: Otoscleroza este o osteopatie care determin anchiloza stapedo-vestibular i se manifest
prin hipoacuzie de transmisie lent progresiv i acufene.
Etiologie - cauza principal rmne necunoscut. Au fost incriminai: factori genetici, factorii locali,
staiunea biped adoptat de rasa uman produce un stress mecanic anormal la nivelul bazei craniului,
factori generali cu un rol sugerat de influena perioadei de graviditate asupra procesului de
otoscleroz.
Inciden - 0.5- 2% din populaia caucazian alb sufer de surditate cauzat de otoscleroz.
Shambaugh estimeaz o frecven de minim 0,5%. Otoscleroza afecteaz mai frecvent femeile
dect brbaii (f/b=2/1).
Histopatologie:
Focarul otosclerotic poate conine zone aflate n diverse stadii de activitate: activ, intermediar i
inactiv. Termenul de otospongioz se refer la faza activ caracterizat prin distrucia osteoclastic a
osului matur encondral. Termenul de otoscleroz se refer la stadiul final care const n apariia osului
bine mineralizat, care din cauza resorbiei neregulate i a osteogenezei capt o aparen de
mozaic.Noul os lamelar format este mai gros i cu o celularitate mai mare comparativ cu osul
normal.Nu exist o succesiune ordonat a stadiilor de la activ la inactiv, toate aceste stri putnd fi
observate la nivelul focarului care poate fi inactivat sau reactivat n orice moment.
Fixarea scriei debuteaz prin calcificarea ligamentului inelar realiznd o punte ntre focarul

Pagina 50 din 80
otospongios i platina scriei. Gradele fixrii platinei scriei n fereastra oval sunt diferite.
Simptomatologie:
Hipoacuzia de transmisie este simptomul principal. Hipoacuzia, iniial discret, apare de obicei la
instalarea pubertii i se accentueaz treptat, fiind evident n timpul perioadelor menstruale i
agravat de sarcini. Hipoacuzia este n general progresiv i poate afecta n mod egal ambele urechi,
frecvent ns una dintre urechi prezint o pierdere de auz mai mare. Otoscleroza unilateral are o
inciden de aproximativ 15% dintre pacieni.
Tinitusul - este un simptom des ntlnit i poate fi uni- sau bilateral. Apare n stadiile precoce ale bolii
i are un caracter pulsatil sau uierat.
Vertijul - este probabil rezultatul aciunii toxice a enzimelor eliberate n labirintul vestibular.
Examenul otoscopic- este normal n majoritatea cazurilor.
Audiometria:
Audiograma tonal arat o hipoacuzie de transmisie moderat. Frecvent la 1 pacient din 3 apare o
coborre a curbei transmisiei pe cale osoas - ancoa Carhart - mai pronunat pe frecvena de 2000
Hz. Aceast cdere pe frecvena de 2000 Hz va fi eliminat dup o stapedectomie reuit, ceea ce va
demonstra c nu este de natur neuro-senzorial, ci mai degrab apare datorit deteriorrii transmiterii
pe cale osoas prin fixarea platinei scriei.
Timpanometria arat frecvent o curb normal la o presiune normal. Reflexul stapedian
este diminuat sau absent datorit fixrii platinei.
Modern, explorarea imagistic cuprinde efectuarea computer tomografiei, care se realizeaz de rutin
n vederea precizrii diagnosticului i a evalurii extensiei procesului lezional.
Evoluie: netratat, afeciunea de obicei evolueaz mai rapid sau mai lent spre hipoacuzie neuro-
senzorial.
Diagnosticul diferenial se face cu alte afeciuni care evolueaz cu hipoacuzie de transmisie i aspect
normal sau aproape normal al membranei timpanice.
1. Anomalii congenitale ale urechii medii (fixarea congenital a scriei, discontinuitatea osicular
congenital, colesteatom congenital);
2. Dislocri sau fracturi osiculare posttraumatice (proces cronic adeziv), otita seroas, timpanoscleroz
(diagnosticul va fi precizat prin timpanogram), surditi neurosenzoriale, dificil de difereniat de
otoscleroz labirintizat.
Tratament:
Tratamentul cu fluorur de sodiu este singurul cu suport etiopatogenic. Este ns toxic, iritant gastric,
iar supradozajul este periculos. Acest tratament este contraindicat la gravide, la pacienii cu
insuficien renal, cu artrit cronic reumatoid i la copiii la care nu s-a ncheiat procesul de
cretere.
Chirurgical:
Indicaii: majoritatea pacienilor pot beneficia de stapedectomie sau stapedotomie
Contraindicaiile metodei chirurgicale:
- afeciune general ce pune n pericol viaa bolnavului;
- vrsta peste 70 de ani;
- otit extern sau perforaie timpanal;
- pacieni cu vertij sau cu surditate neuro-senzorial sever.
Rezultatele interveniei: auzul normal este restabilit n 80% din cazuri la pacienii cu ureche intern
normal.
AFECIUNILE URECHII INTERNE
Afeciuni congenitale
Traumatismele urechii interne
Surditatea brusc instalat
Ototoxicele
Boala Meniere
Protezarea auditiv
1. Afeciuni congenitale
Afeciunile congenitale pot fi ereditare sau dobndite.
a. Ereditare
- de tip recesiv - apar sporadic, leziunile sunt prezente la natere i pot varia de la nivel
submicroscopic pn la agenezia total a cochleei. Malformaiile: Michel, Mondini, Scheibe i
Sibenmann par s fie mai frecvent ntlnite i constau n hipoplazia sau aplazia labirintului cu absena
total a funciei cochleei.
- de tip dominant - surditatea degenerativ care poate evolua progresiv de-a lungul vieii pacientului.
Evoluia nu este constant. Exist frecvent i alte simptome asociate n cadrul unor sindroame.
Anomalii cromozomiale: trisomia 13, trisomia 18, sindromul cri du chat care asociaz hipoacuziei
neuro-senzoriale severe multiple leziuni organice.
b. Dobndite:

Pagina 51 din 80
- n cursul unor infecii materne: embriopatia rubeolic, toxoplasmoza, parotidita epidemic, zona
zoster, gripa i infeciile cu citomegalovirus determin hipoacuzie neuro-senzorial la copil.
- datorit aciunii unor toxice: thalidomida, chinina i aminoglicozidele produc multiple anomalii;
diabetul zaharat al mamei i hipoxia fetal determin de asemenea hipoacuzie neuro-senzorial;
- surditatea prenatal poate fi datorat hipoxiei prenatale, naterii premature i eritroblastozei fetale,
care pot determina leziuni ale cochleei.
Surditatea postnatal sunt de asemenea ereditare cu debut tardiv sau dobndite. Cele mai frecvente cauze sunt
infeciile - meningite i meningo-encefalite, parotidita, rujeola, otita medie, medicamentele ototoxice etc.
n cazul hipoacuziei congenitale diagnosticul trebuie stabilit ct mai precoce - de dorit prin
efectuarea screening-ului n materniti. Diagnosticul de certitudine se realizeaz printr-o examinare
complex: clinic multidisciplinar din care nu trebuie s lipseasc examenul otomicroscopic,
explorarea funcie auditive care trebuie s cuprind: audiometria, impedancemetria, potenialele
evocate auditive i otoemisiunile acustice i explorarea imagistic n anumite cazuri. Diagnosticul
etiologic reprezint o component obligatorie spre care s se ndrepte explorarea pacientului.
Este foarte important s se fac o evaluare corect a pierderii auditive innd cont de severitatea ei i
de calitile pacientului.
Funcia auditiv este considerat n limite normale dac cele dou curbe ale transmiterii sunetului pe
cale aerian i pe cale osoas nu coboar mai jos de 20 dB, indiferent de frecven.
Hipoacuzia poate fi:
- usoar - pentru o pierdere cuprins ntre 20-40 dB indiferent de frecven;
- medie - pentru o pierdere de auz pe principalele frecvene conversaionale cuprins ntre 40-60 dB;
- sever - pierderea pe frecvenele conversaionale ntre 60 90 dB, cu o pierdere marcat pe frecvena
de 1000 Hz;
- profund pierderea pe frecvenele conversaionale este ntre 90 120
- cofoz pierderea auditiv depete 120 dB.
Tratament: se realizeaz printr-un sistem de protezare auditiv (protez convenional sau
implantabil) i educare logopedic. Pentru hipoacuzia congenital ideal este ca depistarea s se
realizeze pn la vrsta de 3 luni, iar protezarea pn la vrsta de 6 luni. Protezarea corect
realizat pn la vrsta de 2 ani, insoit de tratament logopedic permit copilului s-i dezvolte
vorbirea n parametri comparabili cu ai copilului normal. Dac se depete vrsta de 2 ani
pacientul chiar sub tratament protetic i logopedic corect va rmne cu tulburri de vorbire; iar dac
se depseste vrsta de 5 ani tulburrile de vorbire vor fi mult mai grave.
2. Traumatismele urechii interne
Prin traumatismele urechii interne nelegem totalitatea leziunilor produse prin aciunea mecanic a
unui agent extern, ce acioneaz direct sau indirect asupra structurii urechii interne.Afectarea urechii
interne prin traumatism se poate produce:
1. ca urmare a impactului de/sau cu un corp dur, caz n care se pot produce fracturi ale osului temporal
cu consecine directe sau indirecte asupra structurii urechii interne, sau
2.prin modificri presionale de intensitate foarte mare.
Traumatisme prin impact de /sau cu un corp dur
Structurile urechii fiind situate n osul temporal, pentru a avea o privire de ansamblu, vom discuta
despre fracturile osului temporal.
Incidena traumatismelor craniene este n ascensiune o dat cu creterea numrului de vehicule aflate
n circulaie, dar i cu practicarea sporturilor violente. n cazul traumatismelor cranio-cerebrale, pe
primul loc se afl evaluarea posibilelor leziuni care se pot rezolva neurochirurgical, leziunile otice
fiind rezolvate n al doilea timp.
Urechea este afectat n 45% din fracturile de baz de craniu. n funcie de orientare fa de axul lung
al stncii temporalului fracturile pot fi longitudinale, transversale i mixte.
Fracturile longitudinale - Sunt cel mai des ntlnite, aproximativ 70-90% din totalul fracturilor de os
temporal. Acest tip de fractur afecteaz n principal urechea medie.
Simptomatologie:
Otoragia sau hemotimpanul sunt cel mai frecvent ntlnite. Hipoacuzia este de transmisie. Dac
hipoacuzia persist se va lua n considerare existena unei dislocri a lanului osicular. Asocierea unei
hipoacuzii neuro-senzoriale este rezultatul afectrii concomitente a urechii interne.
Paralizia de facial apare tardiv n evoluie, acest lucru confirmnd integritatea nervului facial.
Otolicvoreea apare ocazional i dispare spontan n 7-10 zile.
Diagnosticul se bazeaz pe:
- semnul Battle echimoz la cteva zile de la accident a tegumentului regiunii mastoidiene (apare la
10% din cazuri);
- examenul otoscopic - hemotimpan, perforaie timpanal, sngerare n conductul auditiv extern,
discontinuitatea conturului inelului timpanal;
- din punct de vedere funcional exist o hipoacuzie de transmisie cu o pierdere de 40 dB la nivelul
conducerii osoase, situaie n care se recomand explorarea urechii medii;
- radiografie n inciden Schuller i computer-tomografie.
Fracturile transversale - Reprezint aproximativ 20% din fracturile osului temporal. Traiectul de
fractur este transversal fa de axul stncii, cointeresnd urechea intern i nervul facial; timpanul nu
apare lezat.

