COLEGIUL DE MEDICINĂ DIN ORHEI

CATEDRA DISCIPLINE FUNDAMENTALE

DISCIPLINA: PUERICULTURĂ ȘI NEONATOLOGIE

CU NURSING SPECIFIC

LECŢIE ŞTIINŢIFICĂ

SUBIECTUL: PARTICULARITĂȚILE ANATOMO-FIZIOLOGICE

ALE TEGUMENTELOR ȘI MUCOASELOR

Sima Pumnea,
profesor la disciplina
PUERICULTURĂ ȘI NEONATOLOGIE ȘI NURSING SPECIFIC,
grad didactic I

ORHEI
 PLAN:

1. Pielea
-Epidermul
-Dermul
-Glandele sebacee
-Glandele sudoripare
-Firele de păr
2. Funcțiile pielii
3. Țesutul adipos subcutanat
4. Cerințele de îngrijire ale pielii copiilor de vârstă fragedă
5. Criterii de apreciere a stării pielii
 Pielea este un ţesut al organismului, care contactează în permanenţă cu mediul extern. Ea
prima primeşte lovitura la acţiunea factorilor fizici, substanţelor chimice, factorilor
infecţioşi. Pielea participă la toate tipurile de metabolism din organism şi este într-o strânsă
integrare fiziologică cu diferite organe şi sisteme. De aceea pielea este privită şi ca un ecran
ce demonstrează diverse patologii, apărute în organism (alergice, renale, hepatice).
Pielea îşi începe dezvoltarea în săptămâna a 5-6-a a fazei embrionare din foiţa externă a
embrionului şi constă din epiderm şi derm. La copiii mici pielea se caracterizează printr-o
serie de particularităţi.
Epidermul este format din două straturi:
— extern foarte fin, subţire, constituit din 2-3 straturi de celule descuamate, slab legate
între ele care permanent detaşează;
— stratul bazal, bine dezvoltat, care activ regenerează.
Spre deosebire de adult pielea copilului are o capacitate mai mare de regenerare,
suprafeţele tegumentizate granulează şi se epitelizează cu mult mai repede.
În epidermă se produce cheratina, melanina, se sintetizează provitamina D.
Dermul (însăşi pielea) constă din stratul papilar şi cel reticular, în care ţesutul conjunctiv
şi fibrele musculare sunt slab dezvoltate. Dermul la copii spre deosebire de adulţi conţine o
cantitate mai mare de lichid inter- şi intracelular (peste 70% de apă), ceea ce-i conferă pielii
o elasticitate şi turgor înalt. În dermă se află vase sangvine, limfatice, terminaţiuni nervoase.
La sugarii de vârstă fragedă membrana bazală dintre epiderm şi derm este fină, poroasă,
cu conţinutul mic de ţesut conjunctiv şi elastic, ce denotă o legătura slabă dintre straturile
pielii.
Astfel la nou-născut sub acţiunea îndelungată a factorilor nocivi (fecalele, urina)
epidermul uşor se desprinde de derm, facilitând apariţia intertrigo-urilor.
Culoarea pielii depinde de grosimea epidermului, vascularizarea pielii, de rasă, vârstă şi
sex, de abundenţa pigmenţilor ( melanina şi a keratohialina). Copiii şi femeile tinere au o
culoare a pielii mai deschisă decât la adulţi.
La nou-născut pielea este subţire, netedă, fină, moale, catifelată, bogată în apă, bine
vascularizată, de culoare roză cu nuanţă albăstrie. La naştere pielea este acoperită de un strat
de grăsime denumit vernix
caseoza (fig.1), care dispare
progresiv în prima săptămînă
a vieții. În primele zile
după naştere se observă
descuamarea pielii, care se
prelungeşte până la ăptămâna
a treia.

Fig.1 Vernix caseoza

 Pielea nou-născutului şi a sugarului e bogată în vase sangvine cu o reţea deasă de capilare
largi, ce conferă tegumentelor la început o culoare roşie-aprinsă, apoi fin-roză.
Glandele sebacee sânt bine dezvoltate şi funcţionează intens chiar intrauterin, formând
vernix caseoza, ce acoperă corpul copilului la naştere. În primele luni de viaţă ale nou-
născutului la suspendarea toaletei secretul glandelor sebacee se acumulează îndeosebi în
regiunile piloase, provocând seboree.
Glandele sebacee secretă o cantitate mai mică de sebum după un an şi la vârsta pubertară
îşi intensifică funcţia.
Glandele sudoripare sânt formate, dar eliminarea sudorii la copilul sănătos se începe mai
abundent la 3-4 luni, fiind legată de imperfecţiunea centrului de termoreglare. De aceea
glandele sudoripare au un rol foarte limitat la termoreglarea organismului. Astfel, la
temperaturi înalte în încăpere, sudoarea se acumulează sub piele, provocănd la copil
sudamina. Abia după vârsta de 3-4 luni glandele sudoripare îşi îndeplinesc funcţia. Lipsa de
activitate a glandelor sudoripare explică frecvenţa piodermitelor în primele luni de viaţă,
deoarece sudamina favorizează dezvoltarea infecţiilor.
Firele de păr pe capul nou-născutului sunt subţiri, fine, lipsite de canalul medular. În
primul an de viaţă el se schimbă de căteva ori. Umerii şi spatele nou-născutului sunt
acoperite cu perişori fini (lanugo) care e mai abundent la prematur.

