Stresul, caracteristicile lui, luarea deciziilor.

In general, in momentul in care vine vorba de activitatile de la locul de munca, incercam pe cat posibil sa evitam aparitia stresului. Insa, desi exista aceasta tendinta de
diminuare a situatiilor solicitante psihic, toti angajati, indiferent de sectia medicala, se confrunta cu dificultatea de a face fata situatiilor de stres.În ciuda aspectelor
nefavorabile pe care le creeaza stresul, Mark McLaughlin, un om de afaceri si un neurochirurg renumit, a descoperit contrar multor asteptari ca, de fapt, secretul unei
vieti antrenante si secretul unei cariere reusite este tocmai participarea angajatilor in situatii solicitante psihic. Desi poate sa para putin ciudata aceasta afirmatie, mai
multe paliere ale stresului sunt benefice, in sensul ca in absenta lor, fara angajarea activa a mintii, creierul nostru s-ar slabi si, in acest fel, am deveni mult mai sensibili
mental. Totodata, este important de retinut, ca in momentul in care ne expunem la situatii stresante, apare si oportunitatea de a invata din acele situatii, de a creste
profesional si de a deveni mai puternici.
In calitate de neurochirurg, McLaughlin marturiseste ca de-a lungul carierei sale a intampinat numeroase circumstante stresante, situatii care de multe ori necesitau o
hotarare decisiva. „Specializarea de neurochirurgie ma ajuta sa adopt o pozitie dominanta din punct de vedere cognitiv. Mi-am imbunatatit capacitatea de a lua
deciziile rapid si corect, docmai datorita situatiilor de stres in care m-am aflat constant. Ceea ce am invatat in toti acesti ani in care am fost nevoit sa iau decizii de viata
si de moarte in sala de operatii este ca indiferent de specializare sau de domeniul de activitate profesionala, trebuie sa fim inarmati potrivit pentru a invinge cei mai
inversunati adverari: stresul si teama.”
Pentru a face fata unor astfel de situatii, neurochirurgul ne indeamna sa incercam urmatoarele strategii pentru a lua deciziile cele mai bune in conditiile stresante
si tensionate:
1.Incepe cu eliberarea de supraincarcarea sarcinilor mici. În timp ce multe situatii dificile de viata se intampla involuntar si sunt inafara ariei noastre de control, altele
nu ar trebui niciodata sa fie lasate sa se intample. In acest scop trebuie sa ne asiguram ca stim exact care sunt activitatile care ne incarca negativ si care sunt acele care
ne readuc controlul. O modalitate de a gestiona stresul la locul de munca poate fi curatenia casutei de e-mail. Intr-un articol mai vechi am abordat acest subiect si am
descoperit ca este important sa stergem acele mesaje fara raspuns de cateva luni, pentru a ne simplifica in acest fel intreg procesul de comunicare pe acest canal. Prin
faptul ca ne eliberam de supraincarcarea acelor sarcini simple, vom fi mai liberi in a lua decizii bune pentru aspectele mai dificile ale vietii.
2. Anlizeaza,priveste problema din toate unghiurile si apoi vino cu solutia.Aceastalizeaza, priveste problema din toate unghiurile si apoi vino cu solutiaa regula
sugereaza ca luarea unei decizii dure sub presiune necesita mai intai de toate o analiza detaliata a situatiei problematice. Studierea indeaproape a situatiei dificile va
evidentia atat solutia finala, cat si pasii pe care trebuie sa ii urmezi. Totodata, nu ezita sa iti pui intrebari.
3. Obtine a doua opinie.Atunci cand te confrunti cu un eveniment care are o incarcatura mare de stres, nu trebuie sa iei o decizie rapida, bazata pe prima ta reactie.
Cea mai buna strategie este sa astepti si sa te orientezi catre gasirea unor modalitati de a aborda corect situatia. Scapa, de asemenea, de emotiile care apar in procesul
de luare a deciziilor, pentru a face alegeri inteligente pe baza unor fapte masurate si a unor perspective diferite. Daca esti stresat sau nervos nu lasa decizia pe umerii
tai. Obtine o opinie externa de la un partener de incredere, coleg, prieten sau mentor pentru a obtine o evauare impartiala.
Nu lasa stresul sa te tina pe loc sau sa iti ingreuneze activitatea zilnica! Totodata, nu uita ca poti transforma sentimentul de stres in avantajul tau. Doar atunci cand ne
implicam pe deplin in situatii stresante si atunci cand ne confruntam cu temerile noastre, putem cu adevarat sa reusim pe plan personal si profesional!