Pagina 52 din 80
Simptomatologie:
Leziunile neurologice sunt mai severe dect n cazul fracturilor longitudinale. Hipoacuzia este sever,
de tip neuro-senzorial, frecvent total i permanent. Vertijul rotator, greurile i vrsturile apar
datorit lezrii aparatului vestibular de partea afectat.
Nistagmusul are secusa rapid de partea opus (sntoas). Compensarea de tip central survine n
sptmni sau chiar luni de zile.
Paralizia de facial apare la aproximativ 50% dintre pacieni i se instaleaz imediat.
Uneori exist i rinolicvoree ca urmare a drenajului LCR din urechea medie prin trompa lui Eustache
ctre rinofaringe.
Diagnosticul pozitiv se pune pe baza:
- examenului otoscopic: conduct auditiv extern intact, timpan de aspect normal, posibil hemotimpan;
- din punct de vedere funcional exist o hipoacuzie de percepie i nistagmus spontan;
- radiografie n inciden Stenvers i CT;
- investigarea paraliziei de facial (EMG, neuronografie, test Schirmer i gustometrie).
Fracturile mixte - n cazul traumatismelor craniene severe poate exista o combinaie de fracturi
longitudinale i transversale, realizndu-se fracturi atipice. n acest caz simptomatologia reflect
afectarea structurilor interesate.
Tratamentul fracturilor longitudinale i transversale.
Un asemenea pacient prezint n mod obinuit mai multe tipuri de leziuni; prin urmare ordinea
specialitilor chirurgicale care vor interveni va fi: neurochirurgie, traumatologie, otologie, BMF i
oftalmologie.
Surditatea de transmisie:
- cnd este datorat unei perforaii timpanale i prezenei sngelui n urechea medie se remite spontan;
- dac este datorat unei dislocri sau fracturi a lanului osicular sau formrii unor aderene necesit
osiculoplastie practicat dup principiile generale ale timpanoplastiei.
Surditatea neurosenzorial unilateral beneficiaz de protezare de tip cross sau Baha.
Surditatea neurosenzorial sever sau profund bilateral beneficiaz de implant cochlear.
Vertijul se remite spontan n 1-4 sptmni la pacienii tineri i n luni la vrstnici. n perioada imediat
urmtoare traumatismului se pot administra sedative labirintice.
Paralizia de facial:
- pentru cea survenit imediat se recomand explorarea chirurgical;
- pentru paralizia aprut tardiv tratamentul este identic cu cel aplicat pentru paralizia de facial
idiopatic.
Profilactic se administeraz antibiotice cu spectru larg n doze mari, pe termen lung i pe cale
parenteral pentru a evita apariia unei meningite de origine otogen.
Traumatismul sonor - cuprinde totalitatea leziunilor temporare sau definitive de la nivelul urechii
interne, produse de un zgomot intens (explozie sau mpuctur), ce realizeaz o cretere brutal a
presiunii aeriene (sau acvatice-n cazul scafandrilor).
Dup timpul n care unda de presiune acioneaz, distingem:
1. traumatismul sonor acut - presupune alterri ale celulelor auditive cu repercusiuni asupra
funciei auditive provocate de o cretere brutal a presiunii aeriene (sau acvatice n condiii de
submersie). Creterea presiunii aeriene este produs de obicei de o explozie sau de o
mpuctur. ocul produs de presiunea undei sonore dureaz mai mult de 1,5 ms n cazul
exploziei i mai puin de 1,5 ms n cazul mpucturii. n ambele cazuri efectul este att direct,
mecanic, ct i indirect, metabolic.
2. traumatismul sonor cronic - , alterri ale celulelor senzoriale auditive, cu repercusiuni asupra
auzului, determinate de o expunere prelungit la zgomote sau sunete la o intensitate mai mare
de 95 dB. Deoarece aceste condiii sunt prezente la persoanele care desfoar anumite
profesii cu expunere la zgomot ( hale industriale, industria aeronautic etc.), acest tip de
hipoacuzie este ntlnit frecvent sub termenul de surditate profesional. Prin surditate
profesional se nelege hipoacuzia dobndit prin expunerea prelungit la zgomot n timpul
programului de lucru.
3. Surditatea brusc instalat este surditatea neurosenzorial care debuteaz ntr-un interval
scurt de timp 24 de ore, la un pacient aparent sntos i se soldeaz cu o pierdere de cel puin 30dB
pe trei frecvene concomitente.
Apare la pacieni fr afeciuni otologice n antecedente.
Principalele teorii etiopatogenice incrimineaz etiologia viral etiologia vascular (spasm, embolie,
hemoragie) i cea autoimun. Poate exista de asemenea surditate neuro-senzorial brusc instalat ca
urmare a unei rupturi a ferestrelor, fr ca factorul traumatic s fie evident.
Histopatologie - principalele modificri afecteaz organul lui Corti i membrana tectoria.
Clinic:
- surditate neuro-senzorial ce se instaleaz brusc, ntr-o perioad scurt de timp (minute sau ore).
Alte simptome asociate: senzaia de presiune n urechi, tinitus, vertijul.
Simptomatologia este obinuit unilateral, dar poate fi i bilateral.
Audiograma arat o hipoacuzie neuro-senzorial.

Pagina 53 din 80
Se vor efectua de asemenea: audiograma vocal, probe tonale supraliminare, poteniale evocate, CT i
RMN, mai ales n cazurile cnd diagnosticul este dificil.
1. la nivelul urechii externe - dopul de cerumen;
2. la nivelul urechii medii - otita seroas sau sero-mucoas;
3. afeciuni ale capsulei otice;
4. afeciuni ale urechii interne:
- inflamatorii virale sau bacteriene (herpes zoster, otit gripal);
- traumatisme, afeciuni hematologice;
- boli vasculare;
- boli imune: periarterita nodoas i sindromul Cogan;
- hidropsul endolimfatic;
- tulburri metabolice, ototoxicitate.
5. la nivelul segmentului retrocochlear i a SNC - meningita, scleroza multipl, sarcoidoza, ataxia
Friedreich, scleroza lateral amiotrofic, xeroderma pigmentosum, tumori - neurinom de acustic,
neuropatie carcinomatoas, surditate de tip central.
Tratamentul va fi individualizat n funcie de posibilitatea de a pune diagnosticul etiopatogenic (din
acest motiv se va recomanda internarea ntr-un centru de specialitate).
Surditatea brusc instalat este considerat urgen medical, iar tratamentul trebuie instituit ct mai
precoce (n primele 24 de ore):
1. vasodilatatoare neurotrope de tip trivastal (amelioreaz perfuzia arterio-capilar) i musculotrope
de tip praxilene (cresc debitul sanguin prin scderea tonusului arteriolar);
2. perfuzii intravenoase cu Dextran cu greutate molecular;
3. corticoizi i antibiotice n cazul n care este suspectat o boal imun sau dac surditatea este de tip
retrocochlear;
4. blocarea ganglionului stelat;
5. administrarea de oxigen hiperbar;
6. repaus la pat.
Prognostic - remisia spontan apare n 50-60% din cazuri.
Investigaiile insuficiente pot conduce la un diagnostic eronat i implicit la un tratament inadecvat.
4. Ototoxicitatea - este definit ca tendina unor anumii ageni terapeutici i a altor substane
chimice de a cauza tulburri funcionale i de degenerare celular a esuturilor din urechea intern.
Etiologie - efectele toxice ale unor ageni terapeutici asupra urechii interne sunt de mult timp
cunoscute. Lista ototoxicelor este lung; antibioticele (aminoglicozide), salicilai, chinine i derivai,
diuretice de ans sunt cteva exemple din lungul ir de ototoxice folosite curent. Pe lng cele anterior
enumerate sunt i alte antibiotice (cloramfenicol, eritromicina), analgezice, citotoxice (nitrogen,
cisplatin), contraceptive orale, anticonvulsivante, antidepresive.
Agenii antiseptici care conin metale grele i substane chimice pot determina un efect topic ototoxic
dac sunt aplicate pe mucoasa urechii medii.
Clinic:
Tinitusul este obinuit primul simptom;
Vertijul este caracteristic, n condiiile n care nu exist nistagmus testele vestibulare (caloric i de
rotaie) arat o pierdere bilateral a funciei labirintului.
Surditatea - iniial se manifest pe frecvenele nalte.
Cei mai muli dintre aceti ageni terapeutici sunt folosii n tratamentul unor afeciuni severe, motiv
pentru care simptomele pot fi uor ignorate.
Tratament:
prevenirea apariiei efectelor citotoxice se face prin efectuarea zilnic a otoemisiunilor acustice zilnic
sau a audiogramei de dou ori pe sptmn pe tot parcursul tratamentului;
ntreruperea administrrii medicamentului ototoxic;
perfuzie intravenoas cu dextran cu greutate molecular mic;
tratament cu steroizi.
Prognosticul este rezervat deoarece odat instalat, leziunile urechii interne sunt ireversibile.

5. Boala Mnire - este expresia unui hidrops endolimfatic care se traduce clinic prin apariia
unui sindrom vestibular asociat cu simptomatologie cochlear. Afeciunea evolueaz n crize. ntre
acestea simptomele vestibulare se remit. este frecvent unilateral (90% din cazuri).
Epidemiologie: Boala poate surveni la orice vrst, totui este mai frecvent n decada 5-6. Sexul
feminin este mai afectat dect cel masculin, fr a exista ns o difereniere semnificativ.
Etiologie:bolii este necunoscut, numeroase teorii (infecii de focar, avitaminoze, infecii virale,
traumatisme, tulburri psihosomatice) ncercnd s explice afeciunea. Exist o cert predispoziie
ereditar.
Patogenie: Boala este provocat de un dezechilibru cantitativ ntre volumul de peri i endolimf.
Simptomatologie: hipoacuzie, tinitus i vertij, nsoite de grea i vrsturi

Pagina 54 din 80
Boala are o evoluie ciclic care alterneaz puseele acute cu perioada de remisie.
Perioada de atac (acut)
- const n apariia triadei clasice tinitus, hipoacuzie, vertij; aceast simptomatologie este nsoit de
grea, vrsturi, transpiraii reci, paloare i bradicardie;
- nistagmusul este ntotdeauna prezent;
- durata atacului poate fi cuprins ntre 20 minute 24 ore (nu secunde, nu zile);
- pe parcursul atacului pacientul este anxios, linitindu-se odat cu sfritul atacului;
- exist pacieni care prezint un sindrom prodromal - senzaie de plenitudine auricular, tinitus
accentuat sau otalgie marcat, situaie care le permite pregtirea pentru apariia atacului.
Perioada de remisiune
n stadiul n care hipoacuzia se recupereaz precoce, aceast perioad este complet asimptomatic,
prin urmare pacientul este normal i nu exist tinitus.
Pe msur ce boala progreseaz tinitusul i hipoacuzia pot persista ntr-o anumit msur. Hipoacuzia
este fluctuant i pierderea auditiv este maxim pe frecvenele joase.
n ultimul stadiu de evoluie hipoacuzia este sever i pierderea de auz este ntins pe aproape toate
frecvenele, iar tinitusul devine permanent.
Investigaii audiometrice: la cazurile cu debut precoce audiograma tonal va arta a hipoacuzie neuro-
senzorial pe frecvene joase. Odat cu progresia bolii hipoacuzia devine din ce n ce mai sever,
afectnd aproape toate frecvenele i testul la glicerol. Teste vestibulare.
Diagnostic diferenial: colesteatom cu fistul, labirintit viral, boala Cogan, neurinomul de acustic,
neuronita vestibular, scleroza multipl, sifilis.
Tratament:
n timpul atacului se vor lua urmtoarele msuri:
- repaus la pat n camer obscur, linitit, atropin 1 mg, diazepam, clorpromazin, antiedematoase
cerebrale (sulfat de Mg 15% 30 ml. i.v. lent).
- hidratarea pacientului i tratarea dezechilibrelor electrolitice determinate de vrsturi;
n perioada de remisiune: betahistin 40mgX2/zi;
Tratamentul chirurgical: - se impune n cazul pacienilor care prezint o evoluie ndelungat a bolii,
cu atacuri repetate invalidante.
6. Protezarea auditiv - reprezint o soluie terapeutic recomandat n cazul hipoacuziilor

care nu pot beneficia de tratament medical sau chirurgical. Exist ns limite i pentru acest tip de
tratament. n ultimii ani dispozitivele protetice auditive s-au dezvoltat foarte mult, fiind disponibile n
prezent diverse proteze destinate variatelor tipuri de pierdere auditiv: neuro-senzorial, mixt i unele
hipoacuzii de transmisie. De asemenea,exist diferite modele de proteze adaptate gradelor de
hipoacuzie: uoar, medie, sever sau profund.
Dispozitivele protetice destinate recuperrii hipoacuziilor pot fi grupate dup cum urmeaz:
Dup amplasarea lor n raport cu elementele anatomice:
1. proteze convenionale
de buzunar nu se mai folosesc n prezent
proteze tip ochelar pentru conducerea osoas
proteze retroauriculare
proteze intraauriculare (n conc sau complet intracanal)
2. proteze implantabile
implante cu ancorare n os care folosesc calea osoas pentru stimularea acustic BAHA (bone
anchored hearing aid)
implantele de ureche medie
implantele cohleare i de trunchi cerebral stimularea este electric.
Dup tehnologia folosit pentru prelucrarea i redarea semnalului acustic:
proteze analoage
proteze hibride
proteze digitale
Protezarea se face n concordan cu necesitile pacientului, dar innd seama ntotdeauna de

criteriile medicale i tehnice.
Diagnosticul de hipoacuzie este formulat de ctre medicul ORL dup examenul clinic de specialitate
completat de investigaiile audiologice necesare: audiometrie tonal liminar i supraliminar,
audiometrie vocal, eventual timpanogram. Indicaia de protezare auditiv este fcut de ctre
medicul specialist ORL dup stabilirea diagnosticului, dar protezarea se efectueaz n centrele de
protezare auditiv pe baza recomandrii medicale.
Hipoacuziile bilaterale simetrice sau asimetrice pot beneficia de protezare bilateral, cu excepia
cazurilor n care se consider c protezarea unei urechi nu poate aduce nici un beneficiu. Investigaiile
indispensabile unei recomandri corecte de protezare auditiv sunt: audiograma tonal liminar i
audiograma vocal.
Reeducarea vocal i auditiv a copiilor este necesar pentru cazurile cu surditate moderat sau sever.

