Audiometria tonală şi supraliminară

A. Audiometria totală liminară. (audiometrie orală). Studiază pragul minim de percepere a

sunetelor pure la nivelul pragului auditiv. Cel mai slab sunet perceput de către urechea umană se
numeşte prag auditiv minim şi se poate considera prag liminar.
Rezultatele obţinute pot fi reprezentate grafic, unde pe linia orizontală se depune frecvenţa
sunetului în Hz, iar pe linia verticală – intensitatea sunetului în dB. Graficul obţinut se numeşte
audiogramă. Pragul auzului normal este studiat la nivelul zero şi se află în partea superioară a
audiogramei. Cu cât auzul este mai scăzut, cu atât pragul liminar va fi înregistrat mai jos pe
audiogramă. Curba cu semnul x arată transmiterea osoasă, iar cea cu semnul 0 – aeriană. Deosebim
câteva forme de audiograme în dependenţă de afectarea unuia din sistemele auditive (de transmisie sau
de percepţie) sau a ambelor.
B. Audiometria supraliminară reprezintă un ansamblu de probe pentru examinarea perturbărilor
percepţiei sonore din câmpul auditiv. Aceste perturbări se pot produce atât în scara frecvenţei
(paracauzie tonală), cât şi în senzaţia de intensitate (fenomen de întărire a senzaţiei intensităţii).