 Comunicarea în activitatea asistentului medical

Partea de comunicare în mediul medical necesită mai multă atenţie datorită faptului că aceasta are în centru pacientul, care se prezintă în plină suferinţă şi incertitudine
în faţa medicului. Comunicarea este cel mai important lucru în stabilirea relaţiei cu pacientul, cu aparţinătorii şi cu ceilalţi membri ai echipei medicale. „A şti să asculţi
este prima condiţie a unui dialog”. A-i asculta pe pacienţi este la fel de important ca şi a vorbi cu ei! Indiferent de specialitatea pe care o are medicul, atunci când trebuie
să comunice cu pacientul pe care îl tratează, acesta trebuie să fie atent la ce spune şi, mai ales, cum spune. Pentru realizarea unei comunicări eficiente are nevoie de timp
suficient pentru a stabili o relaţie cu bolnavul. Empatia în comunicare este şi ea extrem de importantă, deoarece cu ajutorul ei medicul poate înţelege mai bine prin ce
stări trece pacientul şi îl poate încuraja să se exprime deschis şi neîngrădit. Calitatea informaţiilor obţinute de medic în timpul consultaţiilor este strâns legată de abilităţil
de comunicare ale medicului şi ale pacientului. Componenţele esenţiale ale comunicării terapeutice sunt: Confidenţialitatea, Caracterul privat, Respectul pentru limite,
Dezvăluirea de sine, Atingerea, Ascultarea activă, Utilizarea abilităţilor de observare.
Relaţia medic-pacient reprezintă cadrul în care se desfăşoară actul medical. Poate fi considerată ca o relaţie: Socială, Psihologică, Culturală. Orice medic trebuie nu doa
să aibă cunoştinţe practice despre starea medicală a pacientului, dar şi să fie familiarizat asupra psihologiei individuale a pacientului. Este de datoria medicului să se facă
perceput corect de către pacienţii săi pentru a fi cunoscute caracteristicile rolului şi statutului de practicare a medicinei în societatea contemporană.Pentru practicarea
profesiunii medicale sunt necesare aptitudini deosebite. Unele dintre ele au un caracter general sau comun oricărei activităţi intelectuale şi se bazează pe existenţa
aptitudinii generale a inteligenţei superioare. Aptitudini particulare necesare profesiunii medicale sunt: spiritul de observaţie, abilitatea de a comunica, acordarea unei
valori importante demnităţii condiţiei umane, răbdarea şi compasiunea, înţelegerea empatică.
Scopul comunicării medicale implică stabilirea relaţiei terapeutice, înţelegerea perspectivei pacientului, explorarea gândurilor şi emoţiilor acestuia şi ghidarea acestuia în
rezolvarea de probleme. Cadrele medicale trebuie să se aproprie şi să-i cunoască mai bine pe beneficiarii îngrijirilor, să ofere îngrijiri mai bune, individualizate, complete
şi continue. Altfel spus, ar fi de preferat ca pacienţii să fie trataţi necondiţionat. Boala este ruperea echilibrului armoniei, care se traduce prin suferinţă fizică, psihică, o
dificultate sau o inadaptare la o situaţie nouă, provizorie sau definitivă. O persoană “intra în boală” cu un anumit tip de sistem nervos şi de temperament, cu un anumit
caracter şi inteligenţă, cu o anumita ereditate, cu complexe şi păreri preconcepute, cu un anumit orizont cultural şi de aceea bolnavul ia diverse atitudini faţă de boală,
dar în acelaşi timp şi faţă de echipa medicală: încredere, stimă, simpatie, însă – posibil – şi îndoială, teamă, dispreţ, ură. Competenţa profesională se demonstrează prin
cunoştinţe teoretice aprofundate şi capacitatea de a le aplica într-o activitate creatoare, de îngrijire individualizată, personalizată, competentă şi umană. Componenţele
esenţiale ale comunicării terapeutice sunt: Confidenţialitatea, Caracterul privat, Respectul pentru limite, Dezvăluirea de sine, Atingerea, Ascultarea activă, Utilizarea
abilităţilor de observare.