Pagina 55 din 80
colile speciale pentru surzi sunt indicate n cazul surditilor severe sau a celor totale bilaterale.
Deprinderea procesului de labiolectur este indicat adulilor cu surditate sever.
Implantul cohlear - se aplic n anumite cazuri de surditate total bilateral.
VERTIJUL DE TIP PERIFERIC
Dup vrsta de 70 de ani vertijul devine al 3-lea motiv de prezentare la medic.

Vertijul este un simptom ntlnit n cadrul a mai multor sindroame i poate fi definit ca fiind o
percepie distorsionat a poziiei obiectelor din mediu afectnd orientarea static i dinamic
n spaiu, deplasarea i controlul posturii.
La meninerea posturii concur trei sisteme : vestibular, vizual i somatosenzorial.
Vertijul apare cnd informaiile primite de la cele trei sisteme nu coincid iar amploarea
acestuia depinde de gradul neconcordantei intre informatiile transmise.
Afectiunile cele mai frecvente care evolueaz cu vertij sunt : vertijul paroxistic pozitional
benign, nevrita vestibulara si boala Mnire. In majoritatea cazurilor diagnosticul este uor de
precizat. Patogenia acestor afeciuni este diferit i complex impunnd o abordare
terapeutic complex. Celelalte sindroame vestibulare periferice sunt rare fiind caracterizate
printr-o diversitate de mecanisme etiopatogenice.
Neuronita vestibular (NV) reprezint o inflamaie de origine infecioas sau toxic a
primului neuron al cii vestibulare.
Etiologia nu este nc precizat, putnd fi cauzat de orice agent viral sau de o tulburare
metabolic. Sediul leziunii este la nivelul nervului vestibular, ntre labirint i nucleii
vestibulari.
Simptomatologie: afeciunea debuteaz brusc cu vertij. Greaa i vrsturile sunt severe i
prezente n mod constant. Micrile capului agraveaz vertijul. Ameeala persistent timp de
zile sau sptmni.
Examenul clinic: evideniaz prezena nistagmusului spontan. Membranele timpanice sunt de
aspect normal. Semnul Romberg este prezent, nensoit ns de alte semne neurologice.
Audiograma este normal. Vestibulometria arat disfuncia vestibular de partea afectat.
Diagnosticul diferenial - se va face cu boala Mnire (la prima criz), cu neurinomul de
acustic, precum i cu afeciuni ale SNC (sindrom vestibular central, scleroza multipl,
infarctul cerebelos).
Tratamentul este simptomatic. Pacientul se afl n repaus total; se administreaz sedative,
antivertiginoase, dextran 4o. Dac exist semnele unei inflamaii bacteriene se prescriu
antibiotice, iar dac se suspicioneaz existena unei boli autoimune se administreaz
corticosteroizi.
Vertijul paroxistic poziional benign reprezint afectarea sistemului vestibular caracterizat
prin apariia brusc a unor crize vertiginoase la o anumit poziie a capului. Se explic prin
dislocarea unor cristale de carbonat de calciu de la nivelul maculei utriculare care acioneaz
la nivelul cupulei canalului semicircular posterior.
Boala afecteaz n mod egal ambele sexe i apare mai frecvent ntre a 5-a i 7-a decad de
via.
Simptomatologie: apariia nistagmusului i a vertijului este condiionat de o anumit poziie
a capului ntotdeauna aceeai. Modificrile poziiei capului determin dispariia vertijului.
Nistagmusul este de tip rotator orientat ctre urechea care descrie micarea de coborre odat
cu extremitatea cefalic. Durata nistagmusului este de 20-25 secunde. n cazuri mai severe pot
apare greaa i vrsturile. Nu exist simptome cochleare sau altfel de simptome la
majoritatea pacienilor.
Testele funcionale vestibulare, respectiv testul caloric este normal la aproximativ 50% din
cazuri.
Tratament: este important s instruim pacientul s evite poziia capului care provoac vertijul.
Se pot efectua anumite manevre pentru dezanclavarea otoliilor cu reabilitarea pacientului.
Tulburri vasculare
Ischemia vertebro-bazilar este nsoit de episoade tranzitorii de vertij. Aceste episoade sunt
frecvent precursorii unor atacuri ischemice mai importante i necesit msuri corespunztoare
pentru prevenirea recurenelor.
Simptomatologie: pacienii sunt de obicei vrstnici i prezint semne de ateroscleroz.
Pacienii descriu existena unor episoade de vertij, confuzie, diplopie tranzitorie, dizartrie,
parestezii la nivelul membrelor, grea, vrsturi i ocazional pierderi ale strii de contien.
Radiografia coloanei cervicale arat existena unei spondiloze cervicale. Angiografiile
vertebrale (rar justificate) arat zone de ngustare determinate de prezena plcilor de aterom
sau a osteofitelor cervicale.

Pagina 56 din 80
Tratament: este medical, cardiovascular (tratarea hipertensiunii arteriale, anticoagulante).
PARALIZIA DE NERV FACIAL
Nervul facial ptrunde n canal auditiv intern, superior fa de nervul cochlear, l strbate
mpreun cu acesta, traverseaz poriunea labirintic a osului temporal i ajunge la nivelul
ganglionului geniculat. La acest nivel apare marele nerv pietros superficial care se desprinde
din trunchiul principal i va controla pocesul de lcrimare. Nervul facial se ndreapt posterior
ctre fereastra oval (segmentul timpanic) apoi inferior pentru a strbate vertical mastoida
(segmentul mastoidian). La acest nivel las fibre pentru muchiul scriei i nervul coarda
timpanului care preia gustul de la 2/3 anterioare ale limbii i fibre viscero-eferente pentru
glandele salivare sublinguale i submandibulare. Dup ce prsete osul temporal prin
orificiul stilo-mastoidian se mparte n trei ramuri: temporo-zigomatic, buco-mandibular i
cervical .
Nervul facial are n componen fibre motorii pentru muchii mimicii, fibre senzoriale pentru
senzaia de gust, fibre viscero-eferente secretorii pentru glandele salivare i lacrimale i fibre
senzitive care asigur inervaia peretelui posterior al conductului auditiv extern.
Simptomatologie - paralizia de facial se observ la inspecia feei. Static exist asimetrie
facial, tergerea anurilor faciale, fanta palpebral lrgit i comisura labial ptozat.
Dinamic - pacientul nu i poate mobiliza etajul superior, mijlociu i inferior al feei (nu
ncrunt fruntea, nu i poate ridica sprncenele, nu clipete, nu poate nchide pleoapele i nu-
i poate mobiliza obrazul, nu-i poate contracta muchiul pielos al gtului, nu poate ridica
comisura bucal este asimetric).
Examenul electric al nervului pune n eviden prin diferite probe gradul afectrii facialului.
Epidemiologie - incidena paraliziei faciale periferice n Europa este de 0,15 pe an.
Paralizia Bell reprezint cea mai frecvent form (39,7%) urmat de paralizia posttraumatic
(24,7%), apoi de cea tumoral (12,5%). Pe locul patru se situeaz paralizia determinat de
Herpes zoster oticus (6,8%), de infeciile urechii medii, cauze genetice (sindromul Moebius,
Melkerson Rosenthal) i malformaii congenitale nonsindromice.
Tumorile i leziunile herpetice sunt mai frecvente la aduli n timp ce paraliziile determinate
de infeciile urechii medii sunt predominante la copii. Paralizia Bell i cea posttraumatic sunt
egal distribuite la copii i la aduli.
Paralizia de facial poate apare n urma interveniei pe urechea medie, pe osul temporal i post-
parotidectomie. La fel ca n cazul fracturilor instalarea paraliziei poate fi brutal sau
insidioas. Incidena leziunilor iatrogene este de 2,5% din totalul paraliziilor de facial.
Tratamentul este difereniat n funcie de etiologie.
Paralizia Bell (idiopatic) este forma cea mai frecvent de paralizie de nerv VII.
Perioada de maxim degenerare la 90% dintre pacieni este de 14 zile de la instalarea
paraliziei, deci evoluia poate fi influenat n primele dou sptmni. Studiile
electrofiziologice trebuie efectuate pentru a aprecia gradul degenerrii progresive. Dac
neurografia arat c peste 90% din neuroni sunt degenerai se recomand decompresia
nervului.
Tratament: Este bine s se administreze corticoizi la pacienii la care paralizia a fost
diagnosticat n primele 24-48 de ore. Se vor administra de asemenea vitamine din grupul B
(B1, B6, B12), fosfobion.
Decompresia nervului facial se practic n cazurile cu degenerare progresiv a nervului.
Not: o paralizie Bell care nu evolueaz favorabil dup 6 luni, nu este o paralizie Bell.
Herpes zoster otic (sindromul Ramsay-Hunt) - este o infecie viral determinat de

reactivarea unui virus herpes zoster cantonat la nivelul ganglionului nervos n cursul varicelei.
Paralizia de facial apare n cursul unei neuronite virale dei herpes zoster poate produce i
meningo-encefalit.
Epidemiologie: boala apare mai frecvent la aduli cu vrste cuprinse ntre 20-30 ani, precum
i ntre 50-70 ani.
Clinic: veziculele herpetice caracteristice se gsesc la nivelul pavilionului i a conductului
auditiv extern. Debutul este caracteristic pin apariia unei dureri severe, la nivelul urechii,
urmat de erupia veziculoas la cteva zile i instalarea paraliziei. Alte simptome cum sunt:
hipoacuzie sever, tinitus, vertij i tulburri vestibulare sunt prezente inconstant.
Diagnostic: inspecia i examenul otoscopic relev existena veziculelor herpetice. Sunt
necesare audiograma i testele vestibulare, precum i investigarea nervului facial

Pagina 57 din 80
Diagnostic diferenial: miringita buloas, paralizia Bell.
Tratament: este simptomatic - analgezice, vitamine din complexul B, Aciclovir, fizioterapie.
Chirurgia este indicat cnd degenerarea nervului atinge 90% n 3 sptmni de la instalarea
paraliziei i const n decompresia nervului facial.
Paralizia de facial recupereaz lent i frecvent parial.
Paralizia de facial de natur inflamatorie sau otogen apare fie n urma unei otite medii
acute sau a unei mastoidite acute este mai frecvent la copii; tratamentul const n
administrarea de antibiotice i paracenteza timpanului n primul caz i mastoidectomia
precoce n cel al 2-lea caz, fie n cursul evoluiei unei otite medii conice supurate n special
colesteatomatoas cnd prezint un prognostic rezervat. Tratamentul const n practicarea
mastoidectomiei radicale i decompresiunea nervului.
Tumori - orice neoplasm localizat la nivelul osului temporal, al glandei parotide sau a
unghiului ponto-cerebelos poate afecta secundar nervul facial.
Clinic - spasmul de facial poate apare naintea instalrii paraliziei i este frecvent confundat
cu un hemispasm facial idiopatic. Dac tumora debuteaz prin instalarea brusc a unei
paralizii de facial aceasta se poate confunda cu paralizia Bell.
Not: Orice paralizie Bell care nu prezint semne de recuperare n 4-6 luni trebuie atent
investigat pentru a depista prezena unei tumori.
Tratamentul paraliziei faciale de etiologie tumoral este chirurgical.
TUMORILE OSULUI TEMPORAL I ALE NERVULUI ACUSTICO-VESTIBULAR