Funcţiile pielii
1. Funcția de protecție
2. Funcția de termoreglare
3. Funcția bactericidă
4. Funcția de secreție
5. Funcția de excreție
6. Funcția de metabolism
7. Funcția de organ senzorial
8. Funcția de resorbție
9. Funcția de formare a pigmentului
10. Funcția de formare a provitaminei D
11. Funcția de respirație

Funcţiile pielii sânt foarte diverse, principala fiind cea de apărare de acţiunile mecanice şi
chimice, deşi anume această funcţie a pielii copilului primilor ani de viaţă e nesatisfăcătoare,
din cauza epidermei foarte subţiri şi a vascularizării bogate. Aceste particularităţi ale pielii,
însă, asigură bine funcţia ei respiratorie, atât de necesară în stările de hipoxie.
Strâns legate între ele sânt funcţiile excretoare şi de termoreglare, care devin posibile doar
la maturizarea centrilor nervoşi corespunzători (la 3-4 luni). Pînă atunci copilul, în special
prematurul, îşi reglează rău schimbul de temperatură şi uşor se suprarăceşte sau se
supraîncălzeşte într-o îngrijire neadecvată.
Participarea activă a pielii în formarea pigmentului şi a provitaminei D sub acţiunea
razelor ultraviolete determină încă 2 funcţii importante ale ei. În afară de aceasta pielea este
unul din cele 5 organe de simţ, ce asigură simțul tactil. Datorită numeroşilor receptori situaţi
în piele, care recepţionează mediul înconjurător, copilul se adaptează la viaţa extrauterină.
Funcţia de regenerare a pielii este bine dezvoltată datorită vasculizării ei intense.
Pielea opune rezistenţă presiunii externe, loviturilor. Ea apără, într-o oarecare măsură, de
insolaţie excesivă, reţinind raze infraroşii şi parţial ultraviolete. lar razele ultraviolete care
pătrund în grosimea epidermului, stimulează în celulele pielii elaborarea pigmentului
melanina, care la rândul său le şi neutralizează.
Pielea sănătoasă are funcţie bactericidă, prezentind o barieră pentru microbi datorită
mantiei sale în compoziţia căreia intră produse de tipul lizozimului, acizilor graşi, secretului
glandelor sudoripare şi sebacee.
Grosimea pielii variază după regiuni, vârstă, sex şi este mai mică pe faţă şi mai mare la
spate, palme şi tălpi.
Elasticitatea bună a pielii la copii se datorează
fibrelor elastice mult mai numeroase ca la adulți.
Unghiile la nou-născutul la termen sunt bine
dezvoltate, cornoase, acoperă şi protejează vârful
degetelor (fig.2). La prematuri unghiile sunt slab
dezvoltate şi nu acoperă cupa degetelor.

Fig.2 Unghiile la nou-născut

Țesutul adipos subcutanat

Îşi începe formarea în luna a 5-a de viață intrauterină, iar baza lui se pune în luna 8-9-a.
La copiii de vârstă timpurie el constituie în mediu 12% din masa corporală, la adulții
normoponderali -nu mai mult de 8%. Compoziţia țesutului adipos subcutanat la sugari este
apropiată de cea a lipidelor laptelui matern, în el se conține o cantitate mare de acizi solizi
(palmitinic şi stearinic) şi mai mică de acid oleinic lichid. Această particularitate creaează
posibilitatea de utilizare directă (fără digestie) a lipidelor laptelui matern. Prevalarea
conținutului de acizi graşi solizi asigură, de asemenea, turgorul mai mare al țesuturilor la
copiii sugari.
Pentru copii e caracteristică o anumită repartizare a stratului subcutanat adipos precum şi o
regularitate a dispariției lui la slăbire. Mai multă grăsime se depune pe față (globulii Biş), pe
fese, coapse, pe abdomen. Dispare stratul adipos subcutanat la început de pe abdomen şi
piept, apoi de pe membre şi în ultimul rând de pe față.
 Dezvoltarea țesutului adipos are loc mai intens până la vârsta de 3 ani, iar de la 3-8 ani se
observă o stagnare în depunerea grăsimii. De la 8 ani stratul adipos începe să sporească din
nou, mai intens la fetițe decât la băieți, mai ales după perioada pubertară.
Grosimea stratului adipos în normă este de circa 1,5-2,0 cm, măsurând plica la nivelul
ombilicului (după 12 ani se determină la nivelul rebordurilor costale).
Mucoasele copilului mic sânt fine, subțiri, abundent vascularizate, uşor lezabile, vulnerabile,
de culoare roză.

Luând în consideraţie particularităţile anatomo-fiziologice ale pielii copiilor

de vârstă fragedă în cadrul îngrijirii sunt necesare:
— Respectarea cerințelor igienice;
— Efectuarea zilnică a toaletei matinale, toaletei intime, băițelor igienice;
— Utilizarea hăinuțelor din fibre naturale şi mentinerea lor în curățenie;
— Respectarea regimului termic optimal în încăperi;
— Efectuarea plimbărilor zilnice la aer curat;
— Utilizarea cu precauție a cremelor pentru copii, care pot irita pielea;
— Practicarea contactului piele-la-piele dintre copil şi cei apropiați, care stimulează secreția
endorfinelor la copil, creşterea şi dezvoltarea lui.

Aprecierea stării pielii se face după următoarele criterii:

— Culoarea (roşie, palidă, cianotică, surie etc.)
— Umiditatea (hipo-, hiper-, normohidrică). Se apreciază prin mişcări de netezire cu
suprafața dorsală a mâinii în regiunea axilară, inghinală etc.
— Elasticitatea. Se determină pe abdomen luând pielea într-un pliu paralel cu talia copilului.
Ea se consideră bună dacă revine la normal imediat.
— Turgorul. Se determină pe partea internă a coapselor la apăsarea pielii, țesutului adipos,
muşchilor.
— Temperatura. Se apreciază cu ajutorul termometrului sau palpator.