În concluzie, comunicarea contează. Comunicarea facilitează realizarea unei relaţii de încredere medic-pacient, a unei adevărate alianţe cu scopul îmbunătăţirii calităţii
vieţii şi a stării de sănătate a pacientului, şi, de ce nu, a creşterii prestigiului medicului. Relaţia medic – pacient se bazează pe o comunicare adevărată, autentică.
Comunicarea autentică implică o ascultare în care eşti atent la cuvintele, valorile şi lumea interioară a celuilalt
 Educaţia pentru sănătate
Educatia pentru sanatate este o preocupare de maxima importanta a medicinii omuluisanatos care consta in dezvoltarea nivelului de cultura
sanitara al diferitelor grupuri de populatie, precum si mijloacelor si procedeelor educativ-sanitare necesare formarii unui
comportamentsanogenic.Pastrarea sanatatii si lupta contra bolilor se inscriu printre cele mai vechi preocupari aleomului. De altfel cuvantul
sanatate care evoca o stare atat de pretioasa fiecaruia apare frecvent invorbirea curenta nelipsind aproape niciodata cu ocazia urarilor de bine.
Scrisorile stramosilor nostriromani se incheiau de obicei cu urarea: vale (fi sanatos).Sanatatea nu este numai o problema individuala, ci priveste
tot atat de mult societatea inintregime "sanatatea nu este totul, dar fara sanatate totul este nimic" (Schopenhauer).Organizatia Mondiala a
Sanatatii a dat o definitie oficiala a sanatatii formulata astfel:"sanatatea este acea stare de complet bine fizic, mintal si social si nu consta numai in
absenta bolii saua infirmitatii".Obiectivul de baza al educatiei pentru sanatate consta in formarea si dezvoltarea in randul populatiei, incepand de
la varstele cele mai fragede, a unei conceptii si a unui comportament igienic, sanogenic, in scopul apararii sanatatii, dezvoltarii armonioase si
fortificarii organismului, adaptarii luila conditiile mediului ambiental natural si social, cat si al participarii active a acesteia la opera deocrotire a
sanatatii populationale. In acest sens, este necesara formarea unei opinii de masa,fundamentata stiintifica, fata de igiena individuala si colectiva,
fata de alimentatie, imbracaminte,munca si odihna, fata de utilizarea rationala a timpului liber si afactorilor naturali de calire aorganismului, fata
de evitarea factorilor de risc, precum si amodului de solicitare a asistentei medicalesi adiferitelor mijloace de invesigatie si tratament.Educatia
pentru sanatate a populatiei trebuie sa reprezinte un oboectiv major al politiciisanitare nationale, stabilindu-se ca sarcini de baza, in domeniul
asigurarii sanatatii populatiei,dezvoltarea activitatilor medicael preventive si ridicarea nivelului de cultura sanitara a intregii populatii, ceea ce
implica desfasurarea unor ample actiuni educative in domeniul sanatatii populationale.Pe plan bio-medical, progresele extraordinare facute in
ultimele decenii au permis oexplorare mult mai aprofundata a starii de sanatate. Dispunem astazi deposibilitati de investigatiemult mai fine si
mult mai precise, care depasesc cu mult simturile noastre comune de apreciere, pentru descoperirea cat mai precoce a starilor anormale, a
devierilor de la sanatate. Introducerea unor tehnici noi, au facut ca organismul uman sa devina din ce in ce mai tramsparent si
accesibilexplorarilor morfologice cele mai fine cu detectarea celor mai mici modificari anatomice prin:tomografie computerizata (scanner), care
ne reda tot organismul uman in sectiuni anatomice de 1-3 mm. Tot atat de utile sunt: ultrasonografia (ecografie), scintigrafia, rezonanta
magnetica nuclearaetc. Putem explora, vazand in direct tot interiorul tubului digestiv sau al arborelui traheobronsic cuajutorul fibroscoapelor. Alte
progrese tehnice de explorare sunt tehnici de bio-chimie si histochimie,teste imunologice complexe, electronoscopie, metode rapide de efectuare
a analizelor.Educatia pentru sanatate are trei laturi:-cognitive, care consta in comunicarea si insusirea de noi cunostinte necesare apararii
simentinerii sanatatii;-motivationala, adica asigura convingerea populatiei privind necesitatea prevenirii sicombaterii bolilor si a dezvoltarii
armonioase a organismului, prin respectarea regulilor desanogeneza;-comportamenta-volitionala, care consta in insusirea deprinderilor si
obisnuintelor sanogenice, cu aplicarea lor in practica cotidiana.