Sunt extrem de rare. Pot fi benigne sau maligne
Tumorile benigne
Displazia fibroas o osteopatie caracterizat prin alterarea mezenchimului osteoformant,
avnd ca expresie clinic modificri ale scheletului. La nivelul osului temporal afeciunea se
manifest ca o deformare a mastoidei i a conductului auditiv extern, ce poate determina o
hipoacuzie de transmisie. Pacientul poate prezenta vertij, cefalee. Cnd dezvoltarea tumoral
se face spre conductul auditiv intern pacientul prezint hipoacuzie de percepie.
Examenele radiologice i biopsia permit stabilirea diagnosticului. Tratamentul este
chirurgical.
Neurinomul nervului acustico-vestibular este o tumor benign a tecii Schwann, care se
dezvolt pe traiectul nervului vestibular cu originea n conductul auditiv intern.
Tumora se dezvolt la nivelul nervului vestibular, dar dezvoltarea sa n interiorul conductului
auditiv intern determin exercitarea unei presiuni i la nivelul nervului acustic, nervului
facial i a ramurilor desprinse din artera intern auditiv care vascularizeaz cochleea i
labirintul, cu apariia simptomatologiei caracteristice.Pe msur ce tumora crete, depete
conductul auditiv intern i ajunge la nivelul unghiului ponto-cerebelos determinnd
simptomatologie neurologic.
Stadiile de dezvoltare tumoral pot fi difereniate:
tumori mici intrameatale cu diametrul mai mic de 0,8 cm care determin simptome
locale;
tumori moderate cu diametrul cuprins ntre 0,8 i 2,5 cm care determin simptome locale
i simptome fruste determinate de afectarea structurilor nervoase nvecinate.
tumori mari cu diametrul cuprins ntre 2,5 i 3,5 cm cu afectare cerebeloas i a
trunchiului cerebral care evolueaz cu hipertensiune intracranian.
Din punct de vedere macroscopic tumora este dur, bine ncapsulat, cu o suprafa nodular.
Exist un plan de separare ntre tumor i nerv.
Modificrile de tip malign n neurinomul de acustic sunt rar ntlnite.
Clinic: afeciunea evolueaz n cinci stadii:
otologic
stadiul de afectare trigeminal
stadiul de compresie a trunchiului cerebral i a cerebelului;
stadiul de hipertensiune intracranian;
stadiul terminal.
1. Stadiul otologic - simptomele cele mai comune sunt hipoacuzie unilateral i tinitus care
apar la 90% dintre pacieni.
Tulburrile de echilibru sunt n rare cazuri severe.
Otalgia este prezent frecvent sub forma unei dureri profunde la nivelul urechii i a mastoidei.

Pagina 58 din 80
2. Stadiul de afectare trigeminal senzitiv (pierderea reflexului corneean) este frecvent
primul semn neurologic n evoluia neurinomului de acustic.
3. Stadiul de compresie a trunchiului cerebral apare ca urmare a dezvoltrii tumorale.
Pacientul poate prezenta durere, parestezii, senzaie de hipotermie la nivelul feei sau la
nivelul marginii limbii sau nevralgie tipic de trigemen. Ulterior semnele neurologice devin
mai evidente.
4. Stadiul de hipertensiune intracranian - se caracterizeaz printr-o cefalee sever nsoit de
grea i vrsturi.
5. Stadiul terminal - presupune afectarea centrilor vitali de la nivelul trunchiului cerebral.
Investigaii: depistarea n stadii ct mai precoce (otologic) a neurinomului de acustic este
ideal, n acest caz ndeprtarea tumorii i prezervarea nervului facial fiind posibile.
Pentru realizarea unui diagnostic pozitiv se efectueaz:
- examen audiologic evideniaz o hipoacuzie de percepie, alterarea discriminrii vocale,
modificri ale potenialelor evocate auditive de trunchi cerebral;
- examen vestibular - evideniaz absena sau diminuarea rspunsului la proba caloric,
nistagmus spontan de partea lezat, nistagmus poziional la unii pacieni; nistagmusul
vertical sugereaz invazia fosei cerebrale posterioare;
- examenul neurologic
- investigaii radiologice: CT i RMN a conductului auditiv intern i unghiului ponto-
cerebelos.
Diagnosticul diferenial se poate face cu: meningiom, colesteatom al unghiului ponto-
cerebelos, chist arahnoidian al fosei posterioare, gliom pontin, anevrism de arter bazilar sau
ectazie, sindrom Sindan-Hippel (compresia nervului VIII datorat unei bucle realizat de
artera cerebeloas antero-inferioar), boala Meniere, surditate brusc instalat, sifilis
congenital cu simptome vasculare cohleo-vestibulare.
AFECTIUNI ALE PIRAMIDEI NAZALE

MALFORMATII CONGENITALE
Palatoschizisul si cheiloschizisul sunt urmarea perturbrii dezvoltrii din timpul vieii

embrionare. Aceste anomalii sunt relativ frecvente. Tratamentul se face prin intermediul

Pagina 59 din 80
chirurgiei plastice i reconstructive i cu ajutorul procedurilor ortodontice i protetice.
Hemangioamele sunt tumori vasculare observate la copii i reprezint o

problem cosmetic. Aceste leziuni pot regresa nainte de adolescen.
Glioamele constau in esut glial localizat la nivelul mijlocului plafonului nazal.

Meningoencefalocelul reprezint o mas cerebral herniat extranazal sau n

interiorul nasului datorit nchiderii incomplete a neuroporului sau a unui
traumatism.Tratamentul este chirurgical i const n inlturarea i nchiderea durei.
Chisturi dermoide - situate n regiunea osului frontal, localizate att superior ct

i inferior de acesta. Taratamentul const n ablaia chirurgical.
Stenoza i atrezia narinar poate fi congenital sau dobndit. Tratamentul

const n chirurgie plastic.
Atrezia congenital choanal
Etiologie datorat persistenei membranei primitive buco-nazale
Particulariti clinice: -
atrezia unilateral:
atrezia bilateral devine de obicei manifest la natere sau imediat dup natere;
simptomele pot fi severe cauznd moartea prin asfixie.
Simptome tardive: respiraie oral , dezvoltare deficitar a gustului i mirosului (n caz de
supravieuire).
Diagnostic - poate fi confirmat de:

-absena total a fluxului nazal aerian (testul oglinzii)- nu se observ nici o modificare
pe o suprafaa rece de metal , inut la nivelul nrilor;
-absena posibilitii de a trece un cateter din plastic prin nas spre rinofaringe;
-CT- n atrezia osoas;
- radiografia de contrast o substan radioopac instilat la nivelul nasului nu ajunge
n rinofaringe.
Tratament chirurgical - atrezia bilateral forma copleta poate fi o urgen medical
datorit riscului crescut de asfixie la sugari.
EPISTAXISUL
Epistaxisul definete sngerarea cu origine n fosele nazale.
Etiologia
-cauze locale:
Idiopatic-sngerare arterial spontan de la nivelul septului nazal, n special de
la nivelul ariei Little;
Traumatic
Inflamatorie
Tumoral- tumorile benigne sau maligne localizate la nivelul nasului, sinusurilor
sau rinofaringe pot cauza epistaxis;
Ambiental- altitudinea crescut, presiunea atmosferic scazut.
- cauze generale
hipertensiunea nu cauzeaz epistaxis; totui, epistaxisul la persoanele
hipertensive este mult mai sever ;
uremia;
cauze endocrine;

Pagina 60 din 80
cauze hematologice;
boli acute infecioase;
Locul sngerarii septul nazal in special aria Little (plexul Kisselbach) 90% din cazuri.
Vasele de sange implicate:

- artera etmoidala anterioara si posterioara;
- artera palatin;
- artera sfenopalatin;
- artera labial superioar.
Incidena- adolescenii i persoanele n vrst formeaz grupele de vrst
predominante.
Diagnosticul diferenial:
-hemoptizia;
-hematemez;
-sngerare de la nivelul laringelui sau rinofaringelui;
-sngerare datorat lezrii arterei carotide interne care se poate exterioriza pe calea sinusului
sfenoidal sau a trompei lui Eustachio.
Tratament
-imediat:
-compresie digitala la nivelul narinei;
-gheata sau pachete reci aplicate la nivelul radacinii nasului
-tamponament compresiv anterior cu tifon sau vata impregnate cu parafina;
-sedative;
-tamponament compresiv posterior- rareori necesar dar poate salva vieti ;
- antibiotice administrate sistemic pentru a preveni infectia secundara atunci cand
tamponamentul ramane mai mult de 24 ore.
-curativ si preventiv:- aceste masuri sunt necesare cand tratamentul imediat a esuat sau
reapare sangerarea;
-cauterizare-cu perla de nitrat;
-ligatura arteriala este indicata doar in cazurile in care epistaxisul nu e controlat prin
tamponament (artera maxilara in fosa pterigomaxilara; artera etmoidala ocluzata in clipsuri de
argint);
-transfuzii de sange- esentiala atunci cand pierderea de sange a fost severa;
-embolizarea- exista riscul de aparitie a deficitului neurologic la 2% dintre pacienti;
-vitamina C si K pot fi date in doze mari; poate fi adaugat si calciu;
-injectii cu hemostatice.
Fracturi ale nasului

Trebuie cautate semnele unei afectari cerebrale.
Etiologie
- atac violent;
- accidente sportive;
- accidente de trafic.
Aspectul Clinic
1. Mobilitatea anormala a oaselor nazale;
2. Deformarea externa
3. Durerea nu este severa dupa impactul initial, dar zona are o sensibilitate crescuta;
4. Epistaxis frecvent;
5. Obstructia nazala datorata dislocarii sau hematomului septal
Complicatii
Diagnostic

Pagina 61 din 80
Radiografia importanta din punct de vedere medico-legal , dar are o mica importanta
clinica. Este grevata de un procent important de rezultate fals negative.
Tratament
1. Reducerea imediata a fracturii, inainte ca inflamatia sa apara. In fracturile deschise

se va administra tratament antibiotic.
2. Intermediar cand inflamatia tesuturilor moi este marcata, iar reperele anatomice
sunt pierdute, reducerea este amanata pana la resorbtia edemului.
3. Tardiv (7-14 zile)- probabil timpul cel mai bun de tratament este atunci cand
inflamatia este diminuata. Este important ca reducerea sa se faca in primele 2
saptamani ,
4. Fracturile nazale fara deplasare nu necesit tratament.
LEZIUNILE SEPTALE
Deviatia de sept si creste septale
Etiologie
1. traumatica este cea mai frecventa cauza de deviatie de sept necesitand tratament
chirurgical;
2. erorile de cretere ;
- Deviaia poate implica cartilajul i / sau osul;

- Crestele sunt izolate , deseori ingrori la jonciunea dintre os i cartilaj; acestea pot
predispune la sinuzite cronice (din cauza drenajului deficitar) i de asemenea la
epistaxis la nivelul suprafeei convexe;
- ngrori frecvente au fost observate n cazuri datorate traumelor cnd fragmente
dislocate i rmase pe loc cauzeaz duplicarea startului cartilaginos.
Simptomatologie
-obstrucie nazal frecvent unilateral , poate fi intermitent
-hiposmie sau anosmie
-cefalee- poate fi rezultalul contactului dintre deviaia de sept i structurile din peretele lateral
al septului nazal.
Rinoscopia anterioar pune diagnosticul
Rinomanometria ofer rezultate despre permeabilitatea nazala.
Tratament
1. Rezecia submucoas a septului (Killian)
2. Septoplastia
Hematomul septal
Definiie O colecie sanguina ntre mucopericondrium sau mucoperiost i cartilajul sau osul
septului nazal.
Etiologie : cel mai frecvent este datorata traumatismelor , mai rar datorit bolilor de snge.
Simptomatologie obstrucia nzal este frecvent bilateral si deseori complet.
Rinoscopia anterioar si palpare cu stiletul butonat pun diagnosticul
Complicaii:
- Abces septal;
- Necroza cartilajului;
- ngroarea cartilajului datorit fibrozei;

