Frontita acută şi cronică. Etiopatogenie. Simptomatologie. Diagnostic.Tratament.

Constituie o afecţiune inflamatorie acută a mucoasei sinusului frontal.

Etiopatogenia este comună cu cea a sinuziteor descrise anterior.
Tabloul clinic şi evoluţia bolii. Bolnavii acuză insuficienţă respiratorie
nazală uni- sau bilaterală în funcţie de răspândirea procesului inflamator; senzaţie
de plenitudine, de tensiune intranazală şi frontoorbitopalpebrală; eliminări nazale,
uneori abundente, de diferit caracter.
Rinoscopic se constată că mucoasa nazală este infiltrată, hiperemiată şi
edemaţiată. In meatul nazal mijlociu este puroi, cornetele nazale sunt mărite în
volum. Frontita acută, ca şi celelalte sinuzite, poate evolua spre vindecare,
cronicizare sau poate genera complicaţii.
Tratamentul este medicamentos. Se administrează antibiotice, antiseptice,
anticongestionante, antiflogistice, antialergice şi analgezice. Pentru evitarea
complicaţiilor se va aplica un tratament mixt, medico-chirurgical, prin practicarea
trepanopuncţiei sinusului frontal.
Frontita cronică
Este o afecţiune cronică caracterizată printr-o inflamaţie cronică a mucoasei
cavităţii sinusului frontal care durează mai mult de 3 luni.
Factorii predispozanţi şi etiopatogeni sunt comuni cu ale altor forme
de sinuzită.
Tabloul clinic se manifestă prin respiraţie nazală insuficientă, cefalee,
dureri în regiunea sinusului afectat, rinoree mucopurulentă, purulentă franc. La
palparea tegumentelor peretelui anterior şi anteroinferior se stabileşte sindromul
algic. Endonazal se observă reducerea impermeabilităţii fosei sau a foselor nazale
(dacă procesul este bilateral), prezenţa secreţiilor purulente în meatul nazal
mediu, tumefacţiei şi hiperemiei mucoasei nazale.
La precizarea diagnosticului, în afară de anamneză, se va lua în considerare
tabloul clinic şi rezultatele investigaţiilor suplimentare (radiografia, tomografia
computerizată etc). Puncţia sinusului frontal, ca de altfel şi cateterizarea lui,
confirmă sau infirmă diagnosticul.