Pagina 62 din 80
- Nas n form de a.
Tratament:
- Incizie larg i drenaj

- Pansament nazal pentru a preveni reacumularea de snge i de a determina
readerarea mucopericondrului i mucoperiostului.
- Antiboitic pe cale general pentru a preveni infecia secundar.
Abcesul septului nazal

Etiologie este frecvent secundara unui hematom; poate complica furunculul nazal.
Simptomatologie:
- Obstrucia nazal este deseori compet;

- Durerea nazal poate fi sever i pulsatil;
- Cefaleea i febra fac frecvent diferena dintre abces i hematom.
Rinoscopia anterioar tumefactie neteda, sensibila la nivelul septului intr-una sau in ambele
fose nazale, de culoare purpurie. Durere la presiune. Eritemul radacinii nasului.
Complicaii:
- Necroza cartilajului urmat de deformare exterioar;

- Perforaia septului nazal;
- Meningita i tromboza sinusului cavernos.
Tratament:
- Incizia trebuie meninut dechis cu ajutorul unui tub de dren;
- Antibiotice administrate sistemic;
- Rinoplastia poate fi necesar.
CORPI SRINI INTRANAZALI

Epidemiologie corpii strini nazali sunt mult mai frecveni la copii.
Patogenez : orice obiect destul de mic ca s treac de vestibulul nazal poate fi impins
i s ajung n fosele nazale.
Simptomatologie istoricul introducerii corpilor strini n nas poate s nu fie obinut

n special la copiii foarte mici; ei pot rmne n nas un anumit timp, pn se determine
apariia simptomatologiei:
- secreie nazal unilateral, secreia devine vscoas, purulent i fetid;

- obstrucie nazal de diverse grade;
- sngerare nazal;
- introducerea corpilor strini intranazal este acompaniat de durere, care diminu, de
obicei, rapid;
- strnutul poate urma iritaia nazal , determinnd eliminarea corpului strin.
Rinoscopia anterioar sau endoscopia evidentiaza prezena corpului strin.
Radiografia va confirma diagnosticul dac corpul strin este radioopac.
Tratament: - extractia sub control vizual.
INFLAMAII ACUTE ALE NASULUI

Furuncoloza vestibulului nazal
DEFINIIE- infecia acut cu Stafilococul auriu a unuia sau mai multor foliculi
pilosebacei de la nivelul vestibulul nazal.

Pagina 63 din 80
Simptomatologie- durerea de intensitate crescut ce devine sever. Febra i cefaleea
pot fi prezente.
Evoluie furunculul poate abceda spontan n vestibul n aproximativ 5-6 zile.
Complicaii:
- Tromboza sinusului cavernos;

- Celulita buzei superioare;
- Abcesul septului.
Tratament: - manevrele nazale sunt interzise din cauza pericolului de diseminare a
infeciei i complicaiilor cum ar fi tromboflebitele i tromboza sinusului cavernos.
- Local :pansamente umede cu alcool;

- Sistemic : antibiotice antistafilococice (acestea trebuie continuate cteva zile dup
dispariia simptomelor).
Erizipelul
Definiie este o inflamaie acut a pielii secundar invaziei traiectelor limfatice de o
form specific a Streptococului grup A.
Erizipelul nasului tinde s disemineze i s cuprind ntreaga fa.
Diagnostic tegumentul este ro, edemaiat i dureros, cu marginea reliefata bine

definita. De regul este nsoit de febr mare, cefalee .
Diagnostic diferenial : hemangiom, infecii nespecifice ale vestibulului nazal, edem

angioneurotic, herpes zoster.
Tratament :
- Local pansamente umede;

- Sistemic penicilin (tratamentul trebuie continuat 8 zile dup dispariia
exantemului).
Eczema nazal
Este datorat unei alergii de contact.
Aspect de vezicule i pustule care se acopera de cruste melicerice.
Tratament :
- Trebuie identificat alergenul;

- Crustele trebuie nmuiate cu ajutorul unui unguent i dup indepartarea lor se aplica
un corticosteroid.
Leziuni herpetice
- Datorate Herpes Simplex sau Herpes Zoster care afecteaz nervul V cranian.
INLFAMAIILE CRONICE ALE PIRAMIDEI NAZALE

Eczema nazal stadiul cronic
Simptome constau n prurit, arsuri.
Examenul local arata descuamarea fina a tegumentului.
Tratament :
- Identificarea cauzei i tratarea ori eliminarea acesteia;

Pagina 64 din 80
- Local aplicarea aunui corticosteroid.
Rinofima
Epidemiologie:
- De obicei apare la barbaii n vrst;

Etiologie: - boala poate urma acneea rosaceea sau poate fi datorat hipertrofiei
glandelor sebacee ale pielii nazale. Histologic se observ acantoz , cicatrici i telengiectazii.
Examenul local n treimea inferioara prezint o hipertrofie rosie, lobulara.
Tratament chirurgical ndeprtarea esuturilor exuberante .
INFLAMAIA FOSELOR NAZALE

RINITA ACUT (coriza)
Definiie este o inflamaie nespecific acut a mucoasei cavitilor nazale.
Epidemiologia:
- Este cea mai comun afeciune a oamenilor;
- Apare n toate rile lumii.
Etiologie :
- Agentul etiologic este de obicei de natur viral i cel mai important grup este cel al
Rhinovirusurilor; afeciunea poate fi cauzat de numeroi ali virui cum ar fi
Influenza virus, Coxakie , Reovirus, ECHO virus, Parainfluenza virus,
Adenovirui (care afecteaz n principal faringele);
- Pot apare infecii bacteriene secundare.
Patogenez afeciunea este rspndit prin intermediul picturilor nazale.
n 24 de ore dup infecie primele schimbri apar n epiteliul cavitilor nazale i

faringelui.
Dup o scurt perioad de ischemie, mucoasa devine hiperemic , edemaiat i

prezint infiltraii leucocitare.2 pn la 5 zile, mai trziu, epiteliul columnar ciliat este
descuamat urmnd regenerarea unui nou epiteliu.
n cazul infeciilor bacteriene secundare secreia devine galben verzuie. Edemul

mucoasei nazale poate nchide ostiumul sinusurilor nazale i trompei lui Eustachio cauznd
complicaii otologice i sinusale.
Simptomatologie
Stadiul prodromal este caracterizat de o stare general de indispoziie (nfrigurare ,

cefalee, oboseal) i febr cu valori medii asociate cu o senzaie de arsur, mncrimi i
senzaie de uscciuni n rinofaringe. Rinoscopia evideniaz n acest stadiu o mucoas palid
i uscat.
Stadiul cataral n cteva ore apare secreie nazal apoas, obstrucie nazal,
hiposmie, lcrimare i alterarea strii generale .Rinoscopia evideniaz o mucoas inflamat,
roie acoperit cu secreii apoase.
Stadiul mucos dup cteva zile, simptomele locale ncep s regreseze, secreia
vscoas i simptomele generale diminu.
Stadiul de rezoluie n 5-10 zile ntregul proces este vindecat.
Dac infeciile bacteriene secundare apar, secreia este purulent i evoluia bolii este
prelungit.

Pagina 65 din 80
Diagnostic diferenial:
1.faza iniial a altor boli virale cnd simptomele de mai sus sunt complicate de alte
manifestri cum ar fi diareea , exantemul acut , etc.
2. difteria nazal.
3. rinitele alergice i vasomotorii.
Complicaiile sunt rare:
1. Complicaii otologice
2. Complicaii sinusale
3. Infecii ale tractul respirator inferior
Tratament

Profilactic :
- Creterea imunitii pacientului;
- Adenoidectomia la copii;
- Contactul cu pacienii diagnosticai trebuie evitat.
Terapeutic :
- Nu exist un tratament specific pentru rinitele virale;

- Tratamentul simptomatic const n msuri generale cum ar fi :
repaus i cldur;
decongestionante locale;
analgezice (aspirin);
vitamina C i antihistaminice au o valoare ndoielnic.
- Msuri locale cum ar fi :
Picturi nazale decongestionante vor fi prescrise numai pentru
limitarea bolii i apoi numai pe o perioad de maxim 10 zile
(datorit efectului de rebound);
Inhalaii.
Tratamentul antibacterian (antibiotice):
- Este necesar pacienilor cu risc pentru infecii bacteriene secundare (culturi i teste
de sensibilitate- ar trebui efectuate mai nti);

RINITE CRONICE
1. Rinite infecioase cronice nespecifice
1. Rinite cronice simple.
2. Rinite hipertrofice
3. Rinitele atrofice
2. Rinite infecioase cronice specifice
1. Sifilis
2. Tuberculoza
3. Sclerom
Rinita cronic simpl

Definiie este o inflamaie cronic reversibil a mucoasei nazale caracterizat prin
hiperemie i edem.
Patogenez : Rinite acute n succesiuni rapide cu afectare gradual a mucoasei.
Factori predispozani cum ar fi :

- Factori interni :
-local: rinite vasomotorii i deviaii de sept ;
-regional : infecii de vecintate (sinuzite, amigdalite cronice, adenoidite);

Pagina 66 din 80
-sistemic:
-sarcin, menstruaie;
-afeciuni endocrine;
-afeciuni cardiovasculare.
- Factori externi:
-iritaii cronice ale mucoasei nazale provocate de praf i tutun;
-schimbri brute i extreme de temperatur;
-umiditate anormal;
-efecte secundare ale medicamentelor (nafazolina).

Patogenez:
- Hiperemie cronic i edem al mucoasei nazale;

- Numrul celulelor caliciforme este crescut;
- Celulele epiteliale tind sa-i piard cilii;
Simptome:
Afeciunea este de lung durat. Anamneza evideniaz unul sau mai muli factori
predispozani:
- Obstrucia nazal limitat, variabil i de obicei alternant mai trziu, obstrucia

devine sever, continu i bilateral - determinnd rinolalia nchis, epifor,
faringite secundare i anosmie;
- Rinoreea secreii clare, vscoase i rareori purulente coboar n rinofaringe.
- Insomnie i cefalee n cazurile severe.
Rinocopia pune n eviden modificrile de la nivelul mucoasei nazale.
ngroarea mucoasei rspunde la picturile decongestionante.
Diagnostic diferenial
Rinitele vasomotorii
Rinitele alergice
Sinuzitele infecioase cronice
Hiperplazia adenoid .
Infecii specifice ale mucoasei nazale.
Tratament
Tratamentul const n combaterea factorilor predispozani :
Tratamentul simptomatic prin folosirea picturilor nazale decongestionante (1-2 %
efedrin preparat cu un antibiotic ) ofer beneficii numai pe termen scurt.
Rinita hipertrofic
Definiie este o inflamaie cronic ireversibil a mucoasei nazale caracterizat de
transformri hipertrofice permanente;
- Poate fi considerat un stadiu avensat al rinitei cronice simple.
Patogenez - cauzele sunt aceleai ca n rinita cronic simpl.
Anatomie patologic:
- Epiteliul ciliat prezint o tendina la metaplazie scuamoas;
- Mucoasa devine treptat nodular i prezint micropolipi;
- Hipertrofia cornetului inferior.
Simptomatologie : este asemntoare cu cea din rinita cronic simpl dar ngroarea
mucoasei nu rspunde la administrarea de picturi nazale decongestionante.

Pagina 67 din 80
Rinoscopia arat:
- mucoas granular sau nodular la nivelul cornetelor;
- micropolipi;
- polipi nazali;
- choanele sunt blocate de mase muriforme.
Diagnosticul diferenial : este similar cu cel al rinitei cronice simple.
Tratamentul este chirurgical:

1. Micorarea cornetului inferior prin :
- Ageni sclerozani (hidrocortizon);
- Criochirurgie;
- Electrocoagularea prin diatermie submucoasa sau cauterizarea lineara cu
galvanocauterul;
- Laser CO2 sau laser cu argon
2. Turbinectomie sau mucotomie.
Rinita atrofic primar (ozena)

Epidemiologie:
- Afeciunea este ntlnit mai frecvent la femei;
- Exist o concentrare geografic n Europa de Est i India.
Patogenez :
- Este necunoscut dar este probabil de natur multifactorial;
- Ereditatea trebuie luat n consideraie.
- Afeciunea ncepe cu un stadiu de hipertrofie i devine atrofic dup o perioad .
Anatomie patologic :
- Epiteliul sufer o metaplazie scuamoas; celulele caliciforme, glandele
seromucinoase i fibrele nervoase senzoriale degerereaz.
Simptomatologie:
- Afeciunea poate debuta la vrst tnr;
- Este frecvent bilateral;
- Pacientul se plnge de obstrucie nazal n ciuda unei ci aeriene dilatate;
- Exist secreie fetid i cruste;
- Datorit anosmiei , pacientul nu sesizeaz mirosul pe care l degaj.
Rinoscopia arat:
-n formele uoare : mucoasa nazala acoperita de cruste n special n partea anterioar
a nasului;
-n formele severe (ozena): secreii uscate galbene-verzui i cruste cu miros, cavitatea
nazal apare foate larg.
Uscciunea i crustele sunt regsite i la nivelul tractului respirator inferior (faringe,
laringe, trahee).
Rinita atrofic secundar este datorat lezrii mucoasei nazale de ctre traumatisme,
chirurga extensiv, praf, temperatur i umiditate anormale, expunere profesional la lemn,
sticl i azbest.
Tratament
Tratamentul conservativ const n ndeprtarea crustelor prin spltura de cteva ori

pe zi cu soluie cald izotonic urmat de aplicarea local de vitamin A sau soluie de
iodur de potasiu.
Msurile chirurgicale constau n :

Pagina 68 din 80
- ngustarea cilor aeriene folosind implante submucoase din material plastic, os sau
cartilaj.
- nchiderea nrilor cu un lambou cutanat timp de cteva luni (apte).
RINITELE ALERGICE
Afeciunea este frecvent ereditar i const intr-o reacie anormal mucoasei nazale la
inhalani.Substanele cauzatoare sunt numite alergeni.
Exist dou tipuri clinice de rinite alergice :
- Sezoniere;
- Non-sezoniere (perene).
Alergenii pereni sunt prezeni tot timpul anului i sunt dificil sau imposibil de
evitat.Acetia includ : praful de cas, acarieni (Dermatophagoides), emanaii animale (n
special antigeni salivari gsii la nivelul prului) i mucegai. Exist, de asemenea, i alergeni
profesionali, de exemplu: fina pentru brutari, prul i fragmentele epiteliale pentru coafori
etc.
Alergenii sezonieri sunt de obicei reprezentai de polenul plantelor (copaci, iarb etc).
Alergia i infecia : microorganismele (bacterii i virusi) pot juca rol de alergeni.
Simptomatologia: - prurit, obstrucie nazal, mucoas edemaiat sau polipoid ,

secreie nazal apoas i strnut care n mod normal apar n crize paroxistice.Pacienii acuz
hiposmie i anosmie intermitente.
Examenul local se observ o mucoas nazal palid, livid; cornetele sunt

inflamate, existnd rinoree apoas. Polipii pot fi prezeni n cavitatea nazal. n stadiul acut
mucoasa poate fi intens roie.
Diagnostic
Rolul cel mai important n diagnostic l are anamneza.
Citologia secreiilor nazale, teste dermatologice, teste nazale provocate , determinarea
valorilor Ig E , RAST sunt explorri utile pentru diagnostic.
Diagnosticul diferenial :
Rinitele vasomotorii, rinitele iritante, rinite non-alergice cu eozinofilie i coriza
trebuie luate n consideraie.
Tratamentul - este cauzal i simptomatic.

Tratamentul cauzal:
- Evitarea alergenilor; presupune schimbarea climatului sau chiar schimbarea ocupaiei
dac este necesar.
- Desensibilizarea specific si nespecifica.
Tratamentul simptomatic :
1. Tratament antihistaminic :
2. Medicaie steroidian :
- Topic (beclomethasone dipropionate spray
- Admistrarea orala a steroizilor n doze de atac este util pentru ameliorarea rapida, pe
termen scurt a simptomelor intolerabile;
3. Cromoglicatul disodic (Nasalchrom 4% spray) profilactic
Complicatii:
Apariia polipilor nazali i sinusali;
Implicarea tractului respirator inferior si a sinusurilor nazale.
Prognostic boala regreseaz pe msur ce pacientul nainteaz n vrst.

Pagina 69 din 80
RINITA VASOMOTORIE
Definiie rinitele vasomotorii reprezint o tulburare a sistemului parasimpatic cu
evoluie paroxistic , avand etiologie necunoscuta. Simptomele sunt aceleai ca n rinitele
alergice.
Factorii predispozani sunt ereditatea, stress-ul, bolile endocrine, iritaii macanice

care includ creste septale sau deviaii septale , medicaia hipotensiv, ageni de blocare
adrenergici, methildopa, rezerpina i folosirea excesiv a medicaiei locale vasoconstrictoare
nazale care produce rinit medicamentoas; schimbrile de temperatur sau umiditate,
acoolul, praful, fumul, etc.
Simptomatologia const n atacuri de obstrucie nazal care poate alterna stnga-

dreapta, rinoree apoas i abundent , strnut.
Examenul local evideniaz o mucoas albstruie, palid, hipertrofia cornetelor

inferioare, polipi.
Diagnosticul diferenial include rinitele alergice, rinitele acute n faza de debut, corpi
srini i vegetaii adenoide la copii.
Tratament :
1. Conservator:
Evitarea factorilor iritani;
Antihistaminice;
Medicamente decongestionante n administrare local sau oral;
Steroizi pentru o perioad limitat de timp;
Sedative sau /i tranchilizante.
2. Chirurgical:
cauterizarea sau criochirurgia cornetelor inferioare sau mijlocii;
ndeprtarea polipilor nazali sau corectarea deviaiei septale sau a crestelor
septale;
turbinectomia;
neurectomia vidian.
INFLAMAIA SINUSURILOR PARANAZALE

A. infeciile nespecifice sunt cele mai frecvente i sunt prezente sub dou forme:
forma supurativ
forma nesupurativ
B. Infeciile specifice apar frecvent prin extensie de la nivelul cavitilor nazale(rare).
A. forme acute
B. forme cronice
Epidemiologia
Sinuzita reprezint o afeciune comun n jur de 5 % din populaia Europei sufer de

sinuzit cronic.
Cel mai frecvent sinus afectat la adult este sinusul maxilar, urmat de sinusurile etmoidal,

Pagina 70 din 80
frontal, sfenoidal. La copii ordinea este diferit datorit procesului de dezvoltare a
sinusurilor, sinusul etmoidal fiind cel mai frecvent afectat.
Etiologie
Microorganismele care apar cel mai frecvent sunt urmtoarele n ordine descresctoare :
Pneumococcus, Streptococcus, Staphylococcus, Hemophilus influenzae, Klebsiella
pneumoniae, Escherichia coli i rar anaerobi (n sinuzitele de origine dentar).poate apare
de asemenea i infecia cu fungi.
Factorii predispozani includ:
factori locali : obstrucia ostiumului sinusal prin polipi nazali, tumori, inflamaia
de natur alergic sau obstrucia nazal de orice cauz
factori de vecintate: infecia amigdalelor palatine sau a vegetaiilor adenoide,

afeciuni dentare
factori generali: factori imunologici cum ar fi alergia sau statusul imunodeprimat

(SIDA, deficiena Ig A) i interaciunea dintre organisme i rezistena la
infecii, mucoviscidoz, sindrom Kartagener, tratament cu corticosteroizi.
Patogenez
Cea mai frecvent cauz a sinuzitelor o constituie extensia infeciilor de la nivelul

cavitii nazale prin intermediul ostiumului sinusal sau prin limfaticele submucoase n
interiorul sinusurilor.
Alt cauz o reprezint infecia dentar cnd sinusul este infectat de la o rdcin
dentar. Sinusul poate fi afectat n timpul nnotului i infectat.
O fractur care implic sinusul poate cauza de asemenea sinuzit.
Sinuzita barotraumatic este datorat schimbrilor n presiunea atmosferic cum ar

decolarea i aterizarea cu avionul.
Anatomie patologic
Sinuzitele pot lua oricare din formele cataral sau purulent.
Sinuzitele acute i cronice pot fi deosebite prin durata afeciunii .
Sinuzitele pot afecta unul sau mai multe sinusuri:
polisinuzite- reprezint o infecie localizat la mai multe sinusuri;
pansinuzite reprezint o infecie a tuturor sinusurilor , unilateral sau
bilateral.
SINUZITELE ACUTE NESPECIFICE

Sinuzita maxilar acut
Sinuzita maxilar este forma cea mai frecvent de sinuzit. Infecia sinusal este
urmarea unei infecii nazale virale sau bacteriene sau rareori a unei infecii dentare.
Simptomatologie
durere sever, pulsatil, de aceiai parte a feei, n special n aria de distribuie

a nervului infraorbitar;durerea iradiaz la nivelul dinilor i n regiunea
frontal;
secreia: rinoreea unilateral este ntotdeauna suspect pentru sinuzit;

obstrucia nazal: poate fi intermitent sau permanent; obstrucia nazal
unilateral trebuie s conduc ntotdeauna ctre suspiciunea de sinuzit;
hiposmia sau anosmia sunt comune.
- stare de subfebrilitate sau temperatura cu valori normale.

Pagina 71 din 80
Examinarea pacientului evideniaz:
- edemul obrajilor (rar);

- sensibilitate la palparea i presiunea sinusului afectat (frecvent);
- rinoscopia evideniaz un cornet nazal mijlociu inflamat de aceei parte i puroi la
nivelul meatului mijlociu.
Investigaii:
- radiografia arat opacitate complet sau nivel de lichid n antrumul maxilar;

- diagnosticul este confirmat prin puncie i irigaie;
- n sinuzita maxilar acut de origine dentar, secreia este urt mirositoare
datorit organismelor anaerobe asociate afeciunii dentare; cacosmia este
frecvent.
Tratament
n cazurile mai puin severe tratamentul const n administrarea de antibiotice cu

spectru larg(ampicilin, amoxicilin, amoxicilin/ clavulanat, cefaclor)
idecongestionante nazale.
La pacienii cu simtomatologie sever se recomand puncia spltur sinusal.
La pacienii cu sinuzit maxilar acut recurent , persistent , trebuie efectuat

antrostomie intranazal.
n sinuzitele de origine dentar, tratamentul se face prin puncia spltur sinusal i

antibioterapie general. Trebuie efectuat concomitent tratamentul stomatologic.
Sinuzita frontal acut

Simptomatologie:
- durere sever
- secreie nazal,
- obstrucie nazal
- miros anormal
Examinarea pacientului evideniaz:

- edemul frunii i a pleoapei superioare;
- sensibilitate extrem la presiunea exercitat pe plafonul orbital
Rinoscopia evideniaz;
- secreie purulent n meatul mijlociu;
Diagnosticul este confirmat prin radiografie.
Sinuzita frontal acut este frecvent asociat cu o infecie a celulelor etmoidale si a
sinusului maxilar homolateral.
Tratament
n cazurile mai puin severe sinuzitele pot fi tratate prin administrare de vaso-
constrictoare ale mucoasei i antibiotice cu spectru larg.
La pacienii cu dureri severe sau edem marcat este indicat drenajul. Poate fi efectuat
trepanaia Beck.
Etmoidita acut
Labirintul etmoidal este frecvent implicat in inflamarea sinusurilor dar rareori produce
o entitate clinic separat la adult.
Simptomatologie
Durerea sever este frecvent.
Pacienii acuz : obstrucie nazal, secreii nazale, afectarea mirosului.
Rinoscopia evideniaz un cornet mijlociu inflamat i secreii purulente n meatul
mijlociu.

Pagina 72 din 80
Tratament
Conservator sau chirurgical rar.
Sfenoidita acut
Simptomatologie
Pacienii prezint durere la nivel occipital, n centrul craniului sau n interiorul ochilor.
Secreia este drenat de obicei n rinofaringe i poate fi observat n rinoscopia

posterioar. CT-ul este principala metod de diagnostic.
Tratmentul const n cateterizarea ostiumului n cazurile severe, spltura i

introducerea de antibiotic n sinus.
n cazurile mai puin severe se adopt numai tratament conservator.
Diagnosticul diferenial al sinuzitelor acute poate include :

- cefalee de origine nazal (deviaie de sept, hipertrofia cornetelor, ritite
alergice i vasomotorii);
- cefalee vasomotoire, nevralgia trigeminal;
- arterita temporal (Horton);
- neoplasmul sinusului.
SINUZITELE CRONICE NESPECIFICE

Sinuzitele cronice maxilare
Simptomele sunt similare cu cele acute dar sunt mai sczute ca intensitate.
Durerea este frecvent descris ca o senzaie de presiune sau ca o durere surd la
nivelul sinusului dar uneori pacienii acuz nevralgii n aria de distribuie a nervului
infraorbitar.
Obstrucie nazal
Secreie nazal
Anomalii ale mirosului care includ anosmia sau chiar cacosmia (n special n infecile
de origine ductal).
Sinuzitele cronice sunt cteodat acompaniate de bronite ca n sindromul Mounier-

Kuhn i sindromul Kartagener.
Simptomele pot include rinite cronice, hipertrofia cornetelor i polipi.
Diagnosticul de sinuzit se pune n special pe baza radiografiilor.
Diagnostic diferenial - laringite sau faringite cronice.
Tratament
- antibioterapie
- puncii repetate urmate de spltura sinusului;
- trebuie tratat cauza dentar;
- dac sinuzita nu se vindec dup 6-7 puncii, ar putea fi necesar o
antrostomie intranazal.
- n cazul n care metodele de mai sus au dat gre sau n cazul unei inflamaii
polipoide purulente, operaia radical (Caldwell-Luc/ antrostomie radical)
poate fi utilizat.

Pagina 73 din 80
Operaia Caldwell- Luc ar trebui evitat la copii pentru c poate leza rdcina
dinilor.
Etmoidita cronic
Etmoidita cronic este aproape asimptomatic, poate fi prezent o vag senzaie de
presiune, obstrucie nazal, secreie nazal, polipi nazali i afectarea mirosului.
Computer tomografia i endoscopia sunt necesare pentru diagnostic.
Tratament
Dac etmoidita cronic nu reacionez satisfctor la tratamentul conservator,

tratamentul chirurgical trebuie luat n consideraie.
Chirurgia etmoidal este dificil i complicaiile nu sunt rare
Sinuzitele frontale cronice

Simptomatologia este redus la senzaie de presiune la nivelul sinusului, sensibilitatea
nervului supraorbital la presiune si rinoree. Rinoscopia anterioara poate evidentia
edemul mocoasei nazale si rinita cronica. Diagnosticul este stabilit radiologic.
Tratament
Unele cauze pot fi controlate prin tratament conservator sau prin eradicarea infectiei
concomitente la nivelul sinusului maxilar. Daca aceste masuri esueaza, este necesara
trepano-puncia Beck sau intervenia chirurgical.
Sinuzitele sfenoidale cronice

Simptomatologia este similara cu cea din forma acuta dar este mai putin severa.
Tratament daca tratamentul conservator nu are succes, tratamentul chirurgical se

realizeaz pe cale endoscopica sau via sinusul maxilar, via unei etmoidectomii
externe.
TIPURI DE SINUZITE
Sinuzite maxilare de origine dentara
Sinuzitele maxilare sunt cele mai des intalnite dintre toate infectiile sinusale , originea
putand fi nazala (90%) sau dantara (10 %).
Numarul dintilor implicati depinde de marimea antrumului. Al doilea premolar, primul

si al doilea molar sunt mai frecvent implicati in lezarea peretelui inferior al sinusului
maxilar. Radacinile lor pot trece prin, sau perfora peretele inferior al sinusului maxilar.
Diagnostic:
- nu exista antecedente de rinita, dar in istoric este prezenta o extractie dentara
- durere la nivelul obrazului unilaterala;
- secretii unilaterale la nivelul metusului mijlociu caracteristica este prezenta
puroiului urat mirositor datorat anaerobilor si saprofitilor asociati cu afectiunea
dentara.
- Cacosmia;
Radiografiile sunt utile evidentiaza prezenta unei opacitati sau a unui nivel de lichid
si ofera informatii suplimentare despre dintii implicati.

Pagina 74 din 80
Sinuzitele de origine dentara pot fi rezultatul unei extractii dentare, a unor abcese sau
granuloame apicale.
Tratament consta in :
- irigarea sinusului si terapie generala cu antibiotice ca in sinuzitele maxilare de
origine nazala;
- un dinte sau o radacina dentara retinuta in sinus ar trebui indepartate prin abord
sublabial combinat cu drenaj intranazal;
- comunicarea oro-antral observata in timpul extractiei se sutureaz imediat.
suficiente.
Sinuzita la copii
Cel mai frecvent este afectat labirintul etmoidal.
Etmoiditele pot s apar la orice varst.
Frecventa sinuzitelor maxilare creste dupa varsta de 4 ani.
Conditiile devin identice cu cele ale unui adult, dupa varsta de 10 ani;
Simptomatologia poate fi mai pronuntata decat la adult , ca in formele acute sau mai
putin pronuntata , ca in sinuzitele oculte sau latente.
Radiografia este esentiala in diagnostic.
Tratamentul in formele acute este in principal conservator dar ocazional punctia si

irigarea sunt necesare.
In sinuzitele cronice , tratamentul special include adenoidectomie, infrarosii sau

microunde iar in general tratamentul antialergic este de obicei suficient.
COMPLICATII INFECTIILOR SINUSALE

Complicatiile infectiilor sinusale sunt de obicei cauzate de sinuzite acute sau de o
exacerbare acuta a sinuzitelor cronice. Situatia nu este obisnuita dar posibila datorita
localizarii si structurii subtiri a peretilor sinusali si datorita circulatiei venoase bogat
reprezentate.
Extinderea poate fi :
- directa prin peretele osos,
- venoasa prin patul vascular bogat reprezentat asociat sinusurilor : tromboza
venoasa septica;
- limfangita conducand la abcese subperiostale;
- perineural olfactiv catre spatiul subarahnoidian.
Complicatii orbitale
Sunt cele mai comune complicatii ale infectiilor acute ale sinusurilor etmoidale la
copii.
Complicatiile orbitale se transmit de la sinus la orbit pe cale osoas; Tromboflebita
reprezint o cale alternativ.
Periostita orbitala
Reprezinta primul stadiu al unei complicatii orbitale. Pleaoapele sunt edemaiate si
congestive. Local, prezint durere la presiune.
Tratamentul consta in drenajul chirurgical al sinusului afectat.
Abceses subperiostic
O astfel de extindere are ca rezultat tumefierea, congestia pleoapelor, chemosis,
durerea.
Tratamentul este chirurgical si consta in drenajul sinusului implicat.
Abcesesle orbitale
Apare un edem marcat si decolorarea pleoapelor, chemosis, exoftalmie si miscari

Pagina 75 din 80
limitate ale globilor oculari.
Febra, frisoane ocazional si durere severa.
Este o urgenta serioasa.
Fundul de ochi trebuie studiat frecvent deoarece orice evidenta a unei hemoragii
retiniene, cresterea palorii discului optic sau scaderea vederii impune efectuarea unei
decopresiuni chirurgicale imediate. Este posibila extensia secundara a infeciei la
nivelul sinusului cavernos.
Diagnosticul diferential:
- inflamatia sistemului de drenaj lacrimal exista o tumefiere profunda a ligamentului
palpebral medial, puroiul se scurge prin canalicule. Nu exista evidenta unei
sinuzite;
- tromboza sinusului cavernos simptomele oculare tind sa fie bilaterale. Schimbarile
de la fundul de ochi sunt marcate;
- neoplasmele orbitale;
- mucoceluri, osteoame exista antecedente de tumefiere dureroasa.
Diagnosticul diferential se face cu ajutorul radiografiei, CT-ului si explorarii
oftalmologice.
Tratament este chirurgical.
Osteomielita osului frontal

Este cea mai comuna si cea mai serioasa osteomielita, fiind o afectiune care poate
ameninta viata. Este secundara unei sinuzite frontale datorita inflamatiei sau secundar
unei traume sinusale atunci cand este prezenta infectia. Raspandirea se poate face si pe
cale hematogena.
Epidemiologie: apare la copii in orice moment dupa dezvoltarea unei sinuzite frontale
dar adolescenta este varsta la care apare cu predilectie.
Infectia poate penetra spre exterior cu formarea unui abces subperiostal local dincolo
de peretele anterior, sau poate trece intern in cavitatea intracraniala cauzand meningita
sau abces epidural, subdural, sau abces al lobului frontal, sau chiar tromboza sinusului
cavernos prin infectia sinusului sagital superior sau pe traiectul venei oftalmice.
Simptome evolutia poate fi fulminanta sau lenta. Exista durere si sensibilitate la

nivelul sinusului, tumefierea regiunii sinusale , cu edemul si inflamarea pleoapei
superioare. Starea generala este afectata, pacientul are febra, frisoane, cefalee,
pierderea cunostiintei.
Diagnosticul se bazeaza pe radiografii.
Tratamentul este chirurgical- rezectia radicala a osului infectat si de asemenea

drenajul sinusului de origine;
Sunt indicate atitibiotice cu spectru larg in doze mari.
Osteomielita maxilara
Este mai putin comuna decat osteomieliata osului frontal.
Afectiunea are frecvent originea intr-o infectie dentara dar poate apare si prin trauma
externa in prezenta unei infectii sinusale sau prin raspandire hematogena, sau prin
radionecroza post radioterapie.
Tratament tratamentul este chirurgical dublat de doze mari de antibiotice.
Tromboza sinusului cavernos

Tromboza sinusului cavernos apare de obicei secundar sinuzitelor sau de la un
furuncul nazal sau al buzei superioare. In aceste cazuri infectia se raspandeste pe
traiectul venei angulare si venei oflamice.

Pagina 76 din 80
TUMORILE NASULUI SI SINUSURILOR
PARANAZALE
TUMORI BENIGNE
Tumorile benigne apar la nivelul tesutului epitelial sau conectiv al nasului si
sinusurilor paranazale.
Papiloame
- apar , de obicei, la barbati peste 50 ani;
- ei au tendinta de a se transforma malign , de asemenea avand tendinta de a reapare.
Simptome:
- obstructie nazala; epistaxisul poate fi de asemenea prezent;
- diagnosticul se face prin rinoscopie .
Diagnosticul diferential:
Carcinomul trebuie sa fie exclus prin examinare histologica.
Adenomul este foarte rar. Este o tumora incapsulata si simptomul comun este
obstructia nazala.
Osteomul
Sunt doua tipuri de osteom:
1. osteomul compact;
2. osteomul spongioss.
Primul tip apare cel mai frecvent in sinusurile frontale , in timp ce al doilea tip apare
in sinusurile maxilare si etmoidale.
Simptome:
- durere in regiunea sinusului afcetat;
- obstructia drenajului ductului sinusurilor, sinuzite recurente sau mucocele;
- exoftalmie datorata expansiunii tumorii in sinusul afectat.
Diagnostic radiografiile evidentiaza o masa osoasa densa cu margini bine definite.
Tratament consta in indepartare chirurgicala numai daca simptomele evolueaza.
Polipii nazali
Sunt cele mai comune tumori ale cavitatii nazale; afectiunea prezinta incidenta egala
la ambele sexe.
Etiologie poate avea cauze multiple:
Alergia (25 % dintre pacientii unui grup alergic au avut polipi iar 50% dintre pacinetii cu
polipi au avut alergie), infectia, boala metabolica, astm, trauma, fibroza cistica;
Simptomatologie obstructie nazala, rinoree, anosmie.
Rinoscopia evidentiaza polipi translucizi, sub forma de para, unilaterali sau bilaterali.
O crestere a numarului de eozinofile este comuna in exsudatul nazal.
Diagnostic diferential include: encefalocelul, angiofibromul, carcinomulul,

sarcomulul.
Tratament
- Medical-include: congestionante, antihistaminice, steroizi.

Pagina 77 din 80
- Chirurgical include polipectomie cu sau fara etmoidectomie.
Hemangioame
Cela mai multe sunt hemangioamele cutanate congenitale si se manifesta in primul an
de viata. Cel mai comun tip la adulti sunt asa numitii polipi sangerosi ai septului.
Tratamentul este chirurgical. La copii tratamentul este amanat daca este posibil pana
la varsta de 3 ani datorita remisiunilor spontane ce pot s apar.
TUMORILE MALIGNE
Tumorile maligne ale piramidei nazale
In primul rand trebuiesc amintite leziunile precanceroase: keratomul senil, xeroderma
pigmentosum si keratoacanthomul. Ultima este de obicei greu de diferentiat din punct
de vedere clinic de carcinomul scuamos.
Tumorile epiteliale includ:

o Carcinomul bazocelular
o Carcinomul scuoamocelular
Melanomul malign
Tumorile epiteliale
a. Carcinomul bazocelular este forma cea mai frecventa de tumori maligne care se intalnesc
la nivelul piramidei nazale. Cel mai frecvent apare in intervalul de varsta 60-70 de ani.
Simptomatologie leziunea apare sub forma unui nodul dur la nivelul pielii cu centrul re
retractat. Tumora are un ritm de crestere lent si ulcereaza tardiv.
Metastazarea in ganglionii limfatici regionali este rar intalnita.
Diagnosticul este confirmat prin examenul anatomo-patologic.

Diagnosticul diferential include keratoacanthomul, keratomul senil, xeroderma
pigmentosum, melanomul amelanotic si carcinomul scuamos.
Examinarea histologica a marginilor este necesara, urmata de rezectie suplimentara atunci

cand este cazul.
Prognosticul este bun.

b. Carcinomul scuamocelular urmeaza ca frecventa dupa carcinomul bazocelular.
Simptomatologie: initial , apare ca o leziune nodulara, ferma a pielii. Tumora are un ritm
de crestere si ulcerare rapid. Metastazarea in nodulii limfatici regionali apare in stadiile
initiale.
Diagnosticul trebuie confirmat prin biopsie.
Diagnosticul diferential carcinomul bazocelular, keratoacantomul si leziunile

precanceroase trebuiesc luate in consideratie.
Tratamentul consta in excizie larga cu margini de siguranta la nivelul pielii, osului si

cartilajului si acoperirea defectului. Radioterapia constituie o alta posibilitate de terapie.
Prognosticul este bun daca tumora este indepartata cu margini largi de siguranta.

Pagina 78 din 80
Melanomul malign este rar localizat la nivelul piramidei nazale, aceasta tumora
afecteaza adultii tineri in aceeasi proportie cu persoanele in varsta.
Anatomie patologica:- sunt descrise 4 forme de melanom malign:
Simptomatologie:
Intunecarea sau cresterea in dimensiuni a unei alunite pigmentate;
Congestia local invecinat unei alunite pigmentate;
Tumefierea ganglionilor limfatici regionali.
Biopsia este interzisa.
Diagnostic diferential: melanomul juvenil, nevul albastru, papilomul, carcinomul

bazal pigmentat, hemagiomul- trebuie luate in considerare.
Tratament
Chirurgia este indicata daca exista o suspiciune bine fondata de melanom malign;
Tratamentul consta in excizia cu o margine de siguranta de 5 cm;
Marginea trebuie verificata intotdeauna histologic- urmata de rezectie suplimentara daca
este necesar;
Defectul se va acoperi imediat;
Evidare ganglionar cervical;
Imunoterapia , chemoterapia trebuie adaugate tratamentului chirurgical.
Prognosticul prognosticul este grav in prezenta metastazelor si cu cat leziunea este mai
extinsa in profunzime.
TUMORILE MALIGNE ALE NASULUI SI ALE SINUSURILOR

NAZALE
Epidemiologie tumorile nasului si ale sinusurilor nazale sunt rare, reprezentand mai putin
de 1% din tumorile maligne.
Histologie cele mai frecvente tumori ale nasului si ale sinusurilor nazale sunt tumorile
epiteliale(carcinomul scuamocelular, carcinomul adenocistic, cilindromul si
adenocarcinomul). Tumorile mezenchimale (fibrosarcomul, osteosarcomul si melanomul)
sunt rare (in jur de 15 %). 60% din tumorile nasului si ale sinusurilor nazale sunt carcinoame
scuamocelulare, 15 % adenocarcinoame, 10 % carcinoame nediferentiate. Ele apar cel mai
frecvent in sinusul maxilar (60%), in cavitatea nazala (20%) si in sinusul etmoidal (15%).
Simptome- diagnosticul in stadiile incipiente este dificil de efectuat, deoarece tumorile sunt
asimptomatice pentru o lunga perioada de timp; simptomele difera in functie de localizare si
origine si pot fi orbitale, nazale, faciale si dentare.
Simptomatologia tumorii sinusului maxilar include : obstructie nazala unilaterala, sangerare si

secretie nazala cronica unilaterala, parestezii faciale date de afectarea unui ram trigeminal,
tumefierea palatului si a feei, pierderea dentitiei, epifora si limfoadenopatie.
Aspecte fizice: defomare a fetei si a palatului, proptosis, prezenta polipilor in cavitatea

nazala. Ttumora apare in cavitatea nazala sau bucala sub forma unor burjoni, la nivelul
alveolelor sau la nivelul palatului.
Simptomatologia tumorilor etmoidale include: simptome nazale(secretii nazale

sanguinolente si obstructia cu o masa tumorala sau polipoida rosie, de mari dimensiuni),
simptome orbitale (diplopie, proptosis, epifora).

Pagina 79 din 80
Diagnostic - Examinarea fizica completa si evaluarea endoscopica sunt importante in
diagnostic. Pacientul trebuie examinat de catre un oftalmolog si un neurolog.
CT i RMN-ul de sinusuri si de baz de craniu releva extensia tumoral (musculatura oculara,

creier, nerv optic, sinus cavernos si musculatura pterigoida).
Diagnosticul este confirmat prin biopsie.
Metastazele ganglionare sunt rare.
Diagnosticul diferential include : polipii cavitatii nazale, sinuzitele si complicatiile lor,

tumorile benigne.
Tratament Sunt cunoscute cateva metode de tratament a tumorilor maligne ale nasului si ale
cavitatilor nazale: tratament chirurgical, radioterapie si chemoterapie in functie de rezultatul
histologic. In unele circumstante o combinatie flexibila a acestor 3 metode poate sa produca
cele mai bune rezultate.
Tratament chirurgical in functie de originea si extinderea tumorii:

1. Maxilectomia partiala cu sau fara rezectia osului frontal;
2. Maxilectomia totala;
3. Maxilectomia partiala sau totala combinata cu exenteratia orbitei.
Disectia cervicala radicala cand este cazul.
Iradierea- radioterapia cu Cobalt 60 pana cand este atinsa doza tumorala de 60 Gy.
Radioterapia poate fi folosita singura pentru tumorile foarte sensibile (cum ar fi si
tumorile mezenchimale) si pentru tumorile inoperabile.
Radioterapia poate fi folosita atat inainte cat si dupa tratamenul chirurgical.
Ca o regula, tratamentul chirurgical trebuie efectuat inaintea radioterapiei, dar in tumorile
de mari dimensiuni radioterapia se utilizeaza preoperator.
Chimioterapia este o metoda paleativa in tumorile epiteliale inoperabile , in acelasi timp,

combinarea medicamentelor citostatice poate fi utilizata pentru obtinerea unei
supravietuiri pe termen lung la multi pacienti cu sarcom si limfom.
Prognosticul : In cele mai multe clinici supravietuirea la 5 ani se obtine la numai 25-35%
din cazuri .
32

Pagina 80 din 80

Anomalii Congenitale Ale Gurii Si Faringelui

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anomalii Congenitale Ale Gurii Si Faringelui

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANOMALII CONGENITALE ALE GURII SI

ANOMALII CONGENITALE ALE DINTILOR

1.Edentatia totala este rara.

2. Edentatia partiala este mult mai comuna.

3. Dintii supranumerari dintii aditionali datorati prezentei mugurilor accesorii dar

MALFORMATII CONGENITALE ALE LIMBII

MALFORMATII CONGENITALE ALE FARINGELUI

INFLAMATII ACUTE ALE RINOFARINGELUI

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/16125432_151137776883d9b45675f6ec2c97e3c89937b8694bd&oe=588EB162&dl=1 28.01.2017, 19F24

- Bacteriana frecvent determinata de Streptococcus pneumonia si Haemophilus

- Viral frecvent determinata de rhino- si adenovirusuri.

- Sindrom febril, adenita cervicala.

Tratamentul este simptomatic n cazul rinofaringitelor virale i cu antibiotic n cazul

2. ADENOIDITA (VEGETAIILE ADENOIDE)

Hipertrofia sau hiperplazia adenoidiana pot conduce la obstrucia choanelor interferand cu

Obstructia rinofaringelui poate fi responsabila pentru:

gura deschisa, cu incisivii superiori proeminenti si o dezvoltare anormala a

nas mic, maxilar hipoplazic, buza superioara redusa in dimensiuni si bolt

Efecte somatice: torace plat, pierderea apetitului, dezvoltare somatica deficitara,

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/16125432_151137776883d9b45675f6ec2c97e3c89937b8694bd&oe=588EB162&dl=1 28.01.2017, 19F24

- Parestezii faringiene in special la inghitit

- Sensibilitate la nivelul ganglionilor limfatici cervical

- Inflamatie marcata a mucoasei cateodata cu edemul palatului moale si a cavitatii

- Sindrom febril (40C);

- Puls relativ scazut;

- Edemul palatului moale si a uvulei;

- Exsudat mucopurulent; poate exista o membrana neaderenta subtire care sa

n infeciile bacteriene leucocitele sunt mult crescute.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/16125432_151137776883d9b45675f6ec2c97e3c89937b8694bd&oe=588EB162&dl=1 28.01.2017, 19F24

Alte posibile complicatii sunt: endocardita, nefrita, abcesul latero-faringian,

2.FARINGITA ACUTA MEMBRANOASA (ANGINA

Debutul este brusc.

- Amigdal acoperit de membrane gri, rapid detasabile, cu o pierdere de tesut

- In momentul in care membranele sunt indepartate, baza ulceraiilor sangereaza usor,

Examenul local este impresionant in contrast cu simptomele generale, care sunt in

- Faringite acute supurative de origine streptococica;

- Mononucleoza infecioas (febra glandulara);

- Leucemia limfatica acuta;

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/16125432_151137776883d9b45675f6ec2c97e3c89937b8694bd&oe=588EB162&dl=1 28.01.2017, 19F24

Consta in Penicilina, Metronidazol, solutii orale antiseptice.

FARINGITA ACUTA DIFTERICA (DIFTERIA)

Boala este transmisa de la o persoana la alta prin contaminarea cu secreii orale

Formele generalizate sunt progresive si toxice.

Aspecte clinice: boala debuteaza cu o usoara stare de indispozitie. Temperatura

Ganglionii limfatici jugulodigastrici sunt mariti in volum, sensibili si adesea de

Albuminuria este frecventa.

Complicatii includ toxicitate generala, insuficienta circulatorie si cardiac,

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/16125432_151137776883d9b45675f6ec2c97e3c89937b8694bd&oe=588EB162&dl=1 28.01.2017, 19F24

Tratament consta in apa de gura si solutie de violet de gentiana 2%; Acyclovir

Amigdalele sunt rosii si hipertrofiate. Pot fi acoperite de vezicule albe laptoase

ZONA ZOSTER FARINGIAN

Este o afectiune rara, apare de regul la pacienii imunodeprimati sau debilitati.

Tratament Acyclovirul este util dac e folosit din stadiile incipiente.

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/16125432_151137776883d9b45675f6ec2c97e3c89937b8694bd&oe=588EB162&dl=1 28.01.2017, 19F24

b) Eroziunile superficiale ale mucoasei, numite macule sunt caracteristice

Diagnostic diferential: leziunile mucoase trebuie differentiate de difterie ,

Tratament, sub strict supraveghere, cu tuberculostatice conform schemelor n

MONONUCLEOZA INFECIOAS FARINGIAN

Simptomatologia include febra 38-39C, limfadenopatie generalizata, cu

Diagnostic diferential include toate anginele acute specific si nespecifice

https://cdn.fbsbx.com/v/t59.2708-21/16125432_151137776883d9b45675f6ec2c97e3c89937b8694bd&oe=588EB162&dl=1 28.01.2017, 19F24

FARINGITELE DIN AGRANULOCITOZA

FARINGITELE DIN LEUCEMIA ACUTA

Drenajul deficitar al criptelor amigdaliene conduce la retentia